Administrarea medicamentelor sub formă de pastile la animalele de companie poate fi o provocare. Totuși, este esențial ca patrupedul să își primească tratamentul exact așa cum a fost prescris de medicul veterinar, pentru a se vindeca complet și în siguranță. Unii câini sau pisici iau pastilele fără probleme, însă alții pot deveni suspicioși sau reticenți, mai ales dacă au mușcat cândva o pastilă amară și au dezvoltat o asociere negativă. În continuare vă prezentăm un set de trucuri practice, ca de la un medic veterinar experimentat, care vă vor ajuta să administrați mai ușor pastilele atât la câini, cât și la pisici.
Sfaturi pentru administrarea pastilelor la câini
Câinii sunt adesea motivați de mâncare, așa că putem profita de pofta lor de gustări. Iată câteva metode eficiente:
- Ascunde pastila într-un aliment gustos. Un truc simplu este să disimulați comprimatul într-o bucată mică de mâncare preferată de câine, de exemplu, în brânză sau într-o bucată de carne fragedă. Pastila preluată cu un astfel de „deliciu” special va fi înghițită mult mai ușor de majoritatea câinilor. Alegeți alimente cu aromă puternică și textură maleabilă (cum ar fi o bucățică de cașcaval, unt de arahide fără xilitol sau pate de ficat) pe care le puteți modela în jurul pastilei, pentru a o acoperi complet. Este important să folosiți o cantitate mică de hrană, doar cât să „camuflați” pastila, dacă folosiți o porție prea mare, câinele ar putea mesteca pe îndelete și să scuipe pastila din interior. Supravegheați animalul până când sunteți sigur că a înghițit tot; unii câini pot molfăi tratația și apoi să scoată pastila pe din afară dacă îi simt gustul.
- Oferă mai multe gustări la rând (trucul cu „jocul” de recompense). Această metodă face din administrarea pastilei o experiență distractivă. Pregătiți 3-4 bucățele mici de recompensă fără pastilă și una cu pastila ascunsă. Procedați astfel: dați-i câinelui mai întâi una-două bucățele goale, pe post de aperitiv, apoi bucățica care conține pastila, iar imediat după aceea oferiți-i încă o gustare simplă. Ideea este ca patrupedul să fie entuziasmat și să înghită rapid fiecare bucățică, fără să aibă timp să detecteze pastila ascunsă. Puteți varia aleatoriu numărul de bucățele „goale” înainte de cea cu medicament, pentru ca el să nu devină precaut. Prin acest joc, câinele va asocia momentul medicamentului cu o serie de bunătăți devorate pe nerăsuflate și nu va realiza care dintre ele conținea pilula.
- Administrarea directă a pastilei (manual). Dacă trucurile cu mâncare eșuează sau dacă medicamentul nu poate fi dat cu alimente, va trebui să introduceți pastila direct în gâtul câinelui în mod manual. Tehnica corectă este următoarea: țineți pastila între degetul mare și arătător (mâna dvs. dominantă). Cu cealaltă mână, fixați ușor botul câinelui prin prinderea maxilarului de sus, poziționând degetul mare și arătătorul chiar în spatele colților (caninilor). Ridicați încet capul câinelui astfel încât nasul său să fie îndreptat în sus, ceea ce va determina deseori deschiderea parțială a gurii. Apoi, cu mâna care ține pastila, deschideți gura câinelui tragând delicat în jos mandibula inferioară și plasați pastila cât mai în spate pe limbă, aproape de gât. Fiți blânzi dar rapizi, și aveți grijă să nu vă poziționați degetele în calea dinților pentru a evita orice mușcătură accidentală. După ce ați pus pastila pe baza limbii, închideți imediat gura câinelui și țineți-o închisă câteva secunde, mângâind în același timp gâtul în jos spre esofag, pentru a-l stimula să înghită. Un mic truc este să suflați ușor spre botul/nasul câinelui în aceste momente, acest stimul îl poate face să înghită reflex. Observați dacă animalul linge în jurul botului după ce i-ați dat drumul la gură; linsul nasului este de obicei un semn că pastila a fost înghițită cu succes. Pentru a ușura această procedură și a vă proteja de mușcături, puteți folosi și un dispozitiv special de administrat pastile (cunoscut și ca „aplicator de pastile” sau “pill gun/pill popper”). Acest instrument este practic o seringă cu un vârf de cauciuc în care fixați comprimatul; când apăsați pe piston, pastila este eliberată direct în spatele gâtului câinelui, fără să fie nevoie să vă băgați degetele în gura lui. Dispozitivul face plasarea pilulei mai adânc pe limbă mult mai ușoară, crescând șansele ca patrupedul să o înghită din prima (fiind evitată scuiparea). Rugați veterinarul să vă recomande un astfel de aplicator și să vă arate cum se folosește corect, deoarece o utilizare necorespunzătoare îi poate răni cavitatea bucală.
