Pisica are un ochi închis? Cauze, simptome și tratament

Este important de înțeles de la bun început că un ochi ținut închis (un simptom clinic cunoscut sub numele de blefarospasm) nu este un simplu „tic” sau o iritație trecătoare. Este un semn activ care indică aproape întotdeauna durere sau un disconfort semnificativ.

Există o realitate biologică pe care toți proprietarii trebuie să o conștientizeze: pisicile sunt considerate „experte ninja în ascunderea durerii”. Acesta este un instinct adânc înrădăcinat, o moștenire de la strămoșii lor sălbatici, unde afișarea slăbiciunii le-ar fi transformat în pradă. Acest instinct de supraviețuire este atât de puternic, încât adesea proprietarii își dau seama că ceva este în neregulă doar în stadii avansate ale unei afecțiuni.

Principalele simptome asociate cu un ochi închis

Înainte de a ne scufunda în cauzele medicale, este esențial să învățăm să observăm corect. Un ochi închis este semnalul de alarmă principal, dar este rareori singur. De obicei, face parte dintr-un grup de simptome care, împreună, ajută medicul veterinar să identifice problema.

Semnele de durere: Clipit des și frecat excesiv

Un ochi dureros va determina pisica să clipească excesiv. Este posibil să observați că pisica clipește lent doar cu ochiul afectat, într-un mod diferit față de clipitul relaxat, cu ambii ochi, care este un semn de afecțiune.

Durerea și mâncărimea vor provoca, de asemenea, o reacție fizică. Pisica se poate scărpina frecvent și insistent cu lăbuța la nivelul ochiului sau își poate freca fața de diverse suprafețe, cum ar fi covorul, marginile mobilierului sau piciorul dumneavoastră.

Este util să facem o distincție între aceste comportamente. Un frecat general al feței și al capului de obiecte poate sugera o mâncărime (prurit) difuză, care este adesea asociată cu conjunctivita alergică. În contrast, un scărpinat activ și direct la globul ocular cu lăbuța, sau ținerea ochiului complet închis (blefarospasmul), indică de obicei o durere ascuțită, focalizată. Acest tip de durere este specifică afecțiunilor mai grave, cum ar fi un traumatism (o zgârietură) sau un ulcer corneean (o rană pe suprafața ochiului).

Sensibilitatea la lumină (fotofobia)

Un alt semn clasic de durere oculară este fotofobia, sau sensibilitatea la lumină. Este posibil să observați că pisica dumneavoastră se retrage în locuri întunecate, cum ar fi sub pat sau în dulap. Când este expusă la lumină normală sau puternică, pisica va strânge ochii, va clipi puternic sau își va întoarce capul. Acest simptom este un indicator puternic al inflamației structurilor interne ale ochiului (uveită) sau al unei leziuni pe cornee (ulcer).

Înroșirea și umflarea (inflamația vizibilă)

Dacă reușiți să examinați ochiul, chiar și pentru o secundă, s-ar putea să observați că membranele interioare ale pleoapelor (conjunctiva) sunt de un roșu aprins, în loc de rozul pal normal. Această înroșire este cauzată de inflamarea și dilatarea vaselor de sânge. De asemenea, pleoapele în sine pot părea umflate, făcând ochiul să pară mai mic.

A treia pleoapă vizibilă (membrana nictitantă)

Spre deosebire de oameni, pisicile (și câinii) au o a treia pleoapă, numită și membrană nictitantă, situată în colțul interior al ochiului. În mod normal, aceasta nu este vizibilă. Când o problemă oculară este prezentă, această a treia pleoapă se poate ridica și acoperi o parte a globului ocular.

Vizibilitatea celei de-a treia pleoape este un semnal de alarmă clar și nu trebuie interpretată doar ca o „umflătură”. Adesea, este un semn de durere profundă. În afecțiuni severe, cum ar fi uveita (inflamația internă), durerea determină retragerea reflexă a globului ocular în orbită (un simptom numit enoftalmie). Când ochiul se retrage fizic din cauza durerii, a treia pleoapă se ridică pasiv pentru a acoperi și a proteja ochiul, ca un scut natural.

