Introducere
Gastrita, definită ca inflamația mucoasei gastrice, este o afecțiune frecvent întâlnită la câini. Această inflamație poate surveni brusc, fiind clasificată ca gastrită acută, sau poate persista pe o perioadă îndelungată, caz în care este denumită gastrită cronică. În cadrul diverselor forme de gastrită, gastrita foliculară reprezintă o entitate specifică, caracterizată prin modificări histologice distincte la nivelul mucoasei stomacului.
Ce este gastrita foliculară la câini?
Gastrita foliculară la câini este definită histologic prin prezența unor agregate limfoide, cunoscute și sub denumirea de foliculi limfoizi, în mucoasa gastrică. Pe lângă prezența acestor foliculi limfoizi, gastrita foliculară este adesea asociată cu alte modificări histologice, incluzând fibroză și/sau atrofie de mucoasă și inflamație difuză a mucoasei gastrice.
Aceste observații endoscopice pot ridica suspiciunea de gastrită foliculară și pot ghida prelevarea de biopsii din zonele afectate pentru confirmarea histologică.
Simptomele gastritei foliculare la câini
Simptomele clinice asociate cu gastrita foliculară la câini pot varia, dar cel mai frecvent raportat semn este voma (vărsătura). Cu toate acestea, este important de menționat că vărsătura este un simptom nespecific și poate fi întâlnită în numeroase alte afecțiuni gastrointestinale.
Alte semne clinice care pot fi observate includ lipsa poftei de mâncare (anorexie), letargie și durere abdominală. Câinii care prezintă durere abdominală pot adopta o postură caracteristică, denumită uneori „poziția de rugăciune„, în care își ridică partea posterioară a corpului, menținând pieptul și picioarele din față apropiate de sol, încercând astfel să amelioreze disconfortul. În unele situații, se poate observa prezența de sânge în vomă (hematemeză) sau în fecale (melenă), indicând o posibilă leziune sau inflamație severă a mucoasei gastrice.
Diagnosticul gastritei foliculare la câini
Diagnosticul gastritei foliculare la câini implică o combinație de metode, începând cu o anamneză amănunțită și un examen clinic complet.
Analizele de sânge, incluzând hemoleucograma completă și profilul biochimic seric, precum și analiza urinei, sunt efectuate pentru a evalua starea generală de sănătate a câinelui și pentru a exclude alte afecțiuni sistemice care ar putea cauza simptome similare.
Testele coproparazitologice sunt importante pentru a exclude prezența paraziților intestinali, care pot provoca, de asemenea, simptome gastrointestinale.
Radiografiile abdominale, simple sau cu contrast baritat, și ecografia abdominală pot fi utile pentru a identifica eventuale corpuri străine ingerate sau alte anomalii structurale la nivelul stomacului.
Cu toate acestea, diagnosticul definitiv al gastritei foliculare necesită vizualizarea directă a mucoasei gastrice prin endoscopie și prelevarea de biopsii pentru examinare histopatologică. Endoscopia permite medicului veterinar să observe direct mucoasa stomacului și să identifice leziuni inflamatorii, cum ar fi hiperemia (înroșirea mucoasei), edemul, eroziunile, ulcerațiile sau prezența nodulilor limfoizi. Biopsia gastrică, urmată de analiza microscopică a țesutului prelevat, este esențială pentru confirmarea diagnosticului de gastrită foliculară prin identificarea caracteristicilor agregate limfoide în mucoasa gastrică.
În plus, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a identifica posibilele cauze ale gastritei foliculare. Având în vedere asocierea observată cu bacteriile din genul Helicobacter pot fi efectuate teste rapide de urează pe probele de mucoasă gastrică prelevate în timpul endoscopiei. În unele cazuri, pot fi necesare culturi bacteriene sau teste PCR pentru identificarea exactă a speciei de Helicobacter implicată.
În general, intoleranța alimentară și un răspuns imun exagerat la antigene alimentare normale au fost propuse ca posibile cauze ale gastritei cronice la câini 1, și ar putea juca un rol și în gastrita foliculară.
