Vărsături la pisici: O prezentare generală cuprinzătoare

Vărsăturile la pisici sunt un simptom clinic frecvent, determinat de multiple cauze gastrointestinale sau sistemice. Reflexul emetic, controlat de centrul vomei din trunchiul cerebral, poate fi declanșat de stimuli diverși, iar diferențierea dintre regurgitare și expectorație este esențială pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat.

Vărsături vs. Regurgitare

Este important să se distingă vărsăturile (expulzarea forțată a materialului din stomac și/sau intestinul subțire) de regurgitare (expulzarea materialului din faringe sau esofag) deoarece aceasta va afecta abordarea diagnostică și tratamentul.

Iată o comparație detaliată:

• Vărsături: Un proces activ implicând contracția mușchilor abdominali împotriva unui diafragm fix. Implică greață, gâlgâit și expulzare. Vărsăturile pot apărea brusc fără semne aparente de greață și gâlgâit, adesea denumite vărsături proiectile. Vărsăturile pot conține alimente digerate sau parțial digerate și bilă. pH-ul vărsăturilor este de obicei acid.
• Regurgitare: Un eveniment pasiv și rezultă în expulzarea alimentelor nedigerate și/sau mucus. Este un semn al bolii esofagiene. Este o acțiune relativ pasivă, nu implică semne de greață sau gâlgâit și nu ar trebui să existe bilă în materialul produs. Materialul regurgitat este adesea acoperit cu salivă și poate fi reînghițit.

Cauze ale vomei la pisici

Vărsăturile la pisici pot rezulta dintr-o multitudine de motive, categorisite pe larg în cauze gastrointestinale și non-gastrointestinale.

• Cauze gastrointestinale: Indiscreție alimentară, intoleranță sau alergie, gastrită, corp străin, ulcer gastric, neoplazie și infecții pot cauza vărsături.
• Cauze non-gastrointestinale: Vărsăturile pot fi secundare unei boli sistemice. Aceasta include tulburări metabolice (uremie – afectare renală, hipertiroidism, cetoacidoză diabetică), boală SNC, pancreatită, piometru.

Interpretarea vărsăturilor

Caracteristicile vărsăturilor pot oferi indicii:

• Spumă albă: Poate indica secreții salivare înghițite.
• Alimente nedigerate: Sugerează o problemă cu golirea gastrică sau regurgitarea.
• Bilă: Implică retroperistaltism al secrețiilor duodenale în stomac. O obstrucție gastrică este mai puțin probabilă dacă vărsăturile conțin bilă.
• Sânge: Sângele roșu proaspăt sugerează sângerare în esofag sau stomac, în timp ce sângele digerat („zaț de cafea”) indică sângerare mai jos în tractul digestiv.

Semne de greață

Pisicile pot să nu arate întotdeauna semne evidente de greață, dar câțiva indicatori includ:

• Hipersalivație
• Lins sau mestecat în gol
• Agitație
• Înghițire zgomotos
• Lipsa apetitului

Teste de diagnostic

Abordarea diagnosticării vărsăturilor implică un istoric amănunțit, examinare fizică și teste de diagnostic.

1. Istoric și examinarea fizică: Este imperativ să se evalueze cu atenție istoricul și constatările examinării fizice pentru orice indicii care sugerează dacă pisica varsă sau regurgitează și poate sugera boală GI primară sau secundară. Semnalmente, statut de vaccinare, istoric de călătorie, istoric de medicație, dietă, expunere la orice droguri sau toxine și posibilitatea unui corp străin ar trebui luate în considerare.
2. Bază minimă de analize: O bază minimă de date (inclusiv electroliți) ar trebui efectuată pentru a evalua cauze sistemice/metabolice ale vărsăturilor. Aceasta include:
   • Hemoleucogramă completă: Poate dezvălui dovezi de anemie prin pierdere de sânge sau condiții inflamatorii.
   • Profil biochimic: Inclusiv uree, creatinină, enzime hepatice, bilirubină, albumină, globulină, glucoză, sodiu, potasiu, clorură, calciu, amilază și lipază. Poate indica boli metabolice subiacente sau condiții inflamatorii. Concentrațiile serice de albumină și globulină ar trebui întotdeauna evaluate în evaluarea diagnostică inițială a acestor pacienți.
   • Analiza urinei: Ar trebui efectuată pentru a investiga cauze non-gastrointestinale și pentru a ajuta la evaluarea severității oricărei deshidratări sau modificări electrolitice care pot apărea ca o consecință a vărsăturilor.
   • Examinare coproparazitologică: Pentru a verifica paraziții.
3. Imagini:
   • Radiografii abdominale: (vederi laterale drepte și ventrodorsale) ar trebui obținute pentru a ajuta la identificarea corpurilor străine sau a altor cauze de obstrucție intestinală care pot necesita intervenție chirurgicală.
   • Ecografie abdominală: Poate ajuta la diagnosticarea piometrului, peritonitei și pancreatitei.
   • Studii de contrast: Dacă există incertitudine privind prezența unei obstrucții intestinale, poate fi efectuat un studiu cu bariu.
   • Radiografii toracice: Ar trebui evaluate pentru dovezi de pneumonie prin aspirație.
4. Teste Suplimentare:
   • Niveluri serice de lipază pancreatică imunoreactivă specifică speciei (PLI): Este util dacă se suspectează pancreatită.
   • Gastroscopie: Este adesea indicată la pacienții care prezintă vărsături. În cazul vărsăturilor acute, după examinarea radiografică, endoscopia poate permite veterinarului să confirme prezența unui corp străin gastric și poate fi utilizată pentru îndepărtarea acestuia. În cazul vărsăturilor cronice, modificările radiografice pot sugera un defect de umplere asociat cu un ulcer sau o tumoră gastrică.
   • Examinare endoscopică și colectare de biopsie: Este, prin urmare, esențială pentru a ajunge la un diagnostic.
   • Test de stimulare ACTH: Pentru a exclude hipoadrenocorticismul.
   • Test de toleranță la amoniac: Pentru a evalua funcția hepatică.

