Tot ce trebuie să știi despre hrana câinelui și pisicii tale 

De ce contează atât de mult ce mănâncă? Simplu spus, o alimentație corectă este fundamentul unei vieți lungi și fericite alături de companionul patruped. O hrană bună îi asigură vitalitatea și bunăstarea fizică. Pe de altă parte, o alimentație nepotrivită sau dezechilibrată poate duce la probleme de sănătate serioase, cum ar fi obezitatea, diabetul, afecțiuni ale rinichilor, probleme articulare și osoase, sau chiar poate contribui la apariția unor forme de cancer.

Ce înseamnă, de fapt, o hrană „echilibrată”? Nu este nevoie de cunoștințe avansate de chimie pentru a înțelege principiul de bază. O dietă echilibrată oferă combinația corectă de nutrienți esențiali:

• Proteine: Sunt „cărămizile” organismului, esențiale pentru dezvoltarea și menținerea masei musculare. Sursele de calitate provin din carne (pui, vită, miel, pește etc.).
• Grăsimi: Reprezintă o sursă concentrată de energie și sunt vitale pentru sănătatea pielii și a blănii. Acizii grași esențiali (Omega-3, Omega-6) sunt deosebit de importanți.
• Carbohidrați: Furnizează energie și, sub formă de fibre, ajută la buna funcționare a sistemului digestiv. Cerealele integrale și legumele sunt surse comune.
• Vitamine și minerale: Sunt necesare în cantități mici, dar joacă roluri cruciale în toate procesele metabolice, de la funcționarea sistemului imunitar la sănătatea oaselor.

Confuzia inițială în fața rafturilor pline cu diverse tipuri de hrană este normală, având în vedere multitudinea de opinii și informații disponibile. Important este să se înțeleagă că, dincolo de forma hranei (boabe, conservă sau gătită) sau de brand, prioritatea este asigurarea unui echilibru nutrițional adaptat speciei (câine sau pisică), vârstei (pui, adult, senior) și taliei animalului. 

Tipuri de hrană explicate simplu

Există mai multe opțiuni principale pentru hrănirea câinilor și pisicilor, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.

Hrana uscată (boabe/crochete)

Aceasta este, probabil, cea mai comună și mai populară alegere pentru mulți proprietari.

• Avantaje: Este, în general, mai economică per porție comparativ cu hrana umedă. Se păstrează ușor, nu necesită refrigerare după deschidere (doar un loc uscat și răcoros) și este convenabilă, mai ales în călătorii. Are o valabilitate mai lungă după deschiderea sacului. Textura crocantă poate contribui la menținerea igienei dentare prin reducerea acumulării de tartru în timpul mestecării, deși acest beneficiu nu este garantat, unii câini având tendința să înghită boabele întregi.
• Dezavantaje: Principalul dezavantaj este conținutul foarte scăzut de apă (umiditate). Acest lucru înseamnă că animalul trebuie să bea suficientă apă separat pentru a compensa. Unii câini sau pisici pot fi mofturoși și pot refuza hrana uscată.
• Cum se alege o hrană uscată de calitate? Cheia este citirea atentă a etichetei. Primul ingredient listat ar trebui să fie o sursă de proteină animală (ex: carne de pui, făină din carne de pui, miel, vită). Este de preferat să se evite produsele care listează pe primele locuri cereale de umplutură (precum porumbul sau grâul în cantități mari) sau care conțin aditivi artificiali precum coloranți, arome artificiale sau conservanți chimici potențial dăunători (ex: BHA, BHT, etoxichină). Calitatea variază semnificativ, de la game economice la cele super-premium și hyper-premium. Mărci cunoscute și disponibile pe piața din România includ Royal Canin, Hill’s Science Plan, Purina Pro Plan, Brit Care, N&D Farmina, Acana și Orijen, Canagan, Petkult, și altele. Alegerea unei hrane de calitate superioară este o investiție pe termen lung în sănătatea animalului.

