Căderea părului la pisici

Introducere în alopecia felină

Pierderea părului la pisici, cunoscută sub numele de alopecie, este o afecțiune dermatologică comună cu cauze variate. Poate manifesta ca pierdere parțială sau completă de păr și poate fi fie spontană, fie auto-indusă. Recunoașterea diferenței dintre năpârlirea normală și alopecia patologică este crucială pentru diagnostic corect și management.

Pierderea normală a părului vs. alopecia

Pisicile năpârlesc natural, mai ales în timpul schimbărilor sezoniere. Totuși, pierderea excesivă de păr care duce la pete vizibile de chelie nu este normală și necesită investigație. Determinarea dacă pierderea părului este clinic relevantă este primul pas.

Semne clinice și manifestări

• Distribuție: Alopecia poate fi focală, multifocală, difuză, generalizată, simetrică sau asimetrică. Modelul de distribuție este un factor cheie în determinarea cauzelor potențiale.
• Inflamație: Alopecia poate fi inflamatorie, cu leziuni cutanate asociate cum ar fi eritem, papule, solzi și pustule, sau neinflamatorie, fără alte leziuni cutanate.
• Prurit: Prezența sau absența pruritului (mâncărime) este un factor important. Alopecia pruritică este adesea asociată cu alergii și ectoparaziți.
• Calitatea părului: Schimbările în calitatea părului, cum ar fi un strat aspru sau un strat fin, asemănător unui cățeluș, pot indica boli hormonale sau displazie foliculară.
• Auto-traumă: Semnele de auto-traumă, cum ar fi firele de păr rupte, sugerează o cauză pruritică sau psihogenică.

Cauze subiacente și diagnostice diferențiale

Cauzele alopeciei la pisici sunt diverse, variind de la infestări parazitare la boli sistemice. Iată câteva cauze potențiale bazate pe surse:

• Ectoparaziți: Purici, păduchi, Cheyletiella, Otodectes și Trombicula pot cauza pierderea părului. Dermatita alergică la purici este o cauză comună.
• Infecții: Dermatofitoza (pecingine) este o infecție fungică ce poate cauza alopecie. Foliculita bacteriană poate duce și ea la pierderea părului.
• Alergii: Dermatita atopică, alergiile alimentare și alergiile de contact pot manifesta ca alopecie pruritică.
• Alopecia psihogenică: Toaletarea excesivă din cauza problemelor comportamentale poate cauza pierderea părului, adesea pe partea medială a picioarelor anterioare, abdomenul caudal și regiunea inghinală.
• Tulburări endocrine: Hipotiroidismul și hiperadrenocorticismul (deși rare la pisici) pot cauza alopecie simetrică.
• Deficiențe nutriționale: Deficiențele nutriționale pot contribui la sănătatea slabă a blănii și pierderea părului.
• Reacții la locul injecției: Alopecia poate apărea la locurile de injecție sau vaccinărilor.
• Neoplazie: Tumorile pot cauza alopecie localizată sau generalizată. Alopecia paraneoplazică poate apărea de asemenea.
• Boli mediate imun: Alopecia areata, adenita sebacee și alte boli mediate imun pot duce la pierderea părului.
• Condiții congenitale și ereditare: Unele rase sunt predispuse la displazie foliculară genetică. Alopeciile congenitale și displazia ectodermală pot cauza pierderea părului de la naștere.
• Trauma: Cicatrizarea și trauma pot deteriora foliculii de păr, ducând la alopecie. Alopecia de tracțiune poate apărea din cauza prinderilor strânse de păr.
• Efluviu telogen / anagen: Evenimente stresante, sarcina, lactația sau terapiile medicamentoase pot cauza pierderea bruscă a părului.

Diagnosticul căderii părului la pisici

O abordare sistematică este esențială pentru diagnosticarea cauzei subiacente a alopeciei feline. Planul de diagnostic trebuie să fie flexibil și să țină cont de pacientul individual.

1. Istoric și examen fizic:
   
   • Un istoric amănunțit trebuie să includă vârsta debutului, durata, progresia și distribuția pierderii părului.
   • Evaluarea prezenței pruritului, leziunilor cutanate concomitente și semnelor sistemice.
   • Evaluarea sănătății generale a pisicii, inclusiv dieta, controlul ectoparaziților și bolile anterioare.
2. Examinarea microscopică a părului (Tricogramă):
   
   • Se smulg câteva fire de păr și se examinează la microscop.
   • Tricogramele pot ajuta la determinarea dacă pierderea părului este spontană sau auto-indusă. Vârfurile de păr rupte sugerează auto-traumă, în timp ce vârfurile intacte sugerează pierdere spontană.
   • Tricogramele pot identifica și acarienii Demodex sau infecțiile dermatofitice.
3. Răzuiri cutanate:
   
   • Efectuați răzuiri cutanate pentru a exclude demodicoza și alți ectoparaziți.
4. Cultură fungică:
   