Tenia la pisici

Teniile sunt paraziți intestinali plați și segmentați, frecvenți la pisici. Cea mai comună specie întâlnită la feline este Dipylidium caninum. Acestea se ancorează în intestinul subțire cu ajutorul unor structuri bucale asemănătoare unor cârlige și pot atinge până la 30 cm lungime. Pe măsură ce teniile adulte se maturizează, segmente individuale, numite proglotide, se desprind și sunt eliminate prin fecalele pisicii. Aceste segmente seamănă cu boabele de orez sau semințele de castravete. În cazuri rare, pisicile pot chiar să vomite un vierme tenie adult, lung de câțiva centimetri. De asemenea, ocazional, pot fi eliminate prin vomă și alți paraziți intestinali, cum ar fi viermii rotunzi.

Pisicile se infectează cu tenii prin ingerarea puricilor infestați. Larvele de purici înghit ouăle de tenii, care se dezvoltă pe măsură ce puricele ajunge la maturitate. În timpul toaletării sau ca răspuns la o mușcătură de purice, pisica înghite puricele infestat. Odată digerat puricele în intestinul pisicii, ouăle de tenii sunt eliberate, eclozează și se atașează de mucoasa intestinală. De obicei, proprietarii observă segmente de tenii în fecalele pisicii. Diagnosticul se pune adesea pe baza observării acestor segmente, iar tratamentul constă în administrarea unui medicament deparazitant. Controlul puricilor este esențial pentru prevenirea reinfecției.

Tratamentul vomei la pisici

Tratamentul este bazat pe cauza subiacentă.

• Tratament simptomatic: al vărsăturilor acute ușoare constă într-o perioadă scurtă (24 de ore) de înfometare, urmată de introducerea unor cantități mici de dietă foarte digestibilă, cu conținut scăzut de grăsimi. Animalul ar trebui încurajat să bea puțin și des.
• Antivomitive: (maropitant sau metoclopramid) pot fi administrate dacă obstrucția gastrointestinală a fost exclusă.
• Antibiotice: Nu sunt indicate pentru tratamentul de rutină al gastroenteritei acute.
• Ulcer gastric: Trebuie indepartată cauza și tratată cu Controloc / Omez și/sau Sucralfat și fluide IV.
• Esofagită: În cazurile ușoare, hrana ar trebui oprită pentru 24hr și apoi introduse mese mici frecvente de dietă cu conținut scăzut de grăsimi. Dacă esofagita este severă, hrănirea orală poate să nu fie tolerată timp de câteva zile și plasarea unui tub nazogastric ar trebui luată în considerare pentru a permite furnizarea unei nutriții adecvate.
• Sensibilitate alimentară: Dieta de testare este administrată exclusiv pentru o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, în timp ce episoadele de vărsături sunt înregistrate. Dacă vărsăturile se îmbunătățesc, o provocare cu dieta originală este necesară pentru a confirma un diagnostic de sensibilitate dietetică.

De ce vomită pisica lichid galben?

Pisica poate vomita lichid galben din cauza prezenței bilei, indicând golirea stomacului și refluxul sucurilor digestive din intestin. Cauzele pot include gastrita, intoleranța alimentară, obstrucția intestinală sau afecțiuni sistemice, necesitând evaluare veterinară.

De ce vomită pisica mea spumă albă?

Pisica poate vomita spumă albă din cauza acumulării de salivă și sucuri gastrice în stomacul gol. Cauzele includ gastrita, bilele de păr, stresul, paraziții sau alte afecțiuni gastrointestinale, necesitând adesea consult veterinar.

Ce să fac dacă pisica mea vomită viermi?

Deparazitați imediat pisica și celelalte animale din casă. Asigurați-vă că mențineți un mediu curat, curățând zilnic litiera de mai multe ori pentru a preveni o nouă infestare.

Alte întrebări frecvente

• Când sunt vărsăturile considerate o urgență? Vărsăturile acute severe, mai ales cu semne de boală sistemică (deshidratare, durere abdominală), necesită atenție veterinară imediată.
• Poate ghemul de păr să cauzeze vărsături la pisici? Da, îngrijirea excesivă poate duce la formarea de bile de păr și vărsături ulterioare.
• Când sunt necesare antibiotice pentru vărsături? Antibioticele nu sunt utilizate de rutină pentru vărsături decât dacă există dovezi de infecție bacteriană.