Diareea la pisici

Diareea este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate întâlnite la pisici, manifestându-se printr-un tranzit intestinal accelerat și eliminarea de fecale cu un conținut ridicat de apă. Această afecțiune poate varia de la un episod scurt și autolimitat până la o problemă cronică și debilitantă, având un impact semnificativ asupra calității vieții pisicii. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de diagnostic și tratament este esențială pentru orice proprietar de pisică responsabil.

Clasificarea diareei la pisici în funcție de localizare și durată

În termeni generali, diareea la pisici poate fi clasificată în funcție de două criterii principale: localizarea primară a problemei în tractul intestinal și durata simptomelor.

Din punct de vedere al localizării, putem distinge între diareea de intestin subțire și diareea de intestin gros.

• Diareea de intestin subțire se caracterizează adesea prin scaune voluminoase, frecvență normală sau ușor crescută a defecației și, uneori, prezența de scaune decolorate sau grase. În cazuri cronice, poate duce la pierdere în greutate și, ocazional, la un apetit crescut (polifagie). Vărsăturile sunt mai frecvente în diareea de intestin subțire decât în cea de intestin gros.
• Pe de altă parte, diareea de intestin gros se manifestă prin scaune frecvente, de volum mic, adesea însoțite de mucus și/sau sânge proaspăt (hematochezie). Pisicile afectate pot prezenta tenesme, adică eforturi dureroase și ineficiente de defecare. Pierderea în greutate sau polifagia nu sunt de obicei asociate cu diareea de intestin gros. În unele situații, o pisică poate prezenta o combinație de simptome caracteristice ambelor tipuri de diaree.

În funcție de durata simptomelor, diareea poate fi acută sau cronică.

• Diareea acută are o durată scurtă, de obicei mai puțin de două săptămâni, și adesea se rezolvă spontan sau cu un tratament minim.
• Diareea cronică persistă mai mult de două-trei săptămâni și necesită o investigație mai amănunțită pentru a identifica și trata cauza subiacentă.

Factori de risc și cauze ale diareei la pisici

O varietate de factori pot crește riscul de diaree la pisici, iar cauzele acestei afecțiuni sunt numeroase și diverse.

1. Vârsta și mediul: Pisicile tinere sunt mai susceptibile la diaree din cauza sistemului imunitar imatur și a expunerii mai frecvente la paraziți și agenți infecțioși. Pisicile de vârstă mijlocie și în vârstă pot fi mai predispuse la cauze metabolice, sistemice sau neoplazice. Condițiile de mediu precare, supraaglomerarea și stresul pot, de asemenea, crește riscul de diaree. Pisicile care au acces liber în exterior sunt expuse unui risc mai mare de infecții parazitare, bacteriene, virale sau fungice, precum și de ingestie de toxine.
2. Expunerea la agenți infecțioși: Numeroși agenți infecțioși pot cauza diaree la pisici, incluzând bacterii (cum ar fi Campylobacter jejuni, Escherichia coli, clostridiile, Salmonella), fungi, protozoare (Toxoplasma gondii, Giardia, Tritrichomonas foetus, Cryptosporidium, Isospora) și virusuri (FeLV, FIV, FCoV, FPV). Este important de menționat că Tritrichomonas cauzează de obicei diaree de intestin gros la pisici.
3. Alte cauze generale: Pe lângă infecții, diareea la pisici poate fi cauzată de tulburări metabolice (insuficiență renală, boli hepatobiliare, hipertiroidism – în special la pisicile în vârstă), sensibilități sau intoleranțe alimentare, boala inflamatorie intestinală (IBD), neoplazie (limfom, adenocarcinom, tumori mastocitare), enteropatia ce răspunde la antibiotice și maldigestia (insuficiența pancreatică exocrină). În plus, bolile asociate cu infecția cu FIV, FeLV sauPIF pot fi, de asemenea, o cauză de diaree cronică de intestin subțire la pisici.

Diagnosticul pentru diaree la pisici

Stabilirea cauzei exacte a diareei la pisici necesită o abordare sistematică, care începe cu o anamneză detaliată și un examen fizic complet. Informații despre vârsta pisicii, istoricul dietei, aspectul fecalelor, frecvența defecației, prezența altor simptome (vărsături, lipsă de apetit, pierdere în greutate) și istoricul expunerii la alți agenți patogeni sau la alte pisici sunt esențiale.

• Examenele fecale și citologia rectală: Acestea sunt instrumente de diagnostic de primă linie pentru identificarea paraziților (ouă, larve sau adulți), a protozoarelor (cum ar fi Giardia sau Tritrichomonas) și a anumitor tipuri de bacterii (de exemplu, clostridii). Frotiurile fecale pot fi examinate direct la microscop sau pot fi trimise la un laborator pentru analize mai detaliate. Citologia rectală poate ajuta la identificarea inflamației mucoasei intestinale sau a prezenței anumitor agenți patogeni. Culturile fecale pot fi efectuate pentru a identifica bacteriile enteropatogene.
• Analizele de sânge și urină: Hemoleucograma completă și biochimia sanguină pot oferi informații despre starea generală de sănătate a pisicii, nivelul de hidratare, prezența inflamației sau a infecției și funcția organelor interne (rinichi, ficat, pancreas). Analiza urinei poate evalua funcția renală și poate ajuta la diagnosticarea anumitor afecțiuni metabolice. La pisicile mai în vârstă, măsurarea concentrației serice de tiroxină este importantă pentru a exclude hipertiroidismul.
• Teste specifice pentru agenți infecțioși: Testele PCR pot detecta agenți infecțioși în fecale (de exemplu, FCoV, Tritrichomonas foetus) sau în sânge (de exemplu, FPV). Testele FIV și FeLV sunt importante pentru a evalua dacă o infecție virală contribuie la diaree. Testele serologice pot detecta anticorpi împotriva Toxoplasma gondii.
• Alte analize de sânge specializate: Măsurarea nivelurilor serice de folat și vitamina B12 poate indica probleme de absorbție la nivelul intestinului subțire. Nivelurile scăzute de fTLI (imunoreactivitate la tripsină felină) sugerează insuficiența pancreatică exocrină, în timp ce nivelurile crescute de fPLI (imunoreactivitate la lipază pancreatică felină) pot indica pancreatită.
• Biopsia intestinală: În cazurile de diaree cronică care nu răspund la tratamentele inițiale, biopsia mucoasei intestinale poate fi necesară pentru a obține un diagnostic definitiv. Biopsiile pot fi prelevate prin endoscopie sau prin intervenție chirurgicală (laparotomie sau laparoscopie).
• Ecografie și radiografie 

