Convulsiile la câini: Prim ajutor în primele 5 minute și după

Câinele tău are convulsii? Află ce să faci în primele 5 minute, ce să NU faci niciodată, care sunt cauzele și cum se pune un diagnostic. Un ghid complet pentru proprietari.

I. Panică la miezul nopții: Ce faci când câinele tău are o convulsie (ghidul de 5 minute)

A fi martor la prima convulsie a câinelui tău este unul dintre cele mai înfricoșătoare scenarii pentru un proprietar. Este un eveniment violent, brusc și pare desprins dintr-un coșmar. Prima reacție este, invariabil, panica. Dar în acele prime minute critice, calmul și informația sunt cele mai puternice unelte ale dumneavoastră.

Acest ghid este conceput pentru a transforma panica în acțiune informată. Prioritatea absolută în timpul unei crize este siguranța câinelui și prevenirea rănirii acestuia. Respirați adânc. Iată pașii exacți pe care trebuie să îi urmați.

Acțiunea zero: Rămâi calm!

Aceasta este prima și cea mai dificilă regulă. Câinele dumneavoastră, deși se mișcă haotic, cel mai probabil nu este conștient de ceea ce i se întâmplă și nu suferă în acel moment. Criza este o „dereglare electrică la nivelul creierului”, iar animalul este, în esență, „deconectat”. Panica dumneavoastră vă poate face să luați decizii greșite, care pot răni câinele sau pe dumneavoastră. Liniștea dumneavoastră este prima linie de apărare a lui.

Acțiunea UNU: Pornește imediat cronometrul

Luați telefonul și porniți un cronometru. Aceasta nu este o sugestie banală, ci o acțiune medicală critică. Durata convulsiei este cel mai important indicator de urgență. În momentul panicii, 30 de secunde pot părea 5 minute.

O criză care durează mai mult de 3-5 minute este o urgență medicală severă. Această stare se numește Status Epilepticus și poate pune viața în pericol. Fără un cronometru, nu veți putea oferi medicului veterinar această informație vitală.

Acțiunea DOI: Eliberează spațiul și asigură mediul

Prioritatea este să preveniți rănirea câinelui în timpul mișcărilor necontrolate.

• Nu mutați câinele dacă criza a început deja, cu excepția cazului în care se află într-un loc cu pericol iminent (de exemplu, lângă scări, lângă un șemineu sau o piscină).
• Dacă se află pe pat sau pe canapea și puteți face acest lucru în siguranță, mutați-l cu grijă pe podea pentru a preveni o cădere.
• Eliberați zona. Îndepărtați rapid orice obiect de care s-ar putea lovi: colțuri de mobilier, scaune, mese de cafea sau alte pericole.
• Așezați ceva moale, ca o pernă subțire, o pătură rulată sau un prosop, sub capul său, pentru a preveni lovirea repetată de podea.

Acțiunea TREI: Redu stimulii (lumină, sunet, atingere)

Acesta este un pas contraintuitiv, dar esențial. În timpul unei convulsii, creierul câinelui este „inundat de semnale electrice anormale”. Orice stimul extern suplimentar – fie el vizual, auditiv sau tactil – poate, teoretic, să prelungească durata crizei.

• Stingeți luminile puternice.
• Opriți televizorul, radioul sau orice sursă de zgomot.
• Rugați calm alte persoane sau copii să părăsească încăperea. Îndepărtați celelalte animale de companie.
• Nu atingeți câinele. Deși instinctul vă spune să îl mângâiați și să îl consolați, cel mai bun ajutor pe care i-l puteți oferi este să nu îl atingeți în timpul crizei.

Acțiunea PATRU: Filmează (dacă poți face asta în siguranță)

Dacă ați asigurat zona, ați pornit cronometrul și ați redus stimulii, iar câinele este în siguranță, luați telefonul și filmați episodul. Nu trebuie să fie o filmare de calitate, dar este un instrument de diagnostic neprețuit.

Un proprietar, oricât de atent, nu poate descrie medical ce vede. A fost o convulsie focală sau generalizată? A început într-un picior sau pe o parte a feței? Videoclipul îi va arăta medicului veterinar exact tipul crizei, ceea ce ajută enorm la identificarea cauzei și la stabilirea unui plan de diagnostic.

Ghid rapid de prim ajutor: CE SĂ FACI vs. CE SĂ NU FACI

În momente de panică, o listă simplă este cea mai utilă.

