Scuturarea frecventă a capului la câini indică de obicei o problemă la nivelul urechii. Mai jos sunt principalele aspecte pe care orice proprietar de animale de companie trebuie să le știe:
- Cauze posibile: Cele mai frecvente motive pentru care un câine își scutură capul sunt infecțiile de ureche (otitele externe), prezența unui corp străin în canalul auditiv (de exemplu spicule de iarbă) sau un hematom auricular (acumulare de sânge în pavilionul urechii). De obicei, problema este dureroasă și supărătoare pentru câine, deci nu ignorați acest comportament.
- Semne de alarmă: Un miros neplăcut sau secreții de culoare neobișnuită (gălbui, negre) din ureche sugerează o infecție. Scărpinatul excesiv, înclinarea capului într-o parte, sensibilitatea sau durerea la atingerea urechii sunt și ele semne importante. Orice umflătură moale pe suprafața interioară a pavilionului urechii indică posibil un hematom (ureche umflată cu sânge).
- Nu folosiți bețișoare de urechi la câine: Curățarea urechilor cu bețișoare (tip Q-tip) poate agrava situația. Acestea pot împinge murdăria mai adânc în canal și pot răni timpanul sau peretele canalului auditiv. În loc de bețișoare, folosiți o dischetă de vată sau tifon pentru curățare și doar la recomandarea medicului veterinar.
- Consultația veterinară este esențială: Veterinarul va examina urechea cu un otoscop (instrument luminos cu lupă) pentru a vedea adânc în canal dacă există infecție, corp străin sau leziuni. De obicei se recoltează și o probă de secreție pentru citologie, examinare la microscop, ca să se identifice bacteriile, fungii sau paraziții implicați. Doar astfel se poate stabili tratamentul corect în funcție de cauză.
- Tratamentul și prevenția: Otitele necesită în general curățarea urechii și picături medicamentoase (antibiotic, antifungic, antiinflamator) adecvate tipului de infecție. Corpii străini trebuie extrași în siguranță de către veterinar, adesea sub sedare, pentru a preveni leziuni. Hematoamele auriculare se tratează prin drenaj (aspirație cu ac sau chirurgie minoră pentru a elimina sângele și a coase urechea) și prin tratarea cauzei primare (infecția sau alergia care a dus la scuturat). Pentru prevenție, mențineți urechile curate și uscate (ștergeți-le după baie sau înot), evitați plimbările prin iarbă înaltă cu spicule aspre și adresați-vă din timp medicului la primele semne de disconfort.
Triere după semne: durere, miros, scărpinat, cap înclinat
Observând simptomele specifice, vă puteți da seama orientativ dacă problema urechii câinelui este o infecție (otită), un corp străin sau un hematom. Iată cum puteți tria după semne:
- Durere sau sensibilitate la atingerea urechii: Dacă patrupedul scheaună, plânge sau retrage capul când îi atingeți urechea, acesta e un indiciu clar de disconfort sau durere. Atât infecțiile urechii, cât și un corp străin adânc în canal pot provoca durere intensă. Și hematoamele auriculare sunt dureroase la palpare, pentru că presiunea sângelui acumulat în pavilion irită țesuturile urechii. Așadar, orice durere la nivelul urechii justifică un consult veterinar prompt.
- Miros neplăcut și secreții din ureche: Un miros urât, rânced sau drojdios, venit din urechea câinelui, este de obicei semnul unei otite (infecții auriculare). Infecțiile bacteriene sau cu ciuperci (yeast) produc deseori secreții gălbui, verzui sau negre și un miros specific, neplăcut. Urechea poate fi roșie și inflamată, iar câinele își va scutura capul și scărpina urechea pentru a calma mâncărimea. Dacă ridicați pavilionul și observați roșeață, umflătură sau scurgeri, probabil este vorba de o otită externă ce necesită tratament medical.