Hrana umedă (conserve/plicuri)

Hrana umedă este o altă opțiune populară, adesea preferată de animale pentru gustul său mai intens.

• Avantaje: Este, în general, mult mai apetisantă pentru câini și pisici. Conținutul ridicat de apă contribuie semnificativ la hidratarea zilnică a animalului, un aspect deosebit de important pentru pisici (care au tendința naturală de a bea mai puțină apă) și pentru animalele care nu consumă suficiente lichide. Textura moale o face mai ușor de consumat pentru animalele în vârstă sau pentru cele cu probleme dentare (gingivite, dinți lipsă etc.).
• Dezavantaje: Este, de obicei, mai scumpă per porție decât hrana uscată. Cel mai mare dezavantaj este perisabilitatea rapidă după deschidere. Odată deschisă, conserva sau plicul trebuie acoperite etanș, păstrate la frigider și consumate în maxim 2-3 zile pentru a preveni alterarea și dezvoltarea bacteriilor.

Mâncarea gătită acasă

Mulți proprietari sunt atrași de ideea de a găti pentru animalul lor, din dorința de a oferi ingrediente proaspete, de a controla exact ce mănâncă acesta sau pur și simplu din dorința de a-l răsfăța. Deși intenția este bună, această abordare prezintă riscuri semnificative, mai ales pentru începători.

• Riscuri majore: Este extrem de dificil să se formuleze acasă o rețetă care să fie completă și echilibrată din punct de vedere nutrițional. Majoritatea rețetelor găsite pe internet sau în diverse surse neautorizate sunt dezechilibrate, ducând la carențe sau excese de nutrienți esențiali (calciu, fosfor, zinc, cupru, vitamine D, E, A etc.). Aceste dezechilibre, chiar dacă nu sunt vizibile imediat, pot cauza probleme grave de sănătate pe termen lung, cum ar fi afecțiuni osoase (mai ales la pui), probleme renale, probleme de piele, anemie sau un sistem imunitar slăbit. Alternarea între diferite rețete de casă nu rezolvă, de obicei, problema, deoarece multe dintre ele suferă de aceleași tipuri de deficiențe.
• Ce se poate oferi OCAZIONAL și ÎN SIGURANȚĂ (ca supliment, nu ca dietă de bază): Anumite alimente gătite simplu pot fi oferite ca mici recompense sau adaosuri la hrana obișnuită:

• • Carne slabă (pui, curcan, vită) fiartă foarte bine, fără oase, fără piele și fără niciun fel de condimente (sare, piper, ceapă, usturoi etc.).
  • Orez alb simplu, foarte bine fiert.
  • Anumite legume fierte și pasate/mărunțite: morcovi, dovlecel, fasole verde, cartofi dulci (fără coajă, sare sau ulei). Pentru câinii de talie mică, precum Bichonul, se recomandă mărunțirea fină a acestor ingrediente.

• Alternativă la gătitul acasă: Pentru stăpânii care doresc o hrană proaspătă, dar sigură, există pe piață companii specializate (cum ar fi Drooler, menționată în contextul cercetării cu USAMV Cluj-Napoca) care oferă mâncare gătită lent, formulată de experți în nutriție animală, livrată direct acasă. Aceasta poate fi o opțiune viabilă, dar este important să se verifice compoziția și să se discute cu medicul veterinar.

Poți combina boabele cu conserva?

Da, combinarea hranei uscate cu cea umedă este o practică frecventă și poate fi benefică. Poate crește palatabilitatea (gustul) mesei pentru animalele mofturoase și poate contribui la un aport mai bun de lichide.

• Cum se face corect: Cheia este să nu se suprahrănească animalul. Cantitatea totală de calorii și nutrienți trebuie să rămână cea recomandată pentru necesarul zilnic. O metodă simplă este calcularea proporțiilor: de exemplu, dacă se dorește o dietă 50% uscată și 50% umedă, se va oferi jumătate din cantitatea zilnică recomandată de hrană uscată (conform tabelului de pe pachet) și jumătate din cantitatea zilnică recomandată de hrană umedă (conform indicațiilor de pe conservă/plic).