CE SĂ FACI (acțiuni imediate)	CE SĂ NU FACI NICIODATĂ (acțiuni periculoase)
Rămâi calm. Panica ta nu ajută.	NU intra în panică. Nu țipa și nu scutura câinele.
Pornește cronometrul. Notează cât durează exact.	NU îți băga mâna în gura lui.
Asigură zona. Îndepărtează mobila și obiectele dure.	NU îi ține limba. Este un mit. Te va mușca grav.
Pune ceva moale sub capul lui (o pernă, un prosop).	NU îi introduce nimic în gură (linguri, medicamente).
Redu stimulii. Stinge lumina și oprește televizorul.	NU încerca să îl imobilizezi sau să îi limitezi mișcările.
Răcorește încăperea dacă criza se prelungește.	NU îl acoperi cu pături. Supraîncălzirea este un risc.
Filmează episodul dacă poți face asta în siguranță.	NU arunca apă pe el pentru a-l „trezi”.

 

II. Lista critică: Ce SĂ NU FACI NICIODATĂ în timpul unei convulsii

Această secțiune este la fel de importantă ca prima. Din dragoste, frică și dezinformare, proprietarii „ajung adesea să facă mai mult rău decât bine” atunci când încearcă să intervină. Acțiunile de mai jos sunt periculoase atât pentru câine, cât și pentru dumneavoastră.

Mitul #1: „Să nu-și înghită limba!”

SĂ NU FACI: Nu îți apropia mâinile, fața sau orice alt obiect de gura câinelui. Nu încerca să îi ții limba, să i-o tragi afară sau să îi introduci o lingură sau un deget în gură pentru a „preveni sufocarea”.

De ce? Este un mit extrem de periculos. Câinii nu își înghit limba în timpul convulsiilor. În timpul unei crize, mușchii maxilarului se contractă involuntar cu o forță extraordinară. Dacă introduci mâna în gura lui, „riscul să te muște este mare”. Mușcătura nu va fi intenționată, ci un reflex mecanic, dar poate fi devastatoare și vă veți răni grav. Veți ajunge amândoi la urgențe.

 

Mitul #2: „Trebuie să-l țin strâns!”

SĂ NU FACI: Nu încerca să îi limitezi mișcările, să îl imobilizezi, să îl ții strâns sau să îl îmbrățișezi. Nu îl scutura, nu țipa la el și nu îl lovi în încercarea de a-l „scoate din criză”.

De ce? Convulsia este o furtună electrică în creier. Nu o poți opri ținând picioarele câinelui, la fel cum nu poți opri un fulger ținând un copac. Nu numai că nu ajuți, dar poți provoca răni musculare grave, întinderi sau chiar fracturi. În plus, un câine în timpul sau imediat după o criză este dezorientat și poate mușca din frică, fără să te recunoască.

 

Mitul #3: „Să-l răcoresc cu apă!”

SĂ NU FACI: Nu arunca apă rece direct pe el. Nu îl acoperi cu pături groase, crezând că îi este frig.

De ce? Acest mit are un mic sâmbure de adevăr, dar execuția este complet greșită. Convulsiile prelungite pot cauza supraîncălzire (hipertermie), care este un pericol real ce poate afecta organele interne. Însă, acoperirea lui cu o pătură va agrava această supraîncălzire. Aruncarea apei pe el, pe de altă parte, poate crea un șoc sau poate acționa ca un stimul suplimentar care prelungește criza.

Acțiunea corectă (doar dacă criza durează mai mult de 2-3 minute) este să răcorești încăperea sau să aplici comprese cu apă rece (nu gheață) pe pernițele lăbuțelor, pe burtă și pe urechi.

III. Când este o urgență medicală? (sună veterinarul ACUM)

O convulsie scurtă, deși înfricoșătoare, nu este întotdeauna o urgență care necesită să zbori pe ușă în secunda doi (deși necesită o programare la veterinar). Însă, următoarele situații sunt urgențe de cod roșu. Mergeți la cea mai apropiată clinică veterinară de urgență.

Semnalul #1: Status Epilepticus (criza nu se oprește)

Acesta este cel mai periculos scenariu.

Definiție: O singură criză convulsivă care durează mai mult de 3-5 minute sau, ca regulă de siguranță, „mai mult de cinci minute”.

De ce? Acesta este motivul pentru care ați pornit cronometrul. După 3-5 minute de activitate convulsivă neîntreruptă, temperatura corpului crește dramatic (hipertermie), putând „fierbe” organele interne. Se poate instala edemul pulmonar (lichid în plămâni) și edemul cerebral (umflarea creierului). Această situație poate fi fatală și necesită medicație intravenoasă de urgență pentru a opri criza.

