Paraziți la pisici

Paraziții reprezintă o problemă extrem de frecventă în rândul pisicilor, cu semnificativ asupra sănătății lor. Infestările parazitare pot duce la o gamă largă de simptome, uneori subtile, cum ar fi o blană lipsită de strălucire și un aspect general nesănătos, sau mai evidente, precum tusea, vărsăturile sau problemele digestive. Este esențial de înțeles că, pe lângă disconfortul direct pe care îl provoacă, paraziții pot slăbi sistemul imunitar al pisicii, făcând-o mai vulnerabilă la alte infecții bacteriene și virale, precum și la dezvoltarea altor afecțiuni. 

Un aspect de o importanță deosebită este faptul că unii paraziți care afectează pisicile au potențialul de a se transmite și la oameni, subliniind necesitatea unei prevenții regulate. Vom explora atât paraziții interni, care își fac loc în interiorul organismului pisicii, cât și paraziții externi, care trăiesc pe suprafața corpului acesteia

Paraziții interni la pisici

Paraziții interni se dezvoltă și trăiesc în interiorul corpului pisicii, afectând în principal tractul gastrointestinal, dar putând migra și către alte organe vitale, cum ar fi inima și plămânii, cauzând probleme de sănătate grave.

• Ascarizii (Roundworms): Sunt probabil cei mai răspândiți paraziți intestinali la pisici. Cele două specii principale care afectează pisicile sunt Toxascaris leonina și Toxocara cati. Ciclul de viață al ascarizilor implică eliminarea ouălor prin fecalele pisicii infectate. Pisicile se pot infecta prin ingestia directă a acestor ouă din mediul contaminat, prin consumul de rozătoare sau alte animale mici care transportă larvele parazitului în țesuturile lor, sau, în cazul pisoilor, prin intermediul laptelui matern de la o mamă infectată, larvele putând trece în lapte. Simptomele unei infecții cu ascarizi pot include episoade de vomă, diaree, constipație sau chiar o pierdere a apetitului. Un semn distinctiv la pisoi poate fi un aspect abdominal umflat. Din fericire, există numeroase medicamente eficiente pentru tratarea infecțiilor cu ascarizi la pisici. Un aspect deosebit de important este că Toxocara poate infecta și oamenii. Ele pot fi prevenite cu ușurință prin evitarea ingestiei accidentale de ouă de Toxocara din sol sau de pe mâini contaminate, prin spălarea riguroasă a mâinilor după contactul cu solul și prin învățarea copiilor să facă același lucru.
  

• Ancilostomele – Uncinaria (Hookworms): Acești viermi subțiri, asemănători unor fire, cu o lungime de mai puțin de un centimetru, reprezintă o altă categorie de paraziți intestinali comuni la pisici. Pisicile se infectează de obicei prin contactul cu larvele din mediul înconjurător, care pot pătrunde activ prin piele sau pot fi ingerate atunci când pisica se toaletează sau consumă apă sau hrană contaminate. De asemenea, pisicile se pot infecta prin consumul de animale mici infectate, cum ar fi gândacii de bucătărie. În timp ce cazurile ușoare de infecție cu ancilostome pot cauza diaree și pierdere în greutate, parazitismul sever poate duce la anemie semnificativă din cauza pierderii cronice de sânge. Dacă pierderea de sânge este prea mare, pisica afectată poate muri fără tratament. O igienă bună, care include curățarea zilnică a litierei și dezinfectarea regulată, este esențială pentru controlul infecțiilor cu ancilostome și pentru prevenirea reinfecției. Larvele de ancilostome pot pătrunde și în pielea umană atunci când oamenii intră în contact strâns cu solul contaminat, de exemplu, mergând desculți pe sol contaminat.
  

• Tenii (Tapeworms): Ei au un corp lung și plat, segmentat, care le conferă un aspect asemănător unei panglici sau unei benzi. Corpul teniei este format dintr-o serie de segmente numite proglote, fiecare conținând ouă. Pe măsură ce proglotele se maturizează și se îndepărtează de cap, ele se desprind și sunt eliminate prin fecale. Aceste segmente pot fi observate în apropierea anusului pisicii sau în fecale, având un aspect asemănător unor boabe de orez sau semințe de susan. Pisicile se infectează de obicei cu tenii prin ingestia de purici infectați în timpul toaletării (puricii pot conține larve de tenie) sau prin consumul de rozătoare infectate. Diagnosticul se poate face prin observarea segmentelor în fecale sau în jurul cozii pisicii, dar nu întotdeauna prin examenul coproparazitologic, deoarece ouăle sunt eliminate doar în interiorul segmentelor. Cea mai comună specie de tenie care infectează pisicile (Dipylidium caninum) are nevoie de purici ca gazdă intermediară pentru a-și completa ciclul de viață.
  

