De ce se scarpină câinii?

De ce se scarpină câinii? O privire în profunzime la pruritul canin

Pruritul, sau mâncărimea, este una dintre cele mai comune plângeri printre proprietarii de câini. Scărpinatul, mestecatul, frecarea, linsul sau mușcatul pielii sunt toate manifestări ale pruritului. În timp ce scărpinatul ocazional este normal, scărpinatul persistent sau intens poate indica o problemă subiacentă care necesită atenție veterinară. Acest articol va aprofunda mecanismele, cauzele, diagnosticul și tratamentul pruritului la câini.

Mecanismul pruritului

Mecanismul exact al pruritului este complex și nu pe deplin înțeles, dar implică stimularea terminațiilor nervoase senzoriale din piele. Spre deosebire de durere, care are organe terminale clar definite, senzația de prurit este transmisă prin nociceptori (nervi care în mod tipic transmit semnale de durere).

Mai mulți factori contribuie la senzația de mâncărime:

• Mediatori pruritici: Diverse substanțe, precum histamina, citokinele și neuropeptidele, pot declanșa pruritul când sunt eliberate în piele.
• Sensibilizarea nervoasă: Inflamația cronică sau deteriorarea nervilor pot reduce pragul pentru mâncărime, făcând câinele mai sensibil la stimuli pruritici.
• Procesarea centrală: Creierul joacă un rol crucial în interpretarea și modularea senzației de mâncărime. Factorii psihologici, precum stresul și anxietatea, pot exacerba pruritul.

Cauzele pruritului la câini

Pruritul la câini poate fi cauzat de o gamă largă de factori. Aceștia pot fi clasificați pe larg în următoarele categorii:

• Infestări parazitare:
  • Purici: Dermatita alergică la purici (DAP) este o cauză comună de mâncărime intensă, mai ales în zona lombosacrală dorsală.
  • Acarieni: Acarienii râiei, precum Sarcoptes scabies (scabie) și Cheyletiella spp., pot cauza prurit sever și leziuni cutanate. Acarienii Cheyletiella provoacă descuamare și prurit.
• Alergii:
  • Alergie la purici: Hipersensibilitate la saliva de purici.
  • Alergie alimentară: Reacții adverse la ingrediente alimentare pot manifesta ca prurit, adesea cu semne gastrointestinale.
  • Dermatita atopică: O predispoziție genetică de a reacționa la alergeni din mediu (ex.: polen, acarieni de praf).
• Infecții:
  • Infecții bacteriene (piodermă): Supraaglomerarea pielii cu bacterii, adesea secundar alergiilor sau altor condiții subiacente, poate cauza prurit, cruste, pustule și colarete.
  • Infecții fungice (dermatofitoză): Pecinginea poate cauza prurit localizat sau generalizat și alopecie.
  • Dermatita cu Malassezia: Supraaglomerarea drojdiei Malassezia pe piele poate duce la prurit, mai ales în zonele cu producție crescută de sebum.
• Alte afecțiuni cutanate:
  • Dermatita de contact: Iritație sau reacție alergică la substanțe în contact cu pielea.
  • Tulburări de keratinizare: Anomalii în producerea sau descuamarea celulelor pielii pot duce la descuamare, inflamație și prurit.
  • Boli autoimune ale pielii: Afecțiuni precum pemfigus foliaceus pot cauza pustule, cruste și prurit.
• Probleme comportamentale:
  • Prurit psihogen: Toaletare sau scărpinat excesiv datorită factorilor psihologici precum stresul sau anxietatea.
  • Tulburări compulsive pot determina animalul să manifeste comportamente independent de contextul original.

De ce se scarpină câinii?

Câinii se scarpină din cauza infestărilor parazitare, alergiilor, infecțiilor, afecțiunilor cutanate sau problemelor comportamentale precum stresul și anxietatea.

Manifestări ale pruritului

Pruritul poate apărea în diverse moduri, în funcție de cauza subiacentă și câinele individual:

• Scărpinat: Semnul cel mai comun, care poate fi constant sau intermitent.
• Lins/mestecat: Lins sau mestecat excesiv al pielii, în special al labelor, membrelor sau cozii.
• Frecat: Frecarea corpului de mobilă sau alte obiecte.
• Mușcat: Mușcarea pielii, ducând adesea la auto-traumă.
• Căderea părului (alopecie): Scărpinatul și toaletarea cronică pot duce la pierderea părului.
• Leziuni cutanate: Roșeață, papule, pustule, cruste, solzi sau excoriații pot fi prezente.
• Infecții secundare: Rănile deschise de la scărpinat se pot infecta cu bacterii sau drojdii.

