Curățarea corectă a urechilor animalelor de companie este importantă pentru a preveni infecțiile și disconfortul, însă nu trebuie făcută excesiv de des. Atât câinii, cât și pisicile au canalul auditiv în formă de L, ceea ce face ca mizeria și umezeala să rămână uneori blocate și să favorizeze problemele auriculare. Vom vedea în continuare când este nevoie să cureți urechile, ce materiale să folosești și cum să procedezi în siguranță, pas cu pas, la câini și la pisici. De asemenea, vom sublinia ce să nu faci în timpul acestei proceduri, pentru a nu răni animalul sau agrava o eventuală problemă.
Când este nevoie să cureți urechile?
În mod normal, urechile câinilor și pisicilor nu trebuie curățate foarte des. Animalele cu urechi sănătoase și curate ar putea să nu aibă nevoie aproape deloc de curățare de rutină. În schimb, altele pot necesita îngrijiri periodice, mai ales dacă sunt predispuse la murdărire sau infecții. Iată câteva situații în care curățarea urechilor este justificată:
- Când observi murdărie, cerumen excesiv sau un miros neplăcut. Verifică urechile cam o dată pe săptămână vizual. Dacă par curate (interiorul pavilionului este roz-pal, fără depuneri și fără miros urât), nu interveni inutil. În schimb, dacă vezi acumulări de cerumen maroniu, pământ sau alte impurități, ori dacă urechea are un miros urât, este momentul pentru o curățare delicată. Un miros ușor de „drojdie” sau scuturarea frecventă a capului pot indica nevoie de curățare, însă roșeața intensă, mirosul puternic urât sau durerea la atingere sunt semne de infecție ce necesită atenție veterinară, nu doar curățare acasă.
- După baie sau înot. Apa pătrunsă în canalul auditiv poate predispune la otite. Dacă câinele a înotat mult sau abia a făcut baie, este indicată uscarea și curățarea urechilor pentru a elimina umezeala în exces. Înainte de baie, poți pune și un dop de vată la intrarea în urechi pentru a preveni intrarea apei, însă nu uita să îl scoți după. La final, folosește soluția de curățare conform indicațiilor, aceasta va ajuta la evaporarea apei și la îndepărtarea eventualelor reziduuri din canalul auditiv.
- La rasele predispuse la otite. Unele animale, în special câinii cu urechi lungi, căzute sau cu canalul foarte îngust și păros, acumulează mai ușor murdărie și umezeală. De exemplu, rase de câini cu urechi lăsate precum Basset Hound sau Cocker Spaniel au un risc mai mare de infecții auriculare. Și câinii care petrec mult timp în apă (retrieveri, spanieli etc.) pot necesita curățări mai frecvente pentru a menține canalul urechii uscat și aerisit. Chiar și așa, curățarea se face ocazional, de regulă la interval de câteva săptămâni, niciodată zilnic, deoarece o igienizare exagerată poate provoca iritații ale canalului auditiv și, paradoxal, poate favoriza infecțiile. Dacă simți nevoia să cureți urechile mai des de 1-2 ori pe lună, discută cu veterinarul: fie animalul are o predispoziție particulară, fie există deja o problemă care trebuie tratată medical, nu rezolvată doar prin curățare.
Important: obișnuiește-te să examinezi urechile companionului tău în mod regulat (cel puțin săptămânal) pentru a observa din timp orice schimbare. Dacă animalul se opune când îi atingi urechile sau manifestă sensibilitate, acesta poate fi un semn de disconfort sau durere și trebuie investigat. În condiții normale, majoritatea câinilor și pisicilor se bucură de o mângâiere pe urechi dacă acestea sunt sănătoase.
Ce materiale folosești pentru curățarea urechilor
Pentru a curăța urechile în siguranță, pregătește din timp următoarele materiale:
- Soluție specială pentru urechi, recomandată de veterinar. Folosește doar soluții de curățare formulate pentru animale (câini/pisici), de preferat la recomandarea medicului veterinar. Aceste soluții au adesea proprietăți care dizolvă cerumenul și pot conține ingrediente antiseptice sau antifungice blânde, ajutând la prevenirea infecțiilor. Nu folosi alcool, oțet, apă oxigenată (peroxid de hidrogen) sau alte soluții casnice în urechea animalului! Acestea pot irita pielea sensibilă a canalului auditiv și pot chiar agrava situația dacă există mici leziuni. De exemplu, alcoolul medicinal și peroxidul de hidrogen usucă și irită țesuturile fine din ureche, provocând usturime și întârzieri în vindecare. Așadar, folosește produsele destinate uzului veterinar, le găsești la cabinetul veterinar sau în farmacii veterinare, și poți cere medicului să îți recomande o marcă potrivită nevoilor animalului tău.
