Zone fără păr „în cerc” (alopecie): dermatofitoză (microsporie) sau demodex?

Pe scurt:

• Zonele rotunde fără păr la câini și pisici pot fi cauzate fie de o infecție fungică numită dermatofitoză (pecingine, sau microsporie, ciuperca pielii), fie de o infestare cu acarieni numită demodecie (raie demodectică provocată de Demodex). Ambele afecțiuni produc căderea părului în zone bine delimitate, însă au cauze diferite (ciupercă vs parazit microscopic) și necesită tratamente diferite.
  
• Dermatofitoza (ringworm) este zoonotică, adică se poate transmite la oameni și la alte animale prin contact direct sau obiecte contaminate. În schimb, demodicoza nu este contagioasă pentru oameni sau animale sănătoase din casă; acarienii Demodex sunt specifici speciei și se transmit doar de la mamă la pui în primele zile de viață.
  
• Atât pecinginea, cât și demodecia pot provoca zone circulare de alopecie fără mâncărime intensă. De fapt, leziunile de dermatofitoză nu sunt de obicei pruriginoase (animalul nu se scarpină mult), iar în demodecia localizată câinii pot pierde păr fără să se scarpine vizibil. Totuși, uneori pot apărea roșeață, cojite sau ușoară mâncărime în ambele boli.
  
• Diagnosticarea certă necesită un consult veterinar. Medicul poate folosi o lampă Wood (lumina ultravioletă) care face unele specii de dermatofiți să strălucească verde pe firul de păr. De asemenea, va examina la microscop fire de păr și mostre de piele pentru a identifica spori de ciupercă sau acarieni Demodex. Confirmarea se face prin teste de laborator: cultură fungică din fire de păr (standardul de aur pentru dermatofitoză) sau raclat cutanat adânc în care se caută acarienii Demodex (standard pentru demodecie).
  
• Tratamentul diferă: dermatofitoza se tratează cu antifungice locale (șampoane, creme) și orale, plus igienizarea mediului (spori fungici persistă în casă), pe când demodicoza ușoară poate trece de la sine, iar formele grave necesită acaricide sistemice (baie cu soluții speciale sau medicamente precum Bravecto, NexGard și altele prescrise de veterinar). Vom detalia în ghidul de mai jos fiecare aspect, inclusiv reguli de igienă la domiciliu, semne clinice și opțiuni de tratament, astfel încât să știți cum să vă protejați familia (inclusiv pe cei patrupezi) și să vă ajutați companionul să se vindece.

Zone fără păr rotunde: dermatofitoză vs demodecie

Când observați o zonă rotundă, fără păr pe pielea câinelui sau pisicii dumneavoastră, poate fi îngrijorător. Astfel de leziuni în formă de cerc sunt relativ frecvente și au două cauze principale: dermatofitoza (infecție cu ciuperci care atacă firele de păr) și demodicoza (proliferarea excesivă a acarienilor Demodex în foliculii de păr). Ambele pot arăta asemănător, dar e important să le deosebim pentru a aplica tratamentul corect.

Dermatofitoza (numită și pecingine sau microsporie în limbaj comun) este o infecție fungică a pielii și a firului de păr cauzată de dermatofiți, ciuperci microscopice care “mănâncă” keratina din firele de păr. La pisici și câini, cele mai frecvente specii sunt Microsporum canis, Microsporum gypseum și Trichophyton mentagrophytes. Ciuperca invadează firul de păr și foliculul, determinând ruperea părului și inflamație. Rezultatul sunt pete rotunde fără păr, de obicei cu piele ușor roșiatică sau cu cojite și cruste fine. Numele de “ringworm” (pecingine) provine de la aspectul din infecțiile umane: o leziune circulară roșiatică cu margine ridicată ca un inel. La animale însă, din cauza blănii, aspectul poate fi doar de zonă cheală circulară, uneori cu centrul care începe să se vindece și margine ușor proeminentă. Leziunile apar frecvent pe cap, urechi, membre sau coadă, dar se pot răspândi oriunde pe corp, mai ales la animalele tinere sau cu imunitate scăzută.

În schimb, demodicoza (sau demodicie, cunoscută popular ca raie demodectică) nu este cauzată de un microb, ci de un acarian microscopic numit Demodex. Toți câinii și pisicile au în mod normal câțiva acarieni Demodex pe piele, adăpostiți adânc în foliculii de păr și glandele sebacee, fără să le cauzeze probleme. Însă, uneori, de obicei la animalele foarte tinere, la cele în vârstă sau la cele cu sistem imunitar slăbit, aceste viețuitoare microscopice se înmulțesc necontrolat, provocând boala numită demodicoză. La căței, contaminarea se face de obicei de la mamă la pui (acarienii se transmit prin contactul intim în primele 2-3 zile de viață). Boala nu se transmite prin mediu sau la alți câini ulterior, deoarece fiecare animal are propriii săi acarieni; deci nu este o boală contagioasă în mod obișnuit. Demodicoza la câine este de două forme principale: localizată (când apar 1-5 pete alopecice izolate, adesea pe față sau labe, la pui sub 1 an) și care de multe ori se vindecă de la sine, sau generalizată (când alopecia și leziunile se extind pe arii mari din corp, uneori complicate cu infecții bacteriene secundare) și care necesită tratament medical pentru vindecare. La câini, zonele tipice pentru demodecie sunt în jurul ochilor, pe bot, conferind aspectul de „ochelari”, și pe labe sau în jurul gurii. Pielea poate prezenta roșeață, puncte negre (comedone) și cruste mai ales dacă apare o infecție bacteriană secundară (foliculită). Un semn distinctiv în demodicoză este apariția unor “dopuri” de cheratină la baza firelor de păr (follicular casts) și a unor comedone (puncte negre), acestea apar deoarece acarienii blochează foliculii, ceea ce nu este tipic în infecția fungică.

La pisici, dermatofitoza este destul de răspândită, mai ales la pisoi și în adăposturi sau medii aglomerate. Demodicoza însă este mult mai rară la pisici, dar poate apărea sub două forme: una similară cu cea a câinilor, cauzată de Demodex cati (de obicei la pisici cu imunitate compromisă, boli ca leucemie felină, FIV, diabet etc. predispun), manifestată prin zone fără păr, cruste, uneori otită cerumenoasă dacă acarienii se află în canalul urechii; și o formă cauzată de Demodex gatoi, un acarian contagios între pisici, care trăiește mai la suprafața pielii și provoacă prurit (mâncărime) intens. Demodex gatoi se transmite de la o pisică la alta prin contact direct și determină adesea scărpinat excesiv și pierderea părului prin toaletare excesivă (pisica se linge și se scarpină mereu din cauza mâncărimii), uneori poate semăna cu o alergie. Important însă, Demodex gatoi afectează doar pisicile; chiar și în acest caz particular, oamenii nu fac demodicoză de la pisici.

Pe scurt, diferența de cauză este: ciupercă (dermatofitoză) versus parazit (demodex). Pentru proprietar, ambele apar ca zone de alopecie focală (căderea părului într-un loc anume). De aceea, la primul semn de astfel de leziune, cel mai bine este să vizitați medicul veterinar, care va stabili precis diagnosticul prin teste și examene de laborator. În continuare vom discuta despre riscurile pentru oameni, cum să recunoașteți semnele suspecte și ce presupun testele de confirmare, precum și măsurile de tratament și igienă necesare în fiecare situație.

