Negii la câini

Înțelegerea negilor la câini

Negii la caini, cunoscuți și sub denumirea medicală de papiloame, reprezintă excrescențe cutanate de dimensiuni variabile care pot apărea pe pielea acestora în mod neașteptat. Aceste formațiuni pot diferi considerabil în ceea ce privește aspectul și localizarea, fiind observate uneori cu o apariție bruscă. 

Este esențial de înțeles că termenul de „neg” este adesea utilizat în limbajul comun pentru a descrie o gamă largă de excrescențe cutanate, nu toate având o origine virală.

În contextul negilor la câini, se face o distincție importantă între negii de origine virală și alte tipuri de excrescențe cutanate. Negii de origine virală sunt consecința infecției cu papilomavirusul canin și sunt observați mai frecvent la câinii tineri. 

Pe de altă parte, câinii mai în vârstă pot dezvolta excrescențe asemănătoare negilor care nu sunt cauzate de un virus. Acestea sunt adesea rezultatul creșterilor anormale ale glandelor sebacee, cunoscute sub denumirea de hiperplazie sebacee nodulară.

Faptul că termenul comun de „neg” la câini acoperă două categorii distincte – papiloamele virale, predominante la câinii tineri, și excrescențele non-virale, adesea sebacee, întâlnite la câinii mai în vârstă – subliniază importanța înțelegerii cauzei subiacente. Mai mult, deși sunt adesea considerate o problemă minoră, orice nouă excrescență cutanată la un câine necesită atenție pentru a diferenția condițiile benigne de cele potențial maligne. 

Tipuri de negi la câini

Există mai multe tipuri de papilomavirusuri, iar prezentarea și localizarea negilor pot varia în funcție de tipul specific de virus implicat.

• CPV1: Acest tip tinde să cauzeze negi pe față, în special în zona gurii, ducând la apariția papiloamelor orale canine. Acestea se manifestă ca excrescențe pe buze, gingii, limbă, palat, gât și uneori în jurul nasului și ochilor.
• CPV2: Este asociat cu negi care apar pe burtă și picioare, inclusiv papiloamele interdigitale și pe pernuțe, putând fi dureroase. 
• Alte tipuri de CPV: O categorie specială este reprezentată de “Chi Canine Papilloma Viruses”, care determină apariția plăcilor pigmentate pe abdomen.

Aspectul caracteristic al papiloamelor poate varia. Adesea, acestea au un aspect de conopidă cu o suprafață aspră și pietroasă. Pot fi, de asemenea, rotunde și netede, sau pot apărea sub formă de plăci scuamoase sau mase dure care cresc în interiorul țesutului. Culoarea negilor poate varia de la roz sau alb la gri sau chiar închisă.

Pe lângă negii de origine virală, câinii pot dezvolta și excrescențe non-virale asemănătoare negilor.

• Hiperplazia sebacee nodulară: Aceasta este cauzată de o diviziune celulară excesivă în glandele sebacee și apare de obicei la câinii de vârstă mijlocie și mai în vârstă. Se prezintă ca noduli mici, fermi, fără păr, adesea rotunzi sau cu aspect de conopidă, care pot secreta un material ceros sau chiar sângera. 
• Tumorile glandelor sebacee: Acestea includ adenoamele, epiteliomul și carcinoamele. Adenoamele sebacee sunt tumori benigne ale glandelor sebacee. Epiteliomul sebaceu poate fi benign sau cu un potențial malign scăzut și apare adesea pe pleoape sau cap. Carcinomul sebaceu este o formă rară de cancer malign al glandelor sebacee. Aceste tumori pot avea un aspect similar cu hiperplazia sebacee, dar necesită un diagnostic veterinar pentru a exclude malignitatea.

Tabelul următor oferă o clasificare detaliată a tipurilor de negi la câini și a caracteristicilor lor:

Tip de neg	Cauză principală	Localizare tipică	Aspect caracteristic	Frecvent la	Potențial malign
Papiloame Orale Canine	CPV-1	Gură, buze, limbă, gingii, palat, gât, uneori nas și ochi	Aspect de conopidă, suprafață aspră, culoare roz sau gri	Câini tineri	Nu
Papiloame Cutanațe	CPV2 și altele	Piele, oriunde pe corp	Variat: neted, scuamos, inversat	Câini de orice vârstă	Da, în unele cazuri (ex: papiloame digitale)
Papiloame digitale	CPV2 și altele	Pernuțele labei, între degete	Bumps mici, rotunde, pot deveni mai mari și dureroase	Câini de orice vârstă	Da
Papiloame cutanate inverse	CPV2	Burtă, între degete	Plate, ușor ridicate sau în formă de cupă, cu un miez central dur	Câini de orice vârstă	Nu, de obicei
Plăci pigmentate cu papilomavirus	Chi Canine Papilloma Viruses	Abdomen	Zone ridicate, scuamoase, de culoare închisă	Schnauzer Miniatur, Pug	Da
Hiperplazie sebacee nodulară	Proliferarea glandelor sebacee	Oriunde pe piele, frecvent pe cap, gât, spate	Noduli mici, fermi, fără păr, rotunzi sau cu aspect de conopidă, pot secreta sau sângera	Câini de vârstă mijlocie și în vârstă	Nu
Adenom sebaceu	Tumoră benignă a glandelor sebacee	Oriunde pe piele	Similar cu hiperplazia sebacee, dar poate varia în dimensiune	Câini mai în vârstă	Nu
Epiteliom sebaceu	Tumoră a glandelor sebacee	Frecvent pe pleoape, cap	Similar cu hiperplazia sebacee, poate fi pigmentat	Câini mai în vârstă	Potențial malign scăzut
Carcinom sebaceu	Tumoră malignă a glandelor sebacee	Oriunde pe piele	Aspect de neg, poate ulcera și inflama pielea din jur	Câini mai în vârstă	Da