• Trichuris (Whipworm): Sunt paraziți intestinali mai puțin comuni la pisici comparativ cu câinii. Viermii adulți trăiesc în intestinul gros al pisicii și, de obicei, nu provoacă probleme de sănătate grave. Cu toate acestea, în cazul infestărilor masive, pot apărea simptome precum diareea.
  

• Viermi stomacali: Speciile Ollanulus tricuspis și Physaloptera sunt viermi care colonizează stomacul felinelor. Infecția cu Ollanulus se produce prin ingestia de vomă infectată de la o altă pisică. Această infecție este mai frecventă la pisicile care trăiesc liber și la cele ținute în adăposturi cu mai multe pisici. Simptomele pot include vărsături cronice, lipsa poftei de mâncare și pierdere în greutate. Diagnosticul se stabilește prin detectarea larvelor de parazit în vomă. Infecțiile cu Physaloptera sunt mai rare și se produc prin ingestia de insecte (de obicei gândaci sau greieri) sau șoareci infectați, care acționează ca gazde intermediare sau de transport. Pisicile infectate pot prezenta vărsături și lipsa poftei de mâncare. Nici Ollanulus, nici Physaloptera nu prezintă risc de infecție pentru oameni.

• Viermi cardiaci (Heartworms): Boala viermilor cardiaci este o afecțiune parazitară gravă și potențial fatală care afectează în principal inima și plămânii pisicilor infectate. Parazitul adult, Dirofilaria immitis, este transmis pisicilor prin înțepătura țânțarilor infectați. Larvele de viermi cardiaci, numite microfilarii, sunt ingerate de țânțar în timpul hrănirii cu sângele unei pisici infectate. Prezența viermilor adulți în inimă și vasele de sânge poate provoca leziuni severe, inflamație și, în cele din urmă, insuficiență cardiacă. Simptomele pot varia și pot include tuse, dificultăți respiratorii, vărsături, letargie și chiar moarte subită. Este important de menționat că nu toate pisicile infectate vor prezenta semne clinice evidente, ceea ce face ca diagnosticul să fie uneori dificil. Prevenția constă în administrarea lunară de medicamente specifice care ucid larvele de viermi cardiaci înainte ca acestea să se poată dezvolta în adulți. 
• Coccidia (Coccidioza): Infecția cu Isospora felis este extrem de frecventă la pisici, în special la pui. Pisicile se infectează prin ingestia de chisturi de coccidia, care sunt eliminate prin fecalele pisicilor infectate. De asemenea, pisicile se pot infecta prin consumul de muște sau gândaci care transportă aceste chisturi. În general, infecțiile cu Isospora nu cauzează probleme semnificative la pisicile adulte sănătoase, dar pot provoca boli serioase la pui, unde coccidia poate distruge mucoasa intestinală, ducând la diaree cu mucoasă, uneori severă. Este important de reținut că speciile de Isospora care infectează pisicile nu pot provoca boli la oameni.
  