 

Semnalul #2: Crizele în serie (Cluster Seizures)

Acest scenariu este la fel de periculos ca status epilepticus.

Definiție: Mai mult de o convulsie într-o perioadă de 24 de ore. Sau, mai specific, două or mai multe crize consecutive, fără ca animalul să își recapete starea de conștiență normală între ele.

De ce? Creierul și corpul nu au timp să se recupereze. Riscul de edem cerebral și hipertermie crește exponențial cu fiecare criză. Aceasta este o urgență neurologică și necesită intervenție veterinară imediată.

 

Semnalul #3: Este prima convulsie

Dacă câinele dumneavoastră nu a mai avut niciodată o convulsie, trebuie să mergeți la veterinar imediat după ce criza s-a încheiat.

De ce? Deoarece este prima criză, nu aveți de unde să știți cauza. Ar putea fi debutul epilepsiei, dar ar putea fi la fel de bine o intoxicație acută (de exemplu, a ingerat otravă de șobolani sau antigel), care necesită tratament antidot imediat. Alte cauze grave pot fi un traumatism cranian recent, un accident vascular cerebral sau o tumoră. Nu riscați.

Cazul special: Rasele toy sau câinii diabetici

Dacă aveți un câine de talie foarte mică (precum Yorkshire Terrier, Bichon Maltese, Chihuahua) sau un câine diagnosticat cu diabet.

De ce? Acești câini sunt extrem de predispuși la hipoglicemie, un nivel periculos de scăzut al zahărului din sânge. Hipoglicemia este o cauză frecventă de convulsii. Aceasta este singura situație în care se recomandă o intervenție specifică înainte de a pleca la veterinar: „bagă-ți degetul în borcanul cu miere și masează gingiile”. Faceți acest lucru cu mare grijă pentru a nu fi mușcat. Acesta este un prim ajutor, nu un tratament – mergeți la veterinar imediat după, chiar dacă câinele își revine, pentru a stabili cauza hipoglicemiei.

IV. Ce s-a întâmplat? Înțelegerea simptomelor și fazelor unei crize

După ce criza s-a încheiat, câinele este în siguranță și respirați din nou, veți încerca să procesați ce ați văzut. Convulsiile nu apar și dispar pur și simplu. Ele au, de obicei, un tipar distinct, împărțit în trei faze. Recunoașterea lor vă ajută să fiți pregătit data viitoare și să oferiți informații mai bune medicului veterinar.

Anatomia unei crize: Cele 3 faze

Următorul tabel descrie ce se întâmplă înainte, în timpul și după o criză convulsivă.

Faza	Denumire alternativă	Simptome comune
Faza 1: Aura	Faza Pre-ictală	Poate dura minute sau chiar ore înainte de criză. Câinele „simte” că ceva nu e în regulă. Simptomele includ: neliniște, anxietate, un comportament „lipicios” (caută atenția stăpânului) sau, dimpotrivă, se ascunde. Poate părea speriat, poate saliva sau tremura.
Faza 2: Ictus	Criza Propriu-zisă	Aceasta este convulsia. Durează de la câteva secunde la câteva minute. Simptomele clasice includ: cădere bruscă pe o parte, rigiditate musculară intensă, mișcări haotice ale picioarelor, ca și cum ar „pedala” sau „înota”, salivație excesivă, spumă la gură, ochii ficși sau care se mișcă rapid, sunete neobișnuite (mârâit, lătrat) și, adesea, urinare și/sau defecare involuntară.
Faza 3: Post-Ictus	Faza de recuperare	Aceasta este perioada de după oprirea convulsiei. Poate dura de la câteva minute la câteva ore. Câinele este confuz și dezorientat. Simptomele includ: mers nesigur, poticnit, se lovește de obiecte (poate experimenta orbire temporară), foame sau sete extremă, oboseală profundă (doarme imediat).

 

Diferența dintre convulsii: Nu toate arată la fel

Când oamenii aud „convulsie”, se gândesc la scenariul dramatic descris mai sus. Dar nu toate crizele sunt la fel.