Risc zoonotic și reguli de igienă în casă

Un aspect foarte important în cazul dermatofitozei este că aceasta are risc zoonotic, cu alte cuvinte, se poate transmite de la animal la om. Ciupercile dermatofite nu țin cont de specie: pot infecta câini, pisici, iepuri, cobai și chiar oameni, dacă li se oferă ocazia. De fapt, la nivel global, cea mai comună sursă de infecție cu Microsporum canis la om sunt pisicile infectate, deoarece acestea pot purta ciuperca pe blană și o pot răspândi în mediu. Persoanele cu risc mai mare sunt copiii (care se joacă strâns cu animalele), bătrânii și cei cu imunitate scăzută. Infecția la om apare ca o leziune circulară roșiatică pe piele, care poate provoca mâncărime (numită popular “pecingine” sau tinea).

Pentru a preveni transmiterea, dacă medicul veterinar confirmă că animalul dvs. are dermatofitoză, trebuie luate măsuri stricte de igienă acasă:

• Spălați mâinile după ce atingeți animalul sau obiectele acestuia. Dacă aplicați tratamente topice (unguente, șampoane) pe animal, purtați mănuși de unică folosință. Evitați pe cât posibil ca cei mici să mângâie animalul până nu este tratat corespunzător.
• Curățați riguros mediul în care stă animalul. Sporii fungici se răspândesc prin blana căzută, solzi de piele și pot rezista în mediu luni de zile dacă nu sunt eliminați. Se recomandă să aspirați frecvent covoarele, canapelele, păturile și să spălați așternuturile animalului la temperatură ridicată. După aspirare, aruncați sacul aspiratorului sau goliți și spălați recipientul, deoarece va conține spori.
• Dezinfectați suprafețele dure (pardoseli, cuști, mese) cu soluții care omoară sporii de dermatofiți. Un dezinfectant eficient este clorul (înălbitor) diluat, de obicei o soluție de 1:10 (o parte clor la 10 părți apă) aplicată pe suprafețe curate, lăsată să acționeze și apoi clătită. Alte produse moderne includ peroxidul de hidrogen accelerat, acestea sunt dovedite ca fiind eficiente împotriva dermatofiților. Atenție la produsele dezinfectante: folosiți-le conform instrucțiunilor și nu amestecați substanțe chimice.
• Aspirați părul și praful zilnic, dacă este posibil, mai ales în primele săptămâni de tratament, pentru a reduce încărcătura de spori din mediu. Curățenia mecanică (ștergerea prafului, măturatul umed, aspirarea cu filtre HEPA) ajută enorm la diminuarea contagiozității.
• Dacă aveți mai multe animale în casă, izolați animalul bolnav într-o încăpere separată, pe cât posibil. Dermatofitoza se transmite ușor la alți câini/pisici prin contact direct sau împărțirea periei, litierei, culcușului etc. Uneori, medicul vă poate recomanda să examinați și ceilalți companioni (de exemplu, la pisici se pot face culturi din periajul blănii cu o periuță de dinți, metoda toothbrush culture, pentru a identifica purtătorii asimptomatici). Dacă și alte animale sunt infectate, ele vor necesita tratament.

În cazul demodicozei, vestea bună este că NU este o boală zoonotică, oamenii nu pot lua Demodex de la câine sau pisică. (Oamenii au propriii lor acarieni Demodex, diferiți de cei ai animalelor, care trăiesc benign în foliculii de gene și sprâncene!). De asemenea, demodicoza la câine nu se transmite la alți câini sănătoși; un câine bolnav are deja acarienii proprii care s-au multiplicat din cauza unei probleme imunitare, deci contactul cu un alt câine nu îi va “da” boala, deoarece sistemul unui câine sănătos ține sub control propriii acarieni. Excepție fac cățeii nou-născuți: o femelă cu demodicoză generalizată poate avea un număr foarte mare de acarieni care să colonizeze puii sugari, dar în general un câine adult cu demodicoză nu “infectează” alt câine adult. La pisici, Demodex gatoi (forma contagioasă între pisici) se poate răspândi la alte pisici din casă, deci dacă aveți o pisică diagnosticată cu D. gatoi, medicul veterinar va recomanda probabil tratament și pentru celelalte pisici și curățarea mediului similar ca la o râie contagioasă. Însă D. gatoi este specific pisicilor, nu afectează alte specii.

Așadar, regulile de igienă în demodicoză sunt mai ales pentru bunăstarea animalului (ținerea sub control a infecțiilor secundare, menținerea curată a pielii) și mai puțin pentru protecția noastră, deoarece nu ne îmbolnăvim de la ei. Totuși, este bine să păstrăm curățenia: scăldatul animalului conform indicațiilor medicului (de exemplu, cu șampoane antiseboreice sau tratament), aspirarea părului eliminat (pentru că un câine cu demodicoză deseori năpârlește excesiv în zonele afectate) și menținerea unui mediu fără alți factori iritanți ajută la vindecare. Nu este necesară dezinfectarea intensă ca la pecingine, întrucât acarienii Demodex nu supraviețuiesc mult timp în mediu, ei trăiesc în pielea gazdei și nu formează spori rezistenți.

Pe scurt: dacă animalul are dermatofitoză, protejați-vă pe dumneavoastră și familia cu măsuri stricte de igienă și igienizați locuința, iar dacă are demodicoză, concentrați-vă pe tratamentul lui și pe menținerea unei curățenii generale, fără teama de a vă îmbolnăvi voi înșivă.

Semne care cresc suspiciunea, mâncărime absentă sau prezentă?

Atunci când încercăm să deosebim dermatofitoza de demodicoză doar după semnele clinice, aspectul leziunilor și comportamentul animalului pot oferi indicii, deși nu pot stabili diagnosticul cu certitudine (pentru asta sunt necesare teste). Iată câteva diferențe și asemănări notabile:

• Forma și aspectul leziunii: Atât dermatofitoza cât și demodicoza produc zone de alopecie de formă rotundă sau ovală, uneori cu piele descuamată (cojită) sau cu cruste fine la suprafață. Dermatofitoza clasică are adesea o margine circulară bine definită, ușor roșiatică sau cu cruste fine, și uneori pare că în centrul zonei părul începe să crească la loc (pe măsură ce leziunea se extinde circular, centrul mai vechi se vindecă). La câini, aceste inele pot să nu fie la fel de evidente ca la oameni, dar zonele de chelie sunt destul de simetrice. În demodicoză, leziunile pot fi și ele rotunde, însă marginile nu sunt atât de clare; pielea poate avea un aspect pigmentat gri sau albăstrui (din cauza inflamației cronice și a comedoanelor) în mijlocul zonei fără păr. De asemenea, în demodicoză pot fi observate puncte negre (comedone) în interiorul zonei fără păr și “mătreață” sau resturi aderente de piele pe firul de păr la marginea leziunii (acestea sunt follicular casts, adică mici cilindri de keratină în jurul firului de păr, indicație de foliculită profundă). Astfel de semne (comedone, folicular casts) sunt mai specifice pentru demodicoză și rare în dermatofitoză. Dermatofitoza poate avea un aspect mai inflamator dacă provoacă foliculită severă sau infecții secundare, uneori apare ca o pustulă sau coajă mare (numită kerion când ciuperca provoacă o reacție inflamatorie intensă), dar asta e mai rar; de obicei, imaginea clasică e de patch alopecic cu descuamare moderată.
• Numărul leziunilor și distribuția: O diferență practică este că la animale tinere, demodicoza localizată adesea prezintă doar una sau câteva pete fără păr, frecvent pe față (în jurul ochilor, pe bot) sau pe lăbuțe. Un cățel de 4-10 luni cu 2-3 zone mici de chelie pe bot și fără alte simptome are o probabilitate mare să aibă demodicoză localizată. Dermatofitoza, pe de altă parte, poate începe și ea cu 1-2 leziuni, dar adesea ajunge să aibă multiple zone pe corp, mai ales dacă nu e tratată, de exemplu, o pisică poate avea leziuni pe ureche, una pe lăbuță și una pe spate simultan. La câine, dacă observați multe zone răspândite de alopecie cu crustă, trebuie suspiciune atât de demodicoză generalizată cât și de dermatofitoză; însă dacă e vorba de un adult, mai ales un anumit tip de câine (ex: Shar-Pei, Bulldog etc.), demodicoza generalizată poate fi mai probabilă (fiind asociată și cu o predispoziție genetică sau imunosupresie). Pe de altă parte, dermatofitoza poate apărea la mai multe animale din casă în același timp (de ex. doi pisoi frați amândoi cu leziuni), pe când demodicoza (cu excepția D. gatoi la pisici) nu se răspândește așa, e de așteptat să afecteze doar individul predispus. Așadar, dacă mai mulți companioni prezintă leziuni similare, gândiți-vă în primul rând la o cauză contagioasă, deci dermatofitoză (sau râie sarcoptică, dacă ar fi vorba de prurit intens, însă în contextul de față ringworm-ul e suspectul principal).
• Mâncărimea (pruritul): Contrar a ceea ce s-ar putea crede, dermatofitoza nu provoacă întotdeauna mâncărime. Multe animale cu pecingine nu se scarpină deloc sau foarte puțin la nivelul leziunilor. Desigur, pot exista cazuri unde ciuperca irită pielea și animalul se scarpină moderat, dar nu este un simptom proeminent, dacă vedeți un câine sau o pisică care are o zonă fără păr dar nu pare deranjat de ea (nu o scarpină, nu o linge excesiv), dermatofitoza este posibilă. Demodicoza la rândul ei poate fi nepruriginoasă sau doar ușor mâncărime. În forma localizată, de regulă pruritul este absent sau minim, un cățel cu demodecie își poate vedea de treaba lui fără să acorde atenție petelor de pe față. Totuși, în demodicoza generalizată, mai ales când apare și infecție bacteriană secundară (foliculită cu pustule), pielea devine inflamată și atunci mâncărimea poate crește. Un câine cu demodicoză generalizată și piodermită secundară va fi destul de pruriginos uneori, dar inițial alopecia demodectică nu dădea mâncărime. Așadar, prezența sau absența pruritului nu este un criteriu absolut, dar ajută: dacă animalul se scarpină intens, zi și noapte, până la răni, este mai puțin probabil să fie vorba de dermatofitoză (ne-am gândi mai repede la râie sarcoptică sau o alergie în acel caz). Dacă pruritul lipsește aproape complet, sunt șanse ca leziunea să fie fie dermatofitoză, fie demodicoză ușoară. Un element distinctiv: râia sarcoptică (scabia) provoacă mâncărimi insuportabile, deci un animal care nu doarme noaptea de scărpinat și are pielea iritată difuz probabil nu are doar ringworm sau demodex. În concluzie, dermatofitoza și demodicoza tind să aibă prurit absent sau moderat, comparativ cu alte boli de piele.
• Alte semne asociate: În dermatofitoză, un indiciu poate fi afectarea ghearelor sau a unghiilor, onicomicoza (infecția unghiilor), deși rară, dacă observați unghii deformate, friabile la câine, poate fi din cauza dermatofiților. De asemenea, unele pisici pot avea doar leziuni la nivelul unghiilor sau ale degetelor. În demodicoză, mai ales la câine, un semn frecvent în formele generalizate este pododermatita demodectică, lăbuțe umflate, roșii, cu piodermită (infecție bacteriană) persistentă. Dacă câinele are lăbuțele inflamate și pierderea părului în acea zonă, demodicoza este foarte suspectă. Tot la câini, demodicoza se poate complica cu un miros specific puternic al pielii, dat de infecția bacteriană (un miros de “rânced” sau de piele infectată). Desigur, aceste complicații (gheare afectate, labe inflamate, miros pregnant) nu apar în toate cazurile, dar când sunt prezente orientarea diagnostică devine mai clară.

În final, fără teste de laborator, chiar și un veterinar experimentat poate confunda uneori dermatofitoza cu demodicoza, deoarece aspectul clinic poate fi foarte similar. De aceea, nu se poate pune diagnostic sigur doar „după ochi”. Însă ca proprietar, puteți reține: leziuni fără mâncărime, cu aspect de chelie rotundă = suspiciune de dermatofitoză sau demodicoză, ambele necesitând vizită la veterinar; leziuni similare + mai mulți contacți afectați = înclină spre dermatofitoză; leziuni + prurit intens = posibil altă cauză (ex: scabie). În orice caz, nu așteptați să “treacă de la sine” fără consult, mai ales dacă observați că zona fără păr se mărește sau apare și alta nouă.

Confirmarea diagnosticului: lampă Wood, cultură fungică, trichogramă, skin scrape

După ce medicul veterinar examinează animalul și suspectează fie dermatofitoză, fie demodicoză (sau alte cauze de foliculită, precum infecții bacteriene), următorul pas este confirmarea diagnosticului prin teste. Acest lucru este important deoarece, după cum am văzut, nu ne putem baza doar pe aspect, tratamentele diferă, deci trebuie să știm exact cu ce avem de-a face.

Lampă Wood: Un test rapid pe care mulți veterinari îl au la îndemână în cabinet este examinarea cu lumina Wood. Aceasta este o lampă specială care emite ultraviolet (UV) la o anumită lungime de undă. Unele specii de dermatofit (în special Microsporum canis, cea mai comună la pisici) produc o substanță care face părul infectat să strălucească verde-aprins (verde “apple green”) sub lumina Wood. Astfel, veterinarul va stinge lumina în încăpere, va aprinde această lampă Wood și va examina blana animalului, în special la marginea leziunilor, pentru a vedea dacă apar fire de păr fluorescent verde. Dacă vede o astfel de fluorescență de un verde intens pe firul de păr, este un indiciu puternic de dermatofitoză cu Microsporum canis. Acest test este doar de screening: nu toate ciupercile strălucesc. De exemplu, Trichophyton și unele Microsporum (ca M. gypseum) nu dau fluorescență. Chiar și la M. canis, se estimează că între 50% și 80% din tulpini pot prezenta fenomenul, deci un rezultat pozitiv e util, dar un rezultat negativ nu exclude ringworm-ul. De asemenea, trebuie ca veterinarul să fie obișnuit cu interpretarea, uneori scuamele de pe piele sau anumite produse topice pot da o ușoară fluorescență albastră sau diferită, care nu trebuie confundată cu verdele specific dermatofitozei. În concluzie, lampa Wood ajută: dacă e pozitiv, aproape sigur e dermatofitoză (va recomanda confirmare prin cultură); dacă e negativ, încă mai poate fi dermatofitoză (atunci cu siguranță se vor face alte teste).

