Pe scurt: Lăcrimarea excesivă a ochilor (epifora) apare atunci când ochii animalului produc prea multe lacrimi sau când lacrimile nu se drenează corespunzător. Aceasta nu este o boală în sine, ci un simptom al unor probleme diverse, de la iritații minore până la afecțiuni oculare mai grave.
- Cauze frecvente: Alergiile, iritanții (praf, vânt), corpi străini în ochi, gene sau pleoape crescute anormal (de ex. entropion, distichiazis), infecțiile (conjunctivita) și blocarea sau malformațiile canalului lacrimal sunt motivele principale ale epiforei.
- Un ochi vs. ambii: Dacă lăcrimează un singur ochi, de obicei problema este locală (de exemplu un corp străin, ulcer cornean sau blocaj al ductului lacrimal pe acea parte). Ambii ochi umezi indică mai degrabă cauze sistemice sau de mediu (alergii, infecții virale) ori particularități de rasă.
- Secreție clară vs. purulentă: Lacrimile limpezi sugerează iritații ușoare sau alergii și adesea nu sunt însoțite de alte simptome grave. Secrețiile galben-verzui (puroi) indică infecție oculară (ex. conjunctivită bacteriană) și necesită consult medical rapid.
- Semne de disconfort: Dacă animalul își freacă ochii cu laba, ține ochiul închis sau clipeste des (semn de durere/iritație) ori dacă vezi ochiul înroșit, umflat sau cu aspect tulbure, este un indiciu că problema este mai serioasă (ulcer cornean, corp străin, glaucom etc.) și ar trebui să mergi la veterinar cât mai repede.
- Simptome asociate: Strănutul, secrețiile nazale sau tusea apărute împreună cu lăcrimarea sugerează o posibilă “răceală” la pisici sau altă infecție respiratorie virală (de exemplu herpesvirus felin) care provoacă atât ochi umezi cât și simptome respiratorii. În schimb, lipsa altor simptome indică mai probabil o iritație locală sau alergie.
Cauze frecvente ale lăcrimării excesive
Lăcrimarea excesivă (epifora) apare atunci când există un dezechilibru între producerea lacrimilor și drenajul lor normal. În mod normal, lacrimile lubrifiază ochiul, iar surplusul se scurge prin două mici orificii (puncte lacrimale) aflate în colțul interior al pleoapelor, către canalul nazolacrimal care le direcționează spre nas și gât. Când acest mecanism nu funcționează corect, vei observa că blana de sub ochii animalului este mereu udă sau pătată maroniu-roșcat de la lacrimi (din cauza pigmentului din lacrimi numit porfirină). Iată cele mai frecvente cauze care pot duce la astfel de probleme, atât la câini cât și la pisici:
- Iritații și alergii: Praful, fumul, vântul, polenul, substanțele chimice (ex. șampoane) sau alți iritanți din mediu pot determina ochiul să producă lacrimi în exces pentru a “spăla” factorul iritant. Alergiile sezoniere sau la factori din locuință (acarieni, mucegai) pot provoca, de asemenea, ochi roșii și umezi la animale. Adesea, în alergii, lăcrimarea este bilaterală (la ambii ochi) și lacrimile sunt clare, nefiind însoțite de puroi. Totuși, pot apărea și strănut, mâncărimi ale pielii sau alte semne alergice concomitente.
- Conjunctivita și infecțiile oculare: Inflamația conjunctivei (membrana care tapetează pleoapele) de cauză bacteriană sau virală este o cauză comună de lăcrimare. Atât câinii, cât și pisicile pot face conjunctivită, dar la pisici deseori apare în cadrul unei rinotraheite virale (ex. virusul herpes sau calicivirusul felin) în aceste cazuri apar și strănut, nas care curge și ochi roșii. Conjunctivitele bacteriene sau complicațiile infecțiilor virale duc la apariția unei secreții groase, galbene-verzui la ochi, pe lângă lacrimile în exces. Dacă observi astfel de secreții purulente, este important să consulți medicul veterinar pentru tratament adecvat (de obicei picături cu antibiotic).
