Virozele la pisici

I. Introducere: înțelegerea virozelor la pisici

Virozele reprezintă o categorie semnificativă de afecțiuni care pot impacta sănătatea și bunăstarea pisicilor. Aceste boli, cauzate de diverși agenți virali, variază considerabil în ceea ce privește severitatea, modul de manifestare și potențialul de transmitere. Înțelegerea naturii acestor infecții este esențială pentru proprietarii de pisici, permițând o depistare precoce a semnelor clinice, o îngrijire adecvată și implementarea măsurilor de prevenție eficiente. 

Sistemul imunitar joacă un rol crucial în protejarea organismului felin împotriva invaziei virale, însă anumite virusuri au capacitatea de a evita sau chiar de a compromite aceste mecanisme de apărare. 

II. Principalele tipuri de viroze la pisici

O varietate de virusuri pot afecta pisicile, fiind adesea clasificate în funcție de sistemul pe care îl afectează sau de natura impactului lor asupra sănătății pisicii.

A. Herpesvirus felin (rinotraheita virală felină – FHV-1)

Herpesvirusul felin este recunoscut ca fiind una dintre principalele cauze ale infecțiilor respiratorii superioare la pisici. Transmiterea acestui virus are loc în principal prin contact direct cu secrețiile orale, nazale sau oculare ale pisicilor infectate. De asemenea, răspândirea prin intermediul aerosolilor rezultați din strănut este o modalitate comună de infectare. 

Manifestările clinice ale infecției cu herpesvirus includ strănut frecvent, secreții nazale, secreții oculare (adesea însoțite de conjunctivită), febră și pierderea apetitului. În unele cazuri, pot apărea ulcere la nivelul cavității bucale, iar inflamația corneei poate duce la ulcere corneene. O caracteristică importantă a infecției cu herpesvirus este capacitatea virusului de a rămâne latent în organism după infecția inițială. Situații de stres pot declanșa reactivarea virusului latent, rezultând în episoade recurente de boală. 

B. Calicivirus felin (FCV)

Calicivirusul felin (FCV) reprezintă un alt agent patogen viral major implicat în etiologia infecțiilor respiratorii superioare și a bolilor orale la pisici. Răspândirea FCV se realizează prin contact direct cu saliva, mucusul nazal și secrețiile oculare ale pisicilor infectate, precum și prin intermediul picăturilor aerosolizate eliminate în timpul strănutului. S-a detectat prezența virusului și în urină, fecale și sânge. 

Simptomele asociate infecției cu calicivirus sunt similare cu cele observate în cazul herpesvirus, incluzând strănut, congestie nazală, secreții oculare, febră și pierderea apetitului. O caracteristică distinctivă a FCV este apariția de ulcere pe limbă și în cavitatea bucală. În plus, unele tulpini de calicivirus pot cauza șchiopături, în special la pisoi. 

C. Panleucopenia felină (parvoviroza pisicii)

Panleucopenia felină, cunoscută și sub denumirea de parvoviroza felină, este o boală virală extrem de contagioasă și potențial fatală, în special la pisoii nevaccinați. 

Transmiterea virusului se realizează prin contact cu fecale, urină, secreții nazale, vomă și obiecte contaminate. Virusul este rezistent în mediul înconjurător. 

Simptomele includ vărsături, diaree (adesea hemoragică), febră, letargie, pierderea apetitului, deshidratare și, în unele cazuri, moarte subită. Gradul ridicat de contagiozitate și rata de mortalitate, în special la pisoi, subliniază importanța crucială a vaccinării împotriva FPV. Persistența virusului în mediu evidențiază, de asemenea, necesitatea unei dezinfecții riguroase.

D. Virusul leucemiei feline (FeLV)

Virusul leucemiei feline (FeLV) este un virus care poate cauza imunosupresie, anemie și anumite forme de cancer (limfom, leucemie). Este una dintre principalele cauze de deces asociate virusurilor la pisici. 

Transmiterea are loc în principal prin contact apropiat, în special prin salivă (toaletare reciprocă, partajarea vaselor de hrană/apă) și, mai rar, prin mușcături sau de la o mamă infectată la pui. 