Examen microscopic direct (trichogramă și raclat cutanat): Un test imediat pe care medicul îl poate face este să ia câteva fire de păr de la marginea leziunii (zonei fără păr) și eventual o raclare ușoară a pielii din acea zonă, și să le examineze la microscop. Pentru dermatofitoză, caută prezența artrosporilor fungici atașați de firul de păr, imagine numită “spori în teacă” (spores around the hair shaft). Pentru a evidenția mai bine, adesea firele de păr smulse sunt puse pe o lamă într-o picătură de soluție de hidroxid de potasiu (KOH) sau direct în ulei mineral și se examinează la microscop; sporii apar ca niște formațiuni mici, rotunde, atașate de fire. Acest examen direct poate oferi un diagnostic prezumtiv rapid dacă sunt mulți spori vizibili, însă uneori poate fi dificil (în cazuri ușoare, poate ieși fals negativ).

Pentru demodicoză, metoda clasică este răzuirea adâncă a pielii (deep skin scraping): medicul va folosi o lamă de bisturiu și ulei mineral, va racla energic stratul superficial al pielii din zona leziunii (stratul cornos), uneori se ciupește pielea și se răzuie până apare o punctiformă sângerare superficială, semn că s-a ajuns la foliculii adânci. Materialul colectat (sebum, țesut) se pune pe lamă cu ulei și se examinează la microscop. Dacă este demodicoză, de obicei se văd acarienii Demodex, care arată ca niște mici “trabucuri” sau viermișori cilindrici cu picioare scurte (Demodex are formă alungită, ~0,2-0,3 mm, cu 8 picioare scurte în partea anterioară). Se pot vedea și ouă de acarieni sau forme larvare. Găsirea a mai mult de un acarian la un astfel de raclat este considerată confirmarea demodicozei clinice (un singur acarian ar putea fi întâmplător, de la un animal sănătos, dar doi sau mai mulți, mai ales în prezența leziunilor, înseamnă infestare). La câine, acest test este de obicei ușor de făcut și concludent, Demodex canis e ușor de observat la microscop în cazurile active (în demodicoza generalizată se găsesc uneori zeci de acarieni pe un singur câmp microscopic). La pisici, se folosește raclaj superficial pentru D. gatoi (care trăiește la suprafață) și raclaj adânc sau chiar trichogramă (smulgere de păr) pentru D. cati. Uneori, la pisici poate fi mai dificil să găsești acarienii, necesitând repetarea testelor sau apelarea la alte metode (ex: bandă adezivă pentru D. gatoi sau chiar biopsie de piele în cazuri speciale).

Examinarea microscopică directă este utilă și rapidă:

• dacă se văd acarieni Demodex la raclaj, diagnosticul de demodicoză este confirmat pe loc și se trece la tratament;
• dacă se văd spori de ciupercă pe firele de păr, este foarte probabilă dermatofitoza, însă de obicei medicul va continua cu o cultură fungică pentru confirmare definitivă și identificarea speciei (și a riscului zoonotic, deoarece unele specii sunt mai contagioase decât altele).
• dacă nu se vede nimic la microscop, dar suspiciunea rămâne, se trece oricum la testele următoare.

Cultura fungică: Pentru dermatofitoză, cultura pe medii speciale este testul de referință (gold standard). Medicul va preleva fie prin smulgere câteva fire de păr de la marginea leziunii și cruste, fie prin metoda “periuța de dinți”, în care folosește o periuță de dinți sterilă cu care perie blana animalului (în special în zonele afectate), colectând astfel fire de păr și scuame de pe suprafața corpului. Această periuță este apoi presată pe un mediu de cultură dermatofitic (de obicei un mediu numit DTM, Dermatophyte Test Medium, care conține substanțe nutritive și indicator de pH). După însămânțare, mediul este incubat la temperatura camerei și verificat zilnic. Dacă există dermatofiți viabili pe probe, în câteva zile până la 1-3 săptămâni vor crește colonii de ciupercă, schimbând și culoarea mediului (DTM devine roșu în prezența dermatofiților). Cultura ne arată atât prezența infecției, cât și specia (pentru că sporii crescuți pot fi examinați microscopic pentru identificare, sau transferați pe medii specifice). De reținut: cultura fungică ia timp, minim 7-10 zile pentru un rezultat concludent, uneori până la 21 de zile. Așadar, după recoltare, veți merge acasă cu tratament presumptiv (dacă medicul e convins clinic că e ringworm începe tratamentul înainte de rezultat) și veți confirma diagnosticul când cultura devine pozitivă. Dacă după 3 săptămâni cultura e încă negativă și niciun semn de creștere fungică, probabil animalul nu avea dermatofitoză (sau a fost tratat deja de ceva timp și nu mai era viabil fungusul, de aceea, ideal, cultura se face înainte de a începe tratamentul antifungic). Notă: uneori, dacă injuria e minoră sau tratată deja parțial, cultura poate fi fals-negativă. Medicul poate repeta testul sau poate apela la alte metode (PCR).

Teste moderne (PCR): În unele țări sau laboratoare specializate, există și opțiunea de PCR (Polymerase Chain Reaction) pentru dermatofiți. Acest test detectează direct ADN-ul fungic în probă și poate fi mai rapid (rezultat în câteva zile). Avantajul este viteza, însă are două dezavantaje: poate da rezultat fals pozitiv dacă au fost prezenți spori neviabili sau contaminați (detectează ADN-ul chiar dacă fungii erau morți), și uneori nu identifică exact specia. De aceea, unele clinici folosesc PCR ca metodă de screening rapid și confirmă apoi prin cultură clasică. Pentru demodicoză, PCR nu este uzual folosită (acarienii se văd ușor la microscop); însă în cazuri extrem de greu de diagnosticat (numite “demodicoză occultă”, când leziunile sunt tipice dar nu găsești acarieni la raclaj repetat), s-ar putea face biopsie și eventual PCR pentru a detecta ADN de Demodex în țesut.

Biopsia cutanată: Rareori necesară pentru aceste două diagnostice, dar merită menționată. Uneori, mai ales în cazuri cronice sau atipice, medicul poate lua o biopsie de piele (sub anestezie locală, se prelevează un mic cilindru de piele) care se trimite la laboratorul histopatologic. La examinare, patologul poate observa elemente fungice în foliculi (confirmând dermatofitoza) sau acarieni Demodex în interiorul foliculilor în secțiunile de piele. Biopsia e de obicei folosită când se suspectează și alte boli concomitente sau când nu s-au putut obține rezultate prin metodele de mai sus.

Alte teste: Dacă există suspiciune de infecții bacteriene secundare (pustule, inflamație pronunțată), medicul va face și citologie cutanată (cu o lamă de sticlă sau bandă adezivă ia proba de la nivelul pustulei sau pielii și o colorează pentru a vedea la microscop bacterii, levuri, celule inflamatorii). Acest lucru e util pentru a trata corespunzător infecțiile asociate (ex: cu antibiotice sau antiseptice, dacă e cazul). De asemenea, la animalele cu demodicoză generalizată, se recomandă investigații pentru boli subiacente (de ex. test de sânge pentru a verifica funcția tiroidiană, teste pentru boli cronice la pisici precum FeLV/FIV etc.), întrucât demodicoza la adult poate fi precipitată de o problemă de imunitate (uneori nediagnosticată încă).