 

Tipul specific de papilomavirus canin este adesea asociat cu localizarea negilor pe corpul câinelui. Această observație poate oferi o indicație preliminară a cauzei și a comportamentului potențial al excrescenței.

De ce apar negii la câini?

Infecția cu papilomavirusul canin este cauza principală a apariției negilor virali la câini. Odată pătruns în celula gazdă, virusul își introduce informația genetică în ADN-ul acesteia, perturbând procesul normal de diviziune celulară. Această intervenție duce la o proliferare celulară anormală și la formarea caracteristicilor de negi.

Transmiterea papilomavirusului se realizează prin contact direct cu un câine infectat sau indirect prin intermediul obiectelor contaminate, cum ar fi jucăriile, bolurile de apă sau hrană și lenjeria. Perioada de incubație, timpul scurs de la expunere la apariția negilor, este de obicei cuprinsă între 1 – 2 luni.

Este important de menționat că papilomavirusul canin este specific speciei canine și nu se transmite la oameni sau la alte animale.

În ceea ce privește excrescențele sebacee non-virale, cauza exactă a apariției lor nu este pe deplin elucidată. Sunt extrem de comune la câinii mai în vârstă, ceea ce sugerează o legătură cu procesul de îmbătrânire a pielii. Se presupune că pot fi asociate și cu un dezechilibru al pH-ului pielii sau cu acumularea de secreții uleioase în foliculii de păr.

Natura contagioasă a virusului papiloma canin impune precauție în mediile cu mai mulți câini. Limitarea contactului cu alți câini atunci când negii sunt prezenți este crucială pentru a preveni răspândirea virusului.

Simptome asociate cu negii la câini

Aspectul vizual al diferitelor tipuri de negi și localizarea lor pe corp sunt simptome primare. Papiloamele orale apar de obicei ca excrescențe multiple, cu un aspect caracteristic de conopidă, localizate în interiorul gurii, pe buze, limbă și gingii. Negii cutanați, pe de altă parte, pot fi solitari sau multipli, având un aspect variat – de la neted la scuamos sau inversat – și pot apărea oriunde pe suprafața pielii. 

Negii care se dezvoltă pe picioare, cunoscuți sub denumirea de papiloame digitale sau cutanate inverse, pot fi dureroși și pot afecta semnificativ mersul câinelui. 

În contrast, excrescențele sebacee sunt de obicei de dimensiuni reduse, rareori depășind dimensiunea unui bob de mazăre, au o consistență fermă, nu prezintă păr și pot avea un aspect rotund sau de conopidă.

În plus, negii pot deveni infectați sau inflamați, ceea ce se poate manifesta prin roșeață, umflare sau secreții la nivelul excrescenței. Câinii pot încerca să scarpine sau să muște negii, ceea ce poate duce la iritație sau infecție. 

Diferențierea negilor benigni de cei potențial cancerosi

Negii benigni prezintă de obicei o creștere lentă, evoluând pe parcursul săptămânilor sau chiar lunilor. Adesea, aceștia au un aspect tipic, cum ar fi aspectul de conopidă caracteristic papiloamelor virale. În general, nu sunt dureroși, cu excepția cazurilor în care sunt localizați în zone supuse presiunii sau se infectează. De asemenea, sunt de obicei bine delimitați și mobili sub piele.

Cu toate acestea, există semne de alarmă care pot sugera că un neg ar putea fi potențial canceros: 

• O creștere rapidă a dimensiunii într-o perioadă scurtă de timp poate fi un indiciu de malignitate. 
• O formă neregulată sau asimetrică, cu margini slab definite, poate sugera un proces malign. 
• Ulcerațiile (răni deschise) sau sângerarea spontană a negului pot fi motive de îngrijorare.
• Dacă negul este fixat la țesuturile de sub piele și nu poate fi mișcat liber sub piele, acest lucru poate sugera o invazie tumorală. 
• Modificările de culoare, în special apariția de negi negri sau roșii, pot fi un semn de cancer. 
• De asemenea, pierderea de păr în zona negului sau apariția unui miros neplăcut pot fi semne de alarmă.

Deși inspecția vizuală poate ridica suspiciuni, un diagnostic definitiv al faptului dacă un neg la câine este canceros necesită testarea de laborator a unei probe de țesut (citologie sau histopatologie). Bazarea exclusiv pe aspect poate fi înșelătoare.

