Epilepsia la pisici

Epilepsia la pisici este o afecțiune neurologică complexă, caracterizată prin apariția repetată și neprovocată a crizelor convulsive. O criză nu este o boală în sine, ci un simptom clinic care indică, de obicei, o problemă la nivelul creierului. Similar, „epilepsia” definește tocmai această tendință de a avea crize recurente, nefiind o boală specifica (mai degrabă descrie manifestarea repetată a convulsiilor).

Este crucial să distingem între o singură criză și epilepsie. O pisică poate experimenta o convulsie fără a fi epileptică. Pisicile pot dezvolta „epilepsie de cauză necunoscută”. Diagnosticul de epilepsie idiopatică la pisici este clinic și se bazează pe vârsta tipică de debut, absența anomaliilor între crize și excluderea altor cauze. Pe de altă parte, epilepsia simptomatică este suspectată atunci când crizele încep înainte de vârsta de 1 an sau după 5 ani, dacă pacientul suferă crize focale, dacă apare brusc o succesiune de crize sau dacă se detectează anomalii în istoricul medical, examenul clinic sau testele de laborator.

Cum se manifestă o criză epileptică la pisici?

Aspectul unei crize poate varia considerabil de la o pisică la alta și chiar de la o criză la alta la aceeași pisică. Pentru un diagnostic precis, este extrem de important să se obțină o descriere detaliată a evenimentului, incluzând semnele observate înainte, în timpul și după criză. Aspecte cheie de observat includ tonusul muscular al animalului (flasc/moale sau rigid/înțepenit) și orice activitate facială, cum ar fi salivarea excesivă sau spasmele musculare. Crizele sunt de obicei spontane, au o durată limitată și par sa aibă un tipar. Adesea, există o fază pre-ictală (înainte de criză) și una post-ictală (după criză) asociate cu aceste episoade. În perioada interictală, proprietarul poate observa anomalii precum o stare mentală modificată, un comportament neobișnuit, tulburări vizuale, mers în cerc sau înclinarea capului. 

Încercati să faceti mai multe filmări cu pisica dumneavoastră în timpul crizei, chiar și după. Îl va ajuta enorm pe medicul veterinar. 

Clasificarea crizelor de epilepsie la pisici

Convulsiile pot fi clasificate în două categorii principale: generalizate și focale (parțiale).

• Crizele generalizate: Acestea afectează ambele emisfere cerebrale încă de la debut. Se caracterizează prin:
  
  • Debut și sfârșit brusc, cu o durată de aproximativ 1-3 minute.
  • Un model stereotip, ceea ce înseamnă că fiecare criză urmează un tipar similar.
  • Simptomele includ de obicei colaps, pierderea conștienței și tremurături violente sau convulsii.
  • Stare mentală și comportament anormal, cu pierderea conștienței. În perioada de după criză, pisica este adesea dezorientată, confuză sau chiar pare oarbă. Recuperarea completă este de așteptat în câteva ore. Uneori, pot fi observate modificări de comportament înainte de începerea crizelor .
  • Pot aparea semne precum: salivarea, urinarea și/sau defecarea, dar și: mușcături repetate sau spasme ale mușchilor faciali.
• Crizele focale (parțiale): Acestea afectează doar o anumită zonă a creierului și sunt mai frecvente la pisici decât la câini. Ele pot fi:
  
  • Simple parțiale: Conștiența este păstrată, dar se observă semne motorii (de exemplu: spasme ale pleoapelor), senzoriale (de exemplu: vocalizare, urmărirea cozii, linsul podelei) sau autonome (de exemplu: vărsături, diaree, dureri abdominale).
  • Complexe parțiale: Conștiența este afectată sau pierdută, iar semnele includ un comportament bizar stereotip (de exemplu, agresivitate neprovocată, pisica scuipă, șuierat, alergare rapidă).

De ee apare epilepsia la pisici?

Crizele pot avea diverse cauze subiacente, iar evaluarea de diagnostic are ca scop determinarea dacă pisica chiar are crize și, dacă da, care este cauza. 

