Polipii la pisici sunt tumori benigne (adică necanceroase) care pot provoca diferite probleme în funcție de locația lor. Aceștia pot fi localizați în nas, ureche sau în zona gâtului. Deși polipii sunt tumori ce pot bloca structuri anatomice și in general nu pun în pericol viața pisicii, prezența lor poate cauza disconfort considerabil. În acest articol vom discuta despre ce sunt acești polipi, cauzele lor, simptomele pe care le provoacă, cum se diagnostichează, dar și care sunt opțiunile de tratament.
Ce sunt polipii nazali și nazofaringieni la pisici?
Polipii la pisici sunt excrescențe benigne, formate din țesut fibros și celule inflamatorii. Aceștia se pot dezvolta în:
- Nas și pasajele nazale – cunoscuți ca polipi nazali sau polipi inflamatori.
- Nazofaringe – localizați în spatele gâtului, deasupra palatului moale.
- Urechea medie și canalul auditiv extern – numiți polipi otici sau ai urechii medii.
Polipii sunt întâlniți mai frecvent la pisicile tinere, însă pot apărea și la cele adulte. Aceștia sunt formați majoritar din țesut inflamator, iar cauza lor exactă rămâne necunoscută. Este important să înțelegem că, în ciuda aspectului lor, polipii nu sunt tumori canceroase și nu se răspândesc în alte părți ale corpului. Mai mult, aceștia nu sunt vizibili cu ușurință, fiind necesară utilizarea unor instrumente speciale, cum ar fi endoscopul sau otoscopul, pentru vizualizare.
Cauze și factori predispozanți
Deși nu se cunosc cauzele exacte care duc la apariția polipilor, există câteva teorii legate de inflamația cronică. Infecțiile virale și bacteriene pot declanșa inflamații cronice în pasajele nazale sau în ureche, ceea ce poate duce la formarea acestor polipi. Sistemul imunitar răspunde la aceste inflamații, iar ca rezultat pot apărea polipii.
Simptome și semne clinice
Simptomele polipilor variază în funcție de locația lor. În cazul polipilor din nazofaringe sau pasajele nazale, semnele cele mai frecvente includ:
- Strănut frecvent și secreții nazale persistente.
- Respirație zgomotoasă și greoaie, asemănătoare cu sforăitul.
- Dificultăți la înghițire sau probleme la hrănire.
- Modificări ale vocii, cum ar fi o voce mai groasă sau un sunet diferit.
Polipii localizați în urechea medie sau canalul auditiv extern pot cauza:
- Scuturarea frecventă a capului și secreții urât mirositoare din ureche.
- Scărpinat excesiv la ureche și, uneori, pierderea echilibrului sau înclinarea capului.
- Infecții persistente ale urechii și mișcări neobișnuite ale ochilor (numite nistagmus).
În cazurile mai severe, polipii de dimensiuni mari pot obstrucționa căile respiratorii, provocând dificultăți de înghițire sau chiar scăderea apetitului.
Când să consultați veterinarul?
Dacă observați că pisica dumneavoastră prezintă simptome precum respirație zgomotoasă, secreții nazale persistente, scuturarea capului, pierderea echilibrului sau dificultăți la hrănire, este indicat să consultați un medic veterinar. Aceste simptome pot semnala prezența polipilor sau a altor probleme ce necesită tratament. Dacă ați încercat diverse tratamente cu antibiotice, spray-uri sau alte metode și pisica dumneavoastră continuă să prezinte simptome de respirație greoaie și secreții nazale, cel mai probabil este vorba de un polip. În acest caz, este necesară o investigație suplimentară pentru a confirma diagnosticul, utilizând endoscopul sau otoscopul.
Diagnostic și metode de evaluare
Pentru a diagnostica polipii, medicul veterinar va efectua un consult fizic amănunțit. Cea mai facilă metodă de diagnosticare a polipilor este prin rinoscopie, otoscopie sau endoscopie, investigații care utilizează o cameră mică pentru a vizualiza pasajele greu accesibile. În plus, imagistica precum radiografiile (razele X), tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (MRI) poate ajuta la identificarea creșterilor în zona nazală sau auditivă.
În unele cazuri, se va efectua o biopsie, adică prelevarea unei mici porțiuni din polip pentru analiza histopatologică, astfel încât să se confirme natura benignă a acestuia.
Sedarea poate fi necesară pentru ca pisica să rămână calmă în timpul acestor investigații și pentru ca medicul să poată obține imagini clare sau o probă de biopsie.
Tratament pentru polipii la pisici
Tratamentul pentru polipi presupune de obicei îndepărtarea chirurgicală a acestora. Există mai multe tehnici utilizate, cele mai frecvente fiind avulsia (numită și tracțiune) și osteotomia bula ventrală. În cadrul procedurii de avulsie, polipul este extras cu grijă folosind un instrument special, numit forceps. Deși această metodă este eficientă, există totuși un risc de recurență dacă rădăcina polipului nu este complet eliminată. Alternativ, osteotomia bula ventrală reprezintă o intervenție chirurgicală mai complexă, care implică deschiderea urechii pentru a îndepărta complet rădăcina polipului, reducând astfel semnificativ riscul de recidivă.
În plus față de intervenția chirurgicală, medicul poate prescrie antibiotice pentru a preveni infecțiile secundare și corticosteroizi pentru a reduce inflamația. Pisica poate necesita îngrijire postoperatorie specială, cum ar fi purtarea unei con Elizabethan pentru a evita atingerea zonei operate și un regim alimentar moale pentru a ușura recuperarea.
Posibile complicații postoperatorii
Deși intervenția pentru îndepărtarea polipilor este, în general, sigură, pot apărea unele efecte secundare temporare, mai ales în cazul polipilor localizați în ureche. Acestea includ dificultate la clipire sau pierderea temporară a echilibrului. În cazuri rare, poate apărea Sindromul Horner, manifestat prin afectarea nervilor care controlează mișcarea ochilor. Majoritatea acestor efecte dispar de la sine în câteva zile până la câteva săptămâni, iar complicațiile permanente sunt foarte rare.
Prognostic
Prognosticul pentru pisicile cu polipi este, în general, foarte bun. Majoritatea pisicilor se recuperează rapid după îndepărtarea polipilor, mai ales dacă proprietarii respectă indicațiile veterinare pentru îngrijirea postoperatorie.
Întrebări Frecvente
- Ce sunt polipii nazali la pisici?
- Sunt mase benigne, cărnoase și inflamatorii care pot apărea în nas, nazofaringe sau ureche.
- Sunt polipii periculoși pentru pisica mea?
- Nu, polipii sunt benigni și nu sunt canceroși, dar pot cauza disconfort și complicații dacă nu sunt tratați.
- Care sunt simptomele principale ale polipilor la pisici?
- Strănut frecvent, secreții nazale, respirație zgomotoasă, scuturarea capului și dificultăți la hrănire sunt câteva dintre simptomele principale.
- Cum se tratează polipii la pisici?
- De obicei prin îndepărtarea chirurgicală, fie prin avulsie, fie printr-o intervenție mai complexă numită osteotomie bula ventrală.
- Este probabil ca polipii să revină după operație?
- Riscul de recurență depinde de tipul de intervenție; osteotomia reduce semnificativ acest risc.
În concluzie, polipii nazali, nazofaringieni și otici sunt afecțiuni benigne, dar care pot provoca disconfort semnificativ pisicilor, afectându-le respirația, echilibrul și starea generală de bine. Dacă observați la pisica dumneavoastră simptome persistente de respirație greoaie, secreții nazale sau comportamente anormale legate de urechi, este recomandat să programați un control veterinar amănunțit. Proceduri precum rinoscopia, otoscopia sau endoscopia permit veterinarului să vizualizeze pasajele greu accesibile și să confirme prezența unui polip, facilitând astfel un tratament corespunzător și eficient.