- Tifon steril sau dischete de bumbac. Ai nevoie de ceva moale cu care să ștergi urechea. Cel mai sigur este să folosești bucăți de tifon steril (înfășurate pe deget) sau dischete/bile de vată din bumbac. Poți folosi și șervețele de bumbac speciale pentru animale, dacă ai la îndemână. Nu folosi bețișoare de urechi cu vată (tip Q-tip) pentru a curăța interiorul canalului auditiv! Acestea pot răni ușor urechea dacă intră prea adânc, există riscul perforării timpanului sau al zgârierii canalului auditiv. În plus, un bețișor subțire va împinge mizeria și cerumenul și mai adânc în canal, făcând curățarea și mai dificilă. Limitează-te la a curăța doar până unde ajunge degetul tău învelit în tifon sau la suprafața pavilionului urechii.
- Prosoape și recompense. Curățarea urechilor poate deveni o treabă messy (lichidul poate ajunge pe blană sau pe podea când animalul își scutură capul). Ține la îndemână un prosop curat pentru a proteja suprafețele și pentru a șterge excesul de soluție de pe blana animalului după ce își scutură capul. De asemenea, pregătește și câteva gustări sau recompense preferate de patruped, îi vei oferi una după ce termini cu fiecare ureche, ca să asocieze experiența cu ceva pozitiv. Această recompensare pozitivă îl va face mai cooperant pe viitor.
Cum să cureți urechile câinelui (pașii de urmat)
Curățarea urechilor la câini este relativ simplă, însă necesită blândețe și răbdare. Alege un moment în care câinele este liniștit (de exemplu, după joacă sau seara) și evită să forțezi animalul dacă acesta devine anxios. Iată pașii recomandați pentru a curăța urechile unui câine în siguranță:
- Pregătirea câinelui și a materialelor: Găsește un spațiu potrivit, ușor de curățat (ex: baie, curte) pentru că s-ar putea să stropească. Ține câinele așezat sau în poziție confortabilă, eventual cu șezutul într-un colț (pentru stabilitate) dacă e mare, sau în poala ta dacă e mic. Mângâie-l și vorbește-i calm, apoi asigură-te că ai la îndemână soluția de curățat, tifonul și prosopul, pentru a nu-l lăsa nesupravegheat în timpul procedurii. Poți oferi o mică recompensă înainte, ca să fie mai relaxat.
- Aplicarea soluției în canalul urechii: Ține flaconul cu soluție de curățare în mâna ta dominantă. Cu cealaltă mână, prinde ușor, dar ferm urechea câinelui de vârf (pavilionul) și ridic-o perpendicular pe cap, pentru a îndrepta pe cât posibil canalul auditiv. Nu introduce vârful sticlei adânc în ureche, plaseaz-o la intrare și toarnă soluția astfel încât să pătrundă în canal până aproape să-l umple. Este în regulă dacă se prelinge puțin lichid în afară. (Dacă vârful recipientului atinge accidental urechea, șterge-l cu un tampon îmbibat în alcool sanitar înainte de a-l pune la loc, ca să nu contaminezi flaconul cu bacterii sau ciuperci.) Folosește o cantitate suficientă de soluție, canalul trebuie umplut complet; doar câteva picături nu vor dizolva eficient toată murdăria.
- Masarea bazei urechii: Menținând pavilionul urechii ridicat cu o mână, folosește cealaltă mână pentru a masa ușor baza urechii (zona imediat sub orificiul de intrare în canal). Masează timp de ~30 de secunde, în mișcări circulare blânde. Ar trebui să auzi un sunet ușor de „zvâcnet/clipocit” în timpul masajului, semn că soluția se mișcă în canal și dizolvă cerumenul și resturile acumulate. Această etapă este esențială pentru a înmuia murdăria din segmentul orizontal al canalului, pe care câinele nu o poate elimina singur.
- Lăsarea câinelui să își scuture urechile: După masaj, menține încă urechea ridicată câteva secunde, apoi elibereaz-o brusc și dă-te puțin la o parte. Câinele își va scutura energic capul, ceea ce este de dorit! Prin scuturat, excesul de soluție și murdăria dislocată sunt împinse în afara canalului auditiv, spre exterior. E posibil să sară lichid cu impurități, așa că ai grijă să fii pregătit(ă) cu prosopul să îl pui rapid peste capul câinelui sau peste zona din jur. Nu te speria de acest „duș”, scuturatul este modul natural al câinelui de a-și goli urechile.
