Otita la câini este o afecțiune frecventă reprezentată de inflamația urechii. Poate afecta urechea externă (otita externă), urechea medie (otita medie) sau urechea internă (otita internă). Otita poate fi o afecțiune dureroasă și frustrantă atât pentru câini, cât și pentru proprietarii acestora, iar dacă nu este tratată, poate duce la probleme cronice și chiar pierderea auzului. Acest articol își propune să ofere o înțelegere completă a otitei la câini, acoperind manifestările, cauzele, bolile asociate, tratamentul și sfaturile pentru gestionare.
Cum se manifestă otita la câini
Otita la câini se manifestă adesea printr-o varietate de semne clinice care pot ajuta proprietarii și medicii veterinari să identifice problema:
- Scuturarea capului: Acesta este adesea unul dintre primele și cele mai vizibile semne ale problemelor urechii. Câinii afectați își scutură capul energic și repetat.
- Scărpinarea urechilor: Câinii cu otită pot să-și scarpine frecvent urechile, uneori până la a-și provoca răni.
- Secreții auriculare: Prezența secrețiilor din canalul auditiv poate varia ca și culoare și consistență. Pot fi gălbui, maronii sau chiar negre și pot avea un aspect apos, ceros sau purulent.
- Miros neplăcut: Un miros neplăcut emanat din ureche este un semn comun al infecției.
- Durere: Urechile pot fi sensibile la atingere, iar câinii pot schelălăi sau plânge când li se examinează urechile.
- Roșeață și umflare: Inflamația din canalul auditiv cauzează adesea roșeață și umflare.
- Pierderea auzului: În cazurile severe sau cronice, otita poate duce la pierderea auzului.
Cauzele de bază ale otitei la câini
Otita la câini apare rareori spontan; este de obicei declanșată de factori neidentificați care creează un mediu favorabil inflamației și infecției. Acești factori pot fi clasificați astfel:
1. Factori predispozanți:
- Conformația urechii: Anumite rase cu urechi căzute sau canale auditive înguste sunt mai predispuse la otită, deoarece aceste conformații pot reține umezeala și resturile (ex: Beagle).
- Alergii: Alergiile alimentare, inhalante (cum ar fi polenul sau acarienii de praf) sau cele provocate de purici pot declanșa inflamații în canalul auditiv, favorizând apariția otitei.
- Umezeală excesivă: Câinii care înoată frecvent sau locuiesc în medii umede au un risc crescut, deoarece umezeala creează un mediu ideal pentru dezvoltarea microbilor.
- Păr în canalul auditiv: Unele rase au o creștere excesivă de păr în canalele auditive, ceea ce poate reține umezeala.
2. Factori primari:
- Paraziți: Acarienii urechii (Otodectes cynotis) sunt o cauză comună a otitei, în special la căței. Aceștia irită canalul auditiv, cauzând inflamații, scărpinat și infecții secundare.
- Corpi străini: Semințe, materiale vegetale sau alte obiecte străine pot rămâne blocate în canalul auditiv, provocând iritații și inflamații (ex: ariste).
- Tulburări de keratinizare: Seboreea, o afecțiune caracterizată prin descuamare excesivă, poate afecta și canalele auditive, ducând la otită.
- Hipersensibilități: Reacțiile la anumite medicamente sau produse aplicate topic pe urechi pot declanșa inflamații.
3. Factori secundari:
- Bacterii: Infecțiile bacteriene sunt complicații secundare frecvente ale otitei. Cele mai frecvente bacterii implicate includ Staphylococcus pseudintermedius și Pseudomonas aeruginosa.
- Ciuperci: Organismele de tip fungi, în special Malassezia pachydermatis, pot prolifera excesiv în canalul auditiv, contribuind la inflamație și infecție.
