Simptome mușcătură capușă la câine

O mușcătură de căpușă este adesea un eveniment tăcut și invizibil. Căpușa se atașează, se hrănește și se desprinde, lăsând în urmă, în cel mai bun caz, o mică iritație locală sau, în cel mai rău caz, un cocktail de agenți patogeni periculoși. Prin urmare, adevărata problemă nu este mușcătura în sine, ci simptomele bolilor pe care aceasta le poate transmite. 

O complexitate suplimentară este dată de faptul că numeroși câini pot fi infectați și pot avea rezultate pozitive la teste, dar pot rămâne complet asimptomatici, adică fără semne vizibile de boală. În aceste cazuri, sistemul imunitar al câinelui reușește să controleze infecția fără a dezvolta o boală clinică. Astfel, prezența simptomelor devine principalul semnal de alarmă care indică o problemă activă și necesită intervenție medicală. Mai mult, o singură mușcătură de căpușă poate transmite simultan mai mulți agenți patogeni. 

Boli bacteriene transmise de căpușe: Simptome și variații

Bacteriile reprezintă una dintre cele mai comune clase de agenți patogeni transmiși de căpușe, ducând la o gamă largă de boli sistemice la câini. 

Boala Lyme (Borrelioza canină): Simptome muscatura capusa caine

Boala Lyme, cauzată de bacteria spiralată Borrelia burgdorferi și transmisă în principal de căpușa de cerb (Ixodes scapularis), este una dintre cele mai cunoscute boli asociate căpușelor. Cu toate acestea, manifestările sale la câini pot fi subtile și înșelătoare.

Una dintre cele mai mari provocări în diagnosticarea bolii Lyme este perioada lungă de incubație. Spre deosebire de alte infecții care se manifestă rapid, semnele clinice ale bolii Lyme la câini apar de obicei târziu, la 2 până la 5 luni după mușcătura infectantă a căpușei. 

Simptome clasice și comune

Majoritatea câinilor infectați cu borrelia nu dezvoltă niciun simptom. Pentru cei care se îmbolnăvesc, tabloul clinic este dominat de semne de inflamație articulară.

• Șchiopătură intermitentă și migratorie („Shifting-leg lameness”): Acesta este considerat simptomul distinctiv al bolii Lyme la câini. Se manifestă ca o șchiopătură care poate afecta un picior timp de câteva zile, apoi dispare complet, pentru a reapărea ulterior la același picior sau la un altul. Acest caracter „migratoriu” este un indiciu diagnostic extrem de important. Mecanismul din spatele acestui fenomen este capacitatea bacteriei de a călători prin fluxul sanguin și de a se stabili în diferite articulații, provocând inflamație localizată. Răspunsul imun al organismului poate suprima temporar infecția într-o articulație, în timp ce bacteria proliferează în alta, ducând la „mutarea” durerii și a șchiopăturii.
• Febră: Câinii afectați prezintă adesea o febră, de obicei de grad redus, care poate ajunge la 39.5-40°C.
• Letargie și energie redusă: Animalul devine apatic, pare deprimat, doarme mai mult și își pierde interesul pentru joacă sau alte activități normale.
• Anorexie (pierderea apetitului): Un refuz parțial sau total al hranei este frecvent și poate duce la o scădere vizibilă în greutate.
• Articulații umflate și dureroase: Una sau mai multe articulații pot fi vizibil umflate, calde la atingere și dureroase la palpare sau mișcare.
• Ganglioni limfatici umflați: Ganglionii limfatici, în special cei din apropierea articulațiilor afectate sau a locului mușcăturii, pot crește în dimensiuni ca răspuns la infecție.

Manifestări severe dar mai puțin frecvente

Deși majoritatea cazurilor de boală Lyme clinică se limitează la simptomele articulare, un procent mic de câini pot dezvolta complicații severe, care pot pune viața în pericol.

• Nefropatia Lyme (boala renală): Aceasta este cea mai gravă complicație a bolii Lyme la câini. Pierderea de proteine duce la o cascadă de simptome secundare:

• Vărsături și diaree.
• Pierdere semnificativă în greutate.
• Edem (acumulare de lichid care cauzează umflarea picioarelor, a abdomenului sau a feței).
• Sete crescută (polidipsie) și urinare frecventă (poliurie), pe măsură ce insuficiența renală progresează.

• Simptome cardiace și neurologice: Deși frecvente la oameni, aceste manifestări sunt considerate rare la câini. Ocazional, pot apărea anomalii ale ritmului cardiac (aritmie) sau semne neurologice precum convulsii.