• Epilepsia idiopatică: Aceasta este adesea un diagnostic de excludere, stabilit atunci când nu se găsește nicio altă cauză de bază, în special în cazurile cu o vârstă tipică de debut și fără anomalii. 
• Epilepsia simptomatică: Aceasta apare secundar unei afecțiuni subiacente identificabile. Aceste afecțiuni pot include: 
  • Boli intracraniene: cum ar fi accidente vasculare cerebrale (adesea asociate cu hipertensiunea arterială la pisicile în vârstă), tumori (chiar și benigne), meningită, encefalită (incluzând cauze precum Toxoplasma, Neospora, fungi, bacterii, rickettsii și rabie), traumatisme craniene, neoplazie cerebrală și hidrocefalie. Meningoencefalomielita eozinofilică este, de asemenea, o cauză posibilă. 
  • Tulburări metabolice: acestea includ hipoglicemia, encefalopatia hepatică, hipocalcemia, deficitul de tiamină și encefalopatia uremică datorată insuficienței renale. Hipercolesterolemia care poate sugera hipotiroidism, poate avea, de asemenea, efecte asupra sistemului nervos central dacă este severă. Diabetul (niveluri anormale ale zahărului din sânge) și intoxicațiile fac, de asemenea, parte din această categorie.
  • Toxicități: Expunerea la diverse toxine poate induce crize. Exemple includ stricnină, plumb, mercur, metaldehidă, mucegaiuri, organofosfați, hidrocarburi clorurate, etilen glicol, amfetamine și cafeină. Anumite medicamente, cum ar fi aminoglicozidele, pot provoca, de asemenea, crize reversibile.
  • Accidente vasculare: Accidentul vascular cerebral ischemic este o cauză potențială de crize la câinii în vârstă și poate fi relevant și pentru pisici.
  • Traumatisme: Traumatismele craniene pot duce la crize, care pot începe în decurs de cațiva ani de la traumatism.
  • Alte boli sistemice: Deși nu sunt specificate direct ca provocând epilepsie, bolile sistemice pot duce uneori la semne neurologice și ar trebui luate în considerare.

Diagnosticul de epilepsie la pisici

Diagnosticul epilepsiei implică o abordare sistematică. Primul pas este obținerea unui istoric amănunțit, incluzând detalii despre debutul și frecvența crizelor, și o descriere detaliată a evenimentelor (înainte, în timpul și după criză), momentul apariției (de exemplu, ora din zi, asocierea cu hrănirea sau exercițiile fizice), antecedente de crize, leziuni sau boli semnificative, starea de vaccinare, dieta și expunerea potențială la toxine. Este important să se specifice și despre orice anomalii observate între crize, cum ar fi modificări ale comportamentului, mersului, apetitului. 

Pentru a exclude cauzele sistemice/metabolice, la toate pisicile cu convulsii ar trebui efectuate analize de sânge de bază, inclusiv hemoleucograma completă, profil biochimic (asigurându-se includerea glucozei, sodiului, potasiului, clorului, calciului și fosfatului), T4 total (la pisicile senioare) și acizi biliari, plus măsurarea tensiunii arteriale și analiza urinei..

Investigarea cauzelor intracraniene implică utilizarea imagisticii avansate a creierului (RMN sau CT) și analiza lichidului cefalorahidian (LCR). 

Informații suplimentare: Recurrent seizures in cats: Diagnostic approach – when is it idiopathic epilepsy? – PMC

Tratamentul epilepsiei la pisici

Scopul oricărui tratament antiepileptic este de a reduce frecvența și severitatea crizelor, cu efecte secundare minime, mai degrabă decât eliminarea totală a acestora. Dacă se identifică o cauză a crizelor (de exemplu, o tulburare metabolică, o tumoră cerebrală sau expunerea la toxine), tratamentul trebuie să se trateze afecțiunea subiacentă. Dacă crizele sunt cauzate de epilepsie idiopatică sau de o afecțiune subiacentă netratabilă, este de obicei necesară gestionarea pe termen lung cu medicamente antiepileptice. Alegerea AED, doza și frecvența vor depinde de pisica individuală, de tipul și frecvența crizelor și de răspunsul la medicație. Fenobarbitalul este un medicament utilizat frecvent. Monitorizarea atentă a nivelurilor serice de fenobarbital este importantă pentru a asigura concentrații terapeutice și a minimiza efectele secundare.

