Respirația urât mirositoare la câini

Această problemă, cunoscută medical sub denumirea de halitoză, este extrem de comună în rândul câinilor, indiferent de rasă sau vârstă. De cele mai multe ori, ea este un semnal de alarmă, un mod prin care corpul câinelui îți spune că ceva nu este în regulă. Poate fi vorba despre o problemă dentară dureroasă sau, în unele cazuri, despre o afecțiune mai serioasă localizată în altă parte a organismului.

Primul pas: Investigația de acasă. Ce poți verifica chiar tu?

Cu grijă și blândețe, poți face câteva verificări simple acasă, care ne pot oferi indicii prețioase. Asigură-te că faci aceste manevre doar dacă știi că patrupedul tău este tolerant și nu există riscul să te muște.

• Inspecția dinților și a gingiilor: Aceasta este principala sursă a problemelor în majoritatea cazurilor.
• • Cum arată dinții sănătoși? Simplu: sunt albi și curați. Orice modificare de culoare ar trebui să îți atragă atenția. Caută o depunere galben-maronie la baza dintelui, lipită de gingie. Acesta este tartrul, o formă mineralizată a plăcii bacteriene. În cazuri avansate, tartrul poate acoperi dintele în totalitate, arătând ca o crustă groasă și urât mirositoare.
  • Stabilitatea dinților: Un dinte sănătos este ferm înfipt în alveola sa. Mișcă foarte ușor, cu degetul, dinții frontali. Dacă observi că unul sau mai mulți dinți sunt mobili („se clatină”), este un semn clar de boală parodontală avansată.
  • Culoarea gingiilor: Gingiile sănătoase au o culoare roz, similară cu a noastră. Dacă observi că gingiile sunt roșii, umflate, sângerează la cea mai mică atingere sau par ulcerate, avem de-a face cu o inflamație (gingivită), cel mai probabil cauzată de o infecție bacteriană. 
• Verificarea cavității bucale: Dacă îți permite, deschide-i ușor gura și uită-te cu atenție. Caută resturi de mâncare, așchii de lemn sau alte obiecte blocate între dinți. Acest lucru este frecvent mai ales la câinii care adoră să roadă bețe sau la rasele cu fața scurtă (brahicefalice), unde dinții sunt foarte înghesuiți.
• Inspecția buzelor și a pielii din jur: Mirosul neplăcut nu vine întotdeauna din interiorul gurii. La anumite rase, cum ar fi Cocker Spaniel sau Bulldog, pliurile adânci ale pielii din jurul gurii (buze) pot reține umezeală, salivă și resturi de mâncare. Acest mediu cald și umed este perfect pentru dezvoltarea bacteriilor și a ciupercilor, ducând la o afecțiune numită dermatită a pliurilor cutanate. Vei observa pielea roșie, iritată și un miros specific, stătut și neplăcut.

De ce apare respirația urât mirositoare? 

Infecțiile bacteriene și procesele de putrefacție sunt, de departe, campionii respirației urât mirositoare la câini. Acestea, la rândul lor, sunt declanșate de o serie de factori:

• Boala dentară și parodontală: Aceasta este cauza numărul unu. Totul pornește de la placa bacteriană, o peliculă invizibilă care se formează constant pe dinți. Dacă nu este îndepărtată prin periaj, în combinație cu mineralele din salivă, se întărește și devine tartru. Tartrul irită gingia, cauzând gingivită (inflamația gingiei). Netratată, inflamația avansează sub linia gingiei, afectând structurile care susțin dintele (osul alveolar, ligamentul parodontal). Aceasta este boala parodontală. Buzunarele care se formează între dinte și gingie devin focare de infecție, pline cu puroi și bacterii anaerobe, care produc compuși volatili de sulf – responsabilii direcți pentru mirosul respingător, asemănător cu cel de ou clocit.
• Corpi străini: O bucată de os, o așchie de băț sau chiar un fragment de jucărie se poate bloca între dinți, în cerul gurii sau sub limbă. În jurul acestui obiect, resturile alimentare se adună și intră în putrefacție, ducând la o infecție localizată și un miros puternic.

• Afecțiuni sistemice (boli ale organelor interne): Uneori, gura este doar „oglinda” unei probleme mai profunde.

• Boala renală cronică: Când rinichii nu mai funcționează corespunzător, nu mai pot elimina eficient toxinele din sânge, precum ureea. Acumularea acestora în organism poate duce la o respirație cu un miros specific de amoniac sau de urină.
• Boala hepatică: Un ficat bolnav poate cauza, de asemenea, o respirație cu un miros fetid, stătut, alături de alte simptome precum icter (îngălbenirea pielii și a mucoaselor) și tulburări digestive.
• Diabetul zaharat: Un câine diabetic, a cărui boală nu este controlată, poate avea o respirație cu un miros ciudat, dulceag sau fructat, asemănător cu cel de acetonă (lac de unghii). Acest lucru se întâmplă deoarece organismul, în lipsa insulinei, începe să ardă grăsimi pentru energie, producând corpi cetonici.

• Obiceiuri alimentare și dietă:

• • Coprofagia: Ingestia de materii fecale (fie proprii, fie de la alte animale) este o cauză evidentă a unei respirații neplăcute.
  • Linsul glandelor perianale: Glandele perianale produc o secreție cu un miros intens, specific. Dacă acestea sunt inflamate, infectate sau blocate, câinele va încerca să se lingă insistent în zona respectivă pentru a calma disconfortul, transferând mirosul în cavitatea bucală.
  • Dieta bogată în ulei de pește: Deși benefice pentru piele și blană, suplimentele cu ulei de pește sau o dietă bazată pe pește pot conferi respirației un miros… marin.

• • Tumori orale: Formațiunile tumorale din cavitatea bucală, fie ele benigne sau maligne, se pot infecta și necroza, ducând la apariția unui miros extrem de puternic și neplăcut.

Când ar trebui să ne îngrijorăm? 

O respirație ușor modificată după o masă cu pește este o chestie. O halitoză persistentă și puternică este cu totul altceva. Solicită de urgență o programare la medicul veterinar dacă, pe lângă miros, observi unul sau mai multe dintre următoarele semne:

Semne legate de durerea bucală:

• Își freacă fața cu lăbuțele sau o freacă de covoare/mobilier.
• Are episoade de înec sau vomă fără un motiv aparent.
• Mestecă mâncarea doar pe o parte a gurii.
• Salivează excesiv (hipersalivație).
• Refuză brusc hrana uscată și o preferă pe cea umedă, sau chiar refuză complet să mănânce.
• Fața pare umflată pe o parte (poate indica un abces dentar).
• Devine apatic, irascibil sau se retrage, evitând contactul.

Semne generale de boală:

• Modificări în apetit sau în consumul de apă (bea sau mănâncă mult mai mult sau mai puțin decât de obicei).
• Pierdere în greutate inexplicabilă.
• Stare de letargie, lipsă de interes pentru plimbări și joacă.
• Episoade de vomă sau diaree.
• Se linge excesiv sub coadă și „se dă pe fund” (semn de disconfort la nivelul glandelor perianale).

Prevenirea respirației urât mirositoare la câini

Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, halitoza cauzată de probleme dentare poate fi prevenită. Iată ce poți face pentru igiena orală a câinelui:

• Periajul dentar zilnic: Da, ai citit bine, zilnic! Este cea mai eficientă metodă de a îndepărta placa bacteriană înainte ca aceasta să se transforme în tartru. Folosește întotdeauna o pastă de dinți specială pentru câini (cele de uz uman sunt toxice pentru ei) și o periuță de dinți adaptată. Dacă periuța este o provocare, există alternative precum degetare din microfibră sau șervețele dentare.
• • Sfat: Începe treptat. În primele zile, lasă-l doar să lingă pasta de dinți de pe degetul tău. Apoi, masează-i ușor gingiile cu degetul. Treptat, introdu periuța, periind doar câțiva dinți la început și recompensându-l generos la final. Transformă totul într-un ritual pozitiv!
• Folosirea soluțiilor adjuvante: Dacă periajul este absolut imposibil, apelează la ape de gură care se adaugă în bolul cu apă, spray-uri dentare sau geluri speciale. Acestea nu înlocuiesc periajul, dar ajută la reducerea încărcăturii bacteriene.

• Dieta corectă:
• • Oferă-i o dietă echilibrată și de înaltă calitate. Evită resturile de la masa ta, în special dulciurile și produsele de patiserie.
  • Există diete veterinare speciale (precum Hill’s t/d Oral Care) concepute pentru sănătatea dentară. Crochetele sunt mai mari și au o textură fibroasă care „șterge” mecanic dintele în timpul masticației.

• Recompense și jucării „dentare”: Oferă-i recompense masticabile special concepute pentru curățarea dinților. Acestea, prin acțiunea mecanică de roadere, ajută la îndepărtarea plăcii și la masarea gingiilor. Alege jucării sigure, din cauciuc dur, și evită-le pe cele care pot sparge dinții.
• Stop bețelor și oaselor fierte! Nu mai arunca bețe pentru aport și descurajează-l să roadă lemn sau oase fierte. Acestea se pot așchia, provocând răni grave în gură, fracturi dentare sau blocaje esofagiene/intestinale.
• Curățarea pliurilor pielii: Pentru rasele predispuse, curăță zilnic pliurile din jurul gurii cu șervețele speciale sau cu o soluție de ser fiziologic călduță. Asigură-te că usuci foarte bine zona după curățare.

Tratamentul la medicul veterinar: Ce se întâmplă în cabinet?

Dacă prevenția nu a fost suficientă sau problema este deja instalată, vizita la veterinar este esențială. Doar medicul poate stabili cauza exactă și tratamentul corect.

Diagnostic:

• Examen clinic complet: Veterinarul va examina nu doar gura, ci întregul animal, pentru a exclude alte boli.
• Radiografii dentare: Asemenea nouă, câinii pot avea nevoie de radiografii pentru a evalua starea rădăcinilor dinților și a osului maxilar. Multe probleme, cum ar fi un abces la rădăcină, nu sunt vizibile cu ochiul liber.
• Analize de sânge și urină: Dacă se suspectează o boală sistemică (renală, hepatică, diabet), aceste teste sunt cruciale pentru a confirma diagnosticul.
• Biopsie: Dacă există o formațiune tumorală, medicul va preleva o mică mostră de țesut pentru a fi analizată la laborator.

Tratament:

• Detartraj și profilaxie dentară profesională: Aceasta este o procedură complexă care se realizează obligatoriu sub anestezie generală. Anestezia este necesară pentru siguranța animalului și pentru a permite medicului să curețe în profunzime tartrul de pe fiecare dinte, inclusiv sub linia gingiei, și să extragă dinții care nu mai pot fi salvați. Nu este doar o „curățare”, ci o intervenție medicală esențială.
• Antibiotice: Pentru infecțiile profunde, medicul va prescrie un tratament cu antibiotice.
• Tratamentul bolii de bază: Dacă halitoza este cauzată de o afecțiune renală sau de diabet, tratarea acestei boli va duce și la ameliorarea respirației.
• Intervenții chirurgicale: În caz de tumori sau pentru a corecta pliurile prea adânci ale buzelor, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.

Concluzie: O respirație proaspătă este un semn de sănătate

Sper că acest articol te-a ajutat să înțelegi mai bine ce se ascunde în spatele unei simple respirații urât mirositoare. Nu o ignora niciodată! Privește-o ca pe un mesaj important pe care ți-l transmite câinele tău.

Îi dorim câinelui tau o viață lungă, fericită și plină de îmbrățișări… fără a fi nevoie să îți ții respirația! 🙂