Tusea la pisici este un simptom frecvent subestimat, dar care poate semnala probleme medicale serioase. Tusea este un reflex protector al corpului, menit să prevină pătrunderea materialelor străine în căile respiratorii. Cu toate acestea, tusea cronică sau persistentă poate deveni nocivă, provocând inflamații și interferând cu activitățile zilnice ale pisicii, cum ar fi joaca sau somnul. Prin urmare, este esențial ca proprietarii de pisici să fie conștienți de posibilele cauze și să acționeze prompt pentru a evalua problema medicală subiacente.
Semne frecvente sau simptome
Tusea poate varia ca intensitate și frecvență, iar pisicile pot prezenta diverse forme de tuse:
- Tuse uscată: de obicei lipsită de secreții și poate avea un sunet aspru sau „lătrător”.
- Tuse productivă: asociată cu secreții care sunt eliminate din căile respiratorii, dar la pisici este mai greu de observat, deoarece acestea tind să înghită materialul expectorat.
- Tuse acută: apare brusc și durează de obicei mai puțin de două luni.
- Tuse cronică: persistă pentru perioade mai lungi de două luni și poate afecta calitatea vieții pisicii.
Proprietarii confundă adesea tusea cu voma, în special în cazurile în care pisica pare să elimine ghemuri de păr. În acest context, este important să se observe cu atenție comportamentul și să se facă diferența între tuse și simptomele gastrointestinale.
Alte semne asociate cu tusea la pisici:
- Tahipnee (respirație rapidă);
- Dificultăți de respirație (dispnee);
- Strănut, secreții nazale sau zgomote respiratorii anormale (șuierat, harșâit).
Aceste simptome pot varia în funcție de afecțiunea subiacentă care provoacă tusea. Pisicile sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a ascunde semnele de boală, așa că orice tuse persistentă trebuie investigată de un medic veterinar.
Cauze frecvente ale tusei la pisici
Există mai multe cauze care pot duce la apariția tusei la pisici. Acestea variază de la afecțiuni respiratorii, la boli cardiace sau probleme de mediu.
1. Afecțiuni ale căilor respiratorii
1a. Astmul felin
Astmul felin este o inflamație cronică a căilor respiratorii, cauzată de o reacție alergică la alergenii din aer (aeroalergeni). Pisicile astmatice pot prezenta tuse intermitentă, respirație șuierătoare și dificultăți de respirație. Această afecțiune este mai frecventă la pisicile tinere.
Tratamentul pentru astm implică utilizarea glucocorticoizilor pentru reducerea inflamației. Medicul veterinar poate prescrie:
- prednisolon administrat oral zilnic, cu reducerea treptată a dozei pe termen lung.
- fluticazonă (administrată printr-un inhalator – Aerokat) pentru pisicile cu simptome severe sau moderate.
De asemenea, bronhodilatatoarele sunt utilizate pentru a îmbunătăți fluxul de aer:
- albuterol – Ventolin inhalator, utilizat de urgență în timpul unei crize (la nevoie).
1b. Bronșita cronică
Bronșita cronică apare din cauza unei inflamații persistente a căilor respiratorii, cauzată de factori iritanți, precum fumul de țigară sau infecțiile virale. Pisicile de toate vârstele pot fi afectate, iar simptomele includ tuse productivă și respirație șuierătoare.
Tratamentul include glucocorticoizi pe termen lung, similari cu cei folosiți pentru astm, și evitarea expunerii la factorii iritanți.
1c. Infecții ale tractului respirator superior
Infecțiile virale, cum ar fi calicivirusul sau herpesvirusul felin, pot provoca tuse prin afectarea sinusurilor și a nasului. În cazurile grave, aceste infecții pot implica și plămânii, ceea ce duce la apariția pneumoniei.
Antibioticele sunt prescrise dacă se suspectează o infecție bacteriană secundară:
- amoxicilină cu acid clavulanic sau doxiciclină, în funcție de agentul patogen implicat și sensibilitatea acestuia (se preferă cultura bacteriană din secreție cu antibiogramă și prescrierea antibioticului conform rezultatelor).
1d. Bronșita parazitară
Paraziții precum viermii pulmonari (Aelurostrongylus abstrusus) pot infecta căile respiratorii ale pisicilor, provocând tuse și dificultăți de respirație. Paraziții sunt mai frecvenți la pisicile tinere sau la cele care au acces în aer liber.
Tratamentul include administrarea de antiparazitare precum fenbendazol sau ivermectină.
2. Afecțiuni ale plămânilor
2a. Pneumonia
Pneumonia poate fi cauzată de bacterii, virusuri sau fungi (Mycoplasma spp), și poate provoca tuse severă, respirație rapidă și febră. Pisicile cu pneumonie necesită tratament imediat cu antibiotice și, în cazuri severe, spitalizare pentru oxigenoterapie. Antibioticele pot include cefalexină sau doxiciclină.