• Giardia (Giardiaza): Infecția cu Giardia, cunoscută sub denumirea de giardioză, este relativ frecventă, afectând mai ales pisicile tinere și cele care trăiesc în grupuri mari. Pisicile se infectează prin ingestia de chisturi de Giardia prezente în fecalele altor animale infectate sau în apa contaminată. Semnele pot include diaree acută sau cronică, adesea cu un aspect moale și urât mirositor, dar multe pisici infectate cu Giardia pot să nu prezinte niciun simptom. Cu toate acestea, chiar și pisicile asimptomatice pot rămâne o sursă de infecție pentru alte animale. Pentru un diagnostic precis, pot fi necesare examinarea mai multor probe de fecale, deoarece eliminarea chisturilor nu este continuă. Există medicamente eficiente pentru tratarea giardiazei la pisici, dar rezistența la tratament poate apărea. Eliminarea completă a infecției cu Giardia din gospodăriile cu mai multe pisici poate fi dificilă și necesită o combinație de tratament medicamentos adecvat și măsuri de igienă riguroase. 
• Toxoplasma (Toxoplasmoza): Pisicile joacă un rol crucial în ciclul de viață al parazitului Toxoplasma gondii, fiind considerate gazda definitivă. Infecția cu acest parazit este destul de frecventă la pisici, dar în majoritatea cazurilor nu provoacă simptome clinice evidente. Pisicile se infectează prin consumul de carne crudă sau insuficient gătită, sau prin ingestia de pradă (cum ar fi șoareci sau păsări) care conține chisturi de Toxoplasma. Curățarea zilnică a litierei este esențială pentru a controla răspândirea toxoplasmozei. Deși toxoplasmoza poate fi transmisă la oameni, majoritatea persoanelor sănătoase infectate cu acest organism nu prezintă simptome sau au simptome ușoare, asemănătoare gripei. Cu toate acestea, infecția poate fi gravă pentru persoanele cu sistem imunitar slăbit și pentru femeile însărcinate, deoarece poate provoca probleme de sănătate grave la făt. Prin urmare, aceste grupuri de persoane ar trebui să fie extrem de atente pentru a evita expunerea la oochiștii de Toxoplasma, prin evitarea curățării litierei sau prin purtarea mănușilor și spălarea riguroasă a mâinilor după aceea, și prin evitarea consumului de carne crudă sau insuficient gătită.

Sursă: Gastrointestinal Parasites of Cats | Cornell University College of Veterinary Medicine

Purici și căpușe la pisici

• Puricii: Sunt de departe cei mai comuni paraziți externi care afectează pisicile. Acești paraziți mici, se hrănesc cu sângele pisicii și se reproduc extrem de rapid. Odată ajunși pe pisică, pot depune sute de ouă care cad în mediul înconjurător (covoare, așternuturi, mobilier), ceea ce face ca eliminarea completă a infestării să fie adesea dificilă. Chiar dacă observați doar câțiva purici pe pisica dumneavoastră, este foarte probabil să existe o populație mult mai mare de ouă, larve ascunse în casa dumneavoastră. Puricii provoacă mâncărimi intense, iritații ale pielii și pot transmite tenii dacă sunt ingerați de pisică în timpul toaletării. Tratamentul eficient necesită nu doar aplicarea de produse antiparazitare pe pisică, ci și dezinsecția amănunțită a locuinței, în special a zonelor frecventate de animalul de companie.

• Căpușele: Sunt paraziți externi care se atașează de pielea pisicii și se hrănesc cu sânge. Sunt mai frecvente în anumite perioade ale anului și în zonele cu vegetație abundentă, cum ar fi pădurile și parcurile. Căpușele pot fi dificil de observat, mai ales la pisicile cu blană lungă și deasă.. Dacă găsiți o căpușă atașată de pisică, este esențial să o îndepărtați corect și cât mai repede posibil, folosind o pensetă specială, având grijă să extrageți întregul corp al căpușei, inclusiv capul. Pentru a preveni infestarea cu căpușe, se recomandă utilizarea de produse antiparazitare preventive, cum ar fi spot-on-uri, spray-uri sau zgărzi antiparazitare.

Semne care indică prezența paraziților la pisici

Infestările parazitare la pisici se pot manifesta printr-o varietate de simptome, care pot varia în funcție de tipul de parazit, gradul de infestare și starea generală de sănătate a pisicii. Unele semne comune includ:

• O blană cu aspect mat, lipsită de luciu și cu tendință de a se încâlci.
• Tuse, în special în cazul migrației larvare a anumitor paraziți, cum ar fi viermii cardiaci sau ascarizii.
• Vărsături, care pot fi ocazionale sau frecvente, și pot conține uneori viermi.
• Diaree, care poate varia de la forme ușoare la diaree severă, uneori cu prezența de mucus sau sânge în scaun.
• Constipație, observată în special în infecțiile masive cu ascarizi la pui.
• Lipsa poftei de mâncare, care poate duce la pierdere în greutate.
• Pierdere în greutate inexplicabilă, în ciuda unui apetit aparent normal.
• Un aspect abdominal distins, umflat, în special la pisoi.
• Paliditatea mucoaselor (gingii, interiorul urechilor), un semn al anemiei cauzate de paraziți care se hrănesc cu sânge, cum ar fi ancilostomele.
• Prurit (mâncărime) excesiv, care poate duce la scărpinat intens, lins excesiv și chiar la apariția de leziuni cutanate, în special în cazul infestărilor cu purici.
• Prezența de segmente de tenie în fecale sau în jurul anusului pisicii, având aspectul unor boabe de orez.
• Letargie și lipsă de energie.