Tratamentul gastritei foliculare la câini
Opțiunile de tratament pentru gastrita foliculară la câini variază și sunt adesea adaptate în funcție de severitatea simptomelor și de prezența sau absența infecției cu Helicobacter spp. Tratamentul poate fi inițial simptomatic, iar răspunsul la terapie poate ajuta la identificarea cauzei subiacente a gastritei.
În cazurile de gastrită acută, terapia de susținere este esențială și poate include o perioadă temporară de repaus alimentar pentru a permite stomacului să se recupereze și hidratare adecvată, fie prin administrarea de fluide orale în cantități mici și frecvente, fie prin administrarea de fluide intravenoase în cazurile de deshidratare.
Medicamentele antivomitive, cum ar fi maropitantul, metoclopramidul sau ondansetronul, pot fi prescrise pentru a controla vărsăturile. În cazul în care se suspectează sau se confirmă prezența ulcerațiilor gastrice, pot fi utilizate medicamente pentru reducerea acidului gastric, cum ar fi inhibitorii pompei de protoni (omeprazol, pantoprazol) sau antagoniștii receptorilor H2 (famotidină). Gastroprotectoarele, cum ar fi sucralfatul, pot fi, de asemenea, administrate pentru a proteja mucoasa gastrică.
Având în vedere asocierea frecventă a gastritei foliculare cu infecția cu Helicobacter spp., tratamentul poate include medicamente pentru eradicarea acestor bacterii. Regimurile de tratament includ de obicei o combinație de antibiotice, cum ar fi amoxicilina, metronidazolul, claritromicina sau tetraciclina, împreună cu un inhibitor al pompei de protoni sau un antagonist al receptorilor H2, administrate timp de 2-3 săptămâni.
Un studiu a sugerat că o combinație de metronidazol, claritromicină și amoxicilină, administrată timp de 14-17 zile, ar putea fi cea mai eficientă. (Gastric disease management in companion animal patients)
Se recomandă hrănirea câinelui cu cantități mici și frecvente de alimente ușor digerabile, cu conținut scăzut de grăsimi și fibre. În unele cazuri, poate fi necesară utilizarea dietelor hipoalergenice, bazate pe proteine noi sau hidrolizate, pentru a exclude posibile intoleranțe sau sensibilități alimentare. În cazurile cronice, poate fi necesară adoptarea unei diete speciale pe termen lung pentru a menține simptomele sub control.
Managementul pe termen lung și prognostic
Managementul pe termen lung al gastritei foliculare la câini depinde în mare măsură de identificarea și tratarea cauzei, precum și de severitatea simptomelor individuale. În cazurile în care infecția cu Helicobacter spp. este considerată un factor important, eradicarea bacteriei prin terapie antibiotică poate duce la vindecarea simptomelor.
În unele situații, în special în cazurile cronice sau severe, poate fi necesară o terapie imunosupresoare pe termen lung, utilizând medicamente precum prednisonul, azatioprina sau ciclosporina, pentru a controla inflamația mucoasei gastrice.
Cu un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat, majoritatea câinilor cu gastrită cronică pot avea o speranță de viață normală. Este important ca proprietarii de câini să colaboreze strâns cu medicul veterinar pentru a monitoriza starea animalului și pentru a ajusta tratamentul în funcție de evoluție.
Concluzie
Gastrita foliculară la câini este o afecțiune caracterizată prin prezența îngrosarea mucoasei gastrice. Simptomele clinice sunt adesea nespecifice, vărsăturile fiind cel mai frecvent raportate. Diagnosticul precis necesită endoscopie și biopsie gastrică, iar investigațiile sugerează o asociere cu infecția cu Helicobacter spp. și o predispoziție la rasele brahicefalice.
Tratamentul variază în funcție de cauză și severitate și poate include antibiotice, medicamente antivomitive, reducerea acidului gastric și modificări dietetice. Având în vedere complexitatea acestei afecțiuni, este esențială consultarea unui medic veterinar pentru un diagnostic precis și un plan de tratament individualizat.