Tratament pentru diaree la pisici

Tratamentul diareei la pisici variază în funcție de cauza subiacentă și de severitatea simptomelor.

1. Diareea acută la pisici: În multe cazuri de diaree acută ușoară, tratamentul simptomatic poate fi suficient. Acesta poate include o scurtă perioadă de repaus alimentar (nu mai mult de 24 de ore), urmată de introducerea treptată a unei diete ușor digerabile, cu conținut scăzut de grăsimi, administrată în porții mici și frecvente. Antibioticele nu sunt de obicei indicate în aceste cazuri. Probioticele și prebioticele pot fi utile pentru restabilirea echilibrului florei intestinale. În cazurile mai severe sau dacă există semne de deshidratare, poate fi necesară terapia cu fluide intravenoase. În cazul suspiciunii de infecții parazitare, se pot administra antiparazitare. Dacă se suspectează o infecție bacteriană, se poate încerca un tratament empiric cu metronidazol.
2. Diareea cronică la pisici: Tratamentul diareei cronice este specific cauzei identificate. Infecțiile parazitare sunt tratate cu medicamente antiparazitare adecvate. Sensibilitățile alimentare pot fi gestionate prin diete de eliminare sau diete hipoalergenice. Boala inflamatorie intestinală necesită adesea tratament cu medicamente imunosupresoare, cum ar fi prednisolonul. Enteropatia ce răspunde la antibiotice poate răspunde la cure de antibiotice, cum ar fi metronidazolul sau oxitetraciclina. Insuficiența pancreatică exocrină necesită suplimentarea cu enzime pancreatice. În cazurile de hipertiroidism, se va institui tratamentul specific pentru această afecțiune.

Pot da orez pentru diaree la pisici?

Pentru pisicile cu diaree, se poate administra orez alb fiert în cantități mici, un aliment blând și ușor de digerat care ajută la solidificarea scaunelor, alături de surse de proteină blânde precum puiul sau curcanul fiert, fără piele și fără os.

Pot da furazolidon pentru diaree la pisici?

Da, cel mai comun medicament veterinar care conține furazolidonă este Enteroguard M sub forma de pastile. Acesta conține furazolidonă și poate fi administrat pisicilor pentru diaree. Doza menționată este de 1 comprimat/3 kg greutate corporală/zi, timp de 3 zile consecutive.

Totuși, este extrem de important de reținut că, deși în lipsa accesului la servicii veterinare se poate administra Enteroguard ce conține furazolidonă, dar dacă diareea continuă și după 24 de ore, trebuie să mergeți urgent la un medic veterinar pentru a afla cauza exactă a diareei și pentru a primi un tratament adecvat.

Automedicația poate fi riscantă, iar un medic veterinar este cel mai indicat să stabilească diagnosticul corect și să prescrie tratamentul potrivit pentru pisica ta.

Scaun moale la pisici vs scaun normal?

Adesea, proprietarii de pisici se confruntă cu scaune moi la animalele lor, pe care le pot considera imediat diaree. Totuși, este important de știut că nu orice scaun moale este neapărat diareic. Scaunul diareic propriu-zis se caracterizează printr-un aspect foarte lichid și apos, putând prezenta în compoziția sa sânge de diverse nuanțe, mucus, paraziți sau chiar fragmente de mucoasă. Acest tip de scaun este considerat o urgență medicală veterinară.

Pe de altă parte, atunci când observăm un scaun mai moale decât în mod normal, dar care își păstrează o anumită formă, imitând consistența pastei de dinți, putem considera că acesta se află încă în limite normale. Această consistență mai moale, dar formată, nu indică neapărat o problemă de sănătate gravă.

Când se recomandă consultul veterinar de specialitate?

În multe cazuri, diareea la pisici nu pune viața în pericol și poate fi gestionată cu succes de medicul veterinar generalist. Cu toate acestea, se recomandă consultul unui medic veterinar de specialitate (internist) în următoarele situații:

• Diaree cronică sau recurentă care nu răspunde la tratamentul inițial.
• Dificultate în stabilirea unui diagnostic cu resursele disponibile.
• Necesitatea efectuării unor proceduri diagnostice avansate, cum ar fi endoscopia sau biopsia intestinală.
• Prezența unor simptome severe sau a unor afecțiuni concomitente complicate.

În concluzie, diareea la pisici este o problemă frecventă care poate avea o varietate de cauze. Un plan de tratament individualizat este esențial pentru a asigura o recuperare rapidă și pentru a menține sănătatea și bunăstarea pisicii dumneavoastră. Dacă pisica dumneavoastră prezintă diaree, este important să consultați medicul veterinar pentru a stabili cauza exactă și pentru a primi recomandările de tratament adecvate.