- Scărpinat excesiv la ureche: Când un câine își scarpină frecvent urechea cu laba, înseamnă că îl mănâncă sau irită ceva acolo. Infecțiile auriculare provoacă mâncărime intensă, la fel și paraziții precum acarienii de ureche (raia auriculară), deși aceștia apar mai des la pui și pisici decât la câinii adulți. Un corp străin (de exemplu o sămânță de iarbă) poate declanșa brusc scărpinat și scuturări violente ale capului. În plus, alergiile (alimentare sau la factori de mediu) pot face urechile inflamate și pruriginoase, ducând atât la infecții recurente cât și la scărpinat și scuturat capul. Observați dacă scărpinatul este însoțit de alte semne (miros, secreții, durere) pentru a orienta suspiciunea.
- Capul înclinat într-o parte: Dacă patrupedul își ține capul strâmb, aplecat mereu spre o parte, este un semn de disconfort serios la urechea de pe partea respectivă. Un corp străin adânc în canalul auditiv poate determina câinele să-și încline capul spre urechea afectată. De asemenea, o otită medie/interă (infecție extinsă spre urechea internă) poate provoca un torticolis (înclinarea capului) și probleme de echilibru. În oricare dintre cazuri, capul înclinat persistent indică o afecțiune care necesită evaluare veterinară imediată. Nu așteptați, deoarece infecțiile interne ale urechii pot provoca și tulburări neurologice (pierderea echilibrului, mers în cerc).
Pe lângă cele de mai sus, uitați-vă la pavilionul urechii. Dacă observați o umflătură moale, fluctuentă pe interiorul urechii, ca o pernă plină cu lichid, este foarte probabil un hematom auricular, adică o pungă de sânge provocată de ruperea vaselor din ureche în urma scuturării capului. Hematomul face urechea să arate umflată și să se simtă ca un balonaș moale (poate fi mic „cât un strugure” sau mare „cât o portocală” după cum descriu medicii). Un hematom apare deseori secondary, adică ca urmare a altei probleme de ureche: de exemplu, un câine cu otită sau cu un corp străin se scutură atât de tare încât își sparge un vas de sânge în pavilion. Deci, dacă vedeți urechea umflată, verificați și celelalte semne, probabil există o infecție sau iritație subiacentă care a declanșat scuturatul.
Concluzie: Semnele precum mirosul urât, secrețiile, roșeața, durerea, scărpinatul intens sau capul înclinat nu trebuie ignorate. Ele vă ajută să bănuiți cauza (otită, corp străin, hematom), însă diagnosticul final aparține medicului veterinar, care va examina urechea în profunzime. Orice problemă auriculară netratată la timp poate evolua și agrava, de exemplu, o infecție se poate croniciza sau extinde, iar un hematom netratat poate deforma permanent urechea câinelui. Așadar, trierea după semne vă spune unde e urgent să acționați: în toate cazurile, pasul următor este să mergeți cu cățelul la o consultație.
De ce bețișoarele pot agrava problema urechii
Mulți proprietari au tendința de a folosi bețișoare de bumbac (tip Q-tip) pentru a curăța urechile câinelui, însă acesta este un obicei periculos. Urechea unui câine este mai complexă (cu canal în formă de „L”), însă introducând un bețișor puteți totuși cauza daune. Iată de ce medicii veterinari descurajează folosirea bețișoarelor în urechile animalelor:
- Risc de rănire a urechii interne: Un bețișor introdus prea adânc poate perfora timpanul (membrana care separă urechea externă de cea medie) sau poate zgâria și inflama peretele delicat al canalului auditiv. Aceste traumatisme pot agrava durerea și pot duce la complicații serioase. VCA Hospitals avertizează că bețișoarele pot cauza traume ale canalului sau chiar perforarea timpanului. Odată timpanul rupt, infecția poate pătrunde în urechea internă și poate afecta auzul câinelui.
- Împing mizeria mai adânc: Chiar dacă intenția este de a curăța ceara sau secrețiile, bețișorul tinde să acționeze ca un piston care îndeasă resturile mai adânc în canalul auditiv. Astfel, puteți fără să vreți să creați un blocaj mai grav sau să împingeți o eventuală sămânță/corp străin și mai adânc spre timpan, făcând extracția mult mai dificilă.
