Înțelegerea tusei de canisă
Tusea de canisă, cunoscută și sub denumirea medicală de traheobronșită infecțioasă canină, reprezintă o afecțiune respiratorie contagioasă care afectează în mod obișnuit câinii. Această boală se caracterizează prin inflamația traheei și a bronhiilor, principalele căi aeriene care conduc aerul către plămâni.
Denumirea populară de „tuse de canisă” provine din faptul că infecția se răspândește cu ușurință în locurile unde un număr mare de câini sunt ținuți în apropiere, cum ar fi canisele, adăposturile pentru animale sau în timpul expozițiilor canine. Deși sună alarmant, în majoritatea cazurilor, tusea de canisă nu este o boală gravă, iar majoritatea câinilor se recuperează complet în urma unui tratament adecvat (similar cu o gripă la oameni).
Temperaturile mai scăzute sau modificările nivelului de umiditate ar putea, teoretic, să slăbească sistemul respirator al câinilor sau să prelungească viabilitatea anumitor viruși în mediul înconjurător. Prin urmare, proprietarii de câini ar trebui să fie conștienți de riscul potențial crescut în aceste perioade și să ia măsurile preventive necesare.
Ce cauzează tusea de canisă?
Tusea de canisă este o boală cauzată de o varietate de microorganisme, atât virale, cât și bacteriene. Este important de reținut că, de cele mai multe ori, nu un singur agent patogen este responsabil, ci o combinație a mai multora.
Printre agenții patogeni virali, virusul parainfluenzei canine este o cauză frecventă a tusei de canisă. Un alt virus implicat în apariția acestei boli este adenovirusul canin. Pe lângă aceștia, alți viruși care pot contribui la dezvoltarea tusei de canisă includ coronavirusul canin, virusul herpetic canin, virusul gripal, paramixovirusul (agentul cauzator al jigodiei), pneumovirusul canin și retrovirusul canin.
Implicarea unei varietăți de viruși sugerează că imunitatea dezvoltată împotriva unui anumit tip de virus ar putea să nu ofere protecție împotriva altora. Această complexitate explică de ce un câine poate contracta tusea de canisă chiar dacă a suferit anterior de o altă infecție respiratorie.
În ceea ce privește agenții patogeni bacterieni, Bordetella bronchiseptica este una dintre cele mai frecvente cauze ale tusei de canisă. Alte bacterii care pot fi implicate includ Streptococcus equi și Mycoplasma cynos.
Un aspect important de menționat este că bacteria Bordetella bronchiseptica poate persista în tractul respirator inferior până la 14 săptămâni după ce simptomele clinice au dispărut.
Stresul, un sistem imunitar slăbit, temperaturile scăzute, calitatea proastă a aerului (inclusiv expunerea la fum și praf), umiditatea inadecvată, supraaglomerarea și condițiile de igienă precare pot slăbi sistemul imunitar al câinilor și pot crește susceptibilitatea la tusea de canisă. Infecția se transmite în principal prin contactul direct cu secrețiile respiratorii eliminate prin tuse. Este important de știut că microorganismele pot adera la suprafețe, cum ar fi pantofii sau hainele, și pot fi astfel transportate în medii necontaminate, contribuind la răspândirea bolii fără ca proprietarii să fie conștienți.
Vârsta reprezintă un alt factor de risc semnificativ. Cățeii sunt mult mai sensibili la tusea de canisă, deoarece sistemul lor imunitar nu este încă pe deplin dezvoltat. Vârsta acționează ca un factor de risc important datorită imaturității sau declinului sistemului imunitar, ceea ce face ca puii și câinii seniori să fie mai susceptibili la infecție și la evoluții severe ale bolii.
Simptomele caracteristice ale tusei de canisă
Simptomul principal și cel mai ușor de recunoscut al tusei de canisă este o tuse uscată, puternică, lătrătoare, care se poate manifesta prin spasme. Această tuse este adesea descrisă ca sunând ca un „sunet de gâscă„. Poate fi destul de intensă și deranjantă, atât pentru câine, cât și pentru proprietar, fiind adesea mai pronunțată în timpul nopții.
Un alt simptom frecvent asociat cu tusea de canisă este reflexul de greață sau chiar vărsăturile. Uneori, tusea este atât de violentă încât poate provoca eliminarea unei cantități semnificative de salivă cu spumă și mucus. Senzația de vomă sau vărsăturile asociate cu tusea sunt probabil cauzate de iritația gâtului și a căilor respiratorii, care declanșează un reflex de tuse puternic. Expulzarea forțată a aerului în timpul unei tuse severe poate stimula reflexul de vomă, în special dacă există și mucus sau inflamație prezentă în tractul respirator superior.
