Tumorile mamare la cățele

Descoperirea unui nodul sau a unei „gâlme” pe abdomenul cățelei dumneavoastră poate fi un moment de mare îngrijorare. Tumorile mamare sunt, într-adevăr, o afecțiune frecventă în practica veterinară. Însă, înainte de a lăsa panica să se instaleze, este esențial să aveți informațiile corecte.

Acest ghid este conceput pentru a vă ajuta să înțelegeți ce sunt tumorile mamare, de ce apar, cum le recunoașteți și, cel mai important, care sunt pașii concreți pe care îi puteți urma pentru a asigura sănătatea și bunăstarea companionului dumneavoastră.

Ce sunt tumorile mamare? O veste bună: Nu orice nodul înseamnă cancer

În termeni simpli, o tumoare este o creștere anormală și necontrolată a celulelor într-o anumită parte a corpului. Când această creștere are loc la nivelul glandei mamare, o numim tumoare mamară.

Cățelele au, de obicei, cinci perechi de glande mamare (10 mamele), dispuse pe două lanțuri care se întind de la zona pieptului (axilă) până în zona inghinală. O tumoare poate apărea la nivelul oricăreia dintre aceste mamele, deși studiile arată că mamelele posterioare (cele dinspre zona inghinală) sunt cel mai des afectate.

Distincția fundamentală: Benign vs. Malign (Cancer)

Cea mai importantă informație, și cea care ar trebui să vă calmeze, dar și să vă responsabilizeze, este următoarea: la câini, statisticile arată că aproximativ 50% din tumorile mamare sunt benigne (necanceroase) și 50% sunt maligne (canceroase).

Este crucial să înțelegeți diferența dintre cele două:

Tumorile benigne (50% din cazuri): Acestea sunt, în general, non-agresive. Ele cresc lent, rămân localizate într-un singur loc și nu invadează țesuturile din jur. Cel mai important, tumorile benigne nu metastazează, adică nu se răspândesc în alte părți ale corpului. Odată îndepărtate chirurgical, prognosticul este excelent, iar intervenția este considerată vindecătoare. Exemple comune includ adenoamele și fibroadenoamele.
Tumorile maligne (50% din cazuri): Acestea reprezintă cancerul. Sunt periculoase deoarece cresc rapid, pot invada țesuturile înconjurătoare (cum ar fi pielea de deasupra sau mușchii de sub glandă) și, cel mai grav, au capacitatea de a metastaza. Aceasta înseamnă că celule canceroase se pot desprinde de tumora originală și pot călători prin sistemul sangvin sau limfatic, formând noi tumori în organe vitale, cel mai frecvent în plămâni sau ganglionii limfatici. Adenocarcinomul este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer mamar la cățele.

Așadar, deși este complet fals mitul că „orice umflătură este canceroasă”, realitatea statistică de 50/50 impune o regulă de aur: orice nodul nou descoperit trebuie tratat cu seriozitate. Deoarece nici cel mai experimentat medic veterinar nu poate face diferența certă între o tumoare benignă și una malignă doar prin palpare, abordarea „așteptăm și vedem” este echivalentul unui pariu riscant. Orice nodul are o șansă din două să fie cancer, iar așteptarea nu face decât să ofere timp unei eventuale tumori maligne să se agraveze și să se răspândească.

Cauzele și prevenția: De ce apar și cum putem interveni?

Înțelegerea cauzelor ne oferă cea mai puternică armă împotriva acestei boli: prevenția.

Rolul major al hormonilor (cauza principală)

Marea majoritate a tumorilor mamare la cățele sunt „hormono-dependente”. Aceasta înseamnă că apariția și creșterea lor sunt direct influențate și „hrănite” de hormonii sexuali feminini: estrogenul și progesteronul.

De fiecare dată când o cățea nesterilizată trece printr-un ciclu de „călduri”, corpul ei este inundat de acești hormoni. Această stimulare hormonală repetată asupra țesutului mamar este principalul factor de risc.