- Corpi străini și traumatisme: O bucată mică de iarbă, praf, nisip sau orice obiect pătruns sub pleoapă va irita ochiul, declanșând lacrimarea reflexă. De regulă, când un corp străin e prezent, doar ochiul afectat va lăcrima abundent și animalul îl poate ține închis sau îl freacă insistent din cauza disconfortului. Similar, o zgârietură pe cornee (ulcer cornean) sau o lovitură la nivelul ochiului va provoca lacrimi excesive și durere oculară intensă. În astfel de situații, lăcrimarea apare brusc, la un singur ochi, și poate fi însoțită de înroșire, blefarospasm (clipit des, ochi întredeschis) și chiar scurgeri cu sânge sau puroi dacă leziunea se infectează.
- Anomalii ale pleoapelor sau genelor: Unele animale se nasc cu gene sau pleoape anormale care irită constant suprafața oculară. De exemplu, în entropion, pleoapa este răsucită spre interior, făcând ca genele să frece globul ocular, producând lacrimi și iritație. În ectropion, pleoapa este lăsată în afară, ducând la uscarea exagerată a ochiului și lăcrimare reflexă pentru a-l reumecta. Alteori, cresc gene suplimentare anormal plasate (distichiazis sau cili ectopici) care zgârie corneea. Și mici tumori sau polipi pe pleoape pot atinge ochiul, cauzând iritație cronică. Aceste probleme apar la unul sau ambii ochi și duc la epiforă persistentă, de obicei cu lăcrimare clară, dar netulburată.
- Probleme ale glandei sau celei de-a treia pleoape: La câini, prolapsul glandei nictitante (așa numitul cherry eye, când glanda de la “a treia pleoapă” iese din poziția normală) poate împiedica drenajul lacrimilor și irită ochiul, ducând la epiforă. De asemenea, inflamația pleoapelor (blefarita) sau a glandei lacrimale însăși poate crește producția de lacrimi. Aceste cazuri necesită evaluare veterinară, deoarece adesea e nevoie de intervenție (medicamentoasă sau chirurgicală) pentru a corecta problema.
- Glaucomul și alte dureri oculare interne: Glaucomul creșterea presiunii intraoculare este foarte dureros și poate provoca o lacrimare accentuată la ochiul afectat. De obicei apare la un singur ochi inițial și vei observa pe lângă lacrimi și semne ca ochi înroșit, tulbure, pupilă dilatată și animalul apatic. La fel, uveita (inflamația interiorului ochiului) sau alte dureri intraoculare determină lăcrimare reflexă. Aceste afecțiuni sunt grave și pot amenința vederea, fiind urgențe medicale.
- Blocajul sau malformațiile canalului lacrimal: Cealaltă categorie majoră de cauze ale epiforei este drenajul lacrimal deficitar. Lacrimile pot fi produse în cantitate normală, dar nu pot curge în mod normal în nas, fiind forțate astfel să se scurgă în afară, pe față. Un motiv obișnuit este blocarea canalului nazolacrimal de către mucus, praf sau inflamație (de exemplu, după o conjunctivită severă, canalul se poate îngusta sau cicatriza). Uneori un corp străin (fir de iarbă, sămânță) se poate înfunda rar în duct (mai frecvent la câini decât la pisici). La pisici, o cauză frecventă de obstrucție cronică a ductelor lacrimale este rinotraheita virală felină (infecția cu herpesvirus) care produce conjunctivită severă după vindecare, canaliculele se pot fibrosa, ducând la epiforă recurentă. De asemenea, unele animale au malformații congenitale: se nasc fără orificii lacrimale permeabile (imperforație de punct lacrimal), întâlnită de exemplu la câinii Cocker Spaniel, sau cu ducte foarte înguste. Aceste probleme se manifestă de regulă de la vârste fragede.
