Abcesul la pisici

Observi o umflătură la gât, sub mandibulă, la pisica ta? Sau poate o gâlmă la gât, la pisică, apărută brusc? Este posibil să fie vorba de un abces. Aceste formațiuni dureroase, pline cu puroi, sunt frecvente la pisici, dar pot ascunde cauze variate, de la banale mușcături la afecțiuni dentare. La cabinetul veterinar Joyvet ne lovim frecvent cu cazuri de abces la pisici, de aceea este important pentru dumnevoastră sa știți cauzele, simptomele și chiar diagnosticul, tratamentul sau metodele de prevenire. Vom explora în detaliu și situațiile când o simplă umflătură sub bărbie la pisici necesită intervenție veterinară urgentă.

Ce este un abces la pisici?

Un abces este o colecție de puroi (un lichid gros, de obicei gălbui sau verzui, format din celule moarte, bacterii și celule albe din sânge) care se acumulează într-o cavitate închisă în țesuturi. Această acumulare este rezultatul unei reacții inflamatorii a organismului la o infecție bacteriană. La pisici, abcesele pot apărea oriunde pe corp, dar anumite zone sunt mai predispuse.

Cauzele abceselor la pisici: de la mușcături la probleme dentare

Cauzele abceselor la pisici sunt diverse, dar pot fi grupate în câteva categorii principale:

1. Mușcăturile de pisică: Luptele între pisici (mai ales la motanii necastrați) sunt principala cauză a abceselor. Dinții ascuțiți ai pisicilor penetrează pielea, introducând bacterii adânc în țesut. Pasteurella multocida (click pentru studiu), o bacterie prezentă în mod normal în cavitatea bucală a pisicilor, este frecvent implicată în aceste infecții (dar și Mycoplasma – click pentru studiu). Locurile predilecte pentru abcesele cauzate de mușcături sunt:
   
   • Capul și gâtul: O umflătură la gât, sub mandibulă, la pisici, este un semn clasic.
   • Baza cozii: O zonă vulnerabilă în timpul luptelor.
   • Membrele: Brațele și picioarele sunt expuse în timpul conflictelor.
2. Abcese dentare: Aceste abcese se formează la rădăcina unui dinte infectat. Infecția se poate răspândi la țesuturile înconjurătoare, provocând o umflătură pe față, la pisici, adesea sub ochi. Cauzele includ:
   
   • Boală parodontală avansată.
   • Fracturi dentare.
   • Complicații post-extracție: fragmente de dinte sau os rămase în alveolă.
3. Alte cauze:
   
   • Răni penetrante: Obiecte străine (așchii, spini, semințe de iarbă) care pătrund în piele pot introduce bacterii.
   • Infecții ale glandelor anale: Glandele anale blocate sau infectate pot duce la formarea de abcese dureroase în zona perianală.
   • Boli de imunitate: Pisicile cu sistem imunitar slăbit (de exemplu, din cauza FIV – virusul imunodeficienței feline sau FeLV – virusul leucemiei feline) sunt mai predispuse la infecții și abcese.
   • Infecții rare: Yersinia pestis poate provoca abcese, în special umflături ale ganglionilor limfatici (submandibulari, cervicali, retrofaringieni). Aceasta este o urgență medicală!

Simptomele abcesului la pisici: cum îți dai seama? 

Simptomele variază în funcție de localizarea și severitatea abcesului, dar cele mai comune semne includ:

• Umflătură: O gâlmă la gât la pisică, o umflătură sub bărbie la pisici sau o umflătură în orice altă zonă a corpului, care poate fi caldă și dureroasă la atingere.
• Durere: Pisica poate manifesta durere prin vocalizări, refuzul de a fi atinsă, agresivitate sau ascundere.
• Roșeață și inflamație: Pielea din jurul abcesului poate fi roșie și inflamată.
• Febră: Pisica poate fi letargică, apatică și poate avea febră (peste 39.2 C).
• Pierderea apetitului: Durerile și starea generală proastă pot duce la pierderea poftei de mâncare.
• Secreție purulentă: Dacă abcesul se sparge, se va scurge un lichid gros, urât mirositor (puroi), uneori amestecat cu sânge.
• Șchiopătură: Dacă abcesul este localizat pe un membru, pisica poate șchiopăta.
• Simptome specifice abceselor dentare: Respirație urât mirositoare (halitoză), dificultate la mestecat (mestecă pe o singură parte), salivare excesivă, frecarea feței cu lăbuțele sau de obiecte.
• Simptome specifice abceselor perianale: Dificultate la defecare, tenesme (eforturi de defecare fără succes), frecarea zonei anale de podea.

Diagnostic: cum confirmă veterinarul un abces?

