Informații generale despre epilepsia la câini
Epilepsia este o tulburare caracterizată prin crize recurente (care apar repetat). Crizele sunt cauzate de activitatea electrică anormală din creier, care poate duce la o gamă largă de simptome, inclusiv:
- Pierderea cunoștinței
- Rigiditate musculară și convulsii
- Urinare sau defecație involuntară
- Schimbări de comportament
Epilepsia poate afecta atât oamenii, cât și animalele.
Ce cauzează epilepsia la câini?
Există numeroase cauze posibile pentru criza de epilepsie la câini, care pot fi clasificate ca intracraniene (ce au ca factor declanșator creierul) sau extracraniene (ce au ca factor declanșator o altă dereglare a unui organ în afara de creier).
Pentru cauzele intracraniene ale crizelor de epilepsie la câini amintim:
- Epilepsia idiopatică: Aceasta este cea mai frecventă cauză a crizelor recurente la câini. Este o tulburare funcțională în care pragul pentru crize este redus, ceea ce face creierul mai susceptibil la crize. Anumite rase, cum ar fi Ciobăneștii Germani, Labradorii Retriever, Golden Retriever și Collie, sunt predispuse la epilepsia idiopatică. Se crede că are o bază genetică.
- Tumori cerebrale: Acestea pot provoca crize prin perturbarea funcționării normale a țesutului cerebral. Pot fi identificate doar printr-un RMN, frecvent subdiagnosticat datorită limitării investigațiilor și a lipsei de fonduri ale proprietarului.
- Afecțiuni inflamatorii ale creierului (encefalită): Inflamația poate interfera cu activitatea normală a creierului și declanșa crize. Exemple includ encefalita bacteriană, infecția cu virusul jigodiei canine (distemper), toxoplasmoza și meningoencefalomielita granulomatoasă (GME).
- Boli infecțioase: Infecții precum virusul jigodiei canine, PIF la pisici (peritonita infecțioasă felină) și Cryptococcus pot provoca encefalită.
- Anomalii cerebrovasculare: Problemele cu vasele de sânge din creier pot duce la crize.
- Anomalii de dezvoltare: Afecțiuni precum hidrocefalia, prezentă de la naștere, pot provoca crize.
- Tulburări degenerative: Acestea sunt afecțiuni care cauzează daune progresive ale creierului.
Pentru cauzele extracraniene ale crizelor de epilepsie la câini amintim:
- Hipoglicemia: Glicemia scăzută poate priva creierul de energia necesară funcționării normale. Acest lucru este frecvent întâlnit la puii de rase mici, dar și la câinii cu diabet.
- Intoxicația: Anumiți toxici, cum ar fi metaldehida (folosită în momelile pentru melci) sau otravurile organofosforice (pentru gândaci) pot provoca crize.
- Boala hepatică: Disfuncția hepatică poate duce la acumularea de toxine în sânge, afectând creierul. Un șunt portosistemic sau sindromul hepatoencefalic, de exemplu, pot provoca crize.
- Dezechilibre electrolitice: Anomaliile în nivelurile de electroliți, cum ar fi sodiul și calciul, pot interfera cu funcția nervoasă și musculară.
Diagnostice diferențiale pentru crizele de epilepsie la câini:
Diagnosticele diferențiale sunt metode prin care veterinarul exclude alte boli care pot provoca simptome similare, până află cauza exactă.
- Sincopă sau leșin: Pierderea bruscă și temporară a cunoștinței cauzată de scăderea tensiunii arteriale. Este adesea datorată problemelor cardiace. Animalele cu sincopă se recuperează rapid, spre deosebire de cele care experimentează crize, care au o perioadă postictală (o stare de confuzie sau epuizare ce apare după o criză de epilepsie).
- Boala vestibulară: Afectează sistemul de echilibru din urechea internă sau trunchiul cerebral. Poate provoca simptome precum îndreptarea capului, pierderea echilibrului și nistagmus (mișcări anormale ale ochilor).
- Durere cervicală: Durerea în zona gâtului poate determina animalele să se rigidizeze și să vocalizeze, mimând unele aspecte ale unei crize.
- Probleme comportamentale: Anumite comportamente, cum ar fi „prinderea muștelor” sau urmărirea cozii, pot fi confundate cu crize.
- Căderi episodice: Aceasta este o afecțiune specifică anumitor rase, caracterizată prin episoade bruște de slăbiciune sau colaps.
- Embolie fibrocartilaginoasă (EFC): Apare atunci când un fragment de cartilaj dintr-un disc intervertebral blochează un vas de sânge din măduva spinării. Poate cauza debut brusc al semnelor neurologice, uneori mimând crizele.
Diagnosticarea epilepsiei la câini
Recunoașterea unei crize
Crizele de epilepsie la câini pot varia de la ușoare la severe. Simptomele includ:
- Crize generalizate:
- Pierderea cunoștinței
- Rigidizarea corpului
- Mișcări ritmice de smucire ale membrelor
- Vocalizare (sunete sau zgomote emise involuntar în timpul crizei)
- Salivație
- Pierderea controlului vezicii urinare sau intestinului (adică animalul defecă și urinează involuntar)
- Crize parțiale:
- Zvâcniri ale feței sau membrelor
- Schimbări de comportament (de ex. confuzie, frică, agresivitate)
Cum pune medicul veterinar diagnosticul de epilepsie la câini:
Procesul de diagnostic include:
- Istoric și anamneza: Medicul veterinar va obține un istoric detaliat al crizelor, inclusiv când au început, cât de des apar și eventualii stimuli declanșatori. De asemenea, va întreba despre rasa, vârsta și starea generală de sănătate a câinelui. Unele rase sunt predispuse la anumite tipuri de epilepsie.
