Râia la pisici – tipuri, simptome, diagnostic și tratament

Râia la pisici reprezintă o afecțiune dermatologică frecventă, ce dă scărpinat intens, cauzată de infestarea cu diverse specii de paraziți. Acești paraziți microscopici pot coloniza pielea și canalele auriculare ale pisicilor, provocând iritații, inflamații și o senzație intensă de mâncărime. În acest ghid detaliat, vom explora în profunzime diferitele tipuri de râie la pisici, examinând cauzele specifice, mecanismele de dezvoltare, modalitățile de transmitere, simptomele caracteristice și, cel mai important, opțiunile eficiente de tratament pt râie la pisici.

Tipuri de râie la pisici

În lumea veterinară, râia la pisici este clasificată în principal în funcție de tipul de acarian implicat. Înțelegerea diferitelor forme de raie este crucială pentru un diagnostic corect și pentru alegerea celei mai eficiente strategii de tratament. Vom vorbi despre: 

1. 1. Râia demodectica (demodicoza)
   2. Râia notoedrică (scabia felină)
   3. Cheyletielloza („mătreața mișcatoare”)
   4. Râia auriculară (Otodectes cynotis)

1. Râia demodectică (demodicoza)

Această formă de raie este asociată cu o înmulțire excesivă a acarienilor din genul Demodex. La pisici, două specii pot fi implicate:

• Demodex cati: Acești acarieni microscopici trăiesc în mod normal în interiorul foliculilor de păr ai pisicilor, fără a provoca probleme. Cu toate acestea, în anumite condiții, cum ar fi un sistem imunitar slăbit, numărul lor poate crește semnificativ, ducând la demodecie.
• Demodex gatoi: Spre deosebire de D. cati, D. gatoi trăiește la suprafața pielii și este considerat contagios între pisici. Infestarea cu D. gatoi poate provoca prurit intens (mâncărime) și poate fi asociată cu reacții de hipersensibilitate.

Pisicile achiziționează acarienii Demodex de la mamele lor în primele zile de viață, prin contact direct în timpul alăptării. În mod normal, sistemul imunitar al pisicii menține populația de acarieni sub control. Cu toate acestea, factori precum imunosupresia cauzată de alte boli (de exemplu, hipertiroidism, diabet zaharat, infecții virale), terapii medicamentoase imunosupresoare sau chiar stresul pot permite înmulțirea acarienilor. 

Transmitere: În timp ce demodecia cauzată de D. cati nu este considerată contagioasă între pisicile adulte (deoarece dezvoltarea bolii depinde de starea imunitară a fiecărei pisici), infestarea cu Demodex gatoi este contagioasă și se poate răspândi prin contact direct între pisici.

Tratament: Tratamentul râiei demodectice la pisici demodectice necesită adesea băi regulate cu sampoane speciale. Este crucial ca tratamentul să continue timp de două săptămâni după vindecarea clinică. În cazurile de Demodex gatoi, toate pisicile care intră în contact trebuie tratate din cauza naturii contagioase a acestui acarian. Produsele spot-on care conțin moxidectin și imidacloprid pot fi, de asemenea, utilizate ca opțiune de tratament.

Este importantă identificarea și tratarea oricărei boli subiacente. În general, terapia topică antimicrobiană este adecvată pentru majoritatea cazurilor. Fluralaner (Bravecto), s-a dovedit eficient în unele cazuri, un singur tratament putând fi curativ. Combinația topică selamectină/sarolaner (Stronghold Plus) sau moxidectină/imidacloprid (Advocate) sunt alte opțiuni, fiind utilizate lunar pentru tratamentul D. gatoi și D. cati.

Unguentele cu sulf pot fi o opțiune, dar alte produse sunt preferate datorită eficacității lor. Unguentele cu sulf poate fi considerată în cazuri speciale, cum ar fi la pisicile cu antecedente de tulburări neurologice. 

2. Râia notoedrică (scabia felină)

Cunoscută și sub denumirea de scabia pisicii sau râie felină, această afecțiune este cauzată de infestarea cu acarianul Notoedres cati.

Infecția cu Notoedres cati provoacă o mâncărime severă, deoarece acest parazit „sapă tuneluri superficiale” în stratul superior al pielii. Pisicile infestate pot purta un număr mare de acarieni, care sunt ușor de identificat prin raclate cutanate (examinare la microscop).