Mai mult, mulți proprietari observă la cățelele lor „lactații false” (pseudogestații), acele episoade de după călduri în care femela își face cuib, adoptă jucării și poate chiar produce lapte. Aceste evenimente, deși par inofensive, sunt de fapt „furtuni hormonale” intense care stimulează excesiv glanda mamară. Adesea, aceste episoade pot duce la apariția unor chisturi sau „mastoze chistice”, considerate leziuni precursoare care pot evolua spre formarea de tumori.

De asemenea, este important de demontat un mit popular: acela că o cățea trebuie lăsată „să aibă măcar un rând de pui” pentru a fi sănătoasă. Datele medicale arată clar că acest lucru nu oferă nicio protecție împotriva tumorilor mamare și, prin întârzierea sterilizării, de fapt crește riscul.

Alți factori de risc includ:

Administrarea de anticoncepționale: Produsele hormonale sintetice folosite pentru a opri căldurile cresc semnificativ riscul de tumori.
Obezitatea: Cățelele supraponderale, în special cele care au fost obeze în tinerețe, prezintă un risc mai mare.

Cea mai eficientă metodă de a preveni tumorile mamare este sterilizarea (ovariohisterectomia), iar momentul la care se face această intervenție este absolut critic. Beneficiul protector este direct legat de numărul de cicluri de călduri pe care le are femela înainte de operație.

Alte riscuri și predispoziții

Chiar dacă hormonii sunt factorul principal, există și alte elemente de luat în considerare:

Vârsta: Riscul crește semnificativ odată cu înaintarea în vârstă. Deși pot apărea oricând, tumorile mamare sunt mai frecvente la cățelele senioare, cu o incidență crescută după vârsta de 6 ani și un vârf în jurul vârstei de 10 ani.
Predispoziția de rasă: Anumite rase par a fi mai predispuse genetic la dezvoltarea tumorilor mamare. Printre acestea se numără Pudelii (în special miniaturali), Spanielii (Cocker, Springer), Ciobăneștii Germani, Setterii Englezi, Teckelii, Maltezii și Yorkshire Terrierii.

Simptomele: Ce să căutați și când să mergeți la veterinar

Detectarea precoce este cel mai important factor pentru un prognostic favorabil. De aceea, este vital ca proprietarii să știe ce să caute.

Ghid practic: Cum să vă palpați cățeaua acasă

Se recomandă efectuarea unei palpări blânde a lanțurilor mamare o dată pe lună, de exemplu, în timpul unei sesiuni de mângâiat sau periat.

Cu cățeaua stând în picioare sau culcată relaxat pe o parte, începeți din zona axilei (sub brațul din față).
Folosind buricele degetelor, palpați ușor, dar ferm, tot țesutul mamar, mișcând degetele în cercuri mici.
Urmați întregul lanț mamar până în zona inghinală (pe interiorul coapsei).
Repetați procedura pe partea cealaltă.
Fiți atenți la orice „gâlmă”, nodul, umflătură, zonă întărită sau diferență de textură față de țesutul normal.

Semne de alarmă locale (la nivelul glandei mamare)

Principalul simptom este prezența unui nodul. Acesta poate avea diverse caracteristici:

Număr: Poate fi o singură formațiune sau noduli multipli.
Dimensiune: Poate varia de la ceva punctiform sau „abia sesizabil” la o masă mare, de dimensiunea unei mingi.
Consistență și formă: Poate fi moale sau dur, neted și rotund sau cu o suprafață neregulată.
Mobilitate: Poate fi mobil sub piele sau, în cazuri mai avansate, poate fi aderent (lipit) de piele sau de peretele muscular de sub el.
Durere: Acesta este un aspect esențial și adesea înșelător. În stadiile incipiente, majoritatea tumorilor mamare NU sunt dureroase la palpare. Mulți proprietari amână vizita la veterinar tocmai pentru că nodulul „nu o deranjează”. Lipsa durerii nu este, sub nicio formă, un semn că tumora este benignă.