Unii câini cu tuse de canisă pot dezvolta secreții nazale, care pot varia de la clare la purulente, și pot prezenta, de asemenea, conjunctivită, manifestată prin ochi înlăcrimați.
Pe lângă simptomele principale, în cazurile mai severe de tuse de canisă, pot apărea și dificultăți de respirație și febră. Unii câini pot prezenta o scădere a poftei de mâncare și pot deveni letargici. De asemenea, amigdalele sau ganglionii limfatici pot fi măriți. În general, în cazurile ușoare, starea generală de sănătate a animalului rămâne bună, câinele fiind activ și cu apetit. Intensitatea simptomelor se poate agrava ușor în urma efortului fizic.
Severitatea simptomelor poate varia considerabil de la un câine la altul, iar prezența febrei sau a dificultăților de respirație trebuie considerată un semn de alarmă care necesită atenție veterinară imediată, deoarece ar putea indica complicații, cum ar fi pneumonia.
Diagnostic diferențial: Boli cu care tusea de canisă poate fi confundată
Tusea de canisă, deși are simptome caracteristice, poate fi uneori confundată cu alte afecțiuni respiratorii sau chiar cardiace la câini. Un diagnostic precis este esențial pentru a asigura un tratament adecvat.
Alergiile pot fi o cauză de tuse și strănut la câini. Cu toate acestea, în general, alergiile nu sunt însoțite de febră sau letargie. Reacțiile alergice pot provoca tuse și strănut, dar lipsa febrei și prezența altor simptome asociate alergiilor, cum ar fi mâncărimile, pot ajuta la diferențiere. Alergiile se manifestă de obicei prin simptome legate de eliberarea de histamină, care pot include iritații ale pielii și ochi apoși, spre deosebire de natura infecțioasă a tusei de canisă.
Bronșita și pneumonia sunt complicații grave care pot rezulta din tusea de canisă netratată. Pneumonia este o infecție pulmonară severă cu simptome mult mai pronunțate, cum ar fi dificultăți respiratorii accentuate, febră ridicată și letargie.
La câinii mai în vârstă, tusea cronică, în special dacă apare în timpul efortului fizic, poate fi un semn de boală cardiacă. Medicul veterinar va efectua un examen clinic amănunțit pentru a diferenția cauza tusei. Afecțiunile cardiace pot duce la acumularea de lichid în plămâni, provocând o tuse care ar putea fi confundată cu o infecție respiratorie.
Există și alte cauze de tuse la câini care trebuie luate în considerare:
- Colapsul traheei, o afecțiune mai frecventă la rasele mici, poate provoca o tuse cronică, uneori descrisă ca un urlet de gâscă.
- Dirofilarioza, infecția cu viermi cardiaci, poate fi, de asemenea, o cauză de tuse.
- Paralizia laringiană poate duce la tuse și dificultăți de respirație.
- Ingestia accidentală de corpuri străine poate provoca o tuse bruscă.
- În cazuri rare, tumorile localizate în tractul respirator pot fi o cauză a tusei.
- De asemenea, un fenomen numit strănut invers poate fi uneori confundat de proprietari cu tusea.
Tusea este un simptom nespecific care poate apărea din diverse probleme care afectează sistemul respirator, inima sau chiar prezența unor obiecte străine. Expertiza unui medic veterinar este necesară pentru a exclude aceste alte posibilități.
Pentru a ilustra mai bine diferențele dintre tusea de canisă și alte afecțiuni, următorul tabel comparativ prezintă simptomele cheie:
| Afecțiune | Tipul Tusei | Secreții nazale / oculare | Febra | Letargie | Apetit redus | Dificultăți de respirație | Context |
| Tusea de Canisă | Uscată, lătrătoare („claxon”) | Comune, pot fi purulente | Rar | Rar | Rar | Rare (în cazuri severe) | Contact recent cu alți câini |
| Răceală | Uscată sau productivă | Comune, de obicei clare | Rar | Ușoară | Normal | Rare | Sezonier, contact cu alți câini potențial |
| Alergii | Uscată, ocazională | Comune, de obicei clare | Nu | Nu | Normal | Rare | Expunere la alergeni |
| Bronșită | Productivă, umedă | Comune, pot fi purulente | Da | Da | Posibil | Posibile | Poate urma unei infecții |
| Pneumonie | Productivă, severă | Comune, purulente | Da | Da | Da | Comune | Poate complica alte infecții |
| Boli cardiace | Moale, frecvent nocturnă | Rare | Nu | Posibil | Posibil | Comune, mai ales la efort | Câini bătrâni, rase predispuse |
| Colaps traheal | „Urlet de gâscă”, cronică | Rare | Nu | Nu | Normal | Ocazionale | Rase mici, mai ales la excitare |
Riscuri și complicații ale tusei de canisă netratată
Deși în multe cazuri tusea de canisă este o afecțiune autolimitantă, care se rezolvă de la sine în câteva săptămâni, ignorarea simptomelor și lipsa unui tratament adecvat pot duce la complicații serioase, în special la anumite categorii de câini.
