Vărsătura sau voma este expulzarea forțată a conținutului gastric din corpul cainelui. Este de obicei asociată cu contracții abdominale active, greață, un aspect digerat al vărsăturii și prezența bilei galbene amestecate cu alimente sau lichid.
Voma sau regurgitare?
Este important să se diferențieze vărsătura de regurgitare, deoarece acestea au cauze diferite și necesită teste de diagnostic diferite. Dacă există incertitudini, pacientul ar trebui să fie spitalizat și observat.
Regurgitarea este mai pasivă decât vărsătura / voma, adică animalul nu necesită efort pentru scoate conținutul pe gura (nu se contractă abdomenul intens). În general, în cazul regurgitărilor, câinele elimină mâncarea întreagă, iar în cazul vărsăturilor, vomează spumă albă sau galbenă cu mâncare.
Simptome
Vărsăturile pot fi un simptom al bolii vestibulare acute. Boala vestibulară acută la câini este o afecțiune care afectează sistemul vestibular, responsabil pentru echilibrul și coordonarea mișcărilor corpului.
Semnele clinice comune includ anorexie, diaree, icter, gâfâială, adoptarea unei poziții de rugăciune, neliniște, tremurat și slăbiciune.
Cauzele vărsăturilor la caini
Un câine poate voma dintr-o varietate de cauze gastrointestinale și non-gastrointestinale. Este important să se stabilească dacă vărsăturile sunt cauzate de o boală gastrointestinală sau non-gastrointestinală pentru a determina managementul medical sau chirurgical adecvat.
- Factori dietetici: supraalimentarea, indiscreția alimentară sau o schimbare bruscă a dietei pot provoca vărsături. Hipersensibilitatea alimentară sau alergiile, precum și mâncarea de slabă calitate sau alterată, pot fi, de asemenea, o cauză.
- Infecții: vărsăturile pot fi asociate cu diverși agenți virali sau bacterieni. Unele infecții specifice care pot provoca vărsături sunt parvovirusul, jigodia canină, Campylobacter și enterita bacteriană.
- Obstrucție gastrointestinală: corpi străini (obstructivi sau liniari), intususcepție, neoplazie (gastrică sau intestinală) sau stenoza pilorică pot provoca vărsături.
- Tulburări metabolice: insuficiența renală (uremie), boala hepatică, cetoacidoza diabetică, hipoadrenocorticismul (boala Addison), hipokaliemia și hipertiroidismul pot duce la vărsături.
- Pancreatită: pancreatita acută este o cauză frecventă a vărsăturilor la câini.
- Toxine: o varietate de toxine, cum ar fi metalele grele, insecticidele, organofosfații, produsele petroliere, etilenglicolul, ciupercile, pesticidele și solvenții pot induce vărsături. Anumite medicamente pot, de asemenea, provoca vărsături.
- Alte cauze: răul de mișcare, consumul excesiv de alimente, bolile sistemului nervos central, sindromul de vărsături bilioase, epilepsia autonomă, constipația sau obstrucția intestinală, ileusul, piometrul și întârzierea golirii gastrice pot provoca vărsături.
- Gastrită-enterită: gastrita-enterita acută, gastroenterita hemoragică și enterita parazitară sunt cauze potențiale ale vărsăturilor.
- Boală endocrină: boala Addison, diabetul zaharat, hipertiroidismul și hipercalcemia pot fi cauze.
- Boală a sistemului nervos central: leziuni intracraniene, cum ar fi tumorile cerebrale, infecțiile, inflamațiile, traumatismul cranian sau tulburările vestibulare.
Voma albă vs voma galbenă la câini
Culoarea vărsăturilor la câini poate oferi indicii despre cauză:
- Verde închis: Cel mai adesea, apare după ce câinele a mâncat multă iarbă. Uneori, poate semnala și prezența bilei. Dacă e un episod singular, nu-i motiv de panică. Dar dacă se repetă sau apar și alte simptome (apatie, lipsă de poftă de mâncare), veterinarul trebuie consultat.
- Galbene: De obicei, conțin bilă și apar când stomacul e gol de mult timp. Nu-i neapărat grav dacă se întâmplă rar. Curăță zona și ține-l sub observație. Dacă se repetă sau apar alte semne, mergi la veterinar.
- Negre: Sunt rare și pot apărea când câinele înghite noroi sau pământ. Dacă seamănă cu zațul de cafea sau au nuanță roșu închis, pot fi semne de sângerări interne, ulcere sau toxine ingerate. În acest caz, veterinarul trebuie chemat de urgență.
- Albe (cu spumă albă): Pot fi semn de indigestie ușoară sau pot conține spumă, ceea ce poate indica probleme gastrointestinale mai serioase, cum ar fi balonarea. Dacă e doar vomă albă, supraveghează-l și sună veterinarul dacă persistă. Dacă are spumă, e o urgență și trebuie mers imediat la veterinar.
- Roșii (cu sânge): Sunt întotdeauna un semnal de alarmă și pot avea cauze diverse, de la iritații la intoxicații sau ulcere. Sângele roșu aprins indică o sângerare activă în partea superioară a tractului digestiv, iar cel închis poate sugera o sângerare mai veche, posibil din cauza unui ulcer. Indiferent de nuanță, trebuie mers de urgență la veterinar.