Rezumat diagnostic: Dacă medicul veterinar suspectează dermatofitoză, va verifica cu lampa Wood (rezultat imediat), va smulge câteva fire de păr pentru microscop (poate vedea spori imediat) și va trimite o cultură fungică (rezultat în 1-3 săptămâni). Dacă suspectează demodicoză, va face unul sau mai multe raclate adânci și/sau trichograme (examenul la microscop al firelor și materialului de piele), rezultatul e imediat, confirmând prezența acarienilor. În funcție de rezultat, se va institui tratamentul adecvat. Adesea, medicul tratează empiric în funcție de cea mai probabilă cauză până la confirmare (de exemplu, poate începe un tratament antifungic topic în așteptarea culturii, sau un tratament acaricid dacă demodicoza e evidentă). Important este să urmați recomandările medicului și să continuați investigațiile până se lămurește cauza, uneori pot exista și coinfecții (de ex. un animal cu demodicoză care are și dermatofitoză concomitent, deși rar, nu e imposibil, mai ales la animale cu imunitate scăzută). De aceea, disciplina de diagnostic (a face toate testele necesare) este esențială pentru a nu rata vreun agent patogen.

Tratament și management la domiciliu

Odată ce s-a stabilit diagnosticul (sau există o suspiciune puternică într-o direcție), se trece la tratament. Abordarea terapeutică diferă semnificativ între dermatofitoză și demodicoză, așa că le vom trata separat mai jos. În ambele cazuri însă, este important ca proprietarul să fie implicat activ: va trebui să administreze tratamentele acasă conform indicațiilor medicului și să mențină o bună igienă și monitorizare a animalului pe durata vindecării. Să le luăm pe rând:

Tratamentul dermatofitozei (pecingine)

Tratamentul pentru infecția dermatofitică urmărește trei direcții: 1) eliminarea ciupercii de pe animal prin terapii locale (topice) și sistemice (orale), 2) prevenirea răspândirii sporilor (atât la alte animale sau oameni, cât și re-infectarea animalului) prin decontaminarea mediului, și 3) susținerea vindecării naturale prin îngrijirea pielii și a sistemului imunitar al animalului.

Terapia topică (locală): În aproape toate cazurile, se recomandă utilizarea de produse antifungice locale pe pielea animalului, chiar dacă există și tratament oral. Scopul este de a omorî ciuperca de pe suprafață și de a preveni contaminarea mediului cu spori. Variantele de tratament local includ:

• Șampoane medicinale antifungice: cele mai folosite conțin combinația miconazol + clorhexidină (de exemplu există produsul comercial Malaseb și altele cu această compoziție). Miconazolul este un antifungic, iar clorhexidina un antiseptic cu spectru larg (inclusiv ceva activitate antifungică și antibacteriană). Șampoanele se aplică prin îmbăierea întregului animal, se masează bine în blană și piele și se lasă să acționeze câteva minute înainte de clătire. De obicei, se fac băi de 2 ori pe săptămână în primele săptămâni. O altă opțiune foarte eficientă, deși cu miros neplăcut, sunt băile cu soluție de var sulfurat (Lime Sulfur), se găsesc sub formă de concentrat (ex. produsul LimePlus Dip) care se diluează în apă și cu care se îmbăiază animalul (nu se clătește după, se lasă să se usuce pe blană). Sulfura de var are efect antifungic puternic și omoară sporii de pe blană; se face de obicei baie 1 dată pe săptămână (sau chiar la 3-5 zile în cazuri severe) pentru 4-6 săptămâni. Dezavantajul este mirosul de sulf (ouă stricate) și faptul că poate păta blana (blana albă poate deveni gălbuie temporar). Totuși, este adesea preferat mai ales la pisici, fiind foarte eficient și sigur, inclusiv la pui. Alte șampoane antifungice pot conține ketoconazol, clorhexidină singură (mai puțin eficientă singură), iod povidone etc., dar miconazol+clorhexidină rămâne combinația de elecție, iar sulfura de var o armă clasică încă foarte folosită. În unele țări există și soluții de enilconazol (Imaverol) pentru uz veterinar, un alt antifungic topic eficient (se aplică prin clătirea întregului corp cu soluția diluată, de câteva ori, la interval de 3 zile). Important: chiar dacă leziunea pare localizată, de regulă se tratează întregul corp al animalului topic (prin șamponare sau baie), nu doar pata, deoarece sporii probabil există și pe alte zone ale blănii. Doar în cazuri cu o singură leziune mică, la un animal cu blană tunsă scurt, s-ar putea folosi doar tratament punctual (ex. cremă), altfel, e preferabil să se bage la baie tot animăluțul pentru a nu lăsa zone netratate unde ciuperca s-ar putea ascunde.
  
• Unguente, creme sau spray-uri locale: se folosesc mai ales dacă există câteva leziuni bine delimitate. Cremele antifungice uzuale conțin substanțe precum miconazol, clotrimazol sau ketoconazol (multe fiind aceleași produse folosite și la om, ex. cremă Canesten, clotrimazol, sau crema cu ketoconazol). De asemenea, pentru zone mai greu accesibile se pot folosi spray-uri sau pudre antifungice recomandate de veterinar. Un produs folosit uneori este terbinafina cremă (Lamisil), tot un antifungic eficient. Aceste produse se aplică de 2 ori pe zi pe leziuni, de obicei după ce s-a tuns părul din jur (pentru a pătrunde mai bine). Atenție: multe dintre aceste creme pot fi toxice dacă sunt ingerate în cantitate mare de animal (de exemplu, pisicile care se ling pot înghiți substanța), de aceea medicul vă poate recomanda un guler de protecție sau supraveghere, ori opta direct pentru șampoane/băi care tratează tot corpul și nu prezintă același risc de ingestie. În general, cremele singure nu sunt suficiente decât la cazuri foarte ușoare; ele se folosesc adesea complementar între băi.

Terapia sistemică (orală): În funcție de gravitatea cazului, de numărul leziunilor și de specie, medicul va decide dacă este necesar și un antifungic oral. La câini, unele cazuri ușoare pot fi rezolvate doar cu băi, dar adesea se administrează și oral medicamente ce ajută la eliminarea infecției. La pisici, mai ales la cele cu mai multe leziuni, tratamentul oral este standard, deoarece dermatofitoza la pisici (cu Microsporum canis) tinde să fie generalizată și pisicile pot fi și purtătoare pe blană. Cele mai folosite substanțe sunt itraconazolul (Itrafungol, soluție orală pentru pisici) și terbinafina. Itraconazolul este foarte eficient și relativ sigur la pisici, administrat zilnic sau în scheme intermitente (de ex. 1 săptămână da, 1 săptămână pauză, timp de 6 săptămâni). La câini se folosește și ketoconazolul uneori, sau terbinafina. Medicul va alege doza și tipul de antifungic în funcție de specie și eventual de alte afecțiuni (unele pot afecta ficatul, deci se folosesc cu precauție la animale cu probleme hepatice). Durata tratamentului oral este destul de lungă, de regulă minim 4-6 săptămâni, uneori ajungând la 2-3 luni, în funcție de cât de repede se negativizează cultura fungică sau Wood-ul. Important: chiar dacă simptomele dispar mai repede, tratamentul trebuie continuat până la confirmarea vindecării cu teste, conform indicațiilor medicului. Întreruperea prematură poate duce la recidivă.