Cât și de câte ori trebuie să mănânce câinele?

Stabilirea cantității corecte de hrană și a frecvenței meselor este esențială și depinde foarte mult de vârsta, talia și nivelul de activitate al animalului.

Puii de câine și pisică – sub 1 an

Aceasta este perioada de creștere cea mai intensă, iar nevoile nutriționale sunt specifice.

• Nevoi speciale: Puii au nevoie de o hrană bogată în calorii, proteine de înaltă calitate, grăsimi, vitamine și minerale (în special calciu și fosfor în raport corect) pentru a susține dezvoltarea rapidă a oaselor, mușchilor și organelor. Este crucial să se utilizeze o hrană formulată special pentru această etapă: „Junior”, „Puppy” (pentru căței) sau „Kitten” (pentru pisoi). Hrana pentru adulți nu este adecvată.
• Începutul hrănirii solide: Pisoii încep, de obicei, să guste hrana solidă (fie cea a mamei, fie o hrană specială pentru pisoi, eventual înmuiată) în jurul vârstei de 3-4 săptămâni, continuând să sugă lapte matern. Înțărcarea completă (trecerea la hrana solidă exclusiv) are loc, în general, în jurul vârstei de 3 luni. Cățeii pot începe diversificarea cam în aceeași perioadă, deși poate varia ușor în funcție de rasă. Vaccinarea începe de la 6 săptămâni, ceea ce implică faptul că puii mănâncă deja hrană solidă la acea vârstă.
• Cantitatea de hrană (2-3 luni): Aceasta variază enorm! Regula de aur este consultarea tabelului de pe ambalajul hranei „Junior/Puppy/Kitten”. Acesta oferă recomandări în grame pe zi, bazate pe vârsta puiului (în luni) și greutatea sa actuală sau greutatea estimată la maturitate.

• • Exemplu pui de Bichon (2-3 luni): Fiind o rasă de talie mică, va mânca porții mici, dar mai frecvente. Hrana trebuie să fie specială pentru puii de talie mică („Mini/Small Puppy/Junior”), cu crochete adaptate dimensiunii gurii. Un Bichon Havanez este considerat junior între 2 și 10 luni. Cantitatea exactă se găsește pe ambalaj.
  • Exemplu pui de labrador (2-3 luni): Fiind o rasă de talie mare, necesită o hrană specifică „Large Breed Puppy/Junior”. Aceasta are nevoie de un nivel controlat de calciu și energie pentru a preveni creșterea prea rapidă, care poate duce la probleme articulare. Cantitatea zilnică va fi semnificativ mai mare decât la un Bichon și se găsește pe ambalajul specific.
  • Exemplu pui de pisică (british shorthair): Nevoile sunt similare cu ale cățeilor în ceea ce privește densitatea energetică și proteică. Se folosește hrană „Kitten”. Cantitatea este specificată pe ambalaj.

• Frecvența meselor la pui: Stomacul puilor este mic, deci au nevoie de mese mai dese decât adulții. Un program general ar fi:

• • Sub 4 luni: 3-4 mese pe zi.
  • Între 4 și 6 luni: 3 mese pe zi.
  • Peste 6 luni: Se poate reduce treptat la 2 mese pe zi, similar adulților. Acestea sunt orientative; este importantă observarea puiului și adaptarea programului la nevoile sale.

Adulții (peste 1 an)

După primul an (sau mai devreme la rasele mici, mai târziu la cele mari), nevoile nutriționale se stabilizează.