- Trăsături de rasă (predispoziții genetice): Uneori, ochii umezi fac parte din „normalul” pentru anumite rase de câini și pisici. Rasele cu bot scurt și fața turtită (brahicefalice) de exemplu Pug, Shih Tzu, Pechinez la câini și Persană, Himalayană la pisici au canalele lacrimale scurte sau deformate, iar forma feței nu permite drenajul eficient al lacrimilor. Lacrimile pur și simplu nu intră cum trebuie în orificiile de drenaj și se preling pe blană. De asemenea, rasele mici cu ochi mari și proeminenți (Bichon, Poodle, Maltese etc.) prezintă adesea epiforă cronică deoarece globul ocular mare și orbitele superficiale fac ca lacrimile să se adune și să curgă pe lângă ochi. În aceste cazuri, lăcrimarea este de obicei bilaterală, cu pete de lacrimi maro-ruginii pe blăniță, însă animăluțul nu pare deranjat (ochii nu dor și nu sunt roșii). Problema este mai mult estetică, deși umezeala constantă poate irita pielea din jurul ochilor în timp.
Semne și întrebări importante când animalul are ochii umezi
Atunci când observi că pisica sau câinele tău are ochii mereu înlăcrimați, te întrebi probabil dacă e ceva grav sau ce anume ar putea fi cauza. Iată ce ar trebui să urmărești și să îți notezi, deoarece aceste detalii îl vor ajuta și pe medicul veterinar să pună diagnosticul corect:
- Unul sau ambii ochi? Este primul lucru de verificat. Dacă doar un ochi lăcrimează, cel mai probabil există o problemă locală la acel ochi de exemplu, un corp străin sub pleoapă, o rană pe cornee sau un canal lacrimal blocat pe partea respectivă. Lăcrimarea unilaterală apare și la debutul unei infecții oculare (care ulterior poate afecta și celălalt ochi). În schimb, ochii umezi la ambii ochi sugerează o cauză generalizată: alergii, iritanți din mediu (praf, polen) la care ambii ochi reacționează, conjunctivită infecțioasă care de obicei implică ambii ochi, sau o particularitate de rasă (predispoziție genetică). Desigur, pot exista și excepții, dar unilateral vs. bilateral este un indiciu important. De reținut: dacă un singur ochi are scurgere și mai ales dacă acea scurgere devine gălbuie și ochiul este dureros (animalul îl ține închis), poate fi un semn de ulcer cornean sau glaucom și necesită atenție medicală urgentă.
- Secreție clară sau cu puroi? Uită-te cu atenție la tipul de lichid care iese din ochi. Lacrimile clare, apoase și fără miros sugerează că ochiul este iritat sau stimulat să producă lacrimi (de exemplu de alergii, vânt, praf) dar nu este neapărat infectat. În aceste cazuri, ochiul poate fi doar ușor roșu sau normal la aspect. Pe de altă parte, dacă observi secreții groase, mucopurulente, galben-verzui, acesta este aproape sigur semnul unei infecții (conjunctivită bacteriană sau infecție secundară a unei leziuni). Scurgerile purulente vin adesea la pachet cu ochi roșii, umflați, pleoape lipite dimineața și chiar febră sau apatie. Orice secreție colorată (altceva decât lacrimi transparente) justifică un consult la veterinar infecțiile oculare netratate pot agrava rapid și chiar pune în pericol vederea.