Una dintre cele mai grave complicații ale tusei de canisă, în special la căței, câini cu sistem imunitar slăbit sau la cei vârstnici, este pneumonia. Aceasta se dezvoltă atunci când bacteriile reușesc să pătrundă în plămâni și să provoace o infecție. Inflamația persistentă și posibilitatea suprainfecțiilor bacteriene în cazul tusei de canisă creează un mediu propice pentru dezvoltarea pneumoniei, care afectează funcția pulmonară și capacitatea de oxigenare a sângelui.
În unele cazuri, dacă tusea de canisă nu este tratată corespunzător, poate evolua către afecțiuni respiratorii cronice, cum ar fi bronșita cronică. Aceasta poate afecta permanent calitatea vieții câinelui, ducând la tuse persistentă și dificultăți respiratorii pe termen lung. Inflamația cronică a căilor respiratorii poate cauza leziuni ireversibile, reducând capacitatea pulmonară și afectând abilitatea câinelui de a face exerciții fizice și de a se bucura de activitățile normale.
Cățeii sunt deosebit de vulnerabili la riscurile și complicațiile tusei de canisă netratată. Din cauza sistemului lor imunitar incomplet dezvoltat, aceștia sunt mai susceptibili la infecții severe și la dezvoltarea de complicații, cum ar fi infecțiile secundare, care pot agrava evoluția bolii și pot prelungi perioada de recuperare. Organismul lor este mai puțin capabil să lupte împotriva infecției și mai predispus la suprainfecții, ceea ce face ca un tratament precoce și adecvat să fie crucial în această grupă de vârstă.
Chiar și în absența pneumoniei sau a bronșitei cronice, o tuse de canisă severă și prelungită poate avea un impact negativ semnificativ asupra calității vieții câinelui. Tusea persistentă poate fi epuizantă și dureroasă pentru animal, perturbându-i somnul și odihna. În cazurile severe, pot apărea pierderea poftei de mâncare și, implicit, pierderea în greutate. Inflamația persistentă a tractului respirator poate cauza probleme de sănătate pe termen lung.
Tratamentul tusei de canisă
Tratamentul tusei de canisă depinde de severitatea simptomelor și de prezența sau absența complicațiilor. În multe cazuri ușoare, boala se poate rezolva de la sine în una până la două săptămâni, cu condiția ca animalul să se odihnească suficient și să evite stresul. Cu toate acestea, în cazurile mai severe sau când apar infecții bacteriene secundare, intervenția veterinară este necesară.
Medicamentele cu antibiotice sunt adesea prescrise atunci când tusea de canisă este cauzată de bacterii sau dacă există suspiciunea sau confirmarea unei infecții bacteriene secundare. Unul dintre antibioticele utilizate frecvent este doxiciclina. Alte opțiuni pot include azitromicina, clindamicina și fluoroquinolone (cum ar fi enrofloxacina și marbofloxacina). Ideal, alegerea antibioticului ar trebui să se bazeze pe rezultatele unei culturi bacteriene cu antibiogramă.
Medicamentele antitusive, sau supresoarele tusei, pot fi administrate pentru a ameliora tusea persistentă și uscată și pentru a oferi câinelui un anumit confort. Cu toate acestea, utilizarea acestor medicamente trebuie făcută cu precauție și sub îndrumarea strictă a medicului veterinar, deoarece tusea este un mecanism important de apărare al organismului, ajutând la eliminarea secrețiilor din căile respiratorii. Suprimarea completă a tusei ar putea împiedica eliminarea mucusului, ceea ce ar putea duce la complicații, mai ales în prezența unei infecții bacteriene.
Medicamentele antiinflamatoare pot fi, de asemenea, prescrise pentru a reduce inflamația căilor respiratorii, contribuind astfel la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea respirației.
În anumite cazuri, medicamentele imunostimulatoare pot fi utile pentru a sprijini sistemul imunitar al câinelui și pentru a accelera procesul de vindecare.
Trebuie evitat efortul fizic, deoarece poate agrava simptomele și poate încetini procesul de vindecare. Izolarea câinelui bolnav de alte animale este crucială pentru a preveni răspândirea bolii, având în vedere contagiozitatea ridicată a tusei de canisă. Utilizarea unui umidificator în interior sau expunerea câinelui la aburul din baie în timpul dușului pot fi benefice. Menținerea unei hidratări adecvate este, de asemenea, vitală pentru recuperare.