- Ștergerea pavilionului și a canalului extern: Imediat după ce câinele a terminat de scuturat, ridică din nou pavilionul urechii și, cu un deget înfășurat în tifon sau cu o dischetă de bumbac, șterge delicat interiorul urechii. Curăță întâi pavilionul intern (toată suprafața urechii vizibilă, până unde poți vedea), apoi orificiul canalului auditiv, îndepărtând toată mizeria, lichidul și cerumenul care au fost aduse la exterior. Nu băga degetul mai adânc decât îți permite anatomia, în general, până la adâncimea la care ar intra un deget indicator (cam 1-2 cm) este sigur. Nu uita: nu folosi bețișoare pentru a „scormoni” mai adânc în canal. Dacă urechea câinelui a fost foarte murdară, e posibil ca o singură aplicare să nu fie suficientă; poți repeta pașii 2-5 încă o dată sau de două ori, până când tifonul iese relativ curat. Folosește întotdeauna tifon/cotonete curate la fiecare ștergere, ca să nu reintroduci murdăria.
- Recompensă și repetare: Laudă câinele cu entuziasm, spune-i „bravo” pe un ton pozitiv și oferă-i imediat o gustărică preferată, pentru a-l recompensa că a stat cuminte. Astfel va tolera mai ușor și pe viitor curățarea urechilor. Apoi, treci la cealaltă ureche și repetă aceiași pași. Procedeul durează în total doar câteva minute pentru fiecare ureche, dacă ai totul pregătit.
Observație: Dacă în timpul curățării câinele manifestă durere puternică, plânge, se trage brusc sau devine agresiv, oprește-te imediat și solicită sfatul medicului veterinar. Durerea poate indica o otită sau chiar un timpan perforat, caz în care curățarea acasă nu trebuie continuată până nu examinează un veterinar urechea. De fapt, curățarea unei urechi infectate poate face mai mult rău decât bine, soluția și masajul pot irita și mai tare țesutul inflamat. Așadar, nu insista dacă animalul suferă, ci programează o vizită la cabinet pentru un consult și tratament adecvat.
Cum să cureți urechile pisicii
În cazul pisicilor, vestea bună este că cele mai multe nu au nevoie să le cureți urechile în mod regulat, ele au, de obicei, urechi curate și nu acumulează mult cerumen. Totuși, dacă pisica ta are urechile murdare (poate de la praf, pământ sau are depuneri maronii de cerumen uscat) ori veterinarul ți-a recomandat igienizarea lor periodică, poți face acest lucru acasă cu grijă. Pașii sunt asemănători cu cei de la câini, însă pisicile pot fi mai puțin cooperante, așa că pune accent pe siguranță și calm:
- Imobilizarea blândă a pisicii: Alege un moment în care pisica este liniștită (de exemplu, când e somnoroasă). Ține pisica în poala ta, cu spatele la tine, într-o cameră fără alți stimuli. Înfașoară pisica într-un prosop gros, lăsând doar capul afară, în special dacă știi că e agitată. Acest „burrito de pisică” o va împiedica să te zgârie sau să scape, dar ai grijă să nu o strângi prea tare, trebuie doar să o ții confortabil pe loc. Poți ruga pe cineva din familie să te ajute ținând pisica, dacă este foarte energică. Vorbește-i încet și mângâie-o pe cap înainte de a începe, pentru a o liniști.
- Aplicarea soluției în ureche: Ține flaconul de soluție auriculară veterinară pregătit. Prinde ușor urechea pisicii la bază, ridicând-o sau tragând-o ușor pe spate, astfel încât canalul urechii să fie accesibil. Pune câteva picături de soluție în ureche, de obicei 4-5 picături sunt suficiente la o pisică, dar dacă ai instrucțiuni de la veterinar să folosești o cantitate mai mare, poți turna până când canalul se umple parțial (în funcție de mărimea pisicii). Nu introduce vârful sticlei adânc în ureche, ci lasă picăturile să cadă în canal de la intrare, pentru a nu răni timpanul. Dacă atingi din greșeală urechea cu flaconul, șterge duza cu alcool înainte de a-l închide. Pisica poate tresări când simte lichidul rece, e normal, încearcă să o ții ușor dar ferm.