Decodificarea secrețiilor oculare: Ce ne spune culoarea?

Secrețiile sunt unul dintre cele mai frecvente și informative simptome. Culoarea și consistența acestora oferă indicii valoroase despre cauza problemei:

• Secreții fiziologice (normale): O cantitate mică de secreție uscată, de culoare închisă (cruste), care se adună în colțul interior al ochiului, în special dimineața, este adesea normală. Pisicile sănătoase, fiind animale foarte curate, își îndepărtează rapid aceste secreții în timpul toaletei zilnice.
• Secreții clare și apoase (epiforă): Acesta este termenul medical pentru lăcrimare excesivă. Când secreția este transparentă și are consistența apei, de obicei indică o iritație, o alergie sau prezența unui corp străin. De asemenea, poate fi un semn incipient al unei infecții virale (care va progresa) sau un semnal că tuburile de drenaj lacrimal sunt blocate.
• Secreții groase, galbene sau verzui (purulente): Acesta este semnul distinctiv al unei infecții active. Culoarea galbenă sau verzuie indică prezența puroiului, care este format din celule albe din sânge care luptă împotriva infecției. Aceste secreții sunt adesea groase, vâscoase și lipicioase, putând lipi pleoapele, în special după somn.
• Secreții cu sânge: Orice urmă de sânge în secrețiile oculare indică un traumatism sever, un corp străin care a penetrat ochiul sau un ulcer corneean grav. Aceasta este o urgență medicală.

Mulți proprietari se concentrează pe tratarea secreției purulente (puroiului). Culoarea galben/verde indică, fără îndoială, o infecție bacteriană. Cu toate acestea, este esențial de înțeles că această infecție bacteriană este adesea secundară. Cauza inițială care a permis bacteriilor să se dezvolte este, de multe ori, de natură virală – cel mai frecvent Herpesvirusul Felin (FHV-1) – sau traumatică (o zgârietură). Virusul sau trauma slăbește imunitatea locală a ochiului și creează leziuni pe suprafața acestuia. Bacteriile oportuniste, care sunt mereu prezente în mediul înconjurător (sau patogeni specifici precum Chlamydia), profită de această „breșă” pentru a invada și a se multiplica. Acesta este motivul pentru care un tratament simplu cu antibiotic poate eșua dacă nu se adresează și cauza virală sau traumatică de bază.

De ce ține pisica ochiul închis? Cauze frecvente, de la ușoare la urgențe

Problemele oculare la pisici pot varia de la iritații minore la urgențe care pot duce la pierderea vederii. Mai jos sunt detaliate cele mai frecvente diagnostice care determină o pisică să își țină ochiul închis.

Cauza #1: Conjunctivita 

Conjunctivita este, probabil, cea mai frecventă cauză a unui „ochi roșu” la pisici. Este termenul medical pentru inflamația conjunctivei – membrana mucoasă, roz, care căptușește interiorul pleoapelor și acoperă o parte a globului ocular. Când este inflamată, conjunctiva devine roșie și umflată, provocând disconfort, lăcrimare și secreții care pot lipi pleoapele.

Conjunctivita nu este o boală în sine, ci un simptom. Cauza de bază trebuie identificată:

• Conjunctivita virală: Este cea mai frecventă formă și este de obicei cauzată de Herpesvirusul Felin (FHV-1) sau Calicivirusul Felin. Acestea sunt principalele componente ale „răcelii de pisică” sau „gripei feline” (complexul respirator superior). Prin urmare, ochiul închis este adesea însoțit de alte simptome, cum ar fi strănutul, secrețiile nazale, febra sau pierderea apetitului.
• Conjunctivita bacteriană: Poate fi o infecție primară, cauzată de agenți patogeni specifici precum Chlamydophila felis sau Mycoplasma. Această formă produce, de obicei, cele mai evidente secreții purulente (groase, galbene sau verzi).
• Conjunctivita alergică: Este o reacție la alergeni din mediu, cum ar fi praful, polenul, sporii de mucegai sau chiar substanțele chimice din nisipul de litieră parfumat. Această formă este de obicei însoțită de mâncărimi intense (pisica se freacă la ochi) și secreții predominant apoase, clare.