• Convulsii generalizate: Aceasta este criza „clasică”. Afectează ambele emisfere ale creierului și „întregul corp”. Implică, de obicei, pierderea cunoștinței, căderea pe o parte și mișcările violente de „pedalare”.
• Convulsii focale sau parțiale: Acestea sunt mult mai subtile și adesea mai greu de recunoscut, deoarece afectează doar o mică regiune a creierului. Câinele poate rămâne conștient. Simptomele pot include lucruri ciudate, care par a fi comportamentale:

• • Spasme musculare la nivelul feței (clipit des, mișcarea buzelor, „mestecat în gol”).
  • Mișcări ritmice ale capului sau ale unei lăbuțe.
  • Episoade de „privit în gol” sau „înghețat”.
  • Halucinații, cum ar fi „vânarea muștelor” inexistente sau lătratul la ceva ce nu există.

Un proprietar ar putea să nu realizeze că aceste comportamente bizare sunt, de fapt, convulsii. Acesta este motivul principal pentru care filmarea episodului este atât de vitală pentru un diagnostic corect.

V. De ce? Un ghid simplu al cauzelor convulsiilor la câini

Prima întrebare a oricărui proprietar după ce frica inițială trece este „De ce?”. Este esențial de înțeles că o convulsie nu este o boală în sine, ci un simptom al unei probleme de bază.

Medicii veterinari împart cauzele în două mari categorii: cele care provin „din afara creierului” (extracraniene) și cele care provin „din creier” (intracraniene).

Cauze „din afara creierului” (extracraniene)

În acest caz, creierul în sine este sănătos, dar este „otrăvit” sau „stresat” de o altă problemă din corp, care îi perturbă funcționarea normală.

• Intoxicațiile: Aceasta este o cauză frecventă și acută. Ingerarea de otravă de șobolani, antigel, pesticide, anumite medicamente umane, ciocolată neagră sau anumite plante toxice poate provoca convulsii severe.
• Probleme metabolice: O „chimie” anormală a sângelui. Cele mai frecvente includ hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr în sânge, mai ales la pui sau câini diabetici) sau hipocalcemia (nivel scăzut de calciu, mai ales la femelele care alăptează).
• Afecțiuni ale organelor: Insuficiența hepatică (ficat) sau renală (rinichi). Când aceste organe eșuează, toxinele pe care ar trebui să le elimine se acumulează în sânge și afectează creierul. Un exemplu specific la pui este șuntul portosistemic (o afecțiune hepatică congenitală).
• Insolația: Supraîncălzirea severă poate duce la convulsii.

 

Cauze „din creier” (intracraniene)

În acest caz, problema este fizic localizată în creier.

• Epilepsia idiopatică: Aceasta este cea mai frecventă cauză a convulsiilor recurente la câini. „Idiopatic” este un termen medical care înseamnă „nu putem identifica o cauză specifică”. Este o tulburare electrică primară a creierului, adesea cu o componentă genetică. Este un diagnostic de excludere (se ajunge la el după ce toate celelalte cauze au fost eliminate).
• Probleme structurale: Ceva fizic în neregulă cu creierul. Aceasta include tumori cerebrale (mai frecvente la câinii în vârstă), traume la cap (un accident din trecut), accidente vasculare cerebrale sau anomalii congenitale precum hidrocefalia („apă la creier”).
• Infecții și inflamații: Boli virale precum Jigodia (Boala lui Carre) sau infecții bacteriene/fungice/parazitare care duc la inflamația creierului (meningoencefalită).

 

Cum vârsta câinelui oferă piste

Vârsta la care apare prima convulsie este un indiciu diagnostic extrem de important pentru medicul veterinar. Deși acestea nu sunt reguli absolute, ele ghidează investigațiile:

• Pui (< 1 an): Prima suspiciune se îndreaptă spre cauze congenitale (șunt portosistemic, hidrocefalie) sau metabolice (hipoglicemie).
• Adult (1-5 ani): Acesta este „intervalul de aur” pentru Epilepsia Idiopatică.
• Senior (> 5 ani): Suspiciunea se mută dramatic spre probleme structurale (tumori cerebrale, accident vascular cerebral) sau probleme metabolice secundare altor boli de bătrânețe (insuficiență renală, hepatică).

 

VI. Drumul către un răspuns: Cum pune medicul veterinar diagnosticul

Nu există un singur test „pentru convulsii”. Deoarece convulsiile sunt un simptom, nu o boală, medicul veterinar trebuie să lucreze ca un detectiv. Procesul de diagnosticare folosește un „principiu al excluderii” pentru a restrânge lista lungă de cauze posibile.