Transmitere: Scabia pisicii este extrem de contagioasă și se răspândește în principal prin contact direct cu un animal infectat. Transmiterea poate avea loc și prin alte obiecte, cum ar fi lenjeria de pat sau ustensilele de toaletare. Din cauza prevalenței ridicate a acarienilor pe pisicile infestate, toate animalele care intră în contact, inclusiv alte pisici, câini și oameni, sunt susceptibile de a se infesta. Un aspect important de reținut este că râia scabie a pisicii se transmite la om. Oamenii pot fi afectați de Notoedres cati, dezvoltând papule mici, pruritice, eritematoase, de obicei pe brațe și trunchi. Expunerea la o pisică purtătoare poate avea loc chiar si cu 1 lună înainte de apariția simptomelor. 

Tratament: Există mai multe opțiuni eficiente pentru tratamentul râiei notoedrice la pisici. Produsele spot-on care conțin selamectină s-au dovedit eficiente. O combinație de imidacloprid 10% și moxidectină 1% (Advocate/Advantage Multi) este, de asemenea, raportată ca fiind eficientă (link articol: Treatment of naturally Notoedres cati-infested cats with a combination of imidacloprid 10 % / moxidectin 1 % Spot-on (Advocate® / Advantage® Multi, Bayer) – PubMed).

Dovezile pentru tratamentul reușit al demodicozei feline sunt cele mai solide în cazul băilor cu sulf de var și al băilor cu amitraz. (timp de cateva săptămâni după tunderea și spălarea pisicii cu un șampon antiseboreic) – link Diagnosis and treatment of demodicosis in dogs and cats: Clinical consensus guidelines of the World Association for Veterinary Dermatology – PubMed.  Doramectina și ivermectina (administrate subcutanat la fiecare 2 săptămâni timp de 4 – 6 săptămâni) pot fi, de asemenea, utilizate sub supraveghere veterinară (studiu: Use of doramectin for treatment of notoedric mange in five cats – PubMed). 

3. Cheyletielloza („mătreața mișcatoare”)

Această afecțiune este cauzată de acarieni din genul Cheyletiella. Numele comun, „mătreața mișcatoare”, provine de la faptul că acarienii pot fi vizibili ca scuame ce se mișca pe suprafața pielii.

Acarienii Cheyletiella trăiesc pe stratul de keratină epidermică și se hrănesc cu fluide tisulare și limfă obținute prin perforarea epidermei. Sunt acarieni ne-sapatori, care trăiesc în principal pe blană și vizitează pielea doar pentru a se hrăni. Ciclul de viață al Cheyletiella spp. este de aproximativ 35 de zile, iar întregul ciclu se desfășoară pe gazdă. Cu toate acestea, acarienii adulți pot supraviețui în afara gazdei timp de cel puțin 10 zile în condiții de mediu favorabile, unele surse sugerând chiar până la 21 de zile sau o lună. O reacție de hipersensibilitate poate apărea la expunerea continuă la acarieni, ducând la un prurit mai intens.

Transmitere: Modul principal de transmitere este prin contact direct cu un animal infestat. Infestarea poate apărea și indirect, prin alte obiecte, cum ar fi lese, ustensile de toaletare (perii, piepteni) și lenjerie. Chiar și ectoparaziți mai mari, cum ar fi puricii, păduchii și muștele, pot acționa ca sursă de infestare. Cheyletielloza este o boală zoonotică, ceea ce înseamnă că se poate transmite de la pisică la oameni.

Tratament: Spray-ul cu fipronil poate ajuta la control sau tratamentul spot-on cu selamectina (Stronghold) este sigur și eficient pentru cheyletielloza pisicii.

4. Râia auriculară (Otodectes cynotis)

Infestarea cu acarieni ai urechii (Otodectes cynotis) este o cauză extrem de frecventă a otitei la pisici, localizată în canalele auriculare.

Otodectes cynotis sunt acarieni care infestează în mod obișnuit canalele auriculare ale pisicilor. Această infestare este cunoscută și sub denumirea de râie auriculară a pisicii. Sunt o cauză frecventă a otitei externe (inflamația canalului auditiv extern) la pisici. Pisicile se infestează de obicei prin contact direct cu alte animale infestate. Acarienii trăiesc la suprafața canalului auricular și se hrănesc cu resturi de piele și cerumen. Otita parazitară se prezintă ca o secreție negricioasă în abundență.