- Întârzie tratamentul corect: Prin curățarea agresivă a urechii acasă cu bețișoare, semnele se pot ameliora temporar, dar problema de bază rămâne. De exemplu, puteți șterge o parte din secreții, însă infecția va persista în profunzime. În plus, dacă urechea este inflamată și dureroasă, manipularea cu un bețișor va provoca și mai mult disconfort câinelui, făcându-l mai stresat și dificil de examinat ulterior de către veterinar.
Cum e corect? Pentru toaletarea urechilor acasă, folosiți dischete de vată sau tifon, niciodată obiecte înguste introduse în canal. Aplicarea unei soluții de curățare recomandate de veterinar pe o dischetă și ștergerea delicată a pavilionului și a părții accesibile a canalului este mult mai sigură. De fapt, multe urechi de câini nici nu au nevoie de curățare de rutină, curățăm doar când există murdărie sau după baie/înot, conform sfatului medicului. Supratoaletarea (curățatul prea des, fără nevoie) poate irita pielea canalului și predispune la infecții.
Așadar, evitați bețișoarele și lăsați curățarea în profunzime pe seama medicului veterinar. Dacă vedeți scurgeri sau simțiți miros urât, programarea la veterinar este pasul următor, acolo urechea va fi curățată în siguranță, sub vizualizare directă, după nevoie. Protejați urechile câinelui dvs. alegând metode blânde: vată, soluții recomandate și multă precauție.
Ce include consultația veterinară (otoscopie + citologie)
Odată ce ați observat că patrupedul are probleme cu urechile, vizita la veterinar este esențială. Medicii veterinari au instrumente speciale și cunoștințele necesare pentru a diagnostica corect cauza scuturatului capului. Iată la ce să vă așteptați la consultația pentru ureche:
- Anamneză și examinare externă: Veterinarul vă va întreba când au început simptomele, dacă au fost plimbări în natură recente (posibilitate de corp străin), dacă câinele a avut otite în trecut sau dacă suferă de alergii (care predispun la infecții auriculare). Apoi va examina pavilionul urechii și zona din jur, căutând roșeață, umflături, scurgeri, sau eventuale răni provocate de scărpinat.
- Otoscopie, examinarea canalului auditiv: Medicul va folosi un otoscop, un instrument cu lumină și lupă, pentru a privi adânc în canalul urechii. Acest examen permite verificarea integrității timpanului și identificarea directă a eventualilor corpi străini, dopuri de cerumen, polipi sau puroi. Dacă câinele are dureri foarte mari sau nu se lasă examinat (din cauza disconfortului), poate fi necesară sedarea sau anestezia ușoară pentru a putea inspecta urechea în siguranță și fără durere. Otoscopia este un pas critic: doar așa veterinarul poate vedea exact ce se întâmplă în interiorul urechii.
- Citologie, examinarea la microscop: După inspectarea vizuală, următorul pas este prelevarea unei probe de secreție sau depuneri din ureche, cu ajutorul unui tampon steril. Această probă va fi întinsă pe o lamă și examinată la microscop, proces numit citologie auriculară. Scopul este să se identifice agentul cauzal: bacterii (coci sau bacili), levuri (ciuperci precum Malassezia), acarieni de ureche sau alte celule anormale. Examinarea microscopică este esențială pentru a ghida tratamentul, de exemplu, dacă se văd bacterii, se va alege un antibiotic potrivit; dacă predomină drojdii, tratamentul antifungic este necesar. În infecțiile grave sau cronice, medicul poate recomanda și o cultură bacteriană (se trimite probă la laborator) pentru a afla exact la ce antibiotic răspunde bacteria. De asemenea, citologia arată dacă există inflamație severă sau dacă timpanul este perforat (prin prezența anumitor celule), ceea ce influențează alegerea tratamentului.