 

Pasul 1: Tu ești cheia (anamneza și istoricul)

Prima și cea mai importantă parte a diagnosticului ești tu și informațiile pe care le oferi. Fiți pregătit să răspundeți la întrebări detaliate:

• Cât a durat? (Aici intervine cronometrul).
• Cum a arătat? (Aici intervine videoclipul).
• Ce s-a întâmplat înainte și după? (Fazele de Aura și Post-Ictus).
• Este prima criză?
• Are acces la toxine, medicamente, plante?
• Care este istoricul medical complet, ce medicamente ia, are predispoziții familiale?.

Pasul 2: Examenul fizic și neurologic

Medicul veterinar va efectua un examen fizic complet și un examen neurologic amănunțit. Acesta va căuta semne subtile de anomalii, probleme de echilibru, reflexe anormale sau durere, care ar putea indica o problemă neurologică sau o altă boală sistemică.

Pasul 3: Testele de bază (exclud cauzele extracraniene)

Acesta este primul mare filtru. Veterinarul va recomanda, aproape întotdeauna, un set complet de analize de sânge și urină.

De ce? Aceste teste caută toate cauzele din afara creierului (discutate în Secțiunea V). Ele verifică funcția ficatului, a rinichilor, nivelul glicemiei, al calciului, semnele de infecție sau inflamație. Dacă analizele de sânge sunt anormale (de exemplu, arată o insuficiență hepatică), veterinarul are o pistă clară și probabil a găsit cauza.

Pasul 4: Imagistica avansată (caută cauzele intracraniene)

Dacă analizele de sânge și urină sunt normale, înseamnă că problema este, cel mai probabil, în creier (intracraniană). Pentru a investiga acest lucru, sunt necesare teste avansate:

• RMN (Rezonanță Magnetică) sau CT (Tomografie Computerizată): Aceste teste imagistice îi permit medicului să „vadă” în interiorul craniului. Ele sunt esențiale pentru a identifica problemele structurale – tumori, inflamații, semne de accident vascular, traume sau hidrocefalie.
• Alte teste: În funcție de caz, se pot recomanda radiografii toracice (pentru a căuta tumori care ar putea metastaza la creier) sau o analiză a lichidului cefalorahidian (LCR) (pentru a căuta inflamații sau infecții specifice ale sistemului nervos).

Diagnosticul de „Epilepsie Idiopatică” se pune atunci când un câine (de obicei cu vârsta între 1 și 5 ani) are convulsii recurente, iar toate testele de diagnostic (analize de sânge, RMN/CT) ies normale.

VII. Viața după diagnostic: Opțiuni de tratament și management

Primirea unui diagnostic poate fi înfricoșătoare, dar este și primul pas către un plan de acțiune. Tratamentul depinde în totalitate de cauza identificată.

Tratarea cauzei specifice

Dacă investigațiile au descoperit o cauză specifică (simptomatică), tratamentul se va concentra pe aceasta:

• O intoxicație necesită antidot și terapie de susținere.
• O problemă metabolică (hipoglicemie, hipocalcemie) necesită corectarea dezechilibrului.
• Un șunt portosistemic poate necesita o intervenție chirurgicală corectivă.
• O tumoră cerebrală poate fi abordată prin neurochirurgie, radioterapie sau medicație pentru a reduce inflamația.

Managementul Epilepsiei Idiopatice

Dacă diagnosticul este epilepsia idiopatică, trebuie să înțelegeți un lucru fundamental: obiectivul este controlul, nu vindecarea.

Epilepsia idiopatică este o boală cronică ce, în majoritatea cazurilor, nu poate fi vindecată, dar poate fi gestionată cu succes pe termen lung. Scopul tratamentului este „reducerea frecvenței și duratei, precum și a severității crizelor”, pentru a asigura o calitate excelentă a vieții. Un tratament este considerat de succes dacă reduce frecvența crizelor cu cel puțin 50%.

1. Medicația antiepileptică 

Acesta este pilonul principal al tratamentului. Veterinarul va alege cel mai potrivit medicament pe baza tipului de criză, frecvenței și stării generale de sănătate a câinelui.

• Medicamente comune: Cele mai utilizate includ Fenobarbital, Bromura de Potasiu și Imepitoina.
• Medicamente mai noi: Uneori, se folosesc și Levetiracetam sau Gabapentina, adesea în combinație cu cele de primă linie.

Atenție critică: Tratamentul pentru epilepsie este, de obicei, pe viață. Este absolut esențial să administrați medicația la ore fixe, în fiecare zi, și să NU întrerupeți NICIODATĂ tratamentul brusc fără a vorbi cu medicul veterinar. Oprirea bruscă a medicației antiepileptice poate provoca crize severe și status epilepticus, care poate fi fatal.