Simptomele sunt variate și pot include pierderea apetitului, pierderea în greutate, stare proastă a blănii, ganglioni limfatici măriți, febră persistentă, gingii palide, gingivită, stomatită, infecții secundare, diaree persistentă, convulsii și probleme de reproducere. Unele pisici pot rămâne asimptomatice pentru o perioadă lungă de timp. 

Vaccinarea este disponibilă și recomandată pentru pisicile cu risc de expunere. Capacitatea FeLV de a provoca o gamă largă de probleme de sănătate și transmiterea sa prin comportamente comune ale pisicilor subliniază importanța testării pisicilor noi și a vaccinării celor cu risc. 

E. Virusul imunodeficienței feline (FIV)

Virusul imunodeficienței feline (FIV) este un virus care atacă sistemul imunitar, făcând pisicile susceptibile la infecții. Este adesea denumit SIDA felină. 

Se transmite în principal prin mușcături (salivă). Contactul ocazional este puțin probabil să răspândească virusul. 

Simptomele sunt adesea legate de infecții secundare și pot include pierderea în greutate, febră recurentă, letargie, ganglioni limfatici măriți, gingivită, stomatită, probleme cronice respiratorii, oculare sau intestinale, probleme cutanate și semne neurologice. Pisicile pot fi asimptomatice ani de zile. 

Nu există un tratament curativ, dar cu o îngrijire adecvată, pisicile FIV pozitive pot trăi vieți lungi și sănătoase.

F. Peritonita infecțioasă felină (PIF)

Peritonita infecțioasă felină (PIF) este cauzată de o mutație a coronavirusului felin (FCoV). FCoV este foarte comun și, de obicei, provoacă o boală ușoară sau asimptomatică. Forma mutată (PIF) nu este, în general, considerată contagioasă. PIF se dezvoltă la un procent mic de pisici infectate cu FCoV. 

Există două forme principale: PIF „umedă”, caracterizată prin acumularea de lichid în abdomen sau torace, și PIF „uscată”, care implică inflamație în diverse organe (ochi, creier, ficat, rinichi). 

Simptomele sunt adesea vagi și nespecifice în stadiile incipiente (letargie, apetit redus, febră). 

Diagnosticul este dificil, deoarece nu există un test unic definitiv. Tradițional considerată fatală, dar tratamentele antivirale mai noi (GS) sunt promițătoare. 

Distincția dintre FCoV, care este comun, și PIF, care este mai puțin frecventă dar fatală, este crucială. 

G. Alte viroze respiratorii la pisici

Alți agenți virali pot contribui la infecțiile respiratorii superioare, cum ar fi virusul gripal felin (rar). Infecțiile bacteriene, cum ar fi Bordetella bronchiseptica și Chlamydophila felis, pot face parte din complexul bolii respiratorii feline. Deși nu sunt strict virusuri, sunt adesea implicate în bolile respiratorii. Recunoașterea acestor alți agenți potențiali oferă o imagine mai completă a bolilor respiratorii feline.

III. Simptome comune și manifestări

Multe viroze feline pot prezenta simptome similare, ceea ce face dificilă diagnosticarea fără analize la veterinar. Simptomele pot fi grupate în funcție de sistemul corporal afectat.

 

Boală	Simptome principale
Herpesvirus felin (FHV-1)	Strănut, secreții nazale, secreții oculare , conjunctivită, febră, lipsa poftei de mâncare, eventual ulcere bucale, ulcere corneene.
Calicivirus felin (FCV)	Strănut, congestie nazală, secreții oculare, febră, lipsa poftei de mâncare, ulcere bucale și linguale, eventual șchiopături.
Panleucopenia felină (FPV)	Vărsături, diaree, febră, letargie, lipsa poftei de mâncare, deshidratare.
Virusul leucemiei feline (FeLV)	Pierdere în greutate, lipsa poftei de mâncare, stare generală proastă a blănii, ganglioni limfatici măriți, febră persistentă, gingivită, stomatită, infecții secundare, anemie.
Virusul imunodeficienței feline (FIV)	Pierdere în greutate, febră recurentă, letargie, ganglioni limfatici măriți, gingivită, stomatită, infecții cronice sau recurente.
Peritonita infecțioasă felină (PIF)	Febră fluctuantă, letargie, lipsa poftei de mâncare, distensie abdominală (în forma umedă), icter, probleme oculare, semne neurologice (în forma uscată).