Cauza #2: Herpesvirusul felin (FHV-1) – Infecția recurentă

Deoarece Herpesvirusul Felin (FHV-1) este atât de răspândit și stă la baza multor probleme oculare, merită o secțiune proprie. Studiile arată că peste 90% din populația de pisici a fost expusă la acest virus. Este extrem de contagios și se transmite ușor între pisici prin contact direct, strănut sau secreții contaminate.

Mecanismul acestui virus este complex. După infecția inițială (rinotraheita sau „gripa felină”), care este adesea severă la puii de pisică, aproximativ 80% dintre pisici devin purtători pe viață. Virusul nu este eliminat din organism, ci intră într-o fază latentă (inactivă), ascunzându-se „în nervii feței”.

Aici intervine elementul crucial pentru proprietari: virusul se poate reactiva oricând pe parcursul vieții pisicii, în special în perioade de stres. Factorii de stres comuni includ o mutare într-o casă nouă, aducerea unui nou animal de companie, o vizită la veterinar, o boală concurentă sau o scădere a imunității.

Această reactivare duce la apariția problemelor oculare recurente. Prin urmare, dacă pisica dumneavoastră pare să facă „conjunctivită” de fiecare dată când este stresată, nu este o coincidență sau o nouă infecție. Este o reactivare a vechiului virus FHV-1. Acest lucru schimbă abordarea pe termen lung: managementul nu este doar medical (în timpul crizei), ci implică și eforturi de a reduce stresul din mediul de viață al pisicii.

Cauza #3: Ulcerul cornean (o rană pe ochi)

Aceasta este o afecțiune mult mai gravă și extrem de dureroasă. Un ulcer corneean este, literalmente, o rană deschisă pe cornee – suprafața transparentă, bombată, care acoperă partea din față a ochiului. Deoarece corneea are una dintre cele mai mari densități de terminații nervoase din corp, orice leziune la acest nivel provoacă o durere intensă. Acesta este motivul principal pentru care o pisică cu ulcer corneean va ține ochiul strâns închis și va fi extrem de sensibilă la lumină (fotofobie).

Ulcerele corneene pot fi cauzate de mai mulți factori:

• Traume: Aceasta este cea mai frecventă cauză. Luptele cu alte pisici (zgârieturi de gheare), autotraumatismul (pisica se scarpină cu propria gheară), sau pătrunderea unor corpi străini precum praf, nisip, spini sau fire de iarbă.
• Infecții: Herpesvirusul Felin (FHV-1) este o cauză majoră, deoarece virusul nu provoacă doar conjunctivită, ci poate ataca direct celulele epiteliale ale corneei, creând mici ulcerații.
• Ochi uscat (Keratoconjunctivita Sicca – KCS): O afecțiune în care glandele lacrimale nu produc suficiente lacrimi pentru a menține ochiul lubrifiat. O cornee uscată este extrem de vulnerabilă la frecare și leziuni.

Nu toate ulcerele sunt la fel. Un ulcer superficial, dacă este tratat corect, se poate vindeca rapid. Pericolul apare atunci când ulcerul se infectează sau progresează în adâncime. O formă extrem de periculoasă este „ulcerul cornean melting”. Acesta este o urgență oftalmologică absolută, în care enzimele (produse fie de bacterii agresive, fie de propriul răspuns inflamator al ochiului) încep literalmente să „topească” sau să dizolve structura corneei. Un caz documentat arată că, fără tratament intensiv și imediat, ochiul poate fi pierdut în doar câteva zile. Acesta este motivul pentru care o „simplă zgârietură” la ochi nu poate fi niciodată ignorată.