Sfaturi pentru administrarea pastilelor la pisici
Pisicile sunt, de regulă, mai pretențioase și mai greu de păcălit cu alimente, având un simț al mirosului foarte ascuțit. Totuși, există câteva trucuri care vă pot veni în ajutor:
- Amestecarea pastilei într-o mâncare preferată (dacă este posibil). Dacă medicamentul permite acest lucru (unele tablete pot fi zdrobite, însă altele nu, verificați întotdeauna cu medicul veterinar în prealabil), puteți zdrobi fin pastila și o puteți amesteca într-o cantitate foarte mică din hrana favorită a pisicii. De exemplu, alegeți o linguriță de pateu pentru pisici, ton din conservă sau altă hrană umedă foarte palatabilă, și incorporați pulberea de medicament în acea cantitate mică de mâncare. Folosiți o porție mică, astfel încât pisica să consume toată doza de medicament din câteva înghițituri, nu ascundeți pastila într-un bol întreg de mâncare, deoarece există riscul ca pisica să nu mănânce tot și medicamentul să rămână neconsumat. Dacă prima încercare nu funcționează (unele pisici simt gustul străin și refuză chiar și mâncarea preferată dacă conține pastila), nu continuați să amestecați doze întregi în porția normală de hrană, deoarece pisica poate dezvolta aversiune față de acea mâncare. În schimb, treceți la metoda de administrare manuală descrisă mai jos. (Notă: Există și delicatese speciale pentru pisici, cum ar fi “Pill Pockets”**, concepute pentru a ascunde pastilele; dacă le aveți la dispoziție, merită să le încercați, întrucât unele pisici acceptă mai ușor pastila mascată într-o astfel de recompensă cu miros puternic și atractiv.)
- Administrarea manuală „pe gură” la pisici. Dacă pisica refuză pastila ascunsă în alimente sau dacă comprimatul nu poate fi zdrobit, va fi necesară administrarea directă, manuală. Cheia este să acționați blând, dar hotărât, pentru a minimiza stresul pisicii și a evita zgârieturile sau mușcăturile. În primul rând, pregătiți din timp pastila (și eventual un aplicator de pastile dacă aveți unul la îndemână) și, ideal, rugați pe cineva să vă asiste ținând pisica. Procedura se face de preferat pe o suprafață stabilă și aderentă (ex. o masă acoperită cu un covoraș sau prosop). Dacă pisica este agitată sau are tendința să zgârie, înfășurați-o ferm într-un prosop („burrito”), lăsând doar capul pe afară, pentru a-i restricționa mișcarea labelor. Țineți pisica astfel învelită cu spatele la dvs., sprijinită de corpul dumneavoastră, și cu o mână poziționată sub maxilar, ținând-o ușor de obraji pentru a controla capul. Ridicați-i apoi botul în sus, astfel încât nasul să fie orientat către tavan, în această poziție, gura i se va deschide puțin. Cu degetele mâinii libere (sau folosind aplicatorul), apăsați ușor bărbia în jos pentru a deschide gura și plasați pastila cât mai în spate pe limbă, ideal pe centrul bazei limbii, aproape de intrarea în gât. Atenție: nu introduceți degetele prea adânc decât dacă pisica este bine imobilizată, deoarece există riscul să fiți mușcat; utilizarea aplicatorului de pastile este foarte utilă pentru pisicile care încearcă să muște, întrucât vă permite să eliberați pastila adânc în gâtul pisicii, evitând contactul direct cu dinții. După ce pastila a fost plasată, eliberați imediat maxilarul și țineți gura pisicii închisă cu grijă, ținând-o de mandibulă. Mențineți capul ridicat și masați-i ușor gâtul în direcția descendentă pentru a declanșa reflexul de înghițire. Un alt truc eficient este să suflați ușor aer peste bot și nări, de multe ori, acest stimul blând o va face pe pisică să înghită spontan. Observați cu atenție dacă pisica linge nasul sau înghite în sec; linsul este un semn că pastila a fost înghițită cu succes. Pentru siguranță, puteți folosi și o seringă mică cu apă: introduceți câțiva mililitri de apă pe la comisura buzelor, în colțul gurii pisicii, după ce ați plasat pastila, pentru a o ajuta să alunece și să fie înghițită mai ușor. După ce pisica a înghițit, eliberați-o din prosop și lăudați-o calm. Dacă nu este prea stresată, îi puteți oferi și o recompensă mică (o pătuțică de hrană umedă preferată) sau câteva picături de apă cu o seringă, ca să-i dispara gustul amar din gură și să aibă o experiență finală pozitivă.