 

Suprapunerea simptomelor subliniază importanța consultării unui medic veterinar pentru un diagnostic precis și un tratament adecvat. Autodiagnosticarea poate fi înșelătoare și potențial dăunătoare.

IV. Cauzele virozelor la pisici și factori de risc

Transmiterea virozelor feline se realizează prin diverse modalități, incluzând contactul direct cu pisici infectate (prin toaletare reciprocă sau atingere), contactul cu fluide corporale (salivă, secreții nazale și oculare, fecale, urină), transmiterea prin aerosoli (strănut, tuse), contactul cu obiecte contaminate (vasele de hrană și apă, litiera, așternutul, jucăriile) și transmiterea de la mamă la pui (în timpul gestației sau prin lapte).

Anumiți factori de risc pot crește susceptibilitatea unei pisici la infecții virale:

• Vârsta: Pisicile tinere și cele în vârstă au adesea sisteme imunitare mai puțin dezvoltate.
• Statusul vaccinal: Pisicile nevaccinate prezintă un risc mai mare de a contracta boli virale.
• Mediul: Supraaglomerarea (în adăposturi sau crescătorii) poate facilita transmiterea agenților patogeni. Accesul în exterior crește expunerea la alte pisici și la potențiali agenți patogeni.
• Stresul: Stresul poate slăbi sistemul imunitar și poate declanșa reactivarea virusurilor latente (cum ar fi herpesvirusul felin).
• Afecțiuni medicale preexistente: Pisicile cu sisteme imunitare compromise (de exemplu, din cauza FeLV sau FIV) sunt mai susceptibile la alte infecții.
• Rasa: Anumite rase (de exemplu, cele brahicefalice) pot prezenta un risc mai mare de complicații respiratorii.

V. Diagnosticarea virozelor la pisici

Medicii veterinari utilizează o varietate de metode pentru diagnosticarea virozelor feline:

• Examenul Clinic: Evaluarea simptomelor, a stării generale de sănătate și a semnelor vitale.
• Analize de Sânge:

• Hemoleucograma completă pentru a detecta modificări ale numărului de celule albe (de exemplu, panleucopenie în cazul FPV).
• Panelul biochimic pentru a evalua funcția organelor și a identifica semne de inflamație.
• Teste specifice pentru detectarea antigenelor virale (de exemplu, teste pentru FeLV și FIV).
• Teste pentru detectarea anticorpilor (de exemplu, pentru FIV, deși interpretarea la pisoi poate fi complexă). Titrul de anticorpi coronavirus pentru PIF (deși nu este definitiv).

• Teste de detecție virală:

• Reacția de polimerizare în lanț (PCR) pentru a detecta ADN-ul sau ARN-ul viral (utilizată pentru FHV-1, FCV, FPV, FeLV, FIV și uneori PIF).
• Teste antigenice (de exemplu, pentru FPV în fecale).

• Alte instrumente de diagnostic:

• Examenul coproparazitologic pentru a exclude infecțiile parazitare.
• Radiografiile (razele X) pentru a evalua plămânii și a exclude pneumonia.
• Ecografia pentru a căuta acumulare de lichid în cazul PIF sau afectarea organelor.
• Analiza fluidului (de exemplu, lichid abdominal sau toracic în cazul PIF umed).
• Examenul oftalmologic cu colorant fluorescein pentru a verifica prezența ulcerelor corneene (FHV-1).
• Tamponări nazale sau conjunctivale pentru cultură și antibiogramă sau PCR (în special pentru infecții respiratorii superioare complicate).
• Biopsia țesuturilor afectate în unele cazuri (de exemplu, pentru diagnosticul PIF).

Varietatea metodelor de diagnostic subliniază complexitatea identificării virozelor feline. Medicii veterinari utilizează adesea o combinație de teste și semne clinice pentru a ajunge la un diagnostic. Absența unui test unic definitiv pentru unele boli (cum ar fi PIF) poate face diagnosticarea dificilă.