Tratamentul este indicat în următoarele situații:

• Prima criză (sau primele crize) pune viața în pericol:
  • Status epilepticus: Activitate convulsivă care durează 5 minute sau mai mult, sau crize multiple fără recuperare între ele. În astfel de cazuri, pot fi administrate medicamente precum diazepam sau midazolam pentru a opri criza.
  • Crize grupate: Două sau mai multe crize în 24 de ore, între care pisica își recapătă conștiența.
• Se observă crize multiple în câteva zile.
• Crizele apar mai mult de o dată pe lună și/sau proprietarul este deranjat de frecvența lor.
• Crizele devin mai frecvente sau mai severe.

Medicamentele antiepileptice utilizate frecvent la pisici includ: fenobarbital, levetiracetam, zonisamida, pregabalina.

În timpul unei crize active care durează mai mult de cinci minute sau în cazul a două crize fără recuperare completă între ele, este crucial să se solicite asistență veterinară imediată. În aceste situații de urgență, medicii veterinari pot administra benzodiazepine (de exemplu, diazepam, midazolam) pentru a opri criza, urmate de fenobarbital.

Sfaturi utile pentru proprietarii de pisici cu epilepsie:

• Ține un jurnal de crize: Notează data, ora, durata și caracteristicile fiecărei crize. Aceste informații sunt extrem de valoroase pentru medicul veterinar în ajustarea medicației și monitorizarea eficacității tratamentului.
• Asigură-te de respectarea medicației: Administrează medicamentele prescrise exact conform indicațiilor și nu le întrerupe brusc fără a consulta medicul veterinar.
• Oferă un mediu sigur: În timpul unei crize, asigură-te că pisica nu se poate răni îndepărtând mobilierul sau obiectele ascuțite.
• Nu încerca să îți imobilizezi pisica în timpul unei crize: Concentrează-te pe prevenirea rănilor.
• Observă cu atenție: Acordă o atenție deosebită la ceea ce se întâmplă în timpul crizei pentru a putea oferi o descriere detaliată medicului veterinar.
• Știi când să cauți îngrijiri de urgență: Crizele prelungite (de obicei mai lungi de 5 minute) sau grupările de crize sunt urgențe care necesită asistență veterinară imediată.

Întrebări frecvente:

• Epilepsia la pisici se poate vindeca? Este puțin probabil ca pisicile cu epilepsie adevărată să scape de ea o data cu vârsta, mai ales dacă este idiopatică sau cauzată de o anomalie. Cu toate acestea, frecvența și severitatea crizelor pot fi adesea gestionate cu medicamente. Informații suplimentare: Survival in 76 cats with epilepsy of unknown cause: a retrospective study – PMC.
• Va avea pisica mea o viață normală? Multe pisici cu epilepsie pot trăi o viață bună cu un diagnostic și o gestionare adecvate.
• Există modificări dietetice care pot ajuta? Deși dietele specifice nu sunt un tratament primar pentru epilepsia la pisici, asigurarea unei diete echilibrate și evitarea potențialilor factori declanșatori (dacă sunt identificați) este importantă. 
• Este dureroasă epilepsia felină? Pisicile nu sunt, în general, conștiente în timpul unei crize. Poate exista o perioadă de confuzie sau dezorientare după criză.
• Poate stresul să declanșeze crize? La unele pisici, stresul poate acționa ca un factor declanșator. Identificarea și minimizarea potențialilor factori de stres din mediul pisicii pot fi utile.

Dacă pisica ta a avut o criză, programează o consultație la medicul veterinar în decurs de 24 de ore, dacă este posibil. Dacă pisica încă are convulsii, du-o la veterinar IMEDIAT.