- Diagnostic și plan de tratament: După otoscopie și citologie, în majoritatea cazurilor veterinarul poate pune un diagnostic precis: de exemplu otită externă bacteriană, otită fungică, corp străin în ureche cu otită secundară, hematom auricular etc. În funcție de diagnostic, se va stabili tratamentul optim. Dacă s-a găsit un corp străin, acesta va fi îndepărtat imediat cu ajutorul instrumentelor adecvate, sub vizualizare otoscopică, uneori este nevoie de anestezie pentru a scoate obiectul fără a răni urechea. În cazul unui dop de cerumen sau secreții abundente, se va face o curățare profesională a urechii (spălături auriculare) probabil sub sedare, pentru a elimina tot conținutul patologic. Dacă timpanul este intact și nu există corp străin, iar citologia indică infecție, se vor prescrie medicamente: picături auriculare care conțin combinații de antibiotic, antifungic și antiinflamator (corticosteroid) potrivite tipului de infecție. Este foarte important de știut că nu toate infecțiile urechii sunt la fel, există diferite bacterii sau ciuperci ce le pot cauza, iar un singur medicament universal nu există. De aceea, examinarea la microscop ghidează medicul să aleagă exact picăturile potrivite pentru urechea câinelui dvs. În plus, dacă există suspiciunea unei cauze subiacente (alergie, tulburare hormonală cum e hipotiroidismul etc.), veterinarul vă poate recomanda teste suplimentare sau un plan de control pe termen lung, deoarece altfel infecțiile pot reveni.
- Ce se întâmplă cu hematomul auricular: Dacă animalul are și un hematom (ureche umflată cu sânge), medicul va evalua mărimea și stadiul acestuia. În general, tratamentul presupune drenaj: fie aspirație cu acul (se scoate lichidul cu seringa, apoi se poate injecta o substanță antiinflamatoare și se bandajează urechea strâns ca să nu se umple la loc), fie incizie și sutură, o mică intervenție în care se deschide hematomul, se evacuează sângele și cheagurile, apoi pavilionul urechii se coase cu fire speciale astfel încât să stea aplatizat și să prevină reumplerea cu sânge. Alegerea metodei depinde de mărimea hematomului și de starea generală a câinelui. De multe ori, chirurgia oferă o soluție mai definitivă, pentru că hematoamele aspirate pot recidiva și necesită drenaj repetat. Indiferent de metodă, și hematomul necesită tratarea cauzei primare: dacă a apărut de la o otită, infecția din ureche trebuie tratată concomitent, altfel câinele va continua să se scarpine și hematomul poate să reapară.
Pe parcursul consultației, nu ezitați să adresați întrebări medicului veterinar. El vă poate arăta cum arată la otoscop interiorul urechii (multe cabinete au otoscoape cu cameră sau vor desena pentru dvs.), vă poate arăta la microscop ce a găsit (de exemplu, drojdii sau bacterii). Scopul este să înțelegeți ce problemă are câinele și cum trebuie tratat. Urmați cu strictețe recomandările privind administrarea medicamentelor acasă și reveniți la control dacă vi se indică, infecțiile netratate complet sau trataate incorect pot recidiva și se pot complica.
Un aspect important: nu încercați tratamente „după ureche” acasă înainte de consult. Folosirea greșită a unor picături (poate rămase de la alt animal) sau remedii casnice (uleiuri, oțet etc.) poate agrava situația. Anumite medicamente pentru urechi sunt ototoxice (pot afecta auzul) dacă timpanul este perforat, deci aplicarea lor fără examinare prealabilă poate face mai mult rău. Întotdeauna, examinarea veterinară trebuie să preceadă tratamentul.