Cauza #4: Uveita (inflamația internă)

Dacă conjunctivita este inflamația învelișului exterior, uveita este o afecțiune mult mai gravă: inflamația structurilor interne, vasculare ale ochiului (tractul uveal, care include irisul, corpul ciliar și coroida).

Pe lângă durerea intensă (ochi închis) și sensibilitatea la lumină, uveita are semne distinctive. Unul dintre cele mai importante este mioza: pupila ochiului afectat devine foarte mică, contractată. De asemenea, ochiul își poate schimba culoarea (irisul devine mai închis la culoare) sau poate părea „tulbure” din interior, deoarece inflamația eliberează proteine și celule în lichidul ocular.

Este crucial de înțeles că uveita este rareori o problemă izolată. În marea majoritate a cazurilor la pisici, uveita este un simptom secundar al unei boli sistemice grave care afectează întregul organism. Ochiul acționează, în acest caz, ca o „fereastră” care ne arată o problemă de sănătate mult mai profundă. Un ochi închis cu semne de uveită (în special pupilă mică) poate fi primul sau singurul semn clinic vizibil al unor boli infecțioase grave, unele fatale, cum ar fi:

• Peritonita Infecțioasă Felină (FIP)
• Virusul Imunodeficienței Feline (FIV)
• Virusul Leucemiei Feline (FeLV)
• Toxoplasmoza
• Infecții fungice sistemice

De aceea, diagnosticul de uveită declanșează automat o investigație medicală completă pentru a găsi cauza de bază.

Cauza #5: Glaucomul (urgența presiunii oculare)

Glaucomul este o altă urgență oftalmologică majoră, caracterizată printr-o creștere periculoasă a presiunii din interiorul ochiului (presiunea intraoculară – PIO). Această presiune crescută este extrem de dureroasă și, dacă nu este redusă rapid, distruge nervul optic și retina, ducând la orbire permanentă și ireversibilă.

Simptomele glaucomului pot fi opuse celor ale uveitei. Pe lângă durerea acută (ochi închis, teamă de lumină), glaucomul provoacă de obicei dilatarea pupilei, care nu mai reacționează la lumină. Ochiul poate părea tulbure, „cețos” sau poate căpăta o nuanță albăstruie, iar în cazurile cronice, globul ocular se poate mări vizibil în volum.

Tabel 1: Ghid rapid de diferențiere a afecțiunilor oculare la pisici

Deoarece simptomele se suprapun, acest tabel ajută la înțelegerea motivului pentru care diagnosticul veterinar este esențial. Nu încercați să puneți singur un diagnostic pe baza acestui tabel.

Afecțiune	Secreții principale	Aspect ochi / Mărimea pupilei	Alte simptome specifice	Nivel de urgență
Conjunctivită	Apoase (viral/alergic) sau Purulente (bacterian – galben/verde)	Ochi roșu, umflat; pleoape lipite. Pupilă normală.	Strănut, tuse (dacă e viral). Mâncărime intensă (dacă e alergic).	Medie (24-48 ore)
Herpesvirus (FHV-1)	Apoase sau purulente (infecție secundară).	Ochi roșu; poate avea mici leziuni pe cornee. Pupilă normală.	Istoric de „răceli” sau probleme oculare recurente, asociate cu stresul.	Medie (24-48 ore)
Ulcer Cornean	De obicei apoase (lăcrimare excesivă); pot deveni purulente dacă se infectează.	Ochiul ținut strâns închis. Corneea poate părea mată, zgâriată. Pupilă normală sau mică (din durere).	Durere intensă, fotofobie severă. Frecat insistent la ochi.	ÎNALTĂ (Urgență)
Uveită	De obicei apoase (lăcrimare).	Ochiul poate părea „tulbure” din interior. Pupila este foarte mică (mioză).	Durere, fotofobie. Poate fi semnul unei boli sistemice (FIP, FIV, FeLV).	ÎNALTĂ (Urgență)
Glaucom	De obicei apoase (lăcrimare).	Ochi tulbure, „cețos”, cu aspect albăstrui. Pupila este dilatată (mare) și nu reacționează la lumină.	Durere acută, severă. Ochiul poate părea mărit în volum.	CRITICĂ (Urgență Imediată)
Alergii	Clare, apoase, abundente.	Ochi roșii, umflați. Pupilă normală.	Mâncărime foarte intensă (pisica se freacă mult). Poate fi însoțită de strănut.	Scăzută-Medie

