Tratamentul Peritonitei Infecțioase Feline (PIF)

       Peritonita infecțioasă felină (PIF) este o boală virală severă și adesea fatală la pisici, cauzată de o mutație a coronavirusului enteric felin. Se manifestă în două forme: efuzivă (umedă), caracterizată prin acumularea de lichid în cavitățile corpului, și nonefuzivă (uscată), care afectează diverse organe cu simptome precum pierderea în greutate și letargie.

Diagnosticul este dificil din cauza simptomelor vagi, iar tratamentele tradiționale sunt în principal de susținere. Progresele recente în domeniul medicamentelor antivirale oferă noi speranțe pentru tratament. PIF afectează în principal pisicile tinere și este mai frecventă în mediile cu mai multe pisici, dar nu este transmisibilă la om.

Opțiuni de tratament

  1. Tratamente Antivirale:

    • GS (GS-441524): acesta este unul dintre cele mai promițătoare medicamente antivirale pentru tratamentul PIF. GS-441524, înrudit strâns cu medicamentul antiviral Remdesivir, funcționează prin inhibarea replicării virusului. Studiile și testele clinice au arătat rate semnificative de succes, cu multe pisici răspunzând bine la tratament. Medicamentul este administrat de obicei sub formă de injecții zilnice, iar tratamentul poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de severitatea și răspunsul individual al animalului la tratament.
    • Remdesivir: inițial dezvoltat pentru virusuri umane, remdesivir a fost studiat pentru eficacitatea sa împotriva PIF. Asemănător cu GS-441524, remdesivir inhibă replicarea ARN-ului viral (genelor virale). Utilizarea sa la pisici este mai puțin comună decât GS-441524 și este de obicei rezervată cazurilor unde GS-441524 nu este disponibil sau în circumstanțe specifice de studii clinice. Eficacitatea sa în PIF este încă în curs de investigare, dar rezultatele inițiale sunt promițătoare.
  2. Tratament de susținere:

Un tratament de susținere, cunoscut și ca îngrijire paliativă, este un tip de terapie medicală destinată să ajute pacientul să se simtă mai confortabil și să îmbunătățească calitatea vieții. Acesta nu vizează tratarea cauzei directe a bolii, ci gestionarea simptomelor și a efectelor secundare ale bolii sau ale tratamentului principal.

  • Terapie cu fluide: esențială pentru pisicile cu forma efuzivă de PIF pentru a contracara deshidratarea cauzată de pierderea de fluide în cavitățile corporale.
  • Suport nutrițional: asigurarea unei nutriții adecvate este importantă, mai ales că multe pisici cu PIF își pierd apetitul. Se recomandă diete de înaltă calitate, ușor de digerat.
  • Gestionarea infecțiilor secundare: pisicile cu PIF pot avea sisteme imune compromise, făcându-le susceptibile la infecții bacteriene secundare. Antibioticele pot fi utilizate pentru a trata sau preveni aceste infecții.
  • Ameliorarea simptomelor: medicamente analgezice și antiinflamatoare pot fi utilizate pentru a reduce disconfortul și inflamația.
  • Monitorizare regulată: consultațiile medicale frecvente sunt necesare pentru a monitoriza progresul bolii și pentru a ajusta planurile de tratament în concordanță.

Este important de știut că utilizarea acestor medicamente antivirale pentru PIF, în special GS-441524, este încă în curs de dezvoltare, iar disponibilitatea poate varia. În plus, costul tratamentului poate fi semnificativ, și nu toate pisicile răspund la terapie. Implicarea unui medic veterinar este absolut necesară pentru diagnosticare, alegerea tratamentului adecvat și monitorizarea răspunsului pisicii la terapie.

Provocări în tratarea PIF

Tratarea peritonitei infecțioase feline prezintă provocări considerabile, în special în ceea ce privește costurile și accesibilitatea.