Tratamentul pe scurt, pe cauze
Pentru a recapitula, iată cum se tratează de obicei principalele cauze ale scuturatului de cap la câini:
- Otita externă (infecția urechii): Curățarea profesională a urechii (dacă e nevoie, sub anestezie ușoară), urmată de administrarea de picături otice conform agentului identificat (antibiotic pentru bacterii, antifungic pentru drojdii, adesea combinate cu antiinflamator pentru durere și mâncărime). În cazuri grave, se pot prescrie și medicamente orale (antibiotice sau antifungice sistemice și antiinflamatoare). Durata tratamentului e de obicei 1-2 săptămâni, cu reevaluare la final. Nu întrerupeți tratamentul mai devreme, chiar dacă câinele pare mai bine, deoarece infecția poate să nu fie complet eradicată și va reveni. Dacă otitele sunt recurente, medicul va investiga cauze precum alergii (foarte frecvente, până la 43% din câinii cu otite cronice au o formă de alergie asociată). Gestionarea alergiilor (dietă hipoalergenică, tratament dermatologic) va reduce dramatic episoadele de infecții auriculare pe viitor.
- Corpi străini în ureche: Singura rezolvare este scoaterea obiectului din canalul auditiv. Nu încercați cu bețișoare sau pensete acasă dacă acesta este adânc, riscați să-l împingeți și mai adânc. Veterinarul va folosi un specul și o pense specială, eventual sub sedare, pentru a extrage în siguranță spicul, sămânța, insecta sau ce a intrat. După extracție, urechea va fi curățată și se va aplica un tratament preventiv: uneori corpul străin produce o mică leziune sau infecție locală, așa că medicul poate prescrie picături cu antibiotic/antifungic pentru câteva zile, ca să prevină o otită ulterioară. Dacă observați sângerare sau scuturări puternice din cauza unui corp străin până ajungeți la clinică, puteți îmbrățișa urechea de capul câinelui cu un bandaj (fără să strângeți excesiv) ca să opriți scuturarea, astfel preveniți un hematom auricular provocat de zgâlțâituri violente. Oricum, după îndepărtarea oricărui obiect străin, fiți vigilenți: asigurați-vă că animalul nu mai are semne de disconfort ulterior și urmați sfaturile medicului pentru îngrijirea de după procedură.
- Hematomul auricular: În funcție de gravitate, sunt mai multe opțiuni. Pentru hematoame mici, unii medici pot recomanda așteptare vigilentă, unele se pot resorbi de la sine în timp, însă există riscul ca urechea să rămână cicatrizată (aspect de „ureche de conopidă”). De obicei, se preferă intervenția: fie aspirarea sângelui cu un ac și apoi injectarea unui steriod (plus un bandaj compresiv), metodă non-chirurgicală, dar care poate necesita repetare; fie intervenția chirurgicală minoră, sub anestezie, în care se face o mică tăietură în ureche, se curăță tot cheagul și se coase urechea cu mai multe fire care o țin plată, prevenind reumplerea. Chirurgia are avantajul unui risc mai mic de recidivă, majoritatea hematoamelor tratate chirurgical nu reapar dacă și cauza primară a fost rezolvată. După orice procedură, câinele va purta probabil un bandaj tip capișon sau un guler de protecție, pentru a feri urechea în vindecare. De asemenea, va primi tratament pentru cauza subiacentă: aproape întotdeauna există o infecție, parazit sau alergie care a declanșat scuturatul ce a dus la hematom, deci și aceasta trebuie tratată, altfel hematomul se poate repeta. Cu îngrijire adecvată, urechea își va păstra forma normală sau aproape normală. Netratat, în schimb, un hematom lasă de regulă cicatrice și îngroșarea pavilionului (ureche „cârnoasă”), pe lângă disconfortul pe care câinele îl îndură cât timp punga de sânge este prezentă.
În concluzie, consultația veterinară pentru un câine care își scutură capul va clarifica cauza exactă și va permite instituirea tratamentului potrivit, fie că vorbim de o otită, de un spic blocat în ureche sau de complicația numită hematom auricular. Urmați sfaturile medicului privind tratamentul acasă și recontrolul. Câinele dvs. se va simți mult mai bine odată ce urechile nu îl vor mai deranja, iar un stăpân informat poate preveni pe viitor probleme similare.
Întrebări frecvente (FAQ)
Întrebare: Cum îmi dau seama dacă câinele meu are otită sau doar ureche murdară?