Măsuri de diagnostic

O abordare diagnostică amănunțită este esențială pentru a identifica cauza subiacentă a pruritului. Aceasta implică de obicei următorii pași:

1. Istoric și signalment:
   • Istoric detaliat: Informații despre debut, durată, locație și sezonalitatea pruritului, precum și orice semne sistemice concomitente, sunt cruciale.
   • Signalment: Vârsta, rasa și sexul pot oferi indicii despre cauze potențiale. De exemplu, unele rase sunt predispuse la dermatita atopică.
2. Examinare fizică:
   • Evaluare generală: Evaluarea stării generale de sănătate a câinelui.
   • Examinare dermatologică: Evaluarea distribuției și tipului de leziuni cutanate.
3. Teste diagnostice:
   • Răzuiri cutanate: Pentru verificarea acarienilor, precum Sarcoptes. Un raclaj cutanat ajută la identificarea prezenței paraziților, precum acarienii.
   • Citologie: Examinarea microscopică a probelor de piele pentru identificarea bacteriilor, drojdiilor sau celulelor inflamatorii. Examinarea citologică a probelor de piele ajută la identificarea bacteriilor, drojdiilor sau celulelor inflamatorii.
   • Cultura fungică: Pentru a exclude dermatofitoza (pecinginea).
   • Testare alergică: Testarea cutanată intradermică sau testarea serologică pentru identificarea alergenilor specifici. Testarea intradermică poate ajuta la determinarea alergenilor specifici care afectează câinele.
   • Dieta de eliminare: Administrarea unei diete hipoalergenice timp de 8-12 săptămâni pentru evaluarea alergiilor alimentare.
   • Biopsie cutanată: Examinarea microscopică a țesutului cutanat pentru identificarea bolilor cutanate specifice, precum tulburările autoimune sau neoplazia. O biopsie cutanată poate identifica boli cutanate specifice, precum tulburările autoimune.
   • Analize de sânge: Hemoleucograma completă și profilul biochimic pentru evaluarea sănătății generale și excluderea bolilor sistemice. Hemoleucograma ajută la evaluarea sănătății generale și excluderea bolilor sistemice.

Opțiuni de tratament

Tratamentul pruritului depinde de cauza subiacentă:

• Controlul paraziților:
  • Controlul puricilor: Utilizarea regulată a preventivelor pentru purici pentru eliminarea puricilor și prevenirea dermatitei alergice la purici. Controlul puricilor ajută la prevenirea dermatitei alergice la purici.
  • Băi sau medicamente miticide: Tratament cu miticide adecvate pentru eliminarea infestărilor cu acarieni.
• Managementul alergiilor:
  • Evitarea alergenilor: Minimizarea expunerii la alergeni cunoscuți.
  • Imunoterapia (injecții antialergice): Desensibilizare treptată la alergeni prin injecții.
  • Managementul dietetic: Administrarea unei diete hipoalergenice sau cu ingrediente limitate pentru alergii alimentare.
• Medicamente:
  • Antihistaminice: Pot ajuta la reducerea pruritului ușor prin blocarea receptorilor histaminici.
  • Glucocorticoizi (corticosteroizi): Medicamente antiinflamatoare și imunosupresoare puternice care pot oferi alinare rapidă de la prurit. Prednisolonul poate fi utilizat pentru tratarea pruritului.
  • Ciclosporină: Un medicament imunosupresor utilizat pentru gestionarea dermatitei atopice. Ciclosporina este utilizată pentru gestionarea dermatitei atopice.
  • Oclacitinib (Apoquel): Un inhibitor Janus kinază (JAK) care vizează citokinele pruritogene.
  • Lokivetmab (Cytopoint): Un anticorp monoclonal care neutralizează interleukina-31 (IL-31), o citokină cheie implicată în prurit.
• Terapie topică:
  • Șampoane: Șampoane medicamentoase care conțin ingrediente precum clorhexidină sau ketoconazol pot ajuta la gestionarea infecțiilor bacteriene sau fungice secundare. Șampoanele medicamentoase care conțin clorhexidină sau ketoconazol ajută la gestionarea infecțiilor bacteriene sau fungice.
  • Corticosteroizi topici: Creme sau spray-uri care conțin corticosteroizi pot oferi alinare localizată de la prurit și inflamație.
• Alte terapii:
  • Acizi grași esențiali: Suplimentarea cu acizi grași omega-3 și omega-6 poate ajuta la îmbunătățirea funcției barierei cutanate și reducerea inflamației.

Concluzie

Pruritul la câini este o problemă complexă cu o gamă largă de cauze potențiale. O abordare sistematică a diagnosticului, incluzând un istoric amănunțit, examinare fizică și teste diagnostice adecvate, este esențială pentru identificarea cauzei subiacente și implementarea unui tratament eficient. În timp ce tratamentele simptomatice pot oferi alinare, abordarea cauzei primare este crucială pentru gestionarea pe termen lung și îmbunătățirea calității vieții câinelui afectat.

Întrebări frecvente

• Poate stresul să cauzeze cațelul meu să se scarpine mai mult?
  • Da, factorii psihologici precum stresul și anxietatea pot exacerba pruritul. Abordarea acestor probleme emoționale subiacente poate fi o parte importantă a gestionării mâncărimii cronice.
• Sunt cremele anti-mâncărime pentru oameni sigure pentru câini?
  • Nu, multe medicamente topice pentru oameni nu sunt sigure pentru câini și pot cauza reacții adverse. Consultați întotdeauna veterinarul înainte de a folosi orice medicament pe câinele dumneavoastră.
• Cât timp va dura până se va rezolva mâncărimea câinelui meu?
  • Durata tratamentului depinde de cauza subiacentă și severitatea condiției. Unele cazuri se pot rezolva rapid cu terapia adecvată, în timp ce altele pot necesita gestionare pe termen lung.
• Există un tratament pentru dermatita atopică?
  • Dermatita atopică este o afecțiune cronică care nu poate fi vindecată, dar poate fi gestionată eficient cu o combinație de evitare a alergenilor, medicamente și terapii topice.