Trebuie evitată expunerea câinelui la iritanți respiratori, cum ar fi fumul de țigară, praful și alte substanțe chimice volatile.
În cazul în care câinele are dureri în gât care îngreunează înghițirea, se pot recomanda alimente moi.
Dacă animalul poartă zgardă, aceasta ar trebui slăbită sau îndepărtată temporar pentru a evita presiunea asupra traheei, care ar putea agrava tusea.
Odihna, izolarea și modificările mediului pot contribui semnificativ la confortul și vindecarea câinelui, fiind uneori suficiente pentru cazurile ușoare.
Prevenirea tusei de canisă
Prevenirea este întotdeauna mai bună decât tratamentul, iar în cazul tusei de canisă există mai multe strategii eficiente pe care proprietarii de câini le pot adopta.
Vaccinarea reprezintă o modalitate extrem de eficientă de a proteja câinii împotriva tusei de canisă. Există vaccinuri disponibile care oferă protecție împotriva celor mai comuni agenți patogeni implicați, atât virali, cât și bacterieni. Există două tipuri principale de vaccinuri pentru tusea de canisă: vaccinul intranazal și vaccinul oral.
Vaccinarea este recomandată în special pentru câinii care au contact frecvent cu alți câini, cum ar fi cei care participă la expoziții canine, merg în parcuri pentru câini sau sunt cazați în canise sau pensiuni.
Este important de reținut că vaccinarea nu oferă protecție imediată, astfel că nu se recomandă vaccinarea chiar înainte de o posibilă expunere într-un mediu cu risc ridicat. Vaccinarea trebuie să fie efectuată cu cel puțin 72 de ore înainte de o astfel de expunere. Deși vaccinarea nu protejează împotriva tuturor agenților patogeni implicați în tusea de canisă, ea reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire și severitatea simptomelor.
Calitatea vieții pacientului trebuie luată în considerare atunci când se analizează utilizarea medicamentelor pentru tuse, care reduc frecvența și severitatea tusei.
Opioidele sunt considerate cele mai eficiente, incluzând hidrocodona, codeina și butorfanolul administrate fie oral, fie injectabil la anumite doze și intervale. Medicamentele pentru tuse non-narcoticecum ar fi dextrometorfanul (Tussin forte, Rofedex), au eficacitate minimă. Alte medicamente, cum ar fi maropitantul și gabapentina, pot fi utilizate empiric, deși necesită dovezi suplimentare de eficacitate.
Glucocorticoizii sunt utilizați în cazurile de boli inflamatorii ale căilor respiratorii sau parenchimatoase, cum ar fi prednisonul, cu doze variind în funcție de severitatea bolii.
Tratament naturist pentru tusea ușoară la câini includ adăugarea unei cantități mici de miere în hrană și administrarea de supă de pui ușor încălzită, preferabil preparată în casă cu conținut scăzut de sare. Siropuri de la farmacia veterinară cu pătlagină, mentă și eucalip (Vetussin, Asbrip) pot ameliora tusea la câini.
Practicile bune de igienă pot reduce cantitatea de agenți patogeni din mediul înconjurător, minimizând astfel riscul de infecție. Curățarea și dezinfectarea regulată pot elimina sau inactiva virușii și bacteriile care cauzează tusea de canisă, reducând șansele de transmitere, în special în mediile cu mai mulți câini.
Reducerea nivelului de stres la câine este, de asemenea, importantă, deoarece stresul poate slăbi sistemul imunitar. Asigurarea unei nutriții echilibrate și de înaltă calitate este esențială pentru a susține un sistem imunitar puternic. De asemenea, este important să se asigure o cantitate adecvată de mișcare și să se mențină o greutate sănătoasă. Trebuie evitată expunerea câinelui la fumul de țigară, praf și alți iritanți respiratori. Asigurarea unei ventilații adecvate în spațiile în care câinele petrece timp este, de asemenea, importantă. Menținerea la zi a deparazitărilor și a altor vaccinări recomandate contribuie la o stare generală de sănătate bună și la un sistem imunitar funcțional.
Preț vaccin tuse de canisă
Prețul poate diferi de la o clinică veterinară la alta, dar spre exemplu la Joyvet prețul vaccinului pentru tuse de canisă este 115 ron.
Concluzie
În concluzie, tusea de canisă este o afecțiune respiratorie frecventă și contagioasă la câini, care, deși de obicei nu este gravă, necesită atenție și îngrijire adecvată pentru a preveni complicațiile. Recunoașterea timpurie a simptomelor caracteristice, cum ar fi tusea uscată și lătrătoare, și consultarea promptă a medicului veterinar sunt esențiale pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat. Vaccinarea joacă un rol crucial în reducerea riscului și a severității bolii.