VI. Opțiuni de tratament

Tratamentul virozelor feline se concentrează adesea pe gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor secundare, deoarece există un număr limitat de medicamente antivirale disponibile pentru virusurile feline. Principiile generale de tratament includ:

• Îngrijirea de suport: Esențială pentru majoritatea infecțiilor virale și include:

• Fluidoterapie (perfuziile) pentru combaterea deshidratării (intravenoasă sau subcutanată).
• Suport nutrițional pentru asigurarea unui aport caloric adecvat, în special dacă pisica are un apetit scăzut. Aceasta poate include hrană palatabilă, hrănire cu seringa sau chiar un tub de hrănire în cazuri severe.
• Menținerea unui mediu cald și confortabil.
• Asigurarea odihnei suficiente.
• Gestionarea febrei și a durerii cu medicamente antitermice.
• Controlul vărsăturilor și al diareei cu antivomitive și antidiareice.
• Menținerea ochilor și a nasului curate de secreții.
• Terapie cu nebulizare pentru a ajuta la decongestionarea nazală. Picăturile nazale saline pot fi, de asemenea, recomandate de medicul veterinar.
• Minimizarea stresului.

• Medicamente:

• Antivirale: Pot fi utilizate pentru infecții virale specifice, cum ar fi FHV-1 și, mai recent, pentru PIF (de exemplu, GS-441524).
• Antibiotice: Prescrise pentru tratarea infecțiilor bacteriene secundare care apar frecvent la pisicile cu infecții virale, în special infecții respiratorii sau panleucopenie.
• Imunomodulatoare: Medicamente sau suplimente menite să susțină sistemul imunitar (de exemplu, interferon, L-lizină, probiotice).
• Transfuzii de sânge: Pot fi necesare în cazuri de anemie severă (de exemplu, în FPV sau FeLV sever).

VII. Prevenirea Virozelor la Pisici

Prevenirea este esențială pentru protejarea pisicilor de bolile virale. O abordare complexă, incluzând vaccinarea, igiena și gestionarea responsabilă a mediului, este cea mai eficientă modalitate de a preveni virozele la pisici.

• Vaccinarea: Vaccinurile de bază recomandate pentru toți pisoii și pisicile includ RCPCh (rinotraheită, calicivirus, panleucopenie, clamidioză). Alte vaccinuri, cum ar fi vaccinul FeLV și vaccinul antirabic, pot fi recomandate în funcție de stilul de viață și factorii de risc. Vaccinurile împotriva Bordetella pot fi luate în considerare în medii cu risc ridicat, cum ar fi adăposturile. Este importantă respectarea schemei de vaccinare pentru pisoi și efectuarea rapelurilor regulate pentru menținerea imunității.
• Igiena: Practici bune de igienă, cum ar fi spălarea mâinilor după manipularea pisicilor, în special a celor cu stare de sănătate necunoscută. Curățarea și dezinfectarea regulată a vaselor de hrană și apă, a litierei și a așternutului. Multe virusuri feline sunt sensibile la dezinfectanți comuni, cum ar fi clorul. 
• Gestionarea mediului: Minimizarea stresului la pisici, deoarece stresul poate slăbi sistemul imunitar. Evitarea supraaglomerării în gospodăriile cu mai multe pisici. Menținerea pisicilor în interior pentru a reduce expunerea la pisici potențial infectate. Testarea pisicilor noi pentru FeLV și FIV înainte de a le introduce în preajma altor pisici. Luarea în considerare a separării pisicilor FeLV/FIV pozitive de cele negative, deși, cu precauții, pot coexista uneori pașnic. Asigurarea unei nutriții bune pentru susținerea unui sistem imunitar sănătos. 

VIII. Contagiozitatea virozelor feline la oameni

Majoritatea virozelor feline sunt contagioase pentru alte pisici. În ceea ce privește contagiozitatea pentru oameni, majoritatea virusurilor feline sunt specifice speciei și nu infectează oamenii. Excepții notabile includ rabia și dermatofitoza (ringworm), care este o infecție fungică, dar este adesea discutată în contextul bolilor infecțioase ale pisicilor. De asemenea, bacteria Bartonella, transmisă prin zgârieturi de pisică, poate afecta oamenii.

