Tratamente pentru dermatita la pisici

    Dermatita la pisici este un termen larg care se referă la inflamația pielii. Nu este o boală specifică, ci mai degrabă o descriere generală a afecțiunilor cutanate care pot apărea din diverse cauze subiacente. Deoarece este un termen larg, stabilirea unui diagnostic de dermatită va necesita colaborarea cu un medic veterinar.

Dermatita se poate manifesta în diferite moduri, cu diverse tipuri de leziuni cutanate. Aceste leziuni pot include papule, pustule, cruste, scuame, alopecie (pierderea părului) și excoriații (eroziuni cauzate de auto-traumatizare). Distribuția acestor leziuni poate varia în funcție de cauza subiacentă și poate fi simetrică sau asimetrică, regională sau generalizată.

Pruritul (mâncărimea) este un semn clinic frecvent asociat cu dermatita. Iritația, disconfortul și auto-traumatizarea prin scărpinare pot provoca deteriorări suplimentare ale pielii, cum ar fi excoriații, eroziuni și ulcerații. Dacă o pisică suferă de dermatită, este esențial să se colaboreze cu un medic veterinar pentru a determina cauza subiacentă și a implementa un tratament adecvat.

Există diverse tratamente pentru dermatita la pisici, în funcție de cauza subiacentă. Iată o prezentare generală a unor opțiuni de tratament:

Strategii generale de tratament pentru dermatita la pisici:

• Tratamentul simptomatic poate fi necesar pentru a ameliora pruritul (mâncărimea) în timp ce cauza subiacentă este investigată și abordată specific. Totuși, tratamentul simptomatic nu ar trebui să înlocuiască evaluarea de diagnostic.
• Pentru leziuni severe asociate cu dermatita miliară, prurit la nivelul capului și gâtului sau complexul granulomului eozinofilic, glucocorticoizii pot fi indicați inițial, precum prednisolon, urmat de o doză descrescătoare. Se întrerupe administrarea glucocorticoizilor pentru a evalua tratamentele specifice, cum ar fi controlul puricilor sau testele alimentare.
• Dacă un parazit superficial cauzează prurit sever, glucocorticoizii pot fi indicați la doze antiinflamatorii pentru a oferi ameliorare, în timp ce agenții antiparazitari specifici își fac efectul. Terapia cu glucocorticoizi pe termen lung poate fi necesară dacă eliminarea completă a paraziților nu este posibilă.

Tratamente specifice în funcție de cauză:

• Infecții bacteriene: Dacă există dovezi de infecție bacteriană la citologie sau examen bacteriologic, tratamentul cu terapie antimicrobiană adecvată trebuie administrat. Tratamentele antibacteriene topice pot fi utilizate pentru piodermita superficială, iar piodermita profundă necesită antibiotice sistemice.
• Dermatofitoză: Tratamentul de succes implică o combinație de terapie sistemică și topică.
  • Opțiuni de tratament sistemic includ itraconazol sau griseofulvin.
  • Tratamentele topice pot include creme, loțiuni și spray-uri pentru leziuni localizate, dar trebuie să fie adjuvante terapiei sistemice.
• Hipersensibilitate la mușcătura de purici: Testele de control al insectelor și gestionarea individuală a pacientului pot ajuta la tratarea hipersensibilității la mușcătura de purici.
• Dermatita miliară: Dermatita miliară este un termen descriptiv pentru un model de reacție cutanată felină cu multiple cauze posibile, dar majoritatea pisicilor suferă de o hipersensibilitate subiacentă la mușcătura de purici.
  • Tratamentul implică identificarea și tratarea cauzelor subiacente și gestionarea pruritului.
  • Este important să fie excluse toate posibilitățile de tulburări subiacente, cel mai important fiind un test de control al puricilor timp de 2 luni.
  • Dacă un caz de dermatită miliară este determinat ca fiind idiopatic, corticosteroizii pot fi încercați, deși pot fi dezamăgitori în unele cazuri.
• Acneea felină: Tratamentele topice pot ajuta la reducerea formării de comedoane și a infecțiilor secundare. Antisepticele (clorhexidină, peroxid de benzoil) și keratoliticele (tretinoin, acid salicilic, sulf) în diverse formule (șampoane, geluri, unguente) pot fi utilizate.
• Demodicoză: Băile cu sulf de var sunt un tratament sigur și eficient (se găseau înainte prin străinătate, mai rar la noi: Lime Sulfur Dip sau LymDip).
• Acariază notoedrică: Tratamentul include utilizarea de parasiticide.

Este important de repetat și menționat că „dermatită” este un termen larg, iar un diagnostic definitiv este necesar pentru a determina cursul de tratament cel mai adecvat.