Este esențial de reținut că este imposibil de spus cu certitudine dacă un neg este canceros doar pe baza aspectului său vizual sau a palpării. 

Prin urmare, consultarea unui medic veterinar este crucială pentru un diagnostic precis. 

Diagnosticarea negilor la câini

Medicul veterinar va efectua o examinare fizică completă a câinelui, acordând o atenție deosebită aspectului, dimensiunii, localizării și texturii negului. De asemenea, se va colecta istoricul medical al câinelui, inclusiv vârsta, rasa, starea generală de sănătate și orice simptome asociate.

O altă metodă de diagnosticare frecvent utilizată este citologia prin aspirare cu ac fin (FNA). În această procedură, se introduce un ac mic într-un neg pentru a preleva o probă de celule. Celulele prelevate sunt apoi examinate la microscop pentru a determina tipul de celule prezente și pentru a identifica eventuale semne de cancer.

Pentru un diagnostic definitiv, în special în cazurile suspecte de cancer sau atunci când rezultatele FNA nu sunt concludente, se poate efectua o biopsie. Aceasta implică prelevarea unei porțiuni (biopsie incizională) sau a întregului neg (biopsie excizională) pentru examinare microscopică detaliată, cunoscută sub denumirea de histopatologie. Examenul histopatologic oferă cel mai precis diagnostic, permițând identificarea tipului exact de celule și a oricăror semne de malignitate.

Este crucial ca medicul veterinar să diferențieze negii de alte afecțiuni cutanate care pot avea un aspect similar. Acestea includ tumori benigne (cum ar fi lipoame, histiocitoame, adenoame sebacee), tumori maligne (cum ar fi mastocitomul, melanomul, carcinomul cu celule scuamoase, adenocarcinomul sebaceu), chisturi sau chiar reacții la înțepături de insecte sau corpi străini.

Opțiuni de tratament pentru negii la câini

Tratamentul negilor virali la câini variază în funcție de severitatea și localizarea acestora. În multe cazuri, papiloamele virale regresează spontan în câteva săptămâni sau luni (de obicei 1-5 luni) pe măsură ce sistemul imunitar al câinelui se maturizează și combate infecția virală. După regresia negilor, câinii dezvoltă imunitate și este mai puțin probabil să mai dezvolte același tip de papilom.

Îndepărtarea chirurgicală este recomandată în situațiile în care negii sunt numeroși, mari, provoacă disconfort câinelui, sângerează, se infectează sau interferează cu funcțiile normale, cum ar fi mâncatul, mersul sau văzul. Procedurile chirurgicale pot include:

1. Excizia simplă, în care negul este tăiat cu un bisturiu, adesea sub anestezie generală sau locală. 
2. Electrocauterizarea implică utilizarea unui instrument special pentru a aplica un curent electric concentrat care arde țesutul afectat. 
3. Crioterapia, pe de altă parte, utilizează azot lichid pentru a îngheța negul, distrugând astfel țesutul.

În ceea ce privește tratamentele medicamentoase pentru negii virali, se pot utiliza medicamente antivirale, cum ar fi interferonul și imiquimodul (Aldara cremă). 

Interferonul, administrat injectabil, stimulează sistemul imunitar și poate fi eficient în cazuri severe, deși este costisitor și eficacitatea sa poate varia. 

Imiquimodul (Aldara) este o cremă topică antivirală și antitumorală care se aplică direct pe neg pentru a stimula imunitatea locală. Trebuie avută grijă ca animalul să nu lingă crema. 

Antibioticele sunt utilizate în principal pentru a trata infecțiile bacteriene secundare care pot apărea la nivelul negilor (azitromicina).

Când este necesară vizita la veterinar pentru negii câinelui?

Este recomandat să consultați un medic veterinar în legătură cu negii observați la câine în următoarele situații:

• Apariția bruscă a unui număr mare de negi.
• Negi care își modifică rapid aspectul (dimensiune, formă, culoare).
• Negi care cauzează disconfort vizibil câinelui (scărpinat, lins excesiv).
• Negi care sângerează, se ulcerează sau prezintă semne de infecție (roșeață, umflare, secreții).
• Negi localizați în zone sensibile sau care interferează cu funcții normale (în gură, pe pleoape, pe picioare).
• Persistența negilor pentru o perioadă îndelungată (peste 3-5 luni).
• Orice neg nou apărut la un câine mai în vârstă, deoarece acestea ar putea fi mai probabil excrescențe non-virale cu potențial malign.
• Negi cu aspect atipic sau diferit de cei observați anterior.

Concluzii

Distincția dintre negii virali, comuni la câinii tineri, și excrescențele non-virale, tipice pentru câinii mai în vârstă, este esențială pentru înțelegerea riscului de contagiozitate și a implicațiilor asupra sănătății. Deși mulți negi sunt benigni și pot dispărea de la sine, este crucial ca proprietarii să fie atenți la orice modificări ale aspectului sau comportamentului acestora și să consulte un medic veterinar în cazul apariției semnelor de alarmă.