- Comportamentul animalului își freacă ochii? Observă dacă patrupedul se scarpină sau freacă des la ochi cu laba ori de obiecte (mobilă, covor). Frecatul ochilor indică faptul că acolo există mâncărime, iritație sau durere. Cauzele pot fi de la un simplu fir de praf până la un ulcer dureros. Dacă animalul se freacă la ochi și concomitent ochiul lăcrimează, este un semn că disconfortul este semnificativ. În astfel de situații, e recomandat să nu aștepți prea mult: examinează cu grijă ochiul (dacă permite) și, dacă vezi ceva anormal (roșeață puternică, opacități, corp străin) sau dacă simptomele persistă mai mult de câteva ore, mergi la medic. Frecatul ochilor poate agrava problema (de exemplu, un câine își poate zgâria corneea și mai rău cu ghearele) de aceea, uneori veterinarul îți va da și un guler de protecție (lampă) pentru a împiedica animalul să își traumatizeze ochiul afectat.
- Strănut, tuse sau alte simptome respiratorii? Dacă pe lângă ochii care curg observi că pisica sau câinele strănută, are secreții la nas sau tușește, este posibil ca problema să fie legată de o infecție respiratorie. La pisici, aceasta este o combinație des întâlnită în răceala pisicii (viroze precum herpesvirusul felin sau calicivirus) aceste virusuri provoacă simultan conjunctivită (ochi apoși) și rinită (strănut, nas care curge). Și unele alergii pot cauza atât strănut cât și lăcrimare (de exemplu, la praf sau polen, pisica poate stranuta și lăcrima). În schimb, dacă doar ochii sunt umezi, fără alte simptome generale, te poți gândi mai degrabă la o cauză locală (iritant, anomalie oculară). Oricum, notează-ți dacă apar febră, scăderea poftei de mâncare, schimbări de comportament sau orice altceva neobișnuit toate acestea pot orienta medicul spre un diagnostic corect.
Diagnostic veterinar (cum se depistează cauza)
Dacă lăcrimarea excesivă persistă mai mult de o zi-două sau este însoțită de semne de disconfort, programează o consultație la medicul veterinar. Ochii sunt sensibili, iar tratamentele nepotrivite (inclusiv picături „după ureche”) pot face mai mult rău. La cabinet, medicul veterinar va face o examinare amănunțită a ochilor pentru a identifica cauza epiforei. Iată principalii pași de diagnostic și ce presupun aceștia:
- Examinare oculară completă: Medicul va examina pleoapele, genele, suprafața ochiului și zona din jurul ochilor, căutând semne de inflamație, iritație, anomalii anatomice sau prezența vreunui corp străin. Se va uita și la orificiile lacrimale (punctele lacrimale) din colțul intern al pleoapelor, pentru a vedea dacă par deschise sau blocate. Adesea, veterinarul va folosi un oftalmoscop sau o lupă cu lumină specială pentru a vedea detalii fine ale corneei și conjunctivei.
- Testul cu fluoresceină: Unul dintre cele mai simple și uzuale teste este cel cu picătura de fluoresceină. Medicul va pune o picătură de colorant special (fluoresceină) pe suprafața ochiului și va ține capul animalului aplecat ușor în jos, urmărind dacă colorantul se drenează prin nas. În mod normal, dacă ductul nazolacrimal este funcțional, vom vedea în 1-2 minute cum un lichid gălbui-verzui (fluoresceina) apare la nara corespunzătoare ochiului testat. Acest test Jones confirmă permeabilitatea căilor de drenaj lacrimal. Dacă nu apare colorant în nas, este posibil un blocaj al canalului lacrimal deși absența colorantului nu confirmă 100% blocajul, indică necesitatea unor investigații suplimentare. În plus, fluoresceina are rol și de a evidenția ulcerele corneene: sub lumină albastră, orice zgârietură pe cornee va capta colorantul și va deveni vizibilă ca o pată verde aprins. Astfel, testul cu fluoresceină ajută și la depistarea leziunilor corneene ce pot cauza lăcrimare.