Decontaminarea mediului: Despre igienizare am detaliat în secțiunea anterioară, însă reamintim pe scurt aici ca parte din tratament: trebuie să considerați blana animalului ca fiind “contaminată” cu spori care pot cădea oriunde stă. Așadar, curățenia zilnică (aspirat, șters) și dezinfecția periodică a spațiilor sunt parte integrantă a tratamentului, la fel de importantă ca medicamentele. Mulți proprietari se plâng că dermatofitoza “nu mai trece” tocmai pentru că se reinfectează din mediu, dacă nu se curăță temeinic, sporii de pe canapea pot reinfecta animalul după ce s-a oprit tratamentul. Folosiți produsele recomandate de medic pentru mediu și țineți animalul izolat într-o zonă ușor de curățat (fără covoare, cușcă separat) dacă este posibil, până primește ok-ul de vindecare.

Monitorizarea vindecării: Medicul veterinar va dori probabil să retesteze după o perioadă de tratament. De exemplu, poate face o examinare Wood sau o cultură fungică de control după 4-6 săptămâni de tratament. Protocolul clasic zice că tratamentul continuă până când obținem două culturi fungice negative la interval de 1-2 săptămâni. Asta pentru a fi siguri că nu mai există ciupercă activă. Dacă testele rămân pozitive, se prelungește tratamentul. Știu, pare un drum lung, dar în majoritatea cazurilor, cu un protocol corect, animalele se vindecă complet de dermatofitoză. Este important și sistemul lor imunitar: asigurați o hrană de calitate, eventual suplimente recomandate de medic (vitamine, omega-3 pentru piele), și tratați orice alte probleme de sănătate asociate (de exemplu, paraziți externi, deficiențe, etc.), animalele sănătoase luptă mai bine cu infecția.

Tratamentul demodicozei (raiei demodectice)

Abordarea demodicozei depinde foarte mult de forma și severitatea bolii:

• În demodicoza localizată (câteva pete mici la un pui tânăr), adesea medicii aleg să nu administreze medicamente agresive, deoarece în ~90% din cazuri aceste forme se vindecă spontan pe măsură ce cățelul crește și își maturizează sistemul imunitar. Se poate prescrie un unguent topic pe leziuni (de exemplu un unguent miticid; în trecut se folosea Goodwinol, o alifie cu rotenonă, un insecticid natural, aplicată zilnic pe leziuni). Dar, foarte posibil, chiar și fără tratament, peste 4-8 săptămâni leziunile dispar de la sine. Desigur, medicul va monitoriza evoluția; dacă apar leziuni noi sau se extind, va reconsidera atitudinea și va trece la tratament mai energic. De reținut: nu folosiți “după ureche” niciun medicament, unele remedii pentru alte râi (ex: pentru scabie) nu sunt eficiente la demodex și pot chiar agrava lucrurile. Urmați sfatul veterinarului.
• În demodicoza generalizată (sau în cea localizată care se agravează), este necesar tratament antiparazitar. Scopul este să reducem numărul de acarieni din piele până la nivelul “normal” la care nu mai provoacă leziuni și inflamație. Tratamentele s-au schimbat mult în ultimii ani, odată cu apariția unor medicamente moderne foarte eficiente:

• • Baia cu amitraz (Mitaban): Amitrazul este un acaricid vechi, care a fost mult timp singurul omologat pentru demodicoză. Se folosea sub formă de dips (băi locale sau totale, în care câinele era spălat cu o soluție de amitraz în concentrație ~0,025-0,05%). Băile se repetau săptămânal sau la 2 săptămâni, timp de 4-6 sau chiar 8 băi, până la obținerea vindecării clinice și microscopice. Amitrazul are însă unele dezavantaje: poate da efecte adverse (somnolență, ataxie la câine, deoarece e un sedativ ușor), este toxic pentru pisici (nu se folosește la pisici de regulă) și este neplăcut de aplicat (câinele trebuie manevrat cu grijă, personalul să poarte mănuși, soluția are miros puternic). În plus, nu era 100% eficient în toate cazurile, unele necesitau repetări. În prezent, amitrazul nu mai este prima alegere, deși unii veterinari încă îl folosesc în anumite situații (de exemplu, dacă medicamentele moderne nu sunt disponibile).
  • Ivermectina și alți lactoni macrociclici: Medicamente precum ivermectina, milbemicina oxime, moxidectina au fost folosite (off-label) ani la rând pentru demodicoză generalizată, administrate zilnic sau săptămânal la doze relativ mari. Ivermectina oral zilnic poate vindeca multe cazuri, însă prezintă risc de toxicoză la anumite rase (Collie și înrudite, sau indivizi cu mutația MDR1). Milbemicina zilnic era o altă schemă folosită. Aceste tratamente cereau monitorizare atentă și erau costisitoare (milbemicina, de exemplu). Astăzi, nu mai sunt prima intenție, de când există alternative mai sigure. Moxidectina a rămas în uz sub formă de spot-on combinat cu imidacloprid (Advocate/Advantage), o pipetă aplicată pe piele, lunară, care și-a dovedit eficiența mai ales la demodicoza felină și unele cazuri canine ușoare.
  • Isoxazolinele (Bravecto, NexGard, Simparica etc.): Acesta este noul standard de tratament. Isoxazolinele sunt o clasă de antiparazitare introduse inițial pentru purici și căpușe, dar s-a descoperit că au și efect puternic împotriva Demodex. Avantajul major este siguranța și ușurința administrării: de obicei, sunt comprimate masticabile lunare (ex: NexGard, afoxolaner, Simparica, sarolaner, Credelio, lotilaner) sau o tabletă la 3 luni (Bravecto, fluralaner). Studiile au arătat rate de vindecare foarte ridicate cu o singură doză de fluralaner, de exemplu, 100% câini fără acarieni la 2-3 luni după o singură tabletă. În practică, veterinarii administrează adesea isoxazolinele conform etichetei de purici: de pildă, o tabletă în fiecare lună timp de 2-3 luni (sau 1 la 3 luni, în cazul Bravecto) pentru a acoperi două cicluri de viață ale acarienilor. Este un tratament off-label (neînregistrat oficial pentru demodicoză), dar acceptat pe scară largă și inclus în recomandările experților. Multe studii confirmă eficiența acestor produse, cu rezultate mai bune și mai rapide decât vechile terapii. Practic, în ziua de azi, un câine cu demodicoză generalizată primește adesea fie Simparica o dată pe lună ~3 luni, fie Bravecto (care ține 3 luni) de 2 ori (la interval de 3 luni), și în majoritatea cazurilor demodicoza se rezolvă. La pisici, nu există isoxazoline omologate oral pentru demodex, dar fluralaner (Bravecto spot-on pentru pisici) a fost folosit cu succes pentru Demodex gatoi și cati.
  • Îngrijirea pielii și tratarea infecțiilor secundare: În paralel cu omorârea acarienilor, trebuie adresate și celelalte probleme. Dacă există piodermită (infecție bacteriană a pielii), se administrează antibiotice (adesea pe durată lungă, 4-6 săptămâni, pentru a vindeca infecția din profunzimea foliculilor), sau/și șampoane antiseptice cu clorhexidină pentru spălarea pielii. Dacă pielea are cruste și sebum în exces, băile cu șampon keratolitic/antiseboreic (ex: șampon cu peroxid de benzoil sau cu acid salicilic) pot ajuta la “desfundarea” foliculilor și la scoaterea acarienilor la suprafață, sporind eficiența tratamentelor acaricide. Se evită corticoizii cu orice preț (steroizii precum prednisonul pot agrava masiv demodicoza, deprimând imunitatea locală). De asemenea, un câine cu demodicoză generalizată va fi adesea castrat (dacă nu este deja), la femele, căldurile pot declanșa recăderi, iar la ambele sexe se recomandă neutilizarea la reproducție (există o componentă ereditară a susceptibilității, deci nu vrem pui cu aceeași problemă).