Diagnosticul la veterinar: La ce să te aștepți la cabinet

Odată ce ați recunoscut semnele de alarmă și ați ajuns la clinică, medicul veterinar va urma un protocol specific pentru a identifica exact cauza problemei. Găsirea cauzei exacte (diagnosticul etiologic) este esențială, deoarece tratamentul pentru o afecțiune o poate agrava pe alta.

Anamneza și examenul clinic general

Vizita va începe cu o serie de întrebări (anamneza): 

• Când au apărut simptomele? 
• Pisica a fost implicată într-o luptă? 
• Strănută? Este vaccinată la zi?
• Are acces afară?

Aceste informații sunt cruciale.

Apoi, medicul va efectua o examinare clinică generală, înainte de a se concentra pe ochi. Va verifica temperatura (pentru febră), frecvența cardiacă și respiratorie și starea generală de hidratare. Această examinare generală este vitală pentru a căuta semnele subtile ale unei boli sistemice (cum ar fi cele care provoacă uveită).

Testul cu fluoresceină: Vânătoarea de ULCERE

Acesta este, probabil, cel mai important pas în orice examinare a unui ochi dureros. Este un test rapid, ieftin și complet nedureros pentru animal.

Cum funcționează: Medicul veterinar va aplica o picătură dintr-un colorant portocaliu special (fluoresceină) în ochiul pisicii. Apoi, va clăti ochiul cu ser fiziologic. Fluoresceina are o proprietate unică: nu se lipește de corneea sănătoasă, intactă, dar aderă puternic la orice zonă unde stratul protector al corneei este deteriorat (adică, un ulcer sau o zgârietură).

Folosind o lumină UV specială (albastră), orice leziune de pe cornee va „străluci” într-o culoare verde fosforescent, arătând medicului exact locația, mărimea și, uneori, adâncimea rănii. Acest test diferențiază instantaneu o conjunctivită simplă de un ulcer corneean și este critic pentru a decide ce tratament este sigur de administrat.

Tonometria: Măsurarea presiunii din ochi

Dacă medicul veterinar suspectează glaucom (pe baza unei pupile dilatate și a unui ochi tulbure) sau uveită (pe baza unei pupile contractate), următorul pas este măsurarea presiunii intraoculare (PIO).

Cum funcționează: Mai întâi, se aplică în ochi câteva picături anestezice locale, astfel încât pisica să nu simtă absolut nimic. Apoi, medicul folosește un instrument specializat, cum ar fi un Tono-Pen sau Tono-Vet, care atinge ușor și rapid suprafața corneei și afișează digital presiunea internă. O presiune normală este între 10-25 mmHg. O valoare ridicată confirmă glaucomul, în timp ce o valoare foarte scăzută este un indicator puternic pentru uveită.

Alte teste (cultură bacteriană, PCR, test Schirmer)

În funcție de suspiciuni, se pot efectua și alte teste:

• Testul Schirmer: Dacă se suspectează „ochi uscat” (KCS), se realizează acest test simplu. O mică bandă de hârtie absorbantă specială este plasată sub pleoapa inferioară pentru 60 de secunde, pentru a măsura cantitatea de lacrimi produsă.
• Cultură bacteriană și PCR: Dacă secrețiile purulente sunt severe sau nu răspund la tratamentul inițial, se poate recolta o mostră (tamponare). Aceasta poate fi trimisă la laborator pentru o cultură bacteriană (pentru a vedea ce antibiotic funcționează cel mai bine) sau pentru un test PCR. Testul PCR (Reacția de Polimerizare în Lanț) este extrem de sensibil și poate detecta ADN-ul agenților patogeni greu de cultivat, cum ar fi Herpesvirusul Felin (FHV-1) sau Chlamydia felis.