- Testul Schirmer pentru lacrimi: În unele cazuri, medicul va dori să verifice dacă ochiul produce suficiente lacrimi sau poate chiar prea multe. Testul Schirmer presupune plasarea unei mici benzi de hârtie absorbante sub pleoapa inferioară pentru un minut, măsurându-se astfel cantitatea de lacrimi secretate. Acest test e folosit mai ales dacă se suspectează „ochiul uscat” (keratoconjunctivită sicca) ca diagnostic diferențial, însă în contextul epiforei poate arăta dacă producția lacrimală este normală sau peste medie.
- Măsurarea presiunii intraoculare: Dacă există suspiciunea de glaucom, medicul va efectua o tonometrie măsurarea tensiunii în interiorul ochiului. Acest test e rapid și nedureros: un dispozitiv portabil atinge ușor corneea și estimează presiunea. O valoare crescută confirmă glaucomul, care necesită tratament de urgență.
- Examene suplimentare: În funcție de caz, se pot face și alte investigații. De exemplu, prelevarea unui exudat conjunctival pentru analiză de laborator (identificarea bacteriilor sau virusurilor) în conjunctivitele severe, sau teste de sânge dacă se suspectează o boală generalizată. În cazuri complexe (de exemplu suspiciune de imperforație de duct lacrimal sau blocaj cronic), medicul te poate trimite la un oftalmolog veterinar pentru proceduri precum dacriocistografie radiografierea canalelor lacrimale cu substanță de contrast, pentru a vizualiza traiectul și eventualele obstrucții. Tot un specialist poate realiza și endoscopii sau alte investigații fine ale căilor de drenaj.
Când este o urgență oculară? Orice problemă la ochi care implică dureri puternice sau deteriorarea bruscă a vederii este considerată urgență veterinară. Semne precum: animalul ține ochiul complet închis, plânge sau scheaună la atingerea zonei, ochiul este foarte roșu, opac sau umflat, pupila are mărime anormală sau vederea pare afectată necesită consult imediat. Un exemplu este ulcerul cornean profund sau glaucomul acut, care netratate prompt pot duce la pierderea ochiului. De asemenea, scurgerile purulente abundente combinate cu apatie și febră pot indica o infecție oculară gravă. Ca regulă generală: dacă animalul prezintă durere evidentă sau semne dramatice la ochi, nu amâna vizita la medic! Mai bine un drum “degeaba” decât riscul de complicații permanente.
Tratament ce este de făcut?
Tratamentul epiforei depinde în totalitate de cauza care stă la bază. Nu există un “remediu universal” pentru ochii care curg, așa că abordarea va fi țintită după cum a relevat diagnosticul veterinar. În continuare sunt prezentate principalele direcții de tratament și îngrijire, de la intervențiile medicului veterinar până la ce poți face acasă pentru a ajuta companionul:
- Îndepărtarea iritanților sau a corpilor străini: Dacă lăcrimarea a fost cauzată de praf, fum sau o substanță iritantă, soluția este eliminarea factorului respectiv și calmarea ochiului. Medicul poate clăti ochiul cu ser fiziologic steril pentru a îndepărta particulele. La fel, un corp străin (cum ar fi o sămânță prinsă sub pleoapă) va fi scos cu grijă, adesea sub anestezie locală, urmat de un tratament cu picături antibiotice pentru a preveni infecția. Nu încerca să scoți singur obiecte blocate în globul ocular, deoarece poți răni ochiul lasă veterinarul să intervină în siguranță.
- Tratarea infecțiilor oculare: În conjunctivitele bacteriene, picăturile sau unguentele cu antibiotic sunt tratamentul de bază și duc de regulă la rezolvarea infecției în câteva zile. Dacă există și inflamație severă, medicul poate prescrie și picături antiinflamatorii (atenție: unele conțin corticoizi și nu trebuie folosite dacă există ulcer cornean, de aceea doar medicul trebuie să decidă tratamentul). În infecțiile virale (cum e herpesvirusul la pisici), antibioticele pot fi folosite pentru a preveni infecțiile secundare bacteriene, însă virusul în sine se tratează cu colire antivirale (de ex. conținând trifluorothymidin) sau medicamente orale antivirale în cazuri grave, plus susținere imună. Multe pisici purtătoare de virus herpetic vor avea episoade recurente de epiforă și strănut toată viața, gestionate prin tratamente la nevoie și reducerea stresului.