2. Rolul tău pe termen lung: Managementul acasă

 

Odată început tratamentul, proprietarul devine partenerul principal al medicului veterinar în gestionarea bolii.

• Jurnalul de convulsii: Acesta este noul dumneavoastră cel mai bun prieten. Este esențial să țineți un jurnal detaliat. Notați data, ora, durata (folosind cronometrul!), severitatea și orice posibil factor declanșator pentru fiecare criză. Acest jurnal este vital pentru ca medicul să știe dacă medicația funcționează și cum să ajusteze doza. Există chiar și aplicații mobile care vă pot ajuta să monitorizați crizele (de exemplu, RVC Pet Epilepsy Tracker).
• Managementul stilului de viață: Pentru un control optim, este importantă consecvența. Mențineți câinele pe o dietă constantă (schimbările bruște pot afecta absorbția medicamentelor), reduceți pe cât posibil factorii de stres și respectați cu sfințenie programul de medicație.

 

VIII. Întrebări frecvente: Liniștea proprietarului de câine

Întrebare: Câinele meu a suferit în timpul convulsiei? A avut dureri?

Răspuns: Cel mai probabil, nu. În timpul unei crize generalizate (grand mal), câinele își pierde cunoștința. Deși este extrem de traumatic de privit, el nu este conștient de mișcările violente ale corpului său și nu simte durere în acel moment. Confuzia și frica pot apărea în faza de Aura (înainte) și Post-Ictus (după), dar nu în timpul crizei propriu-zise.

 

Întrebare: Este adevărat că nu trebuie să-i bagi mâna în gură? Poate să-și înghită limba?

Răspuns: Este absolut adevărat că NU trebuie să vă băgați mâna în gura lui. Și NU, câinele tău NU își poate înghiți limba. Acesta este cel mai periculos mit. El își poate mușca limba accidental (așa cum și oamenii o fac), dar dacă încerci să „ajuți”, el te va mușca pe tine involuntar și sever. Nu introduceți nimic în gura lui – nici mâna, nici o lingură, nici medicamente.

 

Întrebare: O singură convulsie înseamnă că are epilepsie?

Răspuns: Nu neapărat. O convulsie este un simptom, nu un diagnostic. Termenul „epilepsie” este folosit, de obicei, atunci când crizele devin recurente (de exemplu, cel puțin două crize neprovocate la o distanță de peste 24 de ore). Totuși, orice primă criză trebuie investigată de urgență pentru a exclude cauze grave, acute, cum ar fi intoxicația.

 

Întrebare: O convulsie poate fi fatală pentru câinele meu?

Răspuns: O singură convulsie, scurtă (sub 3 minute), deși înfricoșătoare, rareori este fatală. Pericolul mortal provine din complicații, în special din crizele care nu se opresc (status epilepticus, care durează peste 5 minute) sau din crizele în serie (cluster seizures). Aceste situații prelungite pot duce la complicații fatale, cum ar fi supraîncălzirea severă (hipertermie), leziuni ale organelor interne și umflarea creierului (edem cerebral). De aceea, cronometrarea este atât de importantă.

 

Întrebare: Câinele meu va trebui să ia medicamente toată viața?

Răspuns: Dacă diagnosticul este epilepsie idiopatică (cea mai frecventă cauză a crizelor recurente), răspunsul este, cel mai probabil, da. Gândiți-vă la aceasta ca la o afecțiune cronică, precum diabetul. Nu se vindecă, dar se gestionează. Cu un management adecvat și o monitorizare constantă, scopul este ca animalul să aibă o calitate a vieții normală sau aproape de normală.

IX. Concluzie

A fi martorul unei convulsii la câinele tău este o experiență terifiantă pe care niciun proprietar nu o merită. Dar acum sunteți înarmat cu informație. Știți ce să faceți în acele prime 5 minute:

1. Rămâi calm.
2. Pornește cronometrul.
3. Asigură spațiul.
4. Redu stimulii.
5. NU băga mâna în gură.

Nu sunteți singur în asta. Epilepsia și convulsiile sunt printre cele mai frecvente afecțiuni neurologice la câini. Printr-o comunicare eficientă cu medicul dumneavoastră veterinar, prin monitorizare atentă acasă și prin respectarea planului de tratament, puteți gestiona această afecțiune. Ați trecut prin frica inițială, iar acum puteți trece la acțiune, oferindu-i câinelui dumneavoastră o viață lungă, fericită și plină de iubire.