Alte semne locale de alarmă includ:

Modificări ale pielii: Pielea de deasupra tumorii poate deveni roșie, inflamată, caldă, întărită sau dureroasă în stadii mai avansate.
Ulcerații: Tumorile maligne cu creștere rapidă pot depăși aportul de sânge, iar pielea de deasupra se poate „sparge”, creând o rană deschisă (ulcer) care sângerează sau se infectează.
Secreții mameloane: Orice secreție de la nivelul mamelonului (în afara unei lactații normale) este un semnal de alarmă, în special dacă este purulentă, apoasă sau cu sânge (roșiatică).

Semne de alarmă sistemice (când cancerul s-a răspândit)

Aceste simptome sunt grave și indică, de obicei, că un cancer mamar a metastazat (s-a răspândit) în alte părți ale corpului, cel mai adesea la plămâni. Adesea, proprietarii nu fac legătura între aceste semne și nodulul mamar.

Este vital de înțeles că o tumoare mamară malignă poate trimite celule canceroase prin sânge către plămâni. Aceste celule formează noi tumori (metastaze) în plămâni, care provoacă simptome respiratorii. Tusea, în acest context, nu este o simplă răceală, ci un simptom al unui stadiu avansat de cancer mamar.

Fiți atenți la:

Tuse persistentă, care nu dispare.
Respirație dificilă, gâfâială excesivă sau oboseală rapidă la efort.
Letargie, apatie sau lipsa poftei de joacă.
Pierderea poftei de mâncare.
Pierdere bruscă și inexplicabilă în greutate.

Dacă observați oricare dintre aceste semne, locale sau sistemice, o vizită la medicul veterinar este urgentă.

Diagnosticul: Cum află medicul veterinar ce se întâmplă

Dacă ați descoperit un nodul, este normal să fiți îngrijorat. Vizita la clinica veterinară va urma un protocol de diagnosticare în mai mulți pași, conceput pentru a determina exact natura problemei și stadiul bolii.

Pasul 1: Examenul clinic și anamneza

Medicul veterinar va începe cu o discuție (anamneză) și un examen fizic complet.

Anamneza: Veți fi întrebat detalii cheie, cum ar fi: când ați observat nodulul, dacă a crescut rapid, data ultimului ciclu de călduri, dacă este sterilizată (și la ce vârstă), dacă a avut lactații false și care este starea ei generală de sănătate.
Examenul fizic: Medicul va palpa cu atenție toate glandele mamare (nu doar pe cea afectată), va măsura nodulii și va evalua dacă sunt mobili sau aderenți. Un pas crucial este palparea ganglionilor limfatici regionali (cei din zona axilară și inghinală) pentru a vedea dacă sunt măriți, ceea ce ar putea sugera o răspândire a bolii.

Pasul 2: Stadializarea (evaluarea extinderii bolii)

Înainte de a recomanda o operație, mai ales dacă tumora este mare sau suspectă, medicul trebuie să știe dacă boala s-a răspândit deja. A opera și anestezia un pacient care are deja metastaze vizibile în plămâni implică o discuție diferită despre prognostic și calitatea vieții.

Acest proces se numește stadializare și folosește sistemul internațional TNM (T = Tumoră primară, N = Noduli limfatici regionali, M = Metastaze la distanță).

Analize de sânge (hematologie și biochimie): Acestea sunt esențiale pentru a evalua starea generală de sănătate a cățelei și pentru a verifica funcția organelor vitale (ficat, rinichi), asigurându-se că poate tolera anestezia generală.
Radiografii toracice (Raze X): Acesta este cel mai important pas în stadializare. Se fac minimum două (ideal trei) radiografii ale pieptului pentru a căuta semne de metastaze în plămâni.
Ecografie abdominală: Aceasta ajută la vizualizarea organelor interne (cum ar fi ficatul) și a ganglionilor limfatici din abdomen, care pot fi, de asemenea, locuri de metastazare.