  1. Cele mai promițătoare tratamente pentru PIF sunt medicamentele antivirale, cum ar fi GS-441524 și analogii săi, despre care se știe că sunt destul de scumpe.

Acest cost ridicat este exacerbat de durata tratamentului, care se întinde adesea pe parcursul mai multor săptămâni sau luni. În plus, costul îngrijirii de susținere, inclusiv spitalizarea, terapia cu lichide, suportul nutrițional și gestionarea infecțiilor secundare, crește și mai mult sarcina financiară a proprietarilor de animale de companie.

În aceste condiții, alegerea unui medic veterinar experimentat în a gestiona această afecțiune este imperioasă. Cu o practică corectă și standardizată, costurile pot fi reduse considerabil.

  1. O altă provocare poate fi accesibilitatea medicamentelor antivirale, care este limitată.

Acestea nu sunt disponibile pe scară largă în toate regiunile din cauza restricțiilor de reglementare, a lipsei de furnizori locali sau pentru că nu sunt autorizate oficial pentru uz veterinar. De exemplu, medicamente precum GS-441524 nu au primit încă aprobarea din partea organismelor de reglementare, cum ar fi FDA din Statele Unite, pentru a fi utilizate în medicina veterinară. Acest lucru limitează disponibilitatea lor prin canalele oficiale și reprezintă o barieră semnificativă în calea tratamentului.

În plus, multe tratamente potențiale pentru PIF se află încă în stadiul de cercetare și dezvoltare, nefiind încă testate temeinic sau aprobate pentru uz veterinar general. Acest lucru limitează opțiunile disponibile pentru medicii veterinari și proprietarii de animale de companie. Necesitatea de a beneficia de îngrijire veterinară specializată pentru gestionarea și tratamentul eficient al PIF poate reprezenta, de asemenea, o provocare, în special în zonele izolate din provincie sau insuficient deservite, unde astfel de servicii pot fi greu accesibile.

Complexitatea diagnosticării exacte a PIF, care necesită teste specifice și expertiză, poate să nu fie fezabilă în toate cabinetele veterinare, motiv pentru care alegerea unei clinici veterinare cu experiență în tratarea acestei boli poate fi decisivă.

Prognostic după tratament

Prognosticul este o previziune a dezvoltării unei boli. Simptomele pisicilor tratate cu Remdesivir se ameliorează de obicei din punct de vedere clinic în primele 2-3 zile. Dovezile anecdotice privind pisicile tratate cu Remdesivir și GS-441524 spun că aproximativ 80-95% dintre pisici sunt tratate cu succes. Este încă prea devreme pentru a ști câte dintre ele vor recidiva.

După tratamentul pentru PIF, prognosticul variază considerabil în funcție de mai mulți factori, inclusiv:

  1. Răspunsul la tratamentul antiviral:
    • Cu apariția medicamentelor antivirale precum GS-441524, prognosticul pentru pisicile cu PIF s-a îmbunătățit semnificativ.
    • Pisicile care răspund bine la terapia antivirală pot experimenta remisiunea. În unele cazuri, această remisiune poate fi de lungă durată, dar este important de reținut că nu toate pisicile răspund la aceste tratamente și pot apărea recidivări.
  2. Forma de PIF:
    • Pisicile cu forma efuzivă (umedă) de PIF au, în general, o progresie mai rapidă a bolii și astfel au un prognostic mai slab.
    • Forma nonefuzivă (uscată) tinde să progreseze mai lent și aceste pisici pot răspunde mai bine la tratament, dar prognosticul este totuși rezervat.
  3. Stadiul bolii:
    • Detectarea timpurie și inițierea promptă a tratamentului pot îmbunătăți prognosticul. Pisicile tratate în stadiile incipiente ale bolii, în special înainte de dezvoltarea complicațiilor severe, tind să aibă rezultate mai bune.
    • Cazurile avansate cu daune semnificative ale organelor au, în general, un prognostic mai slab.
  4. Calitatea îngrijirii paliative:
    • Îngrijirea de susținere completă, inclusiv suportul nutrițional, gestionarea infecțiilor secundare și abordarea altor probleme de sănătate, poate îmbunătăți calitatea vieții pisicii și influențează pozitiv prognosticul.
  5. Starea generală de sănătate:

    • Vârsta, starea generală de sănătate și statusul imunitar al pisicii joacă un rol în răspunsul la tratament și în prognosticul general.
    • Pisicile mai tinere și în general sănătoase pot avea o șansă mai bună de a răspunde la tratament comparativ cu pisicile mai în vârstă sau cele cu probleme de sănătate concomitente.
  6. Monitorizare:
    • Monitorizarea regulată și este obligatorie pentru a evalua răspunsul la tratament și pentru a ajusta planul de tratament.
    • Consulturile veterinare regulate pot ajuta la detectarea și gestionarea oricăror recidive sau complicații potențiale într-un stadiu incipient.

Este important pentru proprietarii de pisici să înțeleagă că, deși există tratamente promițătoare pentru PIF, rămâne o boală dificil de tratat și nu există un remediu garantat. Decizia privind modul de a proceda cu tratamentul ar trebui luată în strânsă legătură cu un medic veterinar, luând în considerare circumstanțele specifice ale pisicii și preferințele și resursele proprietarului.

Fără tratament, însă, șansele de supraviețuire ale pisicii sunt, din păcate, foarte mici, PIF fiind o boală progresivă și aproape întotdeauna fatală în absența unui tratament eficient.

Protocol de tratament și îngrijire pentru pisicile cu PIF

  1. Etapa inițială (primele 2 săptămâni):
    • Tratament cu Remdesivir: se începe cu Remdesivir. Acesta poate fi administrat fie ca injecție intravenoasă (IV), fie subcutanată (SC, sub piele). Doza depinde de tipul și severitatea PIF.
    • Doze: pentru PIF umedă fără simptome oculare sau neurologice, 10mg/kg corp – o dată pe zi (SID).

Pentru PIF uscată fără simptome oculare sau neurologice, 12mg/kg SID. Dacă există simptome oculare, 15mg/kg SID, iar pentru simptome neurologice, 20mg/kg SID.

  1. Etapa a doua (următoarele 10 săptămâni):
    • După primele 2 săptămâni de tratament cu Remdesivir, se trece la GS-441524, un medicament oral, continuat pentru alte 10 săptămâni.
    • Doze: asemănătoare cu Remdesivir, dar administrate oral. Doza exactă depinde din nou de tipul și severitatea PIF.

Pentru pisicile cu o boală mai puțin severă:

    • Tratamentul ar putea începe cu injecții zilnice SC de Remdesivir pentru primele 1-2 săptămâni, urmate de GS-441524 oral zilnic până la sfârșitul săptămânii 12.

Pentru pisicile cu o boală severă:

    • Tratamentul începe în clinică cu Remdesivir IV (intravenos) timp de 3-4 zile, urmat de injecții SC până în ziua 7-14, apoi trecerea la GS-441524 oral zilnic până la sfârșitul săptămânii 12.

Tratamente alternative:

    • În caz de constrângeri financiare sau dacă pisica nu tolerează Remdesivirul, o opțiune este tratamentul doar oral cu GS-441524 timp de 12 săptămâni. O altă alternativă este utilizarea mefloquinei în loc de Remdesivir.

Note Importante

  • Durata tratamentului pentru toate cazurile este, în general, de 12 săptămâni.
  • Ajustări ale acestui protocol pot fi necesare în funcție de modul în care răspunde pisica și situația financiară a proprietarului.
  • Consultați întotdeauna un medic veterinar pentru planul precis de tratament și dozaj pentru pisica dumneavoastră.

Important de reținut: PIF este o afecțiune gravă și supravegherea atentă a unui medic veterinar este crucială pe tot parcursul tratamentului.

 

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.