- Masarea ușoară a bazei urechii: După ce ai instilat soluția, ține pavilionul urechii pisicii între degete și masează baza urechii cu cealaltă mână, foarte ușor, timp de ~20-30 de secunde. Fii delicat, deoarece pisicile au urechile și mai sensibile. Masajul ajută la dizolvarea cerumenului și a murdăriei din canalul auditiv, facilitând eliminarea lor. S-ar putea să auzi și la pisică un mic sunet de „squelch” dacă are mult lichid în ureche, ceea ce e în regulă. Dacă pisica se zbate, oprește masajul, nu forța prea mult timpul, câteva secunde pot fi suficiente.
- Permite pisicii să elimine lichidul: După masaj, dă-i voie pisicii să își scuture capul (dacă vrea). Unele pisici se vor scutura imediat, altele nu, nu toate reacționează ca un câine. Dacă se scutură, e perfect, lichidul și murdăria se vor deplasa spre exteriorul urechii. Dacă nu, nu te îngrijora, vei îndepărta tu totul la pasul următor.
- Curățarea delicată a urechii: Folosind un tifon curat înfășurat pe deget sau o dischetă moale de bumbac, șterge ușor interiorul urechii pisicii. Curăță pavilionul urechii (partea vizibilă, cu pliuri, din interiorul urechii) și intrarea canalului auditiv, unde vezi lichid sau murdărie acumulată. Nu introduce degetul sau tifonul adânc în canal, șterge doar până unde poți ajunge lejer cu degetul; de obicei, până unde se îngustează canalul este limita sigură. Tot ce este mai adânc de atât va necesita, dacă e cazul, o curățare făcută de medic cu instrumente speciale. Repetă instilarea soluției și ștergerea dacă încă iese multă mizerie, dar nu repeta de mai mult de 2-3 ori pentru o ureche în aceeași sesiune, ca să nu iriți pisica. Folosește tifon curat de fiecare dată.
- Recompensă și calmare: După ce urechea arată curată (nu mai vezi cerumen sau lichid murdar pe tifon), oprește-te și laudă pisica. Învelită încă în prosop, oferă-i o mică recompensă gustoasă (poate ceva pastă sau cremă pentru pisici, lins de pe deget, ca să nu se murdărească prosopul). Scoate-o apoi încet din prosop și mângâie-o, lăsând-o să plece într-un loc sigur. Dacă este cooperantă, repetă aceiași pași pentru cealaltă ureche. Multe pisici vor protesta totuși dacă încerci să le faci pe ambele urechi odată, poți lua o pauză și reveni mai târziu pentru a doua ureche, dacă vezi că pisica e stresată.
Observație: La fel ca la câini, nu forța pisica dacă devine foarte agitată sau dureroasă. Dacă miaună de durere, zgârie puternic ca să scape ori pur și simplu nu reușiți nicicum să o liniștiți, opriți procedura. Insistența poate duce la traumatisme (atât pentru urechea pisicii, cât și pentru mâinile tale!). În astfel de cazuri, cel mai bine este să ceri sfatul medicului veterinar, pisica poate avea o infecție (otită) sau paraziți auriculari care fac urechea dureroasă, și are nevoie de tratament medical, nu doar de curățare. Medicul poate efectua el însuși o curățare profesională sub control, poate chiar cu sedare ușoară, dacă pisica este foarte stresată, astfel încât să nu fie rănită.
Ce să NU faci când cureți urechile animalului
La curățarea urechilor câinilor și pisicilor, există câteva greșeli de evitat cu orice preț. Iată o listă de „așa nu”, pentru siguranța și sănătatea urechilor companionului tău:
- Nu folosi alcool, peroxid (apă oxigenată) sau oțet în ureche. Aceste substanțe irită pielea și pot provoca arsuri sau durere în canalul auditiv, fără să curețe eficient ceara. De asemenea, nu turna uleiuri esențiale, zeamă de lămâie, bicarbonat sau alte „remedii” găsite pe internet, multe sunt dăunătoare. Folosește exclusiv soluții de curățare veterinară, sigure pentru ureche, conform indicațiilor producătorului și ale medicului.
- Nu băga bețișoare sau alte obiecte adânc în ureche. Bețișoarele de urechi, agrafele, degetele introduse forțat, toate pot răni grav canalul auditiv sau timpanul dacă depășesc partea verticală a canalului. În plus, împing mizeria în profunzime, riscând să agraveze o posibilă infecție. Limitează-te la a șterge numai partea vizibilă a canalului, folosind tifonul sau discheta pe deget. Dacă urechea are secreții în profunzime pe care nu le poți ajunge, lasă medicul veterinar să le extragă în siguranță cu instrumente speciale (otoscop cu aspirație, spălături profesionale etc.).