Pasul 3: Diagnosticul de certitudine (marea diferență)

După palpare, cea mai frecventă întrebare a proprietarilor este: „Este cancer?”. Așa cum am menționat, palparea singură nu poate oferi un răspuns cert. Pentru aceasta, avem nevoie de analiza microscopică a celulelor. Există două metode principale:

Citologia (Puncția cu Ac Fin): Medicul poate introduce un ac subțire în nodul pentru a extrage (aspira) o mostră mică de celule. Această procedură este rapidă, minim invazivă și se poate face adesea fără anestezie. Ne poate oferi indicii importante despre natura tumorii. Totuși, citologia are limitări. Uneori, poate oferi rezultate „fals negative” – dacă acul nu nimerește exact zona malignă a unei tumori mixte, rezultatul poate fi liniștitor în mod fals.
Histopatologia (Biopsia): Acesta este „standardul de aur” și singura metodă care oferă un diagnostic de certitudine 100%.

Aici intervine un aspect pe care proprietarii trebuie să-l înțeleagă: de cele mai multe ori, diagnosticul histopatologic definitiv se obține după intervenția chirurgicală de îndepărtare a tumorii. Tumora întreagă (sau o mostră mare) este trimisă la un laborator specializat de anatomie patologică.

Rezultatul histopatologic ne va spune trei lucruri vitale pe care citologia nu le poate oferi:

Tipul exact al tumorii: Este un adenocarcinom, un sarcom, o tumoare mixtă?
Gradul de malignitate: Cât de agresive sunt celulele?
Marginile chirurgicale: Chirurgul a reușit să îndepărteze întreaga tumoare cu o zonă de siguranță de țesut sănătos în jur?

Acest rezultat este cel care dictează prognosticul real și stabilește dacă este necesar un tratament suplimentar, cum ar fi chimioterapia.

Opțiunile de tratament: Un plan personalizat pentru cățeaua dvs.

Planul de tratament va fi personalizat în funcție de stadiul bolii, tipul tumorii și starea generală de sănătate a cățelei.

Tratamentul principal: Intervenția chirurgicală (mastectomia)

În marea majoritate a cazurilor, tratamentul de elecție (de primă intenție) pentru tumorile mamare este îndepărtarea chirurgicală. Obiectivul este de a îndepărta tumora înainte ca aceasta să metastazeze sau, dacă este benignă, pentru a preveni creșterea și disconfortul.

Există o singură contraindicație majoră: o formă rară și extrem de agresivă de cancer numită „mastită carcinomatoasă” sau carcinom anaplazic, unde glanda mamară este inflamată masiv, iar chirurgia nu mai este o opțiune eficientă.

Tipuri de intervenții chirurgicale (explicate simplu)

Este posibil ca medicul veterinar să recomande o operație mai extinsă decât v-ați aștepta. Acest lucru nu se face „de siguranță”, ci pe baza cunoștințelor despre drenajul limfatic al glandelor mamare.

Opțiunile chirurgicale, de la cea mai simplă la cea mai complexă, includ:

Nodulectomia (sau lumpectomia): Îndepărtarea doar a nodulului. Această tehnică este nerecomandată în majoritatea cazurilor, deoarece riscul de recidivă (reapariție a tumorii) este foarte mare. Se poate lua în considerare doar pentru noduli foarte mici (sub 5 mm), mobili, confirmați ca fiind benigni.
Mastectomia locală (simplă): Îndepărtarea completă a unei singure glande mamare afectate.
Mastectomia regională: Îndepărtarea „în bloc” a glandei afectate ȘI a glandelor care împart același drenaj limfatic. De exemplu, mamelele 1, 2 și 3 sunt adesea conectate, la fel cum mamelele 4 și 5 sunt conectate la ganglionul inghinal.
Mastectomia radicală (unilaterală): Îndepărtarea întregului lanț mamar (toate cele 5 mamele de pe o parte), împreună cu ganglionii limfatici regionali (inghinal și, uneori, axilar). Aceasta este adesea procedura recomandată pentru tumori multiple pe același lanț sau pentru tumori maligne confirmate, fiind cea mai sigură metodă de a preveni recidiva locală.