Răspuns: În otita externă (infecția canalului auditiv) apar de obicei mai multe simptome combinate: scuturături frecvente ale capului, scărpinat la ureche, roșeață și miros neplăcut al urechii, uneori scurgeri de culoare închisă (neagră, maronie) sau galbenă. O ureche doar murdară poate avea ceva cerumen, dar nu provoacă atâta disconfort câinelui. Dacă observi că patrupedul e deranjat de ureche (se scarpină, o ține într-o parte, plânge când o atingi) și mai ales dacă simți miros urât sau vezi secreții, este foarte probabil o otită care necesită tratament medical. Simplu spus: urechea sănătoasă nu miroase urât și câinele nu o scutură constant. La cea mai mică suspiciune, e indicat să consulți medicul, acesta poate confirma rapid prin otoscopie și citologie dacă este infecție și de ce tip, sau dacă e altă problemă.
Întrebare: Pot să tratez infecția de ureche a câinelui acasă, fără să merg la veterinar?
Răspuns: Nu este recomandat. Fiecare infecție auriculară poate avea cauze diferite, bacterii, ciuperci, paraziți, și tratamentul eficient depinde de identificarea acestora. Doar medicul, prin examinare la microscop, poate ști ce medicament va funcționa. Dacă aplici picături la întâmplare (de exemplu ce ai găsit la pet-shop sau un rest de la alt animal), riști ca acestea să nu acopere agentul cauzal și să întârzie vindecarea, timp în care infecția se agravează. Mai mult, dacă timpanul este perforat, anumite soluții pot provoca daune nervului auditiv și surditate. De asemenea, curele nepotrivite (ex: doar 2-3 zile de picături) pot crea rezistență bacteriană. Cel mai bine, mergi la veterinar, află diagnosticul exact și urmează tratamentul prescris întocmai. După vindecare, poți discuta cu medicul despre profilaxie (cum să menții urechile curate, ce produse de întreținere să folosești) pentru a preveni recurențele, mai ales dacă ai un câine predispus la otite.
Întrebare: Otita la câini trece de la sine dacă aștept suficient?
Răspuns: De obicei, nu. O otită externă netratată nu va dispărea pur și simplu, ba chiar, în timp, simptomele se pot agrava. Câinele va suferi în continuare de mâncărime și durere, iar inflamația cronică poate duce la îngroșarea pielii canalului (stenoză) și la infecții și mai greu de eradicat. În unele cazuri, infecția se poate extinde spre urechea medie/internă, cauzând probleme de echilibru, dureri intense și potențial pierderea auzului. Așteptarea este riscantă și pentru că între timp câinele, scuturându-se și scărpinându-se, își poate produce un hematom auricular sau leziuni ale pielii. Există situații rare în care o inflamație ușoară de ureche legată de alergii poate părea să se amelioreze dacă factorul alergic dispare, dar infecția bacteriană/fungică asociată nu va dispărea complet fără medicamente. Așadar, nu spera că trece de la sine, cu cât duci mai repede câinele la medic pentru tratament, cu atât se va vindeca mai ușor și cu mai puține consecințe pe termen lung.
Întrebare: Câinele meu are urechile lăsate (căzute). Este adevărat că rasele cu urechi lăsate fac otite mai des?
Răspuns: Da, câinii cu urechi mari, lăsate sau foarte păroase (cum sunt Cocker Spaniel, Basset Hound, Shar-Pei, Pudel, etc.) sunt mai predispuși la infecții ale urechilor. Motivul este că pavilionul căzut blochează aerisirea canalului auditiv și reține umezeala și căldura, creând un mediu propice pentru bacterii și ciuperci. De asemenea, acești câini pot acumula mai mult cerumen. Asta nu înseamnă că toți vor face otite, dar riscul e mai mare. Îngrijirea preventivă este importantă: controlează-le urechile regulat, curăță-le ușor conform indicațiilor medicului (fără exces), și usucă-le după ce înoată sau după baie. Totodată, multe rase predispuse la otite au și alergii (ex. retrieverii, buldogii, etc.), deci asigură-te că și alergiile sunt sub control. Pe de altă parte, și câinii cu urechi drepte pot face otite, deci orice patruped poate fi afectat dacă intervin alți factori (apă în urechi, paraziți, alergii, corpi străini).