Sfaturi generale pentru o administrare reușită
Indiferent dacă este vorba de câine sau pisică, țineți cont de câteva principii generale care vă pot ușura munca:
- Păstrați-vă calmul și acționați cu încredere, dar prompt. Animalele simt starea de spirit a stăpânului, așa că este important să abordați momentul administrării pilulei într-o manieră liniștită și sigură pe sine, fără ezitări prelungite. Dacă sunteți calm și încrezător, și câinele sau pisica va fi mai cooperant(ă) și mai puțin stresat(ă). Pregătiți tot ce aveți nevoie (pastila scoasă din folie, bucatelele de hrană pentru truc, prosopul, aplicatorul etc.) înainte de a prinde animalul, astfel încât procesul să fie cât mai rapid. Cu cât manevra durează mai puțin, cu atât șansele ca patrupedul să accepte pastila fără incidente cresc.
- Răsplătiți și lăudați animalul după ce ia pastila. Imediat ce a reușit să înghită medicamentul, oferiți-i multă laudă prin voce și mângâieri, arătându-i că sunteți mulțumit. Este recomandat să îi dați și o mică recompensă după administrare, de exemplu, o gustărică preferată sau o linguriță de hrană umedă pe care o adoră, chiar dacă pastila nu a fost ascunsă acolo. Astfel, îl ajutați să scape de gustul amar al medicamentului și creați o asociere pozitivă cu experiența de a lua pastile. Atât câinii, cât și pisicile învață prin repetiție că după pastilă urmează ceva plăcut (o delicatesă sau atenție din partea dvs.), ceea ce poate face administrările viitoare mai ușoare.
- Asigurați-vă că animalul urmează tratamentul complet, conform indicațiilor. Chiar dacă simptomele par să se amelioreze și patrupedul dvs. se simte mai bine, nu întrerupeți tratamentul mai devreme decât a prescris medicul veterinar. O cură neterminată poate duce la recidiva bolii sau la complicații. De exemplu, în cazul antibioticelor este crucial să fie administrate până la ultima doză, altfel bacteriile pot supraviețui și dezvolta rezistență la medicament. Urmați întocmai durata și doza recomandate de veterinar, pentru ca prietenul dvs. necuvântător să se vindece complet.
Când și cum să ceri ajutorul medicului veterinar
Dacă, în ciuda tuturor acestor trucuri, nu reușiți deloc să administrați pastila acasă, nu ezitați să cereți ajutor veterinar. Adresați-vă medicului veterinar (de exemplu, puteți apela la clinica Joyvet) și explicați-i dificultățile întâmpinate. Personalul veterinar are experiență și vă poate demonstra practic tehnica potrivită de administrare a pastilelor, asistându-vă până vă simțiți stăpân pe procedură. De asemenea, medicul vă poate indica soluții alternative atunci când pur și simplu nu se poate administra pastila pe cale orală la domiciliu. Multe medicamente pentru animale sunt disponibile și sub alte forme: de exemplu, injecții administrate de veterinar (care înlocuiesc cura de pastile) sau formule lichide/orale cu aromă plăcută, mai ușor de amestecat în hrană sau de lins de către animal. Există și situații în care farmacia veterinară poate prepara medicamentul sub formă de soluție palatabilă sau chiar sirop (cu aromă de pui, ton etc.), special concepută pentru gustul animalului dumneavoastră, astfel încât acesta să îl accepte ca pe o gustare obișnuită. În cazuri particulare, unele medicamente pot fi formulate și ca gel transdermic, care se aplică pe piele (pe pavilionul urechii) și se absoarbe treptat, evitând complet administrarea orală. Important este să colaborați cu veterinarul pentru a găsi cea mai bună variantă, deoarece animalul trebuie să primească tot tratamentul prescris, sănătatea și vindecarea lui depind de acest lucru. Nu uitați: scopul final este ca patrupedul să se facă bine, fie că ia pastila dintr-un cubuleț de brânză acasă, fie că primește o injecție la un cabinet veterinar. Prin calm, perseverență și ajutor de specialitate la nevoie, veți reuși să treceți cu bine peste această etapă de tratament.