- Maro închis: Poate însemna că a ingerat materii fecale sau că are un blocaj intestinal. Dacă vărsăturile au un miros urât, e posibil să fie vorba de o obstrucție. Dacă se repetă sau apar și alte simptome (letargie, durere abdominală, constipație), veterinarul trebuie consultat.
Diagnostic
Un plan de diagnostic ar trebui să urmărească anomaliile detectate, luând în considerare cele mai valoroase proceduri de diagnostic. Testele ar trebui selectate pe baza utilității lor în confirmarea sau eliminarea problemelor potențiale.
Un plan de diagnostic ar trebui să listeze testele în ordinea importanței pentru îngrijirea de urgență a pacientului, luând în considerare stabilitatea acestuia și importanța informațiilor pe care testul le va furniza.
Este util să se categorizeze pacientul ca fiind cu starea generală bună sau rea, iar vărsătura ca acută (mai puțin de 5 zile) sau cronică, ușoară sau severă.
Un plan de diagnostic pentru evaluarea vărsăturilor la câini poate include:
Istoric și examen fizic:
- Un istoric amănunțit. Detaliile despre istoricul cainelui sunt importante si includ viteza de debut, durata și progresia semnelor, orice istoric de alte boli sau medicamentație, orice administrare recentă de medicamente și orice posibil istoric de traumă.
Factorii importanți de evaluat în timpul examenului fizic includ:
- Apetitul și setea.
- Dovezi ale modificării greutății.
- Tusea.
- Icterul.
- Limfadenopatia.
- Organomegalia.
- Distensia abdominală.
- Mase abdominale.
- Durerea abdominală.
- Anomalii dermatologice.
- Examinarea rectală pentru a evalua consistența scaunului, prezența de melena (sange digerat in scaun) și anomalii rectale sau perianale.
- Prezența ulcerelor orale.
- Uveita.
- Condiție corporală precară.
Teste de laborator:
- Hemoleucogramă completă: Poate evidenția neutrofilie cu deplasare la stânga.
- Profil biochimic: Include evaluarea enzimelor hepatice, bilirubinei, albuminei, globulinei, glucozei, sodiului, potasiului, clorurii și nivelurilor de calciu.
- Analiza urinei.
- Examinarea fecalelor: Ar trebui efectuată pentru a exclude infecția cu Angiostrongylus. Se recomandă multiple încercări pentru a detecta ouăle parazitului.
- Teste pentru Dirofilaria immitis (viermi cardiaci).
- Imunoreactivitatea lipazei pancreatice specifice speciei (PLI): Utilă în caz de suspiciune de pancreatită.
- Biochimie serică: Prioritate ar trebui acordată efectuării analizelor biochimice pentru a exclude cauzele sistemice comune ale vărsăturilor.
Imagistică:
- Radiografii abdominale: Ar trebui obținute pentru a ajuta la identificarea corpurilor străine sau a altor cauze ale obstrucției intestinale. În cazurile acute, severe, radiografia abdominală ar trebui să fie o prioritate pentru a exclude o afecțiune care necesită intervenție chirurgicală de urgență.
- Ecografie abdominală: Poate ajuta la diagnosticarea piometrului, peritonitei și pancreatitei. O evaluare ecografică detaliată de către un specialist poate fi foarte valoroasă.
- Radiografii toracice: Recomandate atunci când cauza nu este imediat evidentă.
- Studiu cu bariu: Poate fi efectuat dacă există incertitudine cu privire la prezența unei obstrucții intestinale.
Alte teste:
- Palpare rectală: Ar trebui efectuată la câinii masculi întregi pentru evaluarea prostatei.
- Evaluarea nivelurilor serice ale imunoreactivității lipazei pancreatice specifice speciei (PLI) este utilă în caz de suspiciune de pancreatită.
- Endoscopie: Poate fi utilă pentru detectarea leziunilor mai subtile.
Tratamentul vărsăturilor la câini
In cazurile usoare, tratamentul vărsăturilor la câini include medicație simptomatică, un antivomitiv, pansament gastric și hrană de dietă, dar în cazurile grave trebuiesc perfuzii și tratate bolile principale ce au dus la vărsături.
Tratamentul simptomatic și reexaminarea în 2–3 zile este adecvat pentru vărsăturile acute ușoare dacă pacientul este altfel bine și ingestia unui corp străin este considerată puțin probabilă.
Testele terapeutice cu medicamente antiparazitare sau diete de excludere pot fi luate în considerare înaintea unor investigații mai costisitoare. Cu toate acestea, ar trebui stiti că paraziții și alergiile alimentare sunt cauze rare ale vărsăturilor și că investigațiile suplimentare sunt necesare.
Când vărsăturile sunt o urgență
Un animal ar trebui considerat ca având o problemă potențial amenințătoare de viață dacă sunt prezente semne precum:
- Deshidratare moderată spre severă
- Durere abdominală
- Câinele nu mânâncă și varsă
- Apatie
- Sange in scaun sau vome
- Diaree și vome persistente
- Mase abdominale palpabile
- Vărsături frecvente
- Semne de boli sistemice
Dacă distincția nu este clară, este mai bine să fii precaut și să presupui inițial că animalul are o problemă care îi pune viața în pericol.
Concluzie
Vărsăturile la câini pot avea multiple cauze, iar fiecare caz este diferit. Deși prima tendință a proprietarului este să trateze voma simptomatic, să ii dea un metoclopramid și un controloc, de cele mai multe ori aceste medicamente maschează simptomele reale a unei boli mai grave.