2b. Aspirația pulmonară
Aspirația pulmonară apare atunci când alimentele sau lichidele sunt inhalate accidental în plămâni, provocând inflamații și, uneori, infecții. Această afecțiune poate apărea după episoade de vărsături severe, administrare incorectă de lichide sau intervenții chirurgicale. Tratamentul include antibiotice și suport respirator.
3. Afecțiuni cardiace
Deși mai rar asociată cu tusea la pisici, insuficiența cardiacă congestivă poate provoca acumularea de lichid în plămâni (edem pulmonar), ceea ce duce la tuse și dificultăți de respirație.
Tratamentul include medicamente pentru gestionarea insuficienței cardiace, precum furosemid (diuretic care ajută la eliminarea excesului de lichide) sau enalapril (folosit pentru a reduce tensiunea arterială și pentru a sprijini funcția cardiacă).
Pisicile mai în vârstă, precum și cele cu alte afecțiuni cronice, cum ar fi hipertiroidismul sau diabetul zaharat, sunt mai susceptibile la afecțiuni respiratorii. De asemenea, pisicile expuse la iritanți din mediu (fum, praf, aerosoli) prezintă un risc mai mare de a dezvolta tuse cronică.
Diagnostic
Diagnosticul tusei la pisici începe cu un istoric detaliat și un examen fizic complet, urmat de investigații suplimentare. Medicul veterinar va pune întrebări despre momentul în care a început tusea, dacă există vreun factor declanșator evident (precum fumul de țigară sau praful) și dacă tusea este sezonieră.
Investigații frecvent utilizate:
- Radiografia toracică: aceasta poate ajuta la identificarea modificărilor în plămâni, cum ar fi inflamația, infecțiile sau cancerul.
- Ecografia toracică: Folosită pentru a evalua inima și a detecta eventualele acumulări de lichid în plămâni.
- Teste de sânge și test din scaun (coproparazitologic): hemoleucograma, testele virale FIV / FeLV, proBNP, inclusiv testarea pentru paraziți pulmonari (cum ar fi testul Baermann).
- Citologia și culturi: Se prelevează mostre de secreții sau celule pentru a identifica agentul cauzal (bacterii, fungi, paraziți).
În cazurile complexe, poate fi necesară o endoscopie pentru a preleva mostre din căile respiratorii sau un CT toracic pentru o vizualizare detaliată a plămânilor și căilor respiratorii.
Tratament
Tratamentul tusei la pisici depinde de cauza subiacentă și de gravitatea simptomelor. Abordarea terapeutică va varia de la tratamente medicale simple la management pe termen lung în cazurile cronice.
Medicamente utilizate frecvent:
- Glucocorticoizi: sunt utilizați pe scară largă pentru tratamentul astmului și bronșitei cronice.
- prednisolon: administrat pe cale orală, începe de obicei cu doze mai mari și se scade treptat la cea mai mică doză eficientă.
- fluticazonă: administrată prin inhalator pentru a reduce inflamația căilor respiratorii.
- Bronhodilatatoare: aceste medicamente sunt esențiale pentru dilatarea căilor respiratorii și pentru gestionarea episoadelor acute de dificultăți respiratorii.
- albuterol – Ventolin: administrat prin inhalator în timpul crizelor astmatice.
- Antibiotice: sunt necesare în cazurile de infecții bacteriene sau pneumonie.
- cefalexină și doxiciclină sunt opțiuni frecvente, în funcție de agentul patogen.
- Diuretice și antihipertensive: în cazurile de insuficiență cardiacă, furosemidul și enalaprilul sunt utilizate pentru a reduce edemul pulmonar și a sprijini funcția cardiacă.
Prevenție
- Controlul mediului
Pentru a preveni iritarea căilor respiratorii, este esențial să se mențină un mediu fără fum de țigară, praf sau alte substanțe iritante. Utilizarea unui purificator de aer cu filtru HEPA poate ajuta la menținerea calității aerului.
- Vaccinarea
Vaccinarea împotriva virusurilor respiratorii comune, cum ar fi herpesvirusul felin și calicivirusul, poate preveni infecțiile care ar putea declanșa tusea.
- Gestionarea greutății
Pisicile obeze sunt mai predispuse la probleme respiratorii, astfel că menținerea unei greutăți corporale sănătoase este esențială.
- Vizite periodice la veterinar
Pisicile cu tuse cronică trebuie reevaluate periodic pentru a ajusta tratamentul și pentru a monitoriza evoluția bolii.
Concluzie
Tusea la pisici nu trebuie ignorată, deoarece poate fi un semn al unor afecțiuni grave, cum ar fi astmul, infecțiile pulmonare sau problemele cardiace. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a asigura o viață sănătoasă și confortabilă pentru pisică. Dacă pisica ta tușește, nu amâna vizita la medicul veterinar pentru a stabili cauza exactă și a începe tratamentul potrivit.
Daca doresti programare la un dermatolog veterinar nu ezita sa ne apelezi la telefon: 0731803803 sau iti poti face o programare direct din online dand click pe PROGRAMARE.