În timpul aceleiași operații, medicul va recomanda aproape întotdeauna și sterilizarea cățelei (dacă nu este deja sterilizată). Chiar dacă la o vârstă înaintată sterilizarea nu mai previne apariția de noi tumori, ea este vitală pentru a opri producția de hormoni care ar putea „hrăni” orice celulă canceroasă rămasă și pentru a preveni alte boli grave, cum ar fi piometrul (infecție uterină).

Tratamente adiționale (pentru formele maligne)

Dacă rezultatul histopatologic confirmă un cancer agresiv, cu risc mare de metastazare sau cu margini chirurgicale „murdare” (incomplete), medicul oncolog poate recomanda tratamente suplimentare.

Chimioterapia: Acesta este un subiect care sperie mulți proprietari, deoarece îl asociază cu experiențele umane (greață severă, căderea părului, suferință). În medicina veterinară, abordarea este complet diferită.

- Chimioterapia nu este necesară în toate cazurile.
- Este folosită pentru a încetini sau a preveni apariția metastazelor (tratament adjuvant) sau pentru a îmbunătăți calitatea vieții în cazul tumorilor care nu pot fi operate (tratament paliativ).
- Calitatea vieții este prioritatea numărul unu. Protocoalele veterinare folosesc doze mai mici. Datele arată că aproximativ 80% dintre pacienții veterinari care urmează chimioterapie nu prezintă efecte secundare sau au efecte ușoare și moderate (ex. o zi-două de apetit ușor scăzut), care pot fi gestionate perfect acasă.

Radioterapia: Este o opțiune mai puțin frecventă pentru tumorile mamare, dar poate fi folosită în anumite cazuri, de obicei pentru a controla recidiva locală.

După intervenție: Recuperarea acasă și monitorizarea pe termen lung

Indiferent de tipul de operație, recuperarea necesită atenție și îngrijire din partea dumneavoastră.

Îngrijirea postoperatorie imediată (primele 10-14 zile)

Mastectomiile, în special cele regionale sau radicale, sunt intervenții chirurgicale extinse. Plaga operatorie va fi lungă și poate părea impresionantă.

Managementul durerii: Cățeaua va primi analgezice (medicamente pentru durere) puternice la clinică și veți continua administrarea lor acasă. Acest aspect este crucial pentru o recuperare confortabilă.
Antibiotice: Se vor administra antibiotice pentru a preveni infecția plăgii.
Îngrijirea plăgii: Plaga trebuie menținută curată și uscată. Este esențial ca femela să nu se lingă la operație. Pentru aceasta, va trebui să poarte un guler de protecție (con) sau un costum medical special.
Monitorizarea complicațiilor: Va trebui să inspectați plaga zilnic și să contactați medicul dacă observați: umflături excesive, sângerare, secreții, miros neplăcut, roșeață intensă sau dacă plaga începe să se desfacă (dehiscență).
Repaus: Activitatea fizică trebuie restricționată strict (doar plimbări scurte în lesă pentru necesități) până la scoaterea firelor.
Scoaterea firelor: De obicei, firele de sutură se îndepărtează la 10 până la 14 zile după operație.

Prognosticul și monitorizarea pe termen lung

Prognosticul (șansele de vindecare și speranța de viață) depinde aproape în totalitate de rezultatul histopatologic și de stadiul bolii la momentul operației.

Pentru tumorile benigne: Odată îndepărtată chirurgical, boala este considerată vindecată.
Pentru tumorile maligne: Prognosticul variază. Factorul cel mai important este dimensiunea tumorii la momentul operației (tumorile sub 3 cm au un prognostic mult mai bun) și dacă au existat sau nu metastaze.

Pentru pacientele diagnosticate cu cancer mamar, monitorizarea pe termen lung este vitală. Un plan tipic de monitorizare implică reevaluări periodice (controale) la medicul veterinar. Aceste controale sunt programate, de obicei, o dată la fiecare 3-4 luni în primii 1-2 ani. Aceste vizite includ un examen fizic (pentru a palpa zona operată și ceilalți ganglioni) și, cel mai important, radiografii toracice pentru a depista timpuriu orice semn de metastază pulmonară.