Opțiuni de tratament: Cum îți ajutăm pisica să se vindece

Tratamentul depinde exclusiv de diagnosticul corect stabilit de medicul veterinar. Aceasta este cea mai importantă regulă în oftalmologie. Ceea ce tratează o afecțiune o poate agrava catastrofal pe alta.

Tratamentul infecțiilor (conjunctivită, bacterii)

Dacă diagnosticul este o conjunctivită bacteriană (fie primară, fie secundară unei infecții virale), tratamentul standard implică picături sau unguente oftalmice cu antibiotic. Acestea pot conține antibiotice cu spectru larg, cum ar fi Gentamicina sau altele specifice pentru patogeni precum Chlamydia.

AVERTISMENT MAJOR: Pericolul picăturilor cu corticoizi (steroizi)

Acesta este cel mai important avertisment de siguranță pentru orice proprietar de animal de companie. Multe picături oftalmice, atât de uz uman, cât și veterinar (de exemplu, cele care conțin Dexametazonă, Betametazonă sau Prednisolon), sunt o combinație de antibiotic și un antiinflamator steroidian (corticosteroid). Acestea sunt extrem de eficiente pentru reducerea inflamației în anumite condiții (cum ar fi conjunctivita alergică sau uveita).

PERICOLUL: Nu folosiți niciodată picături cu corticoizi fără o indicație clară de la veterinar, deoarece acestea pot agrava dramatic ulcerele corneene.

Dacă o pisică are un ulcer corneean nediagnosticat (pe care proprietarul l-a confundat cu o conjunctivită), iar proprietarul administrează acasă picături mai vechi care conțin un steroid, se poate produce un dezastru. Steroidul oprește procesul natural de vindecare al corneei și, mai rău, poate activa enzimele care duc la un ulcer „melting”. Administrarea de steroizi pe un ulcer activ poate duce la topirea corneei, perforarea globului ocular și pierderea permanentă a vederii. Acesta este motivul principal pentru care testul cu fluoresceină este vital înainte de a prescrie orice tratament.

Managementul herpesvirusului (FHV-1)

Deoarece FHV-1 este un virus, antibioticele nu au efect asupra lui (ele tratează doar infecțiile bacteriene secundare). Deoarece virusul rămâne latent pe viață, tratamentul nu îl poate vindeca, ci doar gestiona în timpul reactivărilor. Managementul poate include:

• Medicamente antivirale sistemice: Pastile, cum ar fi Famciclovir, care opresc replicarea virusului.
• Medicamente antivirale topice: Unguente oftalmice specifice.
• Suplimente: L-Lizina este un aminoacid frecvent recomandat pentru a ajuta la suprimarea replicării virale, deși eficacitatea sa este încă subiect de studiu.
• Antibiotice: Pentru a controla infecțiile bacteriene secundare care provoacă puroiul.

Tratamentul ulcerului cornean

Tratamentul depinde în totalitate de profunzimea și severitatea ulcerului.