Ehrlichioza canină: Simptome muscatura capusa caine

Ehrlichioza este o boală complexă, adesea gravă, care progresează în stadii distincte. Este cauzată de bacterii din genul Ehrlichia, care infectează celulele albe din sânge. 

Faza acută (1-3 săptămâni post-mușcătură)

Aceasta este faza inițială a infecției, când bacteria se multiplică activ. Simptomele sunt adesea nespecifice și pot fi trecute cu vederea.

• Simptome generale: Febră, letargie și pierderea poftei de mâncare sunt aproape întotdeauna prezente.
• Limfadenopatie și splenomegalie: Ganglionii limfatici și splina pot fi mărite în volum, detectabile la palparea de către medicul veterinar.
• Scurgeri oculare și nazale: Pot apărea secreții clare sau purulente.
• Semne de sângerare: Acesta este un indicator cheie al ehrlichiozei. Bacteria provoacă o scădere a numărului de trombocite (trombocitopenie), celulele responsabile de coagularea sângelui. Când numărul acestora scade sub un prag critic, apar sângerări spontane. Manifestările includ:

• Peteșii: Mici pete roșii sau purpurii, de mărimea unui vârf de ac, pe gingii, abdomen sau în albul ochilor.
• Echimoze: Vânătăi care apar cu ușurință.
• Epistaxis: Sângerări nazale, care pot fi unilaterale sau bilaterale.
• Sânge în urină (hematurie) or în fecale (melenă).

• Simptome respiratorii și articulare: Ocazional, câinii pot prezenta tuse, dificultăți de respirație, dureri articulare sau rigiditate.

Faza subclinică (fără simptome externe)

Dacă sistemul imunitar al câinelui nu reușește să elimine complet bacteria în faza acută, boala poate intra într-o fază subclinică, care poate dura luni sau chiar ani. Aceasta este o etapă deosebit de periculoasă, deoarece câinele pare perfect sănătos, dar organismul patogen persistă, „ascuns” în principal în splină. În această perioadă, bacteria provoacă o stimulare imunitară cronică de nivel scăzut, care epuizează treptat resursele organismului. Singurele indicii pot fi anomalii subtile la analizele de sânge, cum ar fi o trombocitopenie ușoară sau o sângerare prelungită la locul unei puncții venoase. Această fază este o „bombă cu ceas” biologică; în cele din urmă, din cauza stresului, a unei alte boli sau a epuizării imunitare, infecția se poate reactiva, ducând la faza cronică.

Faza cronică (boală de lungă durată)

Această fază apare atunci când sistemul imunitar este copleșit. Simptomele sunt severe, reflectând leziuni multi-sistemice profunde, și prognosticul este adesea rezervat sau grav.

• Anemie severă: Distrugerea cronică a celulelor roșii și suprimarea producției lor în măduva osoasă duc la anemie. Semnele includ mucoase extrem de palide (albe), slăbiciune profundă și intoleranță la efort.
• Pierdere în greutate severă: Câinele devine emaciat.
• Hemoragii spontane: Trombocitopenia severă duce la sângerări grave și necontrolate.
• Inflamații oculare: Poate apărea uveită anterioară (inflamația părții frontale a ochiului), care se manifestă prin ochi roșii, dureroși, „cețoși” și poate duce la hemoragii intraoculare și orbire.
• Simptome neurologice: Ataxie (mers împleticit), depresie, durere spinală, convulsii sau semne de meningită.
• Edem al membrelor: Picioarele, în special cele din spate, se pot umfla.
• Insuficiență medulară: Aceasta este cea mai gravă consecință a ehrlichiozei cronice. Măduva osoasă, „fabrica” de celule sanguine, este suprimată sau distrusă, devenind incapabilă să mai producă globule roșii, globule albe și trombocite. Această condiție este aproape întotdeauna fatală.

Anaplasmoza canină: Simptome muscatura capusa caine

Anaplasmoza este adesea considerată „geamănul clinic” al bolii Lyme, deoarece este cauzată de o bacterie înrudită (Anaplasma phagocytophilum), transmisă de aceeași căpușă (Ixodes scapularis), și produce simptome foarte similare. Debutul semnelor clinice are loc, de obicei, la 1-2 săptămâni după mușcătura infectantă.

Simptome Comune (adesea similare cu Boala Lyme)

Tabloul clinic al anaplasmozei este aproape identic cu cel al bolii Lyme, ceea ce face diferențierea bazată doar pe simptome extrem de dificilă.