Întrebare: Ce pot face pentru a preveni problemele viitoare ale urechilor la câinele meu?
Răspuns: Iată câteva măsuri de prevenție utile pentru sănătatea urechilor câinelui tău:
– Menține urechile uscate: Umezeala favorizează infecțiile. Când îți speli câinele sau când merge la înot, protejează-i urechile, poți pune câte o bucată de vată la intrarea în fiecare canal auditiv înainte de baie, ca să nu intre apă. Nu uita să o scoți apoi! De asemenea, după ce câinele a fost în apă, șterge delicat pavilionul urechii cu un prosop și, la indicația medicului, poți folosi o soluție auriculară cu efect de uscare (unele conțin alcool sau alte substanțe ce evaporă apa).
– Controlează periodic urechile: O dată pe săptămână sau la două săptămâni, uită-te în urechile câinelui (fără să bagi nimic în ele): ar trebui să fie curate, de culoare roz pal, fără miros urât. Dacă vezi puțină murdărie, poți curăța ușor doar partea vizibilă a canalului, cu tifon sau dischetă de bumbac și soluție recomandată de veterinar. Observarea regulată te ajută să depistezi din timp dacă ceva e în neregulă (roșeață, miros, exces de cerumen) și să acționezi preventiv.
– Evită factorii de risc în plimbări: Dacă știi că în zona de plimbare sunt spice, ciulini sau plante care pot intra în urechi, încearcă să le eviți în sezonul respectiv. După fiecare plimbare prin iarbă înaltă sau pădure, verifică urechile câinelui pentru eventuali spini, semințe sau insecte agățate de pavilion sau la intrarea canalului. Poți folosi o lanternă pentru a inspecta superficial, și îndepărtează cu grijă orice corp străin vizibil la exterior. Prevenind intrarea corpurilor străine, reduci mult riscul de otite traumatice.
– Tratează prompt alergiile sau alte probleme de piele: Dacă patrupedul tău are dermatită alergică sau alergii alimentare, urmează planul de tratament indicat de medic (diete, medicamente) pentru a le ține sub control. Alergiile sunt o cauză majoră de otite recurente la câini, deoarece inflamația cronică a pielii afectează și urechile, iar scărpinatul constant introduce microbi. Ținând alergiile în frâu, urechile vor fi mai puțin predispuse la infecții.
– Toaletaj corespunzător: Dacă ai un câine cu urechi foarte păroase, întreabă veterinarul dacă e cazul ca firele de păr din canal să fie tunse sau smulse periodic (uneori se face la grooming, dar doar dacă e necesar, altfel smulgerea poate irita urechea inutil). Menținând canalul relativ liber, aerisirea e mai bună. Totuși, acest procedeu trebuie făcut delicat și nu prea des, ca să nu provoace iritații.
– Vizite preventive la veterinar: La consultațiile de rutină, cere medicului să verifice și urechile câinelui, mai ales dacă e o rasă predispusă. Un veterinar poate observa semne incipiente de otită și poate curăța profesional urechea, prevenind o infecție serioasă ulterior.
Concluzie
Prin aceste măsuri și prin informare, poți reduce mult șansele ca blănosul tău să sufere de probleme auriculare. Totodată, chiar și cu cea mai bună prevenție, otitele pot apărea, important este să le prinzi devreme și să mergi la medic. Urechile câinelui contribuie mult la fericirea și confortul lui zilnic (gândește-te cât de supărătoare e pentru noi durerea de ureche); asigură-te că primește îngrijirea cuvenită pentru ca el să fie mereu vioi, jucăuș și sănătos tun!
(Articol redactat și revizuit în decembrie 2025 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)