IX. Raceala la pisici

Strănutul, tusea și nasul înfundat la pisici sunt simptome frecvente ale infecțiilor respiratorii superioare, adesea numite în mod obișnuit „răceală la pisici”. Acestea sunt cauzate în principal de herpesvirusul felin și calicivirusul felin. Alți agenți virali și bacterieni pot fi, de asemenea, implicați.

Cauzele comune ale acestor simptome includ infecțiile virale (FHV-1, FCV, alte virusuri respiratorii) și infecțiile bacteriene (Bordetella, Chlamydophila, Mycoplasma). Mai rar, iritanții (praf, fum, alergeni) sau afecțiuni mai puțin frecvente, cum ar fi polipii nazali sau corpurile străine, pot fi responsabile.

Pentru a ajuta o pisică cu nasul înfundat sau răcită, este esențială consultarea unui medic veterinar pentru diagnostic și tratament, mai ales dacă simptomele sunt severe sau persistă. Îngrijirea suportivă la domiciliu poate include asigurarea unei alimentații și hidratări adecvate, menținerea pisicii la căldură și confort, ștergerea delicată a secrețiilor nazale și oculare cu o cârpă caldă și umedă, și utilizarea terapiei de nebulizare pentru a ajuta la decongestionarea nazală. Picăturile nazale saline pot fi, de asemenea, recomandate de medicul veterinar. Este important să se evite utilizarea medicamentelor umane pentru răceală fără prescripție veterinară. 

X. Întrebări frecvente

• Poate pisica mea de interior să contracteze o viroză? Da, deși riscul este mai scăzut decât la pisicile de exterior, pisicile de interior pot contracta viroze prin contact cu alte pisici (de exemplu, dacă un vizitator aduce cu el o pisică infectată) sau prin obiecte contaminate aduse în casă (încălțăminte).
• Cât timp sunt contagioase virozele feline? Perioada de contagiozitate variază în funcție de virus. De exemplu, pisicile infectate cu herpesvirus pot fi contagioase timp de aproximativ 10-20 de zile în timpul unei infecții active, în timp ce pisicile cu panleucopenie pot elimina virusul timp de câteva săptămâni după recuperare.
• Care este cea mai bună modalitate de a dezinfecta casa dacă pisica mea are o infecție virală? Multe virusuri feline sunt sensibile la dezinfectanți comuni, cum ar fi o soluție diluată de clor (1 parte clor la 32 părți apă sau IGIENOL). Este important să curățați mai întâi suprafețele cu săpun și apă pentru a îndepărta materia organică, apoi să aplicați dezinfectantul.
• Poate stresul să facă pisica mea mai susceptibilă la infecții virale? Da, stresul poate slăbi sistemul imunitar al pisicii, făcând-o mai vulnerabilă la infecții virale și putând declanșa reactivarea virusurilor latente, cum ar fi herpesvirusul felin.
• Dacă pisica mea se recuperează dintr-o infecție virală, o poate lua din nou? Depinde de virus. Unele infecții, cum ar fi panleucopenia, pot conferi imunitate pe viață după recuperare. Cu toate acestea, virusuri precum herpesvirusul felin pot rămâne latente și se pot reactiva periodic.
• Există remedii casnice pentru infecțiile virale feline? Îngrijirea suportivă la domiciliu este importantă (asigurarea hidratării și a nutriției, menținerea curățeniei), dar este esențial să consultați întotdeauna un medic veterinar pentru diagnostic și tratament. Evitați utilizarea medicamentelor umane fără recomandarea veterinarului, deoarece pot fi dăunătoare pentru pisici.

XI. Concluzie

Vaccinarea rămâne o piatră de temelie în prevenirea multor boli virale grave, iar menținerea unei igiene riguroase și gestionarea atentă a mediului pot reduce riscul de expunere și transmitere. În cazul apariției oricăror semne de boală, consultarea promptă a unui medic veterinar este crucială pentru un diagnostic precis și instituirea unui tratament adecvat.