- Examinare fizică și neurologică: Se va efectua o examinare amănunțită pentru a evalua starea generală de sănătate și funcția neurologică a câinelui.
- Teste de diagnostic:
-
- Analize de sânge: Ajută la excluderea cauzelor extracraniene precum hipoglicemia, boala hepatică sau dezechilibrele electrolitice.
- Analiza urinei: Poate fi utilă pentru identificarea afecțiunilor metabolice.
- Imagini: Radiografii, RMN sau CT pot fi utilizate pentru a căuta anomalii structurale în creier, cum ar fi tumorile sau inflamația.
- Electroencefalografie (EEG): Acest test măsoară activitatea electrică a creierului și poate fi util pentru confirmarea diagnosticului de epilepsie și determinarea tipului de crize.
Este important de menționat că, atunci când toate investigațiile au fost efectuate și medicul veterinar nu identifică un factor specific care să provoace crizele de epilepsie, se stabilește diagnosticul de epilepsie idiopatică (fără o cauză cunoscută). Tratamentul, în acest caz, va fi simptomatic, având ca scop reducerea frecvenței și severității crizelor.
Opțiuni de tratament pentru epilepsia la câini
Scopul tratamentului este de a:
- Reduce frecvența și severitatea crizelor.
- Îmbunătăți calitatea vieții câinelui.
Medicamente pentru epilepsia la câini
- Anticonvulsivante: Acestea sunt cele mai comune medicamente utilizate pentru gestionarea epilepsiei. Ele acționează prin suprimarea activității electrice anormale din creier. Anticonvulsivante comune includ:
- Fenobarbital
- Bromura de potasiu
- Levetiracetam
- Zonisamidă
- Imepitoin (Pexion)
- Diazepam / Midazolam
Alegerea medicamentului depinde de câinele individual și de severitatea crizelor.
Alte opțiuni de tratament
- Dietă: O dietă ketogenică (bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați) poate fi utilă pentru unii câini cu epilepsie.
- Acupunctură: Unele studii sugerează că acupunctura poate ajuta la reducerea frecvenței crizelor la câini.
- Chirurgie: În cazuri rare, chirurgia poate fi o opțiune dacă crizele sunt cauzate de o leziune focală a creierului care poate fi îndepărtată.
Gestionarea unui câine cu epilepsie
- Primul ajutor în caz de criză: În timpul unei crize, asigurați-vă că câinele este în siguranță, mutând obiectele din jur. Nu încercați să-l imobilizați sau să-i introduceți ceva în gură (o reacție instinctivă care poate duce la mușcături involuntare). După ce criza se oprește, puteți mângâia câinele și vorbi calm pentru a-l liniști.
- Atentie! Este foarte important ca aceste crize să nu dureze mai mult de 1-3 minute. Dacă o criză persistă mai mult de 5 minute fără pauze, această situație reprezintă o urgență medicală, numită status epilepticus. În acest caz, este necesar să mergeți de urgență la medicul veterinar, deoarece pot apărea consecințe grave și ireversibile asupra creierului. Fenobarbitalul este un medicament care necesită timp pentru a-și face efectul, așa că ar fi util să discutați cu medicul veterinar despre posibilitatea de a avea o doză de urgență de diazepam, pe care să o administrați intranazal sau intrarectal (alternativ, levetiracetam poate fi administrat intrarectal).
- Regimul de medicamente: Urmați cu atenție instrucțiunile medicului veterinar privind doza și frecvența medicamentelor. Nu ajustați doza sau nu întrerupeți medicamentele fără a consulta medicul veterinar. Scopul este să se reducă frecvența crizelor (adică să apară cât mai rar, la aproximativ o dată la 2-3 săptămâni), iar vindecarea completă este foarte rară.
- Monitorizare: Țineți un jurnal al crizelor pentru a înregistra frecvența, durata și severitatea acestora. Aceste informații vor ajuta medicul veterinar să ajusteze planul de tratament, dacă este necesar.
- Ajustări ale stilului de viață:
- Asigurați un mediu sigur pentru câine.
- Evitați factorii declanșatori cunoscute ale crizelor (dacă există, ex: zgomote, emoții puternice).
- Mențineți o rutină consecventă.
- Luați în considerare utilizarea unui ham în loc de zgardă pentru a preveni accidentările în timpul crizelor.
Concluzie
Epilepsia la câini poate fi o afecțiune provocatoare atât pentru ei, cât și pentru proprietarii lor. Cu toate acestea, cu îngrijire veterinară adecvată câinii cu epilepsie pot avea o calitate bună a vieții. Cheia este colaborarea strânsă cu medicul veterinar pentru a dezvolta un plan de tratament individualizat și a face ajustările necesare pentru a menține câinele în siguranță și confortabil.