- Nu curăța o ureche inflamată și dureroasă pe cont propriu. Dacă observi semne clare de infecție, cum ar fi roșeață intensă, umflături, secreții gălbui-verzui (puroi), miros urât de „fermentat” sau durere la atingere, nu încerca să tratezi problema prin curățare repetată acasă. O ureche deja bolnavă este foarte fragilă, iar curățarea agresivă poate răspândi infecția sau provoca și mai multă durere. În schimb, programează de urgență o vizită la veterinar. Acesta va identifica cauza (bacterii, ciuperci, paraziți precum acarienii urechii etc.) și va prescrie un tratament adecvat (de exemplu picături cu antibiotic/antifungic) după ce, eventual, face o curățare profesională. Reține: dacă urechea degajă miros urât sau prezintă puroi, aproape sigur este vorba de o infecție activă ce necesită tratament medicamentos, nu va trece de la sine. În astfel de cazuri, curățarea poate fi doar o parte a tratamentului, dar vindecarea vine de la medicamente, deci nu amâna controlul veterinar.
- Nu curăța urechile prea des (mai ales nu zilnic!). Excesul de zel în igiena urechilor poate face mai mult rău decât bine. Curățarea prea frecventă îndepărtează stratul protector natural din canalul auditiv și poate cauza iritații sau micro-leziuni ale pielii, predispunând urechea la infecții recurente. În plus, deranjează flora normală de bacterii „bune” care protejează urechea. Ca regulă generală, curăță urechile doar atunci când este nevoie (când observi murdărie sau medicul recomandă) și, în medie, nu mai des de o dată pe săptămână la câinii cu probleme cronice, sau o dată pe lună/la două luni la animalele sănătoase, conform sfatului veterinar. Dacă ești tentat să cureți „preventiv” foarte des, discută cu medicul pentru a stabili o rutină potrivită, fără excese.
Când să mergi la veterinar
O curățare corectă și ocazională a urechilor poate preveni multe probleme pe termen lung, precum otitele și acumularea excesivă de cerumen. De asemenea, îți oferă ocazia să depistezi din timp paraziți (cum sunt acarienii de urechi la pisici), alergii sau alte afecțiuni, înainte să se agraveze. Totuși, igiena la domiciliu are limitele ei. Nu ezita să consulți medicul veterinar în următoarele situații:
- Dacă nu ești sigur cum se face corect curățarea. Medicul îți poate arăta practic, pas cu pas, metoda corectă de curățare a urechilor, folosind instrumentele potrivite. De asemenea, te va sfătui cât de des are nevoie animalul tău de această procedură, în funcție de rasă, vârstă și eventualele sale probleme de sănătate. Nu există o frecvență „standard” pentru toți, veterinarul te poate ajuta să alcătuiești un plan de îngrijire personalizat și sigur.
- Dacă bănuiești o infecție sau altă problemă. Așa cum am menționat, semne precum durere, miros puternic, secreții anormale, urechi foarte roșii sau inflamate indică faptul că simpla curățare nu este suficientă. În aceste cazuri, doar medicul veterinar poate trata cauza de bază (fie că e o bacterie, o ciupercă sau un parazit). Nu amâna controlul, infecțiile netratate se pot agrava și pot duce la complicații serioase (de exemplu, otită internă, pierderea auzului etc.).
- Dacă ai nevoie de ajutor practic. Unii proprietari, oricât de atenți, nu reușesc să curețe urechile animalului, fie pet-ul este prea agitat, fie canalul e prea dureros. În aceste situații, e mai sigur ca procedura să fie făcută de un profesionist. Multe cabinete (inclusiv Joyvet – cabinet veterinar București) oferă servicii de curățare a urechilor și tratamente auriculare, având instrumente speciale și personal cu experiență. Apelând la veterinar, te asiguri că animalul nu va fi rănit, iar urechea va fi curățată temeinic, sub supraveghere medicală.
În concluzie, curățarea urechilor câinilor și pisicilor se face numai atunci când este necesar, cu materiale adecvate și multă grijă. Procedura nu este dificilă, iar cu răbdare și antrenament pozitiv (recompense), majoritatea animalelor se vor obișnui să o tolereze. Ține minte să nu forțezi niciodată lucrurile: dacă ceva nu merge bine sau nu ești sigur, oprește-te și cere sfatul medicului veterinar. Este mult mai bine să primești îndrumare profesionistă (și, la nevoie, ajutor practic la cabinet) decât să riști vătămarea urechii delicate a companionului tău. O îngrijire corectă, făcută în colaborare cu veterinarul, va menține urechile prietenului tău necuvântător curate, sănătoase și ferite de probleme pe termen lung.
Articole cu subiect comun: