Ruptura de ligament încrucișat cranial (LIA) la câini – diagnostic și recuperare

Blănosul dumneavoastră a început să șchiopăteze brusc cu un picior din spate? Unul dintre cei mai frecvenți vinovați, și probabil cea mai comună cauză de șchiopătură a membrului posterior pe care o tratăm în departamentul de ortopedie veterinară București al clinicii noastre, este ruptura de ligament încrucișat cranial (LIA).

Poate suna complicat, dar la clinica veterinară Joyvet, misiunea noastră este să vă ajutăm să înțelegeți exact ce se întâmplă cu prietenul dumneavoastră și ce opțiuni aveți. Acest ghid este scris pe înțelesul tuturor, pentru a vă ajuta să navigați prin diagnostic, tratament și recuperare.

Ce este ligamentul încrucișat cranial (LIA) și de ce se rupe?

Gândiți-vă la LIA (Ligamentul Încrucișat Cranial) ca la echivalentul ACL (Ligamentul Încrucișat Anterior) de la oameni. Este o bandă fibroasă crucială în interiorul genunchiului, care leagă osul coapsei (femur) de osul gambei (tibia). Rolul său principal este să împiedice tibia (fluierul piciorului) să alunece în față în raport cu femurul, menținând genunchiul stabil.

Marea diferență față de oameni: La sportivii umani, ruptura de ACL este de obicei o accidentare traumatică bruscă (o entorsă pe terenul de fotbal). La câini, deși se poate întâmpla și traumatic, ruptura de LIA este cel mai adesea rezultatul unui proces lent, cronic, de degenerare.

Practic, ligamentul se uzează în timp, ca o frânghie care se destramă fir cu fir. Eventual, într-o zi, în timpul unei activități normale (o săritură de pe canapea, o joacă mai energică), ultimele fire cedează. Acesta este momentul in care proprietarul observă șchiopătura bruscă.

Factori de risc care contribuie la această degenerare:

• Greutatea: Obezitatea este un factor de risc major. Kilogramele în plus pun o presiune constantă și enormă pe articulații.
• Conformația: Modul în care este construit câinele (de exemplu, o pantă prea abruptă a platoului tibial) poate predispune genunchiul la instabilitate.
• Rasa: Deși orice câine se poate accidenta, vedem mai des această problemă la rase precum Labrador, Golden Retriever, Rottweiler, Boxer și Ciobănesc German.

Semnele Clinice: Cum îmi dau seama dacă e rupt ligamentul?

Căutați aceste simptome de ruptură de ligament la câine:

• Șchiopătură bruscă: Cel mai evident semn. Câinele nu mai pune deloc greutate pe piciorul din spate sau îl ține ridicat.
• Șchiopătură intermitentă: În cazul rupturilor parțiale, câinele poate șchiopăta doar după efort intens sau dimineața, la trezire.
• Dificultate la ridicare: Se ridică greu din culcat.
• „Poziția amuzantă” la așezare: Câinele evită să îndoaie complet genunchiul afectat și tinde să stea cu piciorul întins într-o parte.
• Umflarea genunchiului.
• Un sunet de „clic” sau „pocnet” în timpul mersului (acesta poate indica și o problemă la menisc).

Diagnosticul: Cum știm sigur că este LIA?

Dacă observați aceste semne, o vizită la veterinar este esențială. La JoyVet, protocolul nostru de diagnostic este riguros:

1. Examenul ortopedic: Acesta este cel mai important pas. Medicul veterinar va palpa cu atenție genunchiul pentru a verifica instabilitatea. Pentru asta, folosim două teste principale:

• • Testul „sertarului cranial”: Medicul stabilizează femurul (coapsa) și încearcă să miște tibia (gamba) în față. La un genunchi sănătos, aceasta nu se mișcă. Dacă ligamentul e rupt, tibia alunecă înainte, exact ca un sertar.
  • Testul de „compresiune tibială”: Medicul ține genunchiul fix și flexează glezna câinelui. Datorită modului în care sunt conectați mușchii, această mișcare va face ca tibia să „sară” în față dacă LIA este ruptă.

Notă importantă: Aceste teste pot fi dificil de efectuat dacă blănosul este foarte musculos, anxios sau are dureri mari. Mușchii încordați pot stabiliza artificial genunchiul. De aceea, pentru un diagnostic de certitudine, este adesea necesară o sedare ușoară.

1. Radiografia (X-ray): O radiografie a genunchiului câinelui este obligatorie. Deși razele X nu pot vizualiza ligamentul (care e țesut moale), ele ne arată:

• • Semnele secundare: Prezența lichidului în exces în articulație (efuziune).
  • Gradul de artroză: Ne arată cât de multă osteoartrită (ciocuri pe os) s-a format deja din cauza instabilității cronice.
  • Planificarea chirurgicală: Sunt esențiale pentru a măsura unghiurile osului, lucru vital pentru operațiile moderne precum TPLO sau TTA.

1. Artroscopie/RMN/CT: Acestea sunt rareori necesare pentru diagnostic, dar pot fi indicate în cazuri complexe sau pentru a evalua daunele meniscului.

Opțiuni de tratament pentru LIA la câine

Odată diagnosticul confirmat, există două căi principale de urmat. Alegerea depinde de mărimea câinelui, vârstă, nivelul de activitate și starea generală de sănătate.

1. Managementul conservator (non-chirurgical)

Această opțiune nu stabilizează genunchiul. Se bazează pe speranța că organismul va forma suficient țesut cicatricial (fibroză) în jurul articulației pentru a oferi o stabilitate funcțională.

• Ce presupune: Repaus strict (lesă scurtă, fără sărituri, fără scări) timp de 6-8 săptămâni, medicamente anti-inflamatoare, suplimente pentru articulații și fizioterapie.
• Cui i se potrivește: Este o opțiune de luat în calcul doar pentru câinii foarte mici (sub 10-15 kg) sau pentru pacienții geriatrici unde anestezia prezintă un risc major.
• Atenție: La câinii de talie medie și mare, această metodă este aproape întotdeauna sortită eșecului pe termen lung. Instabilitatea cronică va duce la durere și la o artroză severă și rapidă.

2. Tratamentul chirurgical (operația)

Pentru majoritatea câinilor, intervenția chirurgicală este singura modalitate de a restabili funcția normală și de a încetini progresia artrozei. Scopul operației nu este de a „coase” ligamentul rupt (acest lucru nu funcționează la câini), ci de a stabiliza genunchiul printr-o altă metodă.

Există mai multe tehnici, dar ele se împart în două mari categorii:

A. Sutura extracapsulară (stabilizarea laterală)

• Ce este: O tehnică mai veche, unde chirurgul plasează un fir de sutură sintetic foarte puternic (ca un „fir de pescuit” medical) în exteriorul articulației, pentru a imita funcția LIA și a ține genunchiul stabil.
• Pro: Mai puțin invazivă, cost mai redus.
• Contra: Sutura se poate întinde sau rupe în timp, mai ales la câinii activi, tineri sau supraponderali.
• Recomandată pentru: Câini mai mici (sub 15-20 kg) și mai puțin activi.

B. Osteotomiile (TPLO, TTA, CBLO)

Acestea sunt tehnicile moderne, considerate „standardul de aur” pentru câinii de talie medie și mare.

• Ce sunt: Aceste operații geniale schimbă fundamental fizica genunchiului. În loc să înlocuiască ligamentul, chirurgul taie osul (tibia) și îl repoziționează (folosind plăci și șuruburi speciale din titan) astfel încât, atunci când câinele calcă pe picior, genunchiul să fie stabil fără a mai avea nevoie de un LIA.
• TPLO (Tibial Plateau Leveling Osteotomy): Cea mai populară și studiată tehnică. Presupune o tăietură circulară și rotirea platoului tibial pentru a-i reduce panta. Este alegerea de top pentru câinii mari, activi și sportivi.
• TTA (Tibial Tuberosity Advancement): O altă tehnică excelentă, care mută în față partea de os pe care se prinde tendonul rotulian (creasta tibială).
• CBLO (CORA Based Leveling Osteotomy): O tehnică mai nouă, similară TPLO, cu avantaje în anumite conformații și la câinii tineri.
• Pro: O soluție permanentă și robustă. Prognostic excelent pe termen lung. Încetinește dramatic progresia artrozei. Permite revenirea la o viață activă, chiar și sportivă.
• Contra: Mai invazive și mai costisitoare inițial, necesită vindecarea osului (osteotomiei).

Recuperarea după LIA: Un maraton, nu un sprint

Atenție! Operația este doar 50% din succes. Cealaltă 50% este recuperarea după LIA și implicarea dumneavoastră ca proprietar. Vindecarea osului după TPLO/TTA durează aproximativ 8-12 săptămâni.

Iată un ghid orientativ pentru fizioterapia postoperatorie:

• Săptămânile 0–2 (faza critică):

• • Repaus strict! Câinele trebuie să stea într-o cușcă, un țarc sau o cameră mică. Fără supraveghere, trebuie restricționat.
  • Interzis total: Sărituri (pe/de pe canapea), alergat, joacă, urcat scări.
  • Plimbări doar igienice (5 minute), în lesă scurtă, pe suprafețe cu aderență.
  • Aplicarea de gheață pe genunchi de 3-4 ori pe zi, timp de 10-15 minute, mai ales după plimbare.

• Săptămânile 3–6 (vindecarea timpurie):

• • Continuă repausul controlat.
  • Creșterea treptată a plimbărilor în lesă (ex: 10 minute de 3 ori/zi în săptămâna 3, 15 minute în săptămâna 4). Totul doar în lesă.
  • Exerciții pasive blânde (flexia și extensia ușoară a genunchiului, fără durere), de câteva ori pe zi.
  • Exerciții lente de tip „șezi – ridică-te” (5-10 repetări).

• Săptămânile 6–12 (reconstrucția):

• • Re-evaluare la veterinar (Săpt. 8): Acum este momentul pentru o radiografie de control! Trebuie să confirmăm că osul s-a vindecat.
  • Doar după confirmarea vindecării, putem începe fizioterapia activă:

• • • Plimbări mai lungi, tot în lesă.
    • Mers lent peste obstacole joase (bare Cavaletti) pentru a încuraja flexia.
    • Mers controlat la deal/la vale.
    • Hidroterapie (bandă de alergat subacvatică sau înot controlat) – este cea mai bună formă de recuperare, deoarece întărește mușchii fără impact pe articulație.

Complicații posibile (și cum le prevenim)

Complicațiile sunt rare dacă instrucțiunile sunt respectate.

• Infecția: Prevenită prin administrarea de antibiotice și menținerea plăgii curate (guler elisabetan!).
• Eșecul implantului: Se întâmplă aproape exclusiv dacă pacientul este lăsat să alerge sau să sară înainte ca osul să se vindece (nerespectarea repausului din săptămânile 0-8).
• Ruptura meniscală tardivă: Aceasta este o complicație specială. Meniscul este un „amortizor” de șoc în genunchi. Uneori, acesta se poate rupe la câteva luni după o operație de LIA care a decurs perfect.

• • Simptom: Câinele se recupera excelent și, brusc, reîncepe să șchiopăteze sever. Adesea se aude un „clic” dureros în genunchi.
  • Soluția: Nu este un eșec al operației TPLO. Este o problemă nouă care necesită o a doua intervenție (de obicei artroscopică) pentru a îndepărta bucata de menisc ruptă. Recuperarea este foarte rapidă după aceasta.

Prognostic și viața după LIA

Prognosticul după operațiile moderne (TPLO/TTA) este excelent. Aproximativ 85-90% dintre câini revin la o calitate a vieții fantastică, fără durere și cu funcționalitate completă.

Adevărul despre artroză: Trebuie să fiți conștienți că artroza (osteoartrita) a început în acel genunchi din momentul în care LIA s-a rupt. Artroza nu poate fi vindecată și va progresa. Scopul operației este de a încetini dramatic această progresie prin stabilizarea genunchiului. Un genunchi nestabilizat va dezvolta o artroză galopantă și dureroasă.

Prevenție și management pe termen lung

După operație, managementul pe termen lung se concentrează pe protejarea ambilor genunchi.

1. CONTROLUL GREUTĂȚII: Acesta este cel mai important lucru pe care îl puteți face.
2. Protejarea celuilalt genunchi: Din păcate, statisticile arată că până la 50% dintre câinii care rup un LIA îl vor rupe și pe celălalt, de obicei în 1-2 ani. Menținerea unei greutăți optime este cea mai bună prevenție.
3. Exercițiu moderat: Exercițiul regulat, cu impact redus (mers, înot) este mai bun decât exploziile de alergare din weekend.
4. Mediul acasă: Folosiți covoare pe suprafețele alunecoase (parchet, gresie) și folosiți rampe pentru urcarea în mașină.

Când este o urgență?

Contactați-ne imediat sau apelați un serviciu de urgente veterinare Bucuresti dacă:

• Câinele dumneavoastră suferă un traumatism acut și nu mai poate călca pe picior.
• Prezintă durere severă, plânge sau urlă la atingerea membrului.
• Apare o șchiopătură bruscă, fără sprijin pe membru.

Concluzie

O ruptură de ligament încrucișat cranial la câine este un diagnostic serios, dar cu siguranță nu este sfârșitul lumii. Succesul depinde de un parteneriat între veterinar și dumneavoastră: o intervenție chirurgicală de precizie și o perioadă de recuperare disciplinată acasă.

Întrebări frecvente (FAQ)

Întrebare: Cum îmi dau seama rapid dacă e rupt ligamentul la câine?

Răspuns: Cel mai clar semn este o șchiopătură bruscă a unui picior din spate, unde câinele fie nu mai calcă deloc pe el, fie abia îl atinge de pământ. De asemenea, uitați-vă dacă are dificultăți la ridicat sau dacă stă așezat cu genunchiul întins într-o parte. Diagnosticul de certitudine se pune doar la veterinar.

 

Întrebare: Ce operație e mai bună: TPLO, TTA sau sutura extracapsulară?

Răspuns: Depinde de câine. Sutura extracapsulară este o opțiune bună pentru câinii mici (sub 15-20 kg) și mai puțin activi. Pentru câinii de talie medie, mare, giganți sau pentru câinii foarte activi, TPLO sau TTA sunt considerate „standardul de aur” internațional, oferind cele mai bune rezultate pe termen lung.

 

Întrebare: Cât durează recuperarea după operația de LIA?

Răspuns: Este un proces lung. Vindecarea osului (după TPLO/TTA) durează 8-12 săptămâni. Primele 2 săptămâni sunt critice și necesită repaus strict la cușcă. Refacerea completă a masei musculare și revenirea la funcționalitate deplină poate dura între 4 și 6 luni.

 

Întrebare: Poate reveni la sport (ex. agilitate) un câine după LIA?

Răspuns: Absolut! Acesta este unul dintre motivele principale pentru care se efectuează operația de TPLO la câini. Cu o intervenție corectă și un protocol de fizioterapie și recondiționare respectat cu sfințenie, majoritatea câinilor sportivi se pot întoarce la performanță după aproximativ 4-6 luni de la operație.