Nevoi specifice: Se trece la o hrană formulată pentru „Adult”. Cantitatea zilnică necesară depinde de mai mulți factori:

• Talie și greutate: Un câine mai mare mănâncă mai mult decât unul mic, evident.
• Nivel de activitate: Un câine foarte activ (care aleargă mult, face sport canin) are nevoie de mai multe calorii decât un câine sedentar, de apartament.
• Sterilizare: Animalele sterilizate au un metabolism ușor încetinit și predispoziție la îngrășare. Pot necesita o hrană specială „Sterilised” sau o cantitate redusă din hrana obișnuită.
• Stare de sănătate: Anumite afecțiuni (alergii, probleme renale, digestive etc.) necesită diete veterinare specifice.
• Condiții de mediu: Un câine care trăiește afară, mai ales iarna, consumă mai multă energie pentru a-și menține temperatura corporală și poate necesita o cantitate mai mare de hrană.

Cantitatea de hrană pentru câini adulți: Se verifică întotdeauna tabelul de pe ambalajul hranei. Acesta indică numărul de grame recomandat pe zi în funcție de greutatea actuală a câinelui și, uneori, de nivelul de activitate.

• Exemplu câine de 10 kg: Această greutate se încadrează, de obicei, la talie mică spre medie. Se caută pe tabelul de pe pachet rândul corespunzător greutății de 10 kg.
• Exemplu câine de talie mică: Aceștia au un metabolism mai rapid per kilogram de greutate corporală comparativ cu rasele mari, dar stomacul lor este mic. Necesită hrană cu densitate calorică adecvată și crochete de dimensiuni potrivite.
• Cantitatea de hrană uscată: Depinde de densitatea calorică a produsului specific, pe lângă greutate și activitate. Nu există o cantitate universală; citirea ambalajului este esențială.

Cantitatea de hrană pentru pisici adulte: Pisicile, prin natura lor, preferă să mănânce puțin și des. Cantitatea zilnică depinde de greutate, nivel de activitate (o pisică de apartament vs. una care iese afară) și dacă este sterilizată. Ca ordin de mărime foarte general, o pisică adultă de 4 kg poate consuma între 50 și 70 de grame de hrană uscată pe zi, dar aceasta este doar o estimare; ambalajul oferă cifre mai precise.

Frecvența meselor la adulți:

• Câini: Majoritatea câinilor adulți se descurcă foarte bine cu două mese pe zi, una dimineața și una seara. Hrănirea în două reprize este, în general, considerată mai bună pentru digestie decât o singură masă mare pe zi. Stabilirea unui program de hrănire la ore fixe are multiple beneficii: permite monitorizarea apetitului (un refuz brusc al hranei poate semnala o problemă), ajută la controlul greutății și întărește legătura dintre stăpân și animal, momentul mesei fiind perceput ca o recompensă.
• Pisici: Ideal ar fi să aibă acces la porții mici de mai multe ori pe zi, mimând comportamentul lor natural de vânătoare și consum. În practică, două mese pe zi (dimineața și seara) sunt o soluție comună. O altă abordare este hrănirea „la discreție” (lăsarea permanentă a bolului cu boabe la dispoziția pisicii). Aceasta poate funcționa pentru unele pisici care își reglează singure aportul, dar prezintă un risc semnificativ de supraalimentare și obezitate la altele, mai ales la cele sterilizate sau mai puțin active. De asemenea, hrănirea la discreție poate face mai dificilă observarea unei scăderi a apetitului.

Tabel orientativ: ghid de hrănire zilnică (grame hrană uscată)

ATENȚIE: Valorile de mai jos sunt strict orientative și pot varia semnificativ în funcție de marca și tipul specific de hrană uscată (verificați mereu ambalajul!), vârsta, nivelul de activitate, starea de sănătate și dacă animalul este sau nu sterilizat. Consultați medicul veterinar pentru recomandări personalizate!

Specie	Greutate corporală (kg)	Cantitate zilnică hrană uscată (grame/zi – interval orientativ)
Pisică	3 kg	40 – 55 g
Pisică	4 kg	50 – 70 g
Pisică	5 kg	60 – 85 g
Câine	5 kg (talie mică)	80 – 120 g
Câine	10 kg (talie mică/medie)	140 – 200 g
Câine	20 kg (talie medie)	240 – 350 g
Câine	30 kg (talie mare)	330 – 480 g

Acest tabel răspunde nevoii de a avea niște repere numerice, însă avertismentul este crucial pentru a preveni aplicarea rigidă a acestor valori generice, având în vedere variația mare a necesarului individual.