Durata tratamentului: Demodicoza generalizată nu dispare peste noapte. Chiar și cu noile medicamente, se consideră vindecată abia după ce obținem două raclate negative la distanță de o lună unul de altul. În practică, se tratează minimum 2-3 luni, uneori 6 luni, depinzând de severitate. Foliculii se vindecă lent, iar pielea are nevoie de timp să regenereze părul pierdut. Continuați tratamentul exact cum vă indică medicul, chiar dacă exterior câinele arată mai bine după o lună, acarienii reziduali pot repopula dacă opriți prea devreme. Veterinarul va decide când să oprească, pe baza examinărilor microscopice periodice. Vestea bună este că, odată vindecată complet și dacă factorii predispozanți sunt rezolvați, demodicoza rareori recidivează la adult (în primul an există un risc de recurență, de aceea se monitorizează atent și eventual se mai dă preventiv un antiparazitar periodic).

Îngrijiri la domiciliu: Un câine cu demodicoză are nevoie de un pic de ajutor din partea stăpânului: o nutriție bună, suplimente de acizi grași pentru piele pot fi utile, menținerea igienei (băi periodice dacă sunt indicate, curățarea eventualelor răni), protejarea de stres și alte boli. Nu există o “dietă minune”, dar un aliment premium adaptat și eventual suplimente pentru imunitate pot ajuta. La pisici, demodicoza fiind rară și asociată cu alte boli, tratamentul bolii de bază (ex: terapia pentru leucemie felină, dacă se depistează) este crucial pentru a scăpa de acarieni.

În concluzie, demodicoza este o boală tratabilă în majoritatea cazurilor. Deși aspectul unui câine cu demodicoză generalizată poate fi impresionant (fără păr pe zone mari, pielea groasă și inflamată), cu răbdare și noile tratamente se pot vedea transformări uimitoare, blana crește la loc, pielea își revine, iar câinele se poate bucura din nou de viață. Cheia este colaborarea strânsă cu medicul veterinar, respectarea planului de tratament și a controalelor programate.

La finalul zilei, fie că animalul dumneavoastră are de-a face cu “banala” ciupercă a pielii, fie cu acarienii demodex, nu sunteți singuri în asta. Aceste afecțiuni sunt comune și veterinarii au experiență cu ele, deci urmați-le îndrumările. Nu vă descurajați dacă tratamentul pare lung sau dacă trebuie să faceți curățenie mai des, gândiți-vă că este o situație temporară pentru a vă recăpăta companionul sănătos. Cu grijă, iubire și tratament corect, veți trece cu bine prin această provocare. 

Întrebări frecvente (FAQ)

Se poate transmite dermatofitoza de la animal la om? Ce trebuie să fac ca să mă protejez?

Da, din păcate dermatofitoza (pecinginea) este zoonotică, oamenii pot lua infecția de la animale prin contact direct cu acestea sau cu blana/pielea lor contaminată. Dacă pisica sau câinele dumneavoastră are ringworm, fiți precauți: purtați mănuși când îi administrați tratamentul local, spălați-vă pe mâini după ce îl atingeți și evitați ca cei vulnerabili (copiii mici, bătrânii sau persoanele cu imunitate scăzută) să aibă contact apropiat până ce infecția este sub control. Dermatofitoza la om apare ca o leziune de tip inel roșiatic pe piele, care dă mâncărime. Dacă observați astfel de leziuni pe dvs., mergeți la medicul dermatolog pentru tratament (de obicei creme antifungice). Vestea bună este că, o dată ce tratați cu succes animalul și dezinfectați mediul, riscul dispare. Important este să respectați tratamentul până la capăt și măsurile de igienă recomandate, ca să nu existe spori fungici în casă ce v-ar putea reinfecta pe dvs. sau pe pet.

Demodicoza este contagioasă? Poate câinele meu bolnav de demodex să îmbolnăvească alți câini sau pe mine?

Nu, demodicoza (raia demodectică) nu este în mod obișnuit contagioasă nici pentru alți câini, nici pentru oameni. Acarienii Demodex sunt considerați “flora normală” a pielii, aproape toți câinii au câțiva. Boala apare doar la indivizi cu predispoziție sau imunitate slăbită, când propriii lor acarieni se înmulțesc peste măsură. Un câine sănătos nu va “lua” demodicoză doar prin contact cu un câine bolnav, deoarece sistemul său imunitar ține acarienii sub control. Deci nu trebuie să vă temeți că se îmbolnăvesc alți căței din parc sau că vă afectează pe dvs. Ca măsură de precauție, totuși, dacă în casă aveți un alt câine cu imunitate foarte scăzută (de exemplu, care face chimioterapie) întrebați veterinarul, dar în general riscul rămâne minim. Excepție: la pisici, forma cu Demodex gatoi se transmite între pisici, dacă aveți mai multe pisici și una e diagnosticată cu D. gatoi, atunci toate trebuie tratate conform vet și boala ținută sub observație. Dar nici D. gatoi nu trece la om. În concluzie, pentru demodicoză nu e nevoie să izolați câinele de alți câini (poate interacționa normal, cât îi permite starea pielii) și nu există pericol pentru oameni.

Cum și cu ce să dezinfectez casa dacă animalul meu are dermatofitoză?

Curățenia riguroasă a mediului este esențială în cazul ringworm-ului. În primul rând, aspirați zilnic zonele unde stă animalul, sporii de ciupercă se prind de firele de păr căzute și de praf. Aruncați conținutul aspiratorului imediat după fiecare sesiune. Apoi, spălați textilele (pături, huse, așternuturi) la temperatură cât mai mare (60°C sau mai mult, dacă materialul permite) și adăugați eventual clor în apa de spălare (aveți grijă la țesături). Dezinfectați suprafețele dure (pardoseală, gresie, plastic, cuști, litieră) cu o soluție de clor diluat (1:10), clorul omoară sporii în 10 minute. Atenție la mobilier: nu puneți clor pe suprafețe care pot fi decolorate; acolo puteți folosi alcool 70% sau produse pe bază de peroxid de hidrogen accelarat (dacă găsiți produse veterinare sau medicale gen Rescue™). Un truc: confinați pisica/ câinele într-o cameră ușor de curățat (fără covoare) pe durata tratamentului, pentru a limita aria de contaminare. Nu uitați de obiectele animalului: bolurile de mâncare/apă se spală zilnic cu apă fierbinte și detergent, jucăriile de asemenea (dacă sunt lavabile, spălați-le; dacă sunt din material textil, cel mai bine aruncați-le dacă sunt foarte infectate și luați altele după vindecare). Peria/pieptenele animalului trebuie dezinfectate (lăsate în clor diluat 1:10 ~1 oră, apoi clătite bine) sau înlocuite. Faceți aceste operațiuni de curățenie săptămânal profund și zilnic ușor (aspirat, șters) până la vindecare. Știu că pare mult de muncă, dar altfel, sporii persistenți pot cauza recidive sau pot infecta și alte animale/ oameni.