- Antialergice și îngrijirea alergiilor: Dacă medicul identifică o alergie drept cauză (ochii nu prezintă alte probleme în afară de inflamație și lăcrimare clară), se pot recomanda antihistaminice sau alte medicamente antialergice. De exemplu, uneori se folosesc picături oftalmice antialergice sau chiar antihistaminice administrate oral, în funcție de severitate. În plus, se pot indica lacrimi artificiale pentru a clăti alergenii de pe suprafața ochiului și a menține ochiul lubrifiat. Foarte important este și managementul pe termen lung: alergiile nu se vindecă definitiv, dar pot fi ținute sub control prin evitarea pe cât posibil a alergenilor declanșatori (praf, polen utilizarea de purificatoare de aer, curățenie frecventă) și, la nevoie, administrarea de medicamente precum ciclosporină topică, Apoquel sau injecții cu anticorpi (Cytopoint) la câini, conform indicațiilor medicului.
- Intervenții pentru anomalii ale pleoapelor/genelor: În situația în care epifora este cauzată de o problemă anatomică (entropion, gene ectopice, mase pe pleoapă, “cherry eye”), de cele mai multe ori soluția este chirurgicală. Medicul veterinar sau un chirurg oftalmolog va realiza corecția necesară: de exemplu, operație de corectare a entropionului (pentru a poziționa pleoapa normal, eliminând frecarea genelor de cornee), excizia genei crescute anormal sau îndepărtarea masei de pe pleoapă, sau repunerea glandei prolapsate (pentru cherry eye). După astfel de intervenții, lăcrimarea excesivă ar trebui să se reducă considerabil, odată ce ochiul nu mai este supus stimulului constant iritant. Și blefaritele (inflamații ale pleoapelor) necesită tratament specific de la antibiotice locale în infecții, la tratament antiparazitar dacă e cauzată de paraziți (demodex) sau chiar gestionarea unor alergii cutanate.
- Desfundarea canalelor lacrimale blocate: Dacă investigațiile au arătat că ductul nazolacrimal este blocat sau îngustat, medicul veterinar poate efectua o procedură de spălare (irigare) a canalului lacrimal. Aceasta se face, de obicei, sub sedare sau anestezie ușoară: se introduce prin punctul lacrimal o canulă fină și se clătește canalul cu soluție salină sterilă pentru a disloca dopul de mucus sau restul care îl obstrucționează. Dacă blocajul este cauzat de inflamație cronică, uneori spălarea repetată ajută la lărgirea canalului și la restabilirea fluxului normal al lacrimilor. În cazuri congenitale, cum ar fi punctele lacrimale imperforate, medicul poate realiza o mică incizie chirurgicală pentru a deschide orificiul inexistent. Există și situații rare în care ductul este stricturat sever sau deformat atunci se poate recurge la chirurgie reconstructivă sau la crearea unei noi căi de drenaj către cavitatea nazală sau sinus (proceduri realizate de obicei de specialiști oftalmologi). Scopul este ca lacrimile să își recapete drumul normal spre nas, în loc să iasă pe față.
- Îngrijirea ochilor și a blănii din jurul lor: Indiferent de cauză, un aspect important al managementului epiforei este igiena zonei ochilor. Lacrimile persistente pot conduce la iritații ale pielii, dermatită umedă sau infecții cu bacterii și fungi în pliurile umede sub ochi. De aceea, este recomandat ca, dacă ai un animăluț cu ochii mereu umezi (cum e cazul multor rase mici și brahicefalice), să ștergi delicat, zilnic, zona de sub ochi. Poți folosi un tampon de tifon sau dischetă de bumbac îmbibată în ser fiziologic călduț pentru a curăța urmele de lacrimi și a înmuia crustele uscate de pe blană. Există și șervețele speciale pentru ochii animalelor, unele impregnate cu soluții ce combat bacteriile și fungii, menite să reducă petele de lacrimi și mirosul. Atenție: șterge doar blana și pielea din jurul ochilor, nu atinge direct globul ocular cu șervețelul, pentru a nu-l zgâria. De asemenea, menține blana din jurul ochilor scurtă, tundând cu grijă firele lungi care pot intra în ochi. Pentru câinii/pisicile cu fața plată, un truc este aplicarea unei creme de barieră (recomandată de medic) în șanțul de sub ochi, care să protejeze pielea de umezeală.
- Tratamente pentru petele de lacrimi: Mulți proprietari întreabă cum pot scăpa de inesteticele pete ruginii de sub ochii animalelor cu epiforă cronică. S-au propus diverse remedii de la soluții de curățare, la suplimente orale însă niciunul nu este 100% eficient și unele pot fi chiar periculoase. În trecut se foloseau antibiotice în doze mici pe termen lung pentru a albii blana, dar această practică nu mai este recomandată din cauza riscului de rezistență bacteriană. Cel mai sigur mod de a gestiona petele este igiena constantă: șterge zilnic blana, menține zona uscată și perie delicat pentru a îndepărta părul îmbibat. Există soluții de curățare pentru pete, însă folosește-le doar la indicația veterinarului. Evită total produsele pe bază de peroxid de hidrogen (apă oxigenată) sau alte chimicale dure în apropierea ochilor dacă ajung accidental în ochi, pot provoca leziuni grave. Unii proprietari au observat îmbunătățiri minore adăugând probiotice în alimentație sau schimbând dieta animalului, însă rezultatele variază și durează mult. Important de știut: dacă epifora este cauzată de conformația animalului, nu o poți opri complet, așa că scopul realist este de a menține zona curată și uscată, prevenind infecțiile cutanate, mai degrabă decât un aspect perfect cosmetic. Iar cum companionul nostru nu se uită în oglindă, sănătatea ochilor și a pielii contează mai mult decât câteva pete maronii 😊.
În toate cazurile de tratament, urmează cu strictețe indicațiile medicului veterinar și revino la control dacă problema persistă sau se agravează. Nu folosi medicamente „după ureche” (cum ar fi picături de uz uman) fără acordul medicului unele pot fi toxice pentru animale sau nepotrivite (de exemplu, picăturile cu cortizon pot agrava o infecție virală). Ochii animalului tău sunt prețioși și sensibili, dar cu îngrijire corectă și tratament adecvat, majoritatea problemelor care cauzează lăcrimare excesivă se pot rezolva sau ține sub control pe termen lung.
Tabel de sinteză: ghid rapid pentru stăpâni
Pentru a-ți fi mai ușor să interpretezi situația animalului tău, iată un tabel recapitulativ cu întrebările cheie pe care să ți le pui atunci când observi lăcrimare excesivă și ce pot indica răspunsurile:
| Întrebare / Ce observ? | Ce indică (posibile cauze) |
|---|---|
| Lăcrimează un singur ochi sau ambii? | Un singur ochi sugerează o problemă locală: corp străin, leziune corneeană, anomalie la acel ochi sau blocaj al canalului lacrimal unilateral.
Ambii ochi indică factori generali: alergii, infecție conjunctivală bilaterală, sau trăsătură de rasă/moștenită. |
| Secreția este clară sau conține puroi? | Lacrimi clare → iritație, alergie, răspuns la vânt/praf; de obicei ochiul nu e foarte roșu și animalul e relativ confortabil.
Secreție galben-verzuie (puroi) → infecție (conjunctivită bacteriană), posibil ulcer infectat; adesea ochiul e roșu și dureros necesită tratament veterinar. |
| Animalul își freacă ochiul sau îl ține întredeschis? | Da → disconfort semnificativ în ochi, posibil corp străin, ulcer cornean sau altă leziune dureroasă; necesită control veterinar (mai ales dacă persistă).