Iată informații privind medicamentele pentru dermatita felină, inclusiv acțiunile, indicațiile și contraindicațiile lor:

Glucocorticoizi

• Ce fac: Glucocorticoizii sunt folosiți pentru a ameliora pruritul prin suprimarea inflamației. Ei pot oferi ameliorare pe termen scurt în timp ce tratamentele specifice își fac efectul.
• Indicații: Glucocorticoizii pot fi utilizați pentru controlul imediat al pruritului asociat cu ectoparaziții superficiali și pot fi necesari pe termen scurt și lung pentru gestionarea afecțiunilor cutanate alergice. Pot fi indicați pentru leziuni severe asociate cu dermatita miliară, prurit la nivelul capului și gâtului sau complexul granulomului eozinofilic.
• Tipuri:
  • Glucocorticoizi injectabili, cum ar fi dexametazona, pot fi folosiți pentru efecte de foarte scurtă durată (până la 3 zile).
  • Terapie orală cu prednisolon sau metilprednisolon la doze zilnice sau la două zile este adecvată pentru efecte pe termen lung.
• Contraindicații:
  • Glucocorticoizii nu trebuie administrați niciodată în demodicoză, deoarece, deși pot ameliora pruritul, agravează afecțiunea.
  • Evitarea glucocorticoizilor în tratamentul piodermitei superficiale sau dermatitei cu Malassezia.
  • Preparatele injectabile cu glucocorticoizi cu acțiune îndelungată trebuie evitate deoarece nu permit controlul zilnic al dozajului.
    Notă: Efectele secundare pe termen lung ale glucocorticoizilor includ polifagie, polidipsie, suprimare adrenală, risc crescut de diabet, piometru, diaree și risc crescut de neoplazie.

Medicamente antimicrobiene

• Ce fac: Au ca scop eliminarea infecțiilor bacteriene.
• Indicații: Indicate acolo unde este diagnosticată o infecție bacteriană. Eficace împotriva Streptococcus, Pasteurella, Staphylococcus.
• Exemple:
  • Ampicilina, amoxicilina sau amoxicilina/clavulanatul sunt alegeri inițiale adecvate pentru infecții.
  • Cefalosporinele, fluorochinolonele, metronidazolul și clindamicina penetrează bine și pot fi utilizate.
  • Mupirocin 2% este un antibacterian topic cu penetrare excelentă și sensibilitate predominant gram-pozitivă.
• Contraindicații/considerații:
  • Antibioticele bactericide pot fi mai eficiente decât medicamentele bacteriostatice la pacienții imunocompromiși.
  • Bolile concomitente sau medicamentele pot influența alegerea medicamentului sau doza din cauza riscului crescut de toxicitate.
  • Pacienții gestanți sau neonatali necesită atenție specială în alegerea medicamentelor.
  • Proprietarii trebuie informați despre riscul stricturilor esofagiene la pisici după administrarea comprimatelor de doxiciclină sau capsulelor de clindamicină și instruiți să administreze apă cu seringă oral după administrarea pilulei.
  • De asemenea, trebuie respectate reglementările locale privind prescrierea medicamentelor.
    Notă: Unele tulpini izolate de Staphylococcus au prezentat niveluri mai scăzute de sensibilitate la Clindamicină.

Medicamente antifungice

• Ce fac: Elimină infecțiile fungice.
• Indicații: Pentru tratamentul dermatofitozei.
• Exemple:
  • Sistemice
    • Itraconazol este un tratament pentru pisici ce se găsește mai greu în România.
    • Griseofulvin este o opțiune de tratament sistemic.
  • Topice
    • Miconazol este un tratament pentru otită și dermatofitoză.
    • Șampon cu miconazol/clorhexidină poate fi utilizat pentru dermatofitoză și Malassezia.
• Contraindicații:
  • Aspergillus spp. este intrinsec rezistent, iar multe antifungice au o activitate slabă împotriva acestora.
  • Ketoconazolul poate cauza semne gastrointestinale orale, cum ar fi vărsături.

Paraziticide

• Ce fac: Elimină paraziții.
• Indicații:
  • Pentru tratarea Notoedres cati.
  • Pentru tratarea Demodex cati și Demodex gatoi.
  • Pentru hipersensibilitate la mușcătura de purici.
• Exemple:
  • Milbemicina este utilizată pentru ectoparaziți și Demodex.
  • Moxidectina este utilizată pentru ectoparaziți.
  • Doramectina are rapoarte anecdotice de rezolvare a D. cati.
  • Ivermectina are rapoarte anecdotice de eficacitate împotriva demodicozei, dar utilizarea sa este descurajată din cauza riscului de neurotoxicitate și sensibilitate la propilenglicol.
  • Soluțiile cu Amitraz, aplicate săptămânal pentru 4 tratamente, pot duce la o bună rezolvare a semnelor clinice de demodicoză, dar prezintă risc de toxicitate.
• Contraindicații:
  • Ivermectina nu este recomandată din cauza riscului de neurotoxicitate.

Alte terapii topice

• Ce fac: Reduc formarea comedoanelor și infecțiile secundare.
• Indicații: Acnee felină.
• Exemple:
  • Antiseptice (clorhexidină, peroxid de benzoil).
  • Keratolitice (tretinoin, acid salicilic, sulf).
• Contraindicații: Utilizarea peroxidului de benzoil cu precauție, deoarece poate decolora țesăturile, scădea pH-ul pielii și provoca uscăciune.

Strategiile de tratament variază de la ameliorarea simptomatică la terapii țintite. Tratamentele simptomatice, cum ar fi glucocorticoizii, pot ajuta la gestionarea pruritului și inflamației, dar nu ar trebui să înlocuiască eforturile de identificare și abordare a cauzei subiacente. Terapiile specifice includ antimicrobiene pentru infecțiile bacteriene, antifungice pentru dermatofitoză și paraziticide pentru infestările parazitare.

Prin urmare, diagnosticul precis este esențial pentru determinarea celui mai eficient plan de tratament pentru dermatita felină. Consultarea unui medic veterinar este esențială pentru a asigura o terapie adecvată și țintită, îmbunătățind bunăstarea pisicii și minimizând posibilele complicații.