Sfaturi pentru stăpâni de animale

Pe lângă alegerea tipului și cantității de hrană, există câteva aspecte practice esențiale pentru o alimentație corectă și fără probleme.

• Tranziția la o hrană nouă: Nu schimbați niciodată hrana brusc! O schimbare bruscă poate provoca tulburări digestive (vărsături, diaree, gaze). Tranziția trebuie făcută treptat, pe parcursul a 7-10 zile. Începeți prin a amesteca o cantitate mică din hrana nouă (cca. 25%) cu cea veche (75%). Creșteți treptat proporția hranei noi la fiecare 2-3 zile (50%-50%, apoi 75% nouă – 25% veche), până când ajungeți la 100% hrană nouă. Dacă apar semne de indigestie, încetiniți procesul de tranziție. Această metodă simplă, deși adesea ignorată, previne problemele și permite sistemului digestiv să se adapteze.
• Refuzul hranei („mofturosul”): Se întâmplă ca un câine sau o pisică să refuze mâncarea, mai ales boabele. Cauzele pot fi multiple:

• • Plictiseală sau preferință pentru altceva (mai ales dacă primește des mâncare de la masă sau prea multe recompense).
  • Probleme dentare (durere la mestecat).
  • Probleme medicale subiacente (gastrointestinale, infecții etc.).
  • Stres sau schimbări în mediu.
  • Hrana s-a alterat (verificați data de expirare și condițiile de păstrare). Un refuz ocazional nu este neapărat un motiv de panică. Însă, dacă refuzul persistă mai mult de 24-48 de ore, sau dacă este însoțit de alte simptome (letargie, vomă, diaree), este obligatorie vizita la medicul veterinar. Este important să se identifice cauza reală, care poate varia de la un simplu moft la o problemă medicală serioasă.

• Apa proaspătă – nelipsită: Hidratarea este la fel de importantă ca hrana. Asigurați-vă că animalul are în permanență acces la un castron cu apă proaspătă și curată. Apa trebuie schimbată cel puțin o dată pe zi, iar castronul spălat regulat.
• Depozitarea corectă a hranei: Pentru a menține prospețimea și a preveni alterarea sau contaminarea:

• • Hrana uscată (boabe): Ideal este să fie păstrată în ambalajul original, bine închis (cu clips sau prin rularea marginii), plasat eventual într-un container etanș. Locul de depozitare trebuie să fie răcoros, uscat, ferit de lumina directă a soarelui și de dăunători.
  • Hrana umedă (conserve/plicuri): După deschidere, trebuie acoperită etanș (cu un capac special pentru conserve sau folie alimentară) și păstrată la frigider. Trebuie consumată în maxim 2-3 zile. Nu lăsați hrana umedă în castron la temperatura camerei pentru perioade lungi, mai ales pe timp de vară, deoarece se alterează rapid.

• Recompensele – cu moderație: Recompensele sunt utile în dresaj și pentru consolidarea legăturii, dar trebuie oferite cu măsură. Caloriile din recompense se adună rapid și pot contribui la îngrășare dacă nu sunt luate în calcul în rația zilnică totală. Se recomandă alegerea unor recompense sănătoase, special formulate pentru animale, sau folosirea unor bucățele mici din hrana uscată obișnuită. Evitați să oferiți resturi de la masa oamenilor, care sunt adesea nepotrivite și pot crea obiceiuri proaste (cerșit).

Concluzie

Hrănirea corectă nu este doar un act de rutină, ci o dovadă de iubire și responsabilitate față de câinele / pisica dumneavoastră. O nutriție optimă îi asigură acestuia premisele pentru o viață lungă, sănătoasă și plină de bucurii alături de familia sa. Bucurați-vă de fiecare moment petrecut împreună cu noul prieten blănos!