• Simptome generale: Febră, letargie și anorexie sunt frecvente.
• Simptome musculo-scheletale: Dureri articulare, rigiditate și șchiopătură sunt semnele predominante.
• Simptome gastrointestinale: Vărsăturile și diareea pot fi, de asemenea, prezente.

Simptome mai puțin comune dar semnificative

Deși seamănă cu boala Lyme, anaplasmoza are și caracteristici comune cu ehrlichioza, în special tendința de a afecta trombocitele.

• Trombocitopenie: Similar ehrlichiozei, anaplasmoza poate provoca o scădere a numărului de trombocite, ceea ce poate duce la semne de sângerare, cum ar fi peteșii sau sângerări nazale. 
• Simptome respiratorii: Tusea sau dificultățile de respirație au fost raportate în unele cazuri.
• Simptome neurologice: În cazuri rare și severe, pot apărea semne neurologice, inclusiv convulsii sau dureri la nivelul gâtului.

Un câine mușcat de o căpușă Ixodes infectată cu ambii agenți patogeni poate dezvolta un tablou clinic mai complex și mai sever. Sistemul imunitar, fiind nevoit să lupte pe două fronturi, poate fi copleșit, ducând la o boală mai pronunțată decât ar provoca fiecare infecție în parte.

Bartoneloza canină: Simptome muscatura capusa caine

Cauzată de bacterii din genul Bartonella, este transmisă de o multitudine de vectori, inclusiv căpușe și purici. Boala este frecvent subdiagnosticată deoarece poate fi asimptomatică sau poate provoca boli cronice, intermitente, cu simptome care apar și dispar pe parcursul a luni sau ani. Mecanismul său de bază este o inflamație cronică, de nivel scăzut, care poate afecta practic orice organ din corp.

Simptome comune dar nespecifice

Multe cazuri de bartoneloză se prezintă cu semne vagi, care pot fi ușor atribuite altor cauze.

• Febră intermitentă: Febra poate apărea și dispărea fără un model clar.
• Șchiopătură intermitentă: Similar bolii Lyme, poate provoca dureri articulare care vin și pleacă.
• Letargie, pierderea poftei de mâncare și scădere în greutate inexplicabilă.
• Limfadenopatie: Umflarea persistentă a ganglionilor limfatici.

Simptome specifice organelor afectate

Adevărata natură a bartonelozei este dezvăluită de capacitatea sa de a provoca inflamații granulomatoase (aglomerări de celule imune) în diverse țesuturi. Simptomele depind de organul afectat.

• Inimă (endocardită și miocardită): Aceasta este una dintre cele mai grave și mai bine documentate manifestări ale bartonelozei la câini. Bartonella este o cauză principală a endocarditei (infecția bacteriană a valvelor cardiace). Simptomele includ apariția unui suflu cardiac nou, aritmie (bătăi neregulate ale inimii), tuse, slăbiciune și intoleranță la efort. Rasa Boxer pare a fi predispusă la această complicație.
• Ficat și splină: Poate provoca inflamație granulomatoasă (hepatită, splenită) și o afecțiune rară numită peliosis hepatis (chisturi pline cu sânge în ficat). Simptomele pot include vărsături, anorexie și, ocazional, icter.
• Ochi: Inflamația structurilor oculare (uveită, corioretinită) este o manifestare frecventă. Semnele includ ochi roșii, dureroși, „cețoși” (edem cornean), sensibilitate la lumină și modificări ale vederii.
• Nas: Poate cauza o rinită granulomatoasă cronică, ducând la secreții nazale persistente (adesea sângeroase) și epistaxis (sângerări nazale).
• Sistem Nervos: Inflamația la nivelul creierului (meningoencefalită) poate duce la convulsii, modificări de comportament sau ataxie.

 

Boli protozoarice transmise de căpușe: Simptome și variații

 

Pe lângă bacterii, căpușele pot transmite și protozoare, organisme unicelulare mai complexe. Acestea provoacă boli cu mecanisme patologice distincte, adesea centrate pe distrugerea celulelor sanguine sau pe invazia directă a țesuturilor.

Babesioza Canină: Simptome muscatura capusa caine

Babesioza este o boală cauzată de un parazit protozoar din genul Babesia, care invadează și distruge globulele roșii (hematiile). Acest proces, numit hemoliză, este mecanismul central al bolii, iar majoritatea simptomelor severe decurg direct din el. Există mai multe specii de Babesia care pot infecta câinii, cele mai notabile fiind Babesia canis (o specie „mare”) și Babesia gibsoni (o specie „mică”), fiecare având particularități în ceea ce privește severitatea și modul de transmitere.