• Ulcere superficiale: Acestea se vindecă de obicei bine cu un tratament medical. Acesta include picături cu antibiotic pentru a preveni infecția, medicamente pentru durere și, un element critic, un guler Elizabethan (guler de protecție). Gulerul este non-negociabil. El împiedică fizic pisica să se scarpine la ochi, un gest reflex care poate transforma un ulcer superficial într-unul profund într-o secundă. Medicul va dori să reexamineze ochiul la fiecare 2-3 zile pentru a se asigura că ulcerul se vindecă (se micșorează la testul cu fluoresceină).
• Ulcere profunde: Acestea sunt urgențe care necesită tratament intensiv. Adesea, este necesară spitalizarea pentru administrarea de picături speciale (uneori din oră în oră). În multe cazuri, este necesară o intervenție chirurgicală. Procedurile pot include suturarea celei de-a treia pleoape peste ulcer (pentru a acționa ca un „bandaj” biologic) sau grefe conjunctivale pentru a repara „gaura” din cornee.

Tratamentul uveitei și glaucomului (urgențe)

• Glaucom: Tratamentul este agresiv și are ca scop scăderea rapidă a presiunii intraoculare pentru a salva nervul optic. Se folosesc medicamente puternice (picături care reduc producția de lichid ocular sau perfuzii care „scot” apa din ochi) și analgezice puternice. Pe termen lung, dacă tratamentul medical nu este suficient, sunt necesare intervenții chirurgicale (cum ar fi chirurgia cu laser sau crioterapia) pentru a distruge o parte din țesutul care produce lichidul în exces.
• Uveită: Tratamentul are două direcții. În primul rând, se tratează cauza de bază (dacă este identificată – de exemplu, tratament pentru toxoplasmoză). În al doilea rând, se tratează inflamația din ochi, de obicei cu picături antiinflamatoare (aici sunt indicați steroizii, dar numai după ce un ulcer a fost exclus 100% prin testul cu fluoresceină).

Întrebări frecvente (FAQ)

Când este o urgență veterinară?

Orice problemă oculară justifică o vizită la veterinar. Mergeți imediat la o clinică de urgență dacă observați oricare dintre următoarele:

• Durere evidentă (pisica țipă, se ascunde, ține ochiul complet închis).
• Un traumatism vizibil (o luptă, o lovitură).
• Secreții purulente (galben/verde) abundente.
• Ochiul își schimbă aspectul: devine tulbure, „cețos”, albăstrui sau roșu intens.
• Pupile de mărimi diferite (inegale) – una este mare și cealaltă mică.
• Starea generală a pisicii este alterată (febră, letargie, refuză hrana).

În oftalmologie, timpul înseamnă vedere. Așteptarea poate transforma o problemă tratabilă într-o leziune permanentă care duce la orbire.

 

Pot folosi picături de ochi de uz uman la pisica mea (ex. Visine, Tobradex)?

Răspunsul este un NU categoric și absolut. NICIODATATĂ nu administrați medicamente de uz uman pisicii dumneavoastră fără aprobarea explicită a medicului veterinar. Automedicația este extrem de periculoasă și poate fi letală.

• Motivul 1 (corticoizii): Așa cum am explicat pe larg, multe picături umane (și chiar veterinare vechi) conțin corticoizi (Dexametazonă, Tobramicină/Dexametazonă etc.). Dacă pisica dumneavoastră are un ulcer corneean (pe care nu îl puteți vedea), aceste picături pot perfora ochiul în 24-48 de ore.
• Motivul 2 (toxicitate): Pisicile au un metabolism hepatic unic, diferit de cel al oamenilor și chiar al câinilor. Ele nu pot procesa multe medicamente umane. Analgezicele umane precum Paracetamolul (Panadol, Tylenol) sau Ibuprofenul (Nurofen) sunt TOXICE LETALE pentru pisici. Chiar și o singură tabletă de paracetamol poate provoca insuficiență hepatică acută și distrugerea globulelor roșii, ducând la moarte. Spray-urile nazale decongestionante (care conțin pseudoefedrină) pot provoca hipertensiune arterială severă și convulsii. Nu riscați.

 

Este sigur să curăț ochiul pisicii cu ceai de mușețel?

Răspunsul este, din nou, NU. Acesta este unul dintre cele mai periculoase și persistente mituri. Folosirea ceaiului de mușețel pe un ochi inflamat poate înrăutăți dramatic situația.