Întrebări frecvente (FAQ)

Întrebare: Cățeaua mea (de 10+ ani) este prea bătrână pentru operație?

Răspuns: Aceasta este una dintre cele mai frecvente și justificate îngrijorări. Răspunsul standard în medicina veterinară este: „Vârsta nu este o boală”. O cățea de 10 sau 12 ani care, în urma analizelor de sânge și a evaluării cardiace, este sănătoasă, are un risc anestezic mult mai mic decât o cățea de 5 ani cu probleme renale sau cardiace nediagnosticate. Decizia de a opera nu se bazează pe vârstă, ci pe starea generală de sănătate, evaluată prin teste pre-anestezice.

Întrebare: Cât costă aproximativ o operație de tumori mamare?

Răspuns: Costurile variază enorm în funcție de oraș, de reputația clinicii, de timpul petrecut în operație și de complexitatea intervenției (ex. un lanț mamar vs. două lanțuri). Prețurile pot varia. De exemplu, unele clinici listează prețuri orientative, cum ar fi 1500 lei pentru un lanț mamar sau 2500 lei pentru două lanțuri (fară anestezie sau analize). Cel mai bun sfat este să solicitați un deviz estimativ detaliat de la clinica dumneavoastră, care să includă consultația, analizele pre-anestezice, anestezia, intervenția chirurgicală, spitalizarea, medicația postoperatorie și costul analizei histopatologice.

Întrebare: Cancerul mamar este dureros pentru câinele meu?

Răspuns: Acesta este un paradox periculos. În stadiile incipiente, majoritatea nodulilor mamari NU sunt dureroși la palpare. Această lipsă a durerii îi face pe mulți proprietari să creadă că nodulul este inofensiv și să amâne vizita la veterinar. Durerea apare, de obicei, în stadii avansate, când tumora crește foarte mult, devine inflamată sau ulcerează (se sparge), devenind o plagă deschisă și dureroasă.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă tumora se sparge (ulcerează)?

Răspuns: O tumoare ulcerată este, de obicei, un semn de malignitate și creștere rapidă. Pielea nu mai face față tensiunii și se necrozează. Aceasta este o urgență medicală. Tumora devine o plagă deschisă, dureroasă, care sângerează și se poate infecta grav, punând în pericol starea generală a animalului. Necesită îngrijire veterinară imediată pentru managementul plăgii, controlul durerii și infecției, și, de obicei, impune o intervenție chirurgicală cât mai rapidă.

Întrebare: Am găsit un nodul foarte mic. Pot să mai aștept și să văd dacă crește?

Răspuns: Vă rugăm să nu așteptați. Să ne amintim de statistica 50/50: aveți o șansă din două ca acel nodul mic să fie cancer. Dacă este malign, așteptarea îi oferă timp prețios să trimită metastaze. Prognosticul pentru tumorile maligne depistate și operate când sunt mici (sub 3 cm) este semnificativ mai bun decât pentru cele operate când sunt mari. Detectarea precoce și intervenția rapidă pot face diferența dintre o procedură chirurgicală vindecătoare și o boală fatală.

Concluzie

Tumorile mamare sunt o realitate frecventă pentru cățelele nesterilizate sau sterilizate târziu. Vestea bună este că, înarmați cu informațiile corecte, aveți puterea de a schimba prognosticul. Jumătate dintre aceste tumori sunt benigne și se vindecă complet prin operație. Cealaltă jumătate, cancerele, pot fi și ele tratate cu succes dacă sunt depistate devreme.

Prevenția, prin sterilizarea timpurie, rămâne cea mai sigură metodă de protecție. Iar dacă ați descoperit deja un nodul, oricât de mic și de inofensiv ar părea, nu amânați. Nu așteptați să crească, să doară sau să se spargă. Programați astăzi un control la medicul veterinar.

Analize veterinare, Articole veterinare, Oncologie veterinara, Urgente veterinare