Cât durează până se vindecă complet animalul meu?

Depinde de afecțiune și de gravitate. Dermatofitoza poate dura câteva săptămâni până la câteva luni pentru vindecare completă. De exemplu, un pisoi cu ringworm, tratat corect, în ~6-8 săptămâni ar trebui să fie vindecat clinic, dar confirmarea prin cultură negativă poate veni abia la 10-12 săptămâni. În unele cazuri ușoare, infecția ar dispărea de la sine în 2-4 luni, dar nu recomandăm să așteptați fără tratament, deoarece în acel timp se poate răspândi la alții. Cu tratament agresiv (topic + oral + igienă), multe animale au culturi negative în ~4-6 săptămâni, dar se continuă de obicei până la 8 săptămâni tratamentul ca siguranță. Demodicoza are și ea variabilitate: forma localizată se poate rezolva în 4-8 săptămâni adesea, chiar și fără tratament specific. Forma generalizată, însă, necesită adesea 3-6 luni de tratament continuu. De exemplu, un câine tratat cu Simparica (sarolaner) poate avea pielea curată și părul regenerat după ~3 luni, dar medicul va mai face un skin scrape la 4 luni și la 5 luni; dacă două luni la rând nu se găsesc acarieni, declară vindecarea. Uneori, câinii mai sensibili pot necesita un tratament de întreținere (de ex. să li se administreze preventiv trimestrial antiparazitare timp de un an). În general, veți observa îmbunătățiri clinice mai repede (părul începe să crească, nu mai apar leziuni noi), dar tratamentul nu se oprește imediat ce se văd aceste îmbunătățiri, ci trebuie continuat conform indicațiilor medicului pentru a evita recăderile. Răbdarea și consecvența sunt importante, știm că vă doriți o vindecare “peste noapte”, dar realist vorbind, dați-i 1-2 luni pentru ringworm și câteva luni pentru demodex generalizat.

Trebuie să izolez de alți membri ai familiei animalul bolnav?

Da, dacă este dermatofitoză, este indicat să țineți pe cât posibil animalul separat într-o zonă dedicată (mai ales de alte animale). De asemenea, restricționați accesul lui la mobilierul pe care stau oamenii, de exemplu, nu-l lăsați pe canapeaua din living unde stau copiii, ci oferiți-i un culcuș într-o cameră de serviciu sau în baie, unde poate fi îngrijit ușor. Asta reduce foarte mult răspândirea sporilor și riscul ca altcineva să ia infecția. Dacă aveți mai multe animale, ideal este ca cel bolnav să stea separat și să vă ocupați de el la urmă când hrăniți/curățați (după ce ați îngrijit animalele sănătoase, ca să nu purtați sporii către ele). Pentru demodicoză, nu este necesară izolarea de alți câini (ei oricum sunt probabil rezistenți la acarienii altora) și nici de oameni. Un câine cu demodex poate sta lângă alt câine fără probleme, poate doar e bine să preveniți joaca dură în care ar putea să-i provoace răni pe pielea deja sensibilă. La pisici, dacă e Demodex gatoi confirmat, atunci izolați pisica bolnavă de celelalte până la finalizarea tratamentului, ca să nu tot facă ping-pong acarienii de la una la alta. În rest, demodicoza nu impune carantină. Totuși, țineți cont și de starea animalului: uneori izolarea îi poate provoca stres (dacă de obicei stătea cu familia). Încercați să găsiți un echilibru, de exemplu, dacă aveți un singur animal și e obișnuit să stea cu dvs., poate îl lăsați să stea în aceeași cameră dar pe un pat al lui protejat, și doar limitați accesul la anumite zone. Scopul este să minimizați expunerea altora la agenții patogeni, dar și să mențineți confortul psihic al companionului.

Cum pot preveni pe viitor aceste probleme de piele?

Câteva sfaturi generale de prevenție:

• Pentru dermatofitoză: evitați contactul animalului cu animale despre care știți că au “pecingine” sau leziuni suspecte. De exemplu, dacă vedeți un pisoi cu o zonă cheală, nu-l lăsați lângă pisica dvs. nevaccinată. În adăposturi sau pet-shop-uri, fiți atenți la semne; alegeți să adoptați de la locuri care fac teste și țin animalele în condiții bune. Nu există vaccin eficient pentru dermatofiți la câini/pisici (există unul pentru vite, nerecomandat la pet). Mențineți o igienă bună: periați regulat animalul (astfel observați din timp orice problemă), păstrați mediul curat. Dermatofiții profită adesea de microtraumatisme, de exemplu, pisicile persane/puii de pisică pot lua ringworm dacă sunt ținuți în medii murdare sau aglomerate. Deci un mediu curat, fără stress, cu o alimentație bună va reduce riscul infecțiilor fungice.
  
• Pentru demodicoză: fiind legată de imunitate, nu există o prevenție absolută. Totuși, mențineți-vă câinele sănătos prin deparazitări regulate, alimentație echilibrată, controale medicale periodice. Dacă aveți un câine dintr-o rasă predispusă (ex. Shar-Pei, Bulldog, Pitbull etc.), fiți vigilent în primul an de viață, la primele semne de alopecie, acționați rapid. Folosirea constantă a unor produse antiparazitare de topice/orale (pentru purici și căpușe) poate oferi protecție și contra Demodex, întrucât cum am menționat, isoxazolinele folosite lunar pentru purici țin și demodicoza la distanță. De exemplu, mulți proprietari care dau câinilor NexGard sau Simparica lunar nici nu văd demodicoză la acei câini, chiar dacă ar fi fost predispuși, pentru că acarienii sunt omorâți preventiv. Desigur, aceste medicamente se dau la sfatul veterinarului. În cazul pisicilor, prevenția demodicozei nu e ceva de rutină, deoarece e rară, eventual evitarea contactului cu pisici infestate cu paraziți (râie) ajută. Dacă o pisică a avut demodicoză din cauza unei boli imunosupresoare, prevenția înseamnă de fapt ținerea sub control a bolii primare (ex: administrarea tratamentului pentru boala respectivă, pentru ca imunitatea să nu mai scadă atât de mult).

Cum te pot ajuta medicii veterinari Joyvet

La Joyvet, medicii noștri pot diferenția rapid dermatofitoza de demodex prin consult dermatologic și teste țintite (lampă Wood, tricoscopie, raclat cutanat și recoltări pentru cultură), apoi îți fac un plan complet de tratament și igienă în casă, adaptat pentru câinele sau pisica ta.

(Articol redactat și revizuit în februarie 2026 de Dr. Alina Rusu, medic veterinar dermatolog)