Diagnosticarea și tratamentul paraziților la pisici

Diagnosticul paraziților interni implică de obicei examinarea microscopică a unei probe de fecale (examen coproparazitologic) pentru a identifica ouăle sau larvele paraziților. Medicul veterinar vă va oferi instrucțiuni specifice cu privire la modul de colectare a probei de scaun, în general 3 probe din 3 zile diferite. În unele cazuri, pot fi necesare teste suplimentare, cum ar fi analize de sânge. Tratamentul infestațiilor parazitare implică administrarea de medicamente specifice (antiparazitare), care pot fi sub formă de comprimate, soluții orale, pipete spot-on aplicate pe piele. Tipul de medicament și durata tratamentului vor fi stabilite de medicul veterinar în funcție de tipul de parazit identificat și de starea generală de sănătate a pisicii. Este extrem de important ca proprietarii să respecte cu strictețe instrucțiunile medicului veterinar referitoare la dozaj, frecvența și durata administrării medicamentelor pentru a asigura eliminarea completă a paraziților și pentru a preveni reapariția infecției. În multe cazuri, medicul veterinar poate recomanda repetarea examenului coproparazitologic după finalizarea tratamentului pentru a confirma eradicarea paraziților. De asemenea, medicul veterinar vă poate recomanda și produse antiparazitare preventive pentru a proteja pisica împotriva reinfecțiilor.

Prevenția infestării cu paraziți la pisici

Prevenirea infestărilor parazitare este cea mai eficientă strategie pentru a menține sănătatea și bunăstarea pisicii dumneavoastră. Există o serie de măsuri preventive eficiente care pot fi adoptate:

• Deparazitarea regulată: Respectați cu strictețe schema de deparazitare internă și externă recomandată de medicul veterinar, adaptată la vârsta, stilul de viață (pisică de interior sau de exterior) și riscul de expunere al pisicii dumneavoastră. Deparazitarea ar trebui efectuată pe tot parcursul anului, la intervale regulate.
• Controlul puricilor și căpușelor: Utilizați produse antiparazitare eficiente, recomandate de medicul veterinar, pentru a preveni infestarea cu purici și căpușe pe tot parcursul anului. Există diverse opțiuni disponibile, cum ar fi spot-on-uri, spray-uri, zgărzi antiparazitare și medicamente orale.
• Prevenția viermilor cardiaci: Dacă locuiți într-o zonă cu risc ridicat de transmitere a viermilor cardiaci, administrați lunar medicamente preventive pentru viermi cardiaci, conform recomandărilor medicului veterinar.
• Igienă riguroasă: Curățați zilnic litiera pisicii și dezinfectați-o periodic cu o soluție adecvată. Spălați-vă bine pe mâini cu apă și săpun după orice contact cu litiera sau cu fecalele pisicii.
• Evitați hrănirea cu carne crudă sau insuficient gătită: Hrănirea cu carne crudă sau insuficient gătită poate expune pisica la diverși paraziți, inclusiv la Toxoplasma gondii. Optați pentru hrană comercială de calitate sau carne gătită corespunzător.
• Controlul rozătoarelor: Dacă aveți probleme cu rozătoarele în casă sau în jurul ei, luați măsuri pentru a le controla, deoarece acestea pot fi gazde intermediare pentru anumiți paraziți, cum ar fi teniile.
• Limitarea accesului la exterior și la vânătoare: Dacă este posibil, limitați accesul pisicii la exterior sau supravegheați-o atunci când este afară pentru a reduce riscul de a ingera pradă infectată sau de a intra în contact cu fecale contaminate de alți animale.
• Consultații veterinare regulate: Programați controale veterinare periodice pentru pisica dumneavoastră. Medicul veterinar poate efectua examene de rutină, poate evalua riscul de expunere la paraziți și poate recomanda cele mai bune strategii de prevenție și tratament în funcție de nevoile specifice ale pisicii dumneavoastră.

Concluzie

Paraziții reprezintă o problemă comună la pisici, dar cu o abordare proactivă care include diagnosticarea promptă, tratamentul adecvat și, mai ales, măsurile preventive riguroase, puteți asigura o viață lungă, sănătoasă și fericită pentru pisica dumneavoastră.