Diagnosticul abcesului la pisici implică de obicei următorii pași:

1. Examinare fizică: Veterinarul va examina pisica, va palpa zona afectată și va evalua starea generală. O umflătură la gât, sub mandibulă la pisici sau în altă zonă, combinată cu alte simptome, sugerează puternic un abces.
2. Istoric medical: Veterinarul va pune întrebări despre istoricul pisicii, inclusiv despre eventuale lupte, răni sau probleme dentare.
3. Aspirare cu ac fin: Pentru a confirma prezența puroiului și a exclude alte cauze (cum ar fi tumorile), veterinarul poate aspira o mică cantitate de lichid din umflătură cu un ac fin. Lichidul aspirat este, de obicei, suficient pentru a confirma prezența unui abces.
4. Examinare citologică: Lichidul aspirat poate fi examinat la microscop (citologie) pentru a identifica tipul de celule prezente (celule inflamatorii, bacterii). Prezența bacteriilor intracelulare confirmă o infecție activă. 
5. Cultură bacteriană și antibiogramă: Dacă este necesar, o probă de puroi poate fi trimisă la laborator pentru cultură bacteriană. Acest test identifică tipul exact de bacterii responsabile de infecție și determină sensibilitatea acestora la diferite antibiotice (antibiogramă). Acest lucru ajută la alegerea celui mai eficient tratament cu antibiotic.
6. Biopsie cutanată: În cazuri atipice sau dacă se suspectează o tumoră, se poate recomanda o biopsie cutanată.
7. Investigații imagistice: În cazul abceselor profunde sau complicate (de exemplu, abcese dentare sau interne), pot fi necesare radiografii, ecografii, CT sau RMN pentru a evalua extinderea infecției și a planifica tratamentul.

Tratament: cum se vindecă abcesul la pisici?

Tratamentul abceselor la pisici depinde de localizarea, severitatea și cauza infecției, dar, în general, include:

1. Drenaj chirurgical și debridare: Aceasta este cea mai importantă parte a tratamentului. Abcesul trebuie deschis (incizat) pentru a permite puroiului să se scurgă. Țesutul mort sau infectat este îndepărtat. În unele cazuri, se poate plasa un dren temporar pentru a facilita drenajul continuu. Această procedură se efectuează, de obicei, sub anestezie generală sau sedare.
2. Curățare și spălare: Zona afectată este curățată temeinic cu soluții antiseptice.
3. Antibiotice: Antibioticele sistemice sunt esențiale pentru a combate infecția. Alegerea antibioticului se face, ideal, pe baza antibiogramei. Se poate opta pentru Cefovecina (Convenia) – o injecție cu acțiune prelungită, utilă pentru pisicile care nu tolerează medicamentele orale. Cel mai frecvent utilizat antibiotic pentru abcesul la pisică este amoxicilina cu acid clavulanic (Synulox).
4. Antiinflamatoare și analgezice: sunt utilizate pentru a controla durerea și inflamația.
5. Tratarea cauzei și spitalizare: Daca abcesul este cauzat de o problema dentara se va face extractia dintelui/dintilor afectați, dacă cauza este o tumoră  se va extirpa tumoarea.
6. Îngrijire la domiciliu: După tratamentul inițial, îngrijirea la domiciliu este esențială. Aceasta poate include:

• • Administrarea medicamentelor conform prescripției medicului veterinar.
  • Curățarea zonei afectate cu soluții antiseptice (dacă este recomandat de veterinar).
  • Aplicarea de comprese calde (dacă este recomandat de veterinar).
  • Prevenirea linsului sau mușcării zonei afectate (utilizarea unui guler).
  • Oferirea unei hrane moi și ușor de digerat.
  • Monitorizarea atentă a pisicii pentru semne de complicații (reapariția umflăturii, febră, letargie).

Prevenire: cum evităm abcesele la pisici?

Deși nu toate abcesele pot fi prevenite, există măsuri care pot reduce semnificativ riscul:

• Castrarea / sterilizarea: Castrarea motanilor reduce tendința de a se lupta, scăzând astfel riscul de mușcături.
• Controlul accesului în exterior: Limitarea accesului pisicii în exterior, în special în zonele cu alte pisici, reduce riscul de lupte.
• Îngrijirea rănilor: Orice rană, chiar și o zgârietură minoră, trebuie curățată imediat cu apă calduță cu săpun și dezinfectată cu betadină. 
• Igienă Orală: Periajul regulat al dinților pisicii și controalele stomatologice periodice ajută la prevenirea bolilor dentare și a abceselor dentare.
• Gestionarea bolilor de bază: Dacă pisica are o boală care îi slăbește sistemul imunitar, este important să se urmeze tratamentul recomandat de veterinar pentru a reduce riscul de infecții.
• Verificarea regulată a blănii: Când pisica se întoarce de afară, verificați-o pentru a îndepărta eventualele corpuri străine (spini, semințe) care ar putea provoca răni.

Când să mergi de urgență la veterinar? 

Anumite situații necesită asistență veterinară imediată:

• Umflătură mare și dureroasă: O umflătură la gât, sub mandibulă, sau oriunde, care crește rapid în dimensiune sau este foarte dureroasă.
• Febră mare: Temperatura corpului peste 39.5°C.
• Letargie severă: Pisica este apatică, nu reacționează la stimuli și refuză să mănânce sau să bea apă.
• Dificultăți de respirație: Respirație rapidă, superficială sau zgomotoasă, cu limba scoasă.
• Semne de șoc: Gingii palide, puls slab, extremități reci.
• Pisica nu a mancat sau nu a baut apa mai mult de 24 de ore.

Concluzie

Abcesele la pisici sunt afecțiuni comune, dar care necesită atenție și tratament adecvat. O simplă umflătură sub bărbie la pisici sau o gâlmă la gât la pisică poate fi un semn al unei infecții care, netratată, poate duce la complicații grave. Prin recunoașterea simptomelor, diagnosticarea corectă și tratamentul prompt, majoritatea pisicilor se recuperează complet. Prevenirea, prin măsuri simple precum castrarea și îngrijirea rănilor, joacă un rol crucial în menținerea sănătății felinei tale. Nu ezita să ne contactezi dacă observi orice semn de abces la pisica ta.