Transmitere: Otodectes cynotis este contagios și se răspândește ușor prin contact fizic direct cu o pisică infestată. Toate animalele care intră în contact, indiferent dacă prezintă sau nu semne clinice, trebuie tratate pentru a preveni răspândirea și reinfestarea. 

Tratament: Diagnosticul se pune de obicei prin vizualizarea directă a acarienilor într-o probă citologică obținută dintr-un tampon auricular. Tratamentul râiei auriculare la pisici implică utilizarea unor produse pentru urechi (Ivermite – produs cu ivermectina), dar și produse spot-on / pipete antiparazitare (Stronghold). Terapia trebuie să continue dincolo de ciclul complet de viață al parazitului, care este de aproximativ 21 de zile, pentru a asigura eradicarea completă. Infecțiile bacteriene sau fungice secundare pot apărea din cauza inflamației și trebuie tratate dacă sunt prezente (exemplu – Mitex). Testarea culturii și a sensibilității pe o probă de tampon auricular poate fi necesară pentru a determina tratamentul adecvat pentru infecțiile secundare. Eșecul tratamentului rezultă adesea din incapacitatea de a identifica și gestiona sursele de reinfestare, cum ar fi animalele de contact netratate.

Tratament râie pisici

Dacă suspectezi că pisica ta are râie, este esențial să consulți un medic veterinar pentru un diagnostic precis, deoarece alte afecțiuni pot avea simptome similare. Un raclat cutanat și o examinare la microscop sunt adesea necesare pentru un diagnostic pozitiv.

Principii de tratament:

• Tratarea tuturor animalelor de contact: Toate animalele care trăiesc în aceeași gospodărie sau care au contact strâns cu pisica afectată trebuie tratate, chiar dacă nu prezintă semne clinice de infestare.
• Pregătirea pentru tratamente topice: Pentru tratamentele topice, cum ar fi băile, tunderea pisicilor cu păr lung până la o lungime scurtă poate fi necesară pentru a asigura o acoperire eficientă a pielii. Baia cu un șampon antiseboreic blând poate fi, de asemenea, benefică pentru a îndepărta crustele și scuamele.
• Prevenirea auto-vătămării și a ingerării medicamentelor: Trebuie împiedicată pisica să lingă medicamentele topice în timp ce sunt umede, prin utilizarea unui guler Elizabethan.
• Repetarea tratamentelor: Tratamentele repetate sunt adesea necesare pentru a elimina complet acarienii. Tratamentul trebuie continuat conform indicațiilor medicului veterinar, uneori până la vindecarea clinică și obținerea unor raclate cutanate negative.
• Utilizarea medicamentelor off-label: Unele tratamente, cum ar fi ivermectina sau amitrazul, nu sunt etichetate specific pentru utilizare la pisicile cu raie, dar pot fi eficiente sub supraveghere veterinară. Trebuie să fii conștient de sensibilitățile potențiale la anumite medicamente la unele rase de animale.
• Controlul mediului: Controlul mediului, cum ar fi spălarea lenjeriei de pat, poate fi recomandat pentru a preveni reinfestarea.

Este crucial să consulți un medic veterinar pentru un diagnostic adecvat și pentru a determina cel mai potrivit și sigur plan de tratament raie pisica pentru situația specifică a pisicii tale.

Poze cu râie la pisici

Deși poze cu râie la pisici pot fi găsite online, este important de reținut că aspectul leziunilor cutanate poate varia semnificativ în funcție de tipul de râie și de stadiul bolii. Simptomele comune includ mâncărime intensă, roșeață, inflamație, pierderea de păr, cruste și scuame. Uneori, acarienii pot fi vizibili ca puncte mici în mișcare pe piele, mai ales în cazul cheyletiellozei. Cu toate acestea, un diagnostic precis necesită adesea examinarea microscopică a raclatelor cutanate de către un medic veterinar.

Concluzie

Râia la pisici este o afecțiune complexă, cu multiple forme și cauze. Un diagnostic veterinar prompt și un plan de tratament bine adaptat sunt esențiale pentru a ameliora disconfortul și pentru a preveni complicațiile. Dacă observi semne de râie la pisica ta, nu întârzia să consulți un medic veterinar pentru a începe tratamentul adecvat și pentru a te asigura că atât ea, cât și tu sunteți protejați.