   • Dacă se suspectează dermatofitoza, efectuați un examen cu lampa Wood și cultură fungică.
5. Citologie:
   
   • Examinarea citologică a leziunilor cutanate poate identifica celule inflamatorii, bacterii și fungi.
   • Citologia poate ajuta la diferențierea dintre colonizarea simplă și infecția reală.
6. Test de control al puricilor:
   
   • Dacă se suspectează dermatita alergică la purici, implementați un program strict de control al puricilor.
7. Dieta de eliminare:
   
   • Dacă se suspectează o alergie alimentară, efectuați un test de dietă de eliminare folosind o sursă de proteine noi sau dietă cu proteine hidrolizate.
8. Biopsie cutanată:
   
   • Dacă cauza alopeciei nu este evidentă din diagnosticările inițiale, poate fi necesară o biopsie cutanată.
   • Examinarea histopatologică poate ajuta la diagnosticarea bolilor mediate imun, displaziilor foliculare și neoplaziei.
9. Analize de sânge:
   
   • Hematologia, biochimia și testele hormonale pot fi necesare pentru a diagnostica bolile sistemice cum ar fi tulburările endocrine.
   • Un hemogram complet și biochimia serică pot ajuta la identificarea afecțiunilor metabolice sau inflamatorii subiacente.
10. Imagistică diagnostică:
    
    • Radiografiile și ecografiile pot fi necesare pentru a detecta tumori sau alte anomalii interne.

Importanța diagnosticului

Deși poate fi tentant să inițiați tratamentul fără diagnostic, este crucial să identificați cauza subiacenta a alopeciei pentru un management eficient. Tratamentele nespecifice pot masca afecțiunea subiacentă și întârzia terapia adecvată. În unele cazuri, testele de diagnostic pot fi efectuate ulterior pe baza probabilității bolii, în timp ce alți proprietari pot opta pentru a efectua o serie de teste simultan.

Tratament

Tratamentul alopeciei feline depinde în totalitate de diagnosticul subiacent.

• Ectoparaziți: Se tratează cu medicamente antiparazitare adecvate.
• Infecții: Se tratează infecțiile bacteriene cu antibiotice pe baza culturii și testelor de sensibilitate. La fel pentru infecțiile fungice cu medicamente antifungice.
• Alergii: Se gestionează cu evitarea alergenilor, antihistaminice, glucocorticoizi sau ciclosporină.
• Alopecia psihogenică: Se abordează problemele comportamentale subiacente prin schimbări de mediu, medicamente care modifică comportamentul și tehnici de reducere a anxietății.
• Tulburări endocrine: Se tratează cu terapie hormonală adecvată.
• Neoplazie: Chirurgie, chimioterapie sau radioterapie, în funcție de tipul și extinderea tumorii.
• Boli mediate imun: Se tratează cu medicamente imunosupresoare cum ar fi glucocorticoizii sau ciclosporina.

Antibiotice pentru problemele de piele

• Antibiotice: Selecția trebuie să fie bazată pe citologie și testele de cultură/sensibilitate. Exemple includ acid fusidic, polimixină B, neomicină, gentamicină și marbofloxacină.

Tratament simptomatic

Deși abordarea cauzei subiacente este esențială, tratamentul simptomatic poate oferi alinare.

• Prurit: Glucocorticoizii și antihistaminicele pot ajuta la ameliorarea mâncărimii.
• Infecții secundare: Antisepticele și antibioticele topice pot ajuta la controlul infecțiilor bacteriene secundare.

Consultarea un dermatolog veterinar este recomandată dacă nu se poate obține un diagnostic definitiv sau dacă afecțiunea este refractară la tratamentul inițial.

Concluzie

Alopecia felină este o afecțiune complexă cu o gamă largă de cauze potențiale. O abordare sistematică a diagnosticului, incluzând un istoric detaliat, examen fizic și teste de diagnostic adecvate, este esențială pentru un management eficient. Tratamentul trebuie să fie adaptat cauzei subiacente și poate implica o combinație de strategii medicale și de management al mediului.

Întrebări frecvente

• Pierderea părului la pisici este întotdeauna un semn al unei probleme grave? Nu întotdeauna. Uneori este auto-indusă și cauzată de probleme psihologice sau comportamentale. Alteori, pierderea părului poate fi tranzitorie.
• Pot trata pierderea părului pisicii mele acasă? Cel mai bine este să consultați un medic veterinar pentru a determina cauza subiacentă și planul de tratament adecvat.
• Cât durează până se văd rezultatele tratamentului? Acest lucru depinde de cauza subiacentă și de răspunsul individual al pisicii la terapie. Unele afecțiuni pot necesita perioade lungi de tratament și terapie de întreținere.
• Alopecia felină este contagioasă pentru oameni sau alte animale? Dermatofitoza (pecingine) este contagioasă pentru oameni și alte animale. Alte cauze ale alopeciei nu sunt contagioase.