Există două motive principale pentru care mușețelul este periculos:

• Iritant mecanic: Infuzia de ceai, oricât de bine ar fi strecurată, conține particule vegetale microscopice. Aceste particule acționează ca un șmirghel fin sau ca un corp străin abraziv. Pe un ochi deja inflamat, acest lucru agravează iritația. Pe o cornee lezată (un ulcer), poate agrava leziunea. În plus, ceaiul nu este steril.
• Alergen: Mușețelul în sine face parte din familia Asteraceae și poate fi un alergen. Aplicarea lui pe o conjunctivă deja inflamată poate declanșa o reacție alergică suplimentară, provocând și mai multă inflamație și umflături.

 

Cum curăț corect ochiul pisicii acasă (primul ajutor)?

Singura metodă sigură de a curăța secrețiile din jurul ochiului acasă, înainte de a ajunge la veterinar, este folosirea serului fiziologic steril. Acesta poate fi cumpărat din orice farmacie umană (soluție de clorură de sodiu 0.9%). Ideal este să folosiți monodoze, care sunt sterile.

Metoda corectă:

• Încălziți ușor fiola de ser fiziologic în palmă. Nu trebuie să fie rece, ci la temperatura camerei.
• Folosiți comprese sterile de tifon (nu vată sau dischete demachiante, care lasă scame ce pot irita ochiul).
• Ștergeți întotdeauna delicat, cu o singură mișcare, dinspre colțul interior (de lângă nas) spre colțul exterior al ochiului.
• Folosiți un tampon curat pentru fiecare ștergere și un alt tampon curat pentru celălalt ochi, pentru a nu transfera infecția.
• Nu atingeți direct globul ocular și nu puneți presiune. Curățați doar pleoapele și blana din jur.

 

Conjunctivita pisicii se poate transmite la om sau la alte pisici?

• De la pisică la pisică: DA. Cauzele infecțioase (Herpesvirusul FHV-1, Calicivirusul, Chlamydophila) sunt extrem de contagioase între pisici. Ele se răspândesc rapid prin contact direct, strănut, sau prin folosirea în comun a bolurilor de hrană și a litierei. Izolați imediat pisica bolnavă de celelalte pisici din casă și spălați-vă bine pe mâini între interacțiuni.
• De la pisică la om (zoonoză): FOARTE RAR. Riscul general de a lua boli de la pisici este mic. Herpesvirusul felin (FHV-1) nu este transmisibil la oameni; este specific felinelor. Anumiți agenți bacterieni, în special Chlamydophila felis, au fost raportați în cazuri extrem de rare ca provocând o conjunctivită ușoară la oameni, în special la cei cu un sistem imunitar compromis. Riscul este minim. Spălați-vă întotdeauna bine pe mâini cu apă și săpun după ce administrați tratamentul pisicii.

Concluzie

Ochii unei pisici sănătoase trebuie să fie limpezi, strălucitori și complet deschiși. Un ochi pe care pisica îl ține închis nu este un moft sau un semn de oboseală; este un semnal direct de durere.

După cum am văzut, cauzele pot varia de la o conjunctivită virală supărătoare la urgențe care pot duce la orbire, cum ar fi ulcerele corneene sau glaucomul. Ignorarea simptomelor, amânarea vizitei la medic sau, mai rău, încercarea de tratamente la domiciliu cu picături de uz uman sau ceai de mușețel poate avea consecințe catastrofale. Diferența dintre o cornee intactă și una perforată, sau dintre un ochi care vede și unul orb, poate fi o chestiune de ore.

Vederea pisicii dumneavoastră este prețioasă și fragilă. Nu amânați vizita la medicul veterinar. Doar un examen oftalmologic complet, care include testul cu fluoresceină și măsurarea presiunii intraoculare, poate stabili un diagnostic corect și poate asigura tratamentul adecvat pentru a proteja ochii și sănătatea generală a companionului dumneavoastră.