Abordarea diagnosticării otitei acute
Când un câine prezintă otită pentru prima dată (otită acută), o abordare diagnostică sistematică este esențială:
- Istoric: Medicul veterinar va lua un istoric detaliat, incluzând rasa câinelui, vârsta, problemele anterioare ale urechii, obiceiurile de înot și spălat sau alte informații relevante.
- Examinare fizică: O examinare fizică completă, inclusiv examinarea atentă a urechilor, este crucială.
- Examinare otoscopică: Aceasta implică utilizarea unui otoscop pentru a vizualiza canalul auditiv și a identifica anomalii precum roșeața, umflarea, secrețiile, corpii străini sau paraziți.
- Citologie: O probă de secreție auriculară este colectată și examinata la microscop pentru a identifica prezența bacteriilor, fungilor sau a celulelor inflamatorii.
- Cultură și antibiogramă: Dacă sunt identificate bacterii, poate fi recomandată o cultură și o antibiogramă, mai ales dacă otita este recurentă (reapare frecvent) sau nu răspunde la tratamentul inițial. Acest test ajută la identificarea tipului specific de bacterii și determinarea celor mai eficiente antibiotice.
Strategii de tratament pentru otită
Tratamentul eficient al otitei este adaptat cauzei de bază și severității afecțiunii. Modalitățile comune de tratament includ:
- Curățare: Curățarea temeinică a canalului auditiv este esențială pentru a elimina resturile, secrețiile și excesul de păr. Medicul veterinar vă va sfătui cu privire la soluțiile și tehnicile de curățare adecvate.
- Medicamente topice:
- Antibiotice: Utilizate pentru tratarea infecțiilor bacteriene.
- Antifungice: Utilizate pentru a combate proliferarea fungilor (ciupercilor).
- Medicamente antiinflamatorii: Ajută la reducerea durerii și inflamației.
- Medicamente antiparazitare: Necesare dacă paraziții sunt identificați ca fiind cauza.
- Medicamente sistemice:
-
- Antibiotice sau antifungice: În cazurile severe sau profunde, pot fi necesare medicamente orale.
- Analgezice: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau alte analgezice pot fi prescrise pentru gestionarea disconfortului.
- Antihistaminice: Dacă se suspectează alergii, antihistaminicele pot ajuta la controlul reacției alergice.
- Chirurgie: În cazurile cronice sau complicate, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Aceasta poate implica proceduri pentru a îmbunătăți drenajul canalului auditiv sau pentru a îndepărta țesuturile bolnave.
Sfaturi pentru gestionare și prevenire
- Curățarea regulată a urechilor: Stabiliți o rutină de curățare a urechilor câinelui, mai ales dacă este predispus la otită. Medicul veterinar vă poate ghida cu privire la frecvență și tehnică.
- Uscarea urechilor după înot: Uscați bine urechile câinelui după înot sau baie pentru a preveni acumularea de umiditate.
- Gestionarea dietei: Dacă se suspectează alergii alimentare, poate fi recomandată o dietă hipoalergenică.
- Controlul paraziților: Utilizați produse preventive împotriva puricilor și căpușelor pe tot parcursul anului pentru a minimiza riscul de otită indusă de paraziți.
- Gestionarea afecțiunilor de bază: Dacă câinele dumneavoastră are afecțiuni medicale subiacente care îl predispun la otită, cum ar fi alergiile sau tulburările endocrine, gestionarea acestor afecțiuni este crucială pentru prevenirea infecțiilor auriculare.
- Consultații veterinare regulate: Examinările veterinare de rutină, inclusiv verificările urechilor, pot ajuta la detectarea și tratarea problemelor auriculare din timp.
Concluzie
Otita la câini este o afecțiune frecventă și adesea multifactorială. Gestionarea cu succes necesită o înțelegere completă a cauzelor de bază și implementarea unor strategii de tratament adecvate.
Dacă suspectați că animalul dumneavoastră are otită, vă invităm la un consult dermatologic veterinar cu dr. Alina Rusu la cabinetul veterinar Joyvet.