Simptome generale și acute

Debutul bolii este adesea brusc și dramatic, în special în infecțiile acute.

• Slăbiciune profundă și letargie: Câinele poate deveni brusc apatic, refuzând să se miște.
• Colaps: În cazuri severe, câinele se poate prăbuși.
• Febră înaltă: Este un simptom comun în faza acută.
• Anorexie: Pierderea completă a poftei de mâncare.

Simptome clasice ale anemiei hemolitice

Acestea sunt semnele distinctive ale babesiozei și sunt rezultatul direct al distrugerii masive a globulelor roșii.

• Paloare: Cel mai vizibil semn este paloarea extremă a mucoaselor. Gingiile, limba și conjunctiva (căptușeala pleoapelor) își pierd culoarea roz sănătoasă și devin albe sau foarte palide.
• Icter: Pe măsură ce globulele roșii sunt distruse, hemoglobina din interiorul lor este eliberată și descompusă în bilirubină. Când ficatul este copleșit și nu poate procesa excesul de bilirubină, aceasta se acumulează în sânge și în țesuturi, ducând la o colorație galbenă a gingiilor, a albului ochilor și a pielii.
• Urină de culoare închisă: Acesta este un simptom de urgență medicală și un indicator vizual al unui proces distructiv intern. Urina poate căpăta o culoare anormală, de la portocaliu intens la roșu sau maro-închis, asemănătoare cu ceaiul sau cafeaua. Culoarea se datorează prezenței hemoglobinei libere (din celulele sparte) și a bilirubinei, care sunt filtrate de rinichi și eliminate în urină.

Alte semne clinice

• Splenomegalie: Splina se mărește considerabil, deoarece funcționează la capacitate maximă pentru a elimina numărul uriaș de globule roșii deteriorate din circulație.
• Ganglioni limfatici umflați (limfadenopatie).
• Vărsături.

Hepatozoonoza Canină: Simptome muscatura capusa caine

Hepatozoonoza este o boală protozoarică unică printre afecțiunile transmise de căpușe, în primul rând datorită modului său de transmitere. Infecția nu are loc prin mușcătura căpușei, ci atunci când câinele ingeră o căpușă infectată sau un animal mic (o rozătoare sau o pasăre) care a mâncat o astfel de căpușă. Există două forme principale ale bolii, cauzate de specii diferite de Hepatozoon, cu manifestări clinice dramatic diferite.

Sinteză și recunoașterea tiparelor simptomatice

Navigarea prin multitudinea de simptome asociate bolilor transmise de căpușe poate fi copleșitoare. Totuși, prin recunoașterea unor tipare și a unor semne distinctive, proprietarii pot deveni observatori mai eficienți, capabili să ofere medicului veterinar informații cruciale pentru un diagnostic corect.

Recapitularea simptomelor nespecifice comune

Este esențial de reținut că triada febră, letargie și pierderea poftei de mâncare reprezintă un semnal de alarmă universal pentru aproape toate aceste boli. Apariția acestor trei simptome la un câine, în special în sezoanele de activitate a căpușelor, ar trebui să determine imediat o vizită la un cabinet veterinar.

Gruparea simptomelor distinctive

Pentru a simplifica procesul de diferențiere, bolile pot fi grupate în funcție de simptomele lor cele mai caracteristice sau predominante:

• Boli care cauzează primar ȘCHIOPĂTURĂ și DURERI ARTICULARE: Boala Lyme (șchiopătură migratorie), Anaplasmoză (simptome asemănătoare cu Lyme), Ehrlichioză.
• Boli care cauzează primar ANEMIE și ICTER: Babesioza este principalul suspect atunci când se observă mucoase palide/albe, icter și, mai ales, urină de culoare închisă.
• Boli care cauzează primar SÂNGERĂRI: Ehrlichioza (în special forma cauzată de E. canis) este principala cauză a peteșiilor și a sângerărilor nazale. Anaplasmoza poate duce la sângerări, dar de obicei mai puțin frecvent.
• Boli care cauzează primar DURERI MUSCULARE SEVERE: Hepatozoonoza se distinge prin durerea extremă, debilitantă, la nivelul mușchilor și oaselor.
• Boli cu manifestări MULTI-SISTEMICE CRONICE: Bartoneloza este „regele” manifestărilor cronice și variate, afectând inima, ochii, nasul și alte organe. Ehrlichioza, în faza sa cronică, devine, de asemenea, o boală multi-sistemică gravă.