Nu → dacă doar curg lacrimi dar animalul nu manifestă durere, poate fi ceva minor sau cronic (de ex. factor de mediu, conformație); monitorizează atent evoluția. |
| Apar și strănut sau nas care curge? | Da → posibilă infecție respiratorie (viroză) care dă și conjunctivită, mai ales la pisici. Poate fi și alergie generalizată.
Nu → problema e limitată la ochi (cauză locală: iritație, anomalie, blocaj duct etc.). |
| Ochii sunt roșii sau pleoapele umflate? | Da → inflamație prezentă: conjunctivită, corp străin, glaucom incipient etc. Ochiul roșu + lacrimi sugerează o problemă activă ce trebuie investigată (mai ales dacă roșeața e intensă sau apare brusc).
Nu → ochii au aspect normal, doar umezi posibil drenaj deficitar sau stimulare lacrimală fără inflamație (ex. rasă predispusă, lacrimi reflexe la vânt). |
| Lăcrimarea a apărut brusc sau treptat? | Brusc, acut → cauze acute: iritant, alergie bruscă, corp străin, leziune, ulcer sau debut de infecție.
Treptat, cronic → cauze cronice: anomalie pleoape/genă, canal lacrimal blocat, boală oculară cronică, predispoziție de rasă. Evoluția în timp ajută la diferențiere (acut vs. cronic). |
Notă: Aceste indicații sunt orientative. Orice lăcrimare excesivă care nu se ameliorează rapid cu măsuri simple (ex. clătire ușoară cu ser fiziologic dacă suspectezi o iritație minoră) sau care se agravează trebuie evaluată de un medic veterinar. Mai bine să verifici din timp, decât să lași o posibilă problemă oculară să avanseze!
Întrebări frecvente ale proprietarilor despre lacrimarea excesivă
Ar trebui să mă îngrijorez dacă ochii câinelui/pisicii mele lăcrimează constant?
Este normal ca, ocazional, animalele să aibă puțină umezeală la ochi (ca și noi, pot avea uneori “lacrimi” de dimineață sau la vânt puternic). Dacă însă observi că mereu are blana udă sub ochi, trebuie investigat motivul. Dacă animalul se comportă normal, ochii nu sunt roșii și nu pare deranjat, menționează problema la următoarea vizită de rutină la veterinar. În schimb, dacă apar și semne de disconfort (ochi roșu, durere, animalul este apatic sau nu mănâncă), atunci situația este mai urgentă și ar trebui să mergi la consult cât mai curând. Pe scurt, lăcrimarea constantă nu este o urgență în sine dacă nu supără animalul, dar nici nu trebuie ignorată poate ascunde o problemă ce se poate agrava.
Sunt ochii care curg dureroși pentru animal?
Lăcrimarea excesivă în sine nu provoacă durere, este un reflex normal de protecție. În multe cazuri, epifora nu deranjează animalul, mai ales dacă acesta s-a obișnuit (cazul raselor predispuse). Totuși, cauza care stă la baza epiforei poate fi uneori dureroasă de exemplu, un ulcer cornean sau glaucomul provoacă durere și ochiul lăcrimează ca reacție. Dacă vezi că animalul strânge ochiul, evită lumina, se freacă la față sau e agitat, atunci cu siguranță există disconfort ocular. În absența acestor semne, probabil epifora nu este dureroasă, ci doar neplăcută prin umezeala creată. Oricum, monitorizează atent comportamentul: orice schimbare indică faptul că poate a intervenit și o durere.
Pot alergiile să cauzeze lăcrimare la câini și pisici?
Da, alergiile sunt o cauză comună a ochilor umezi, în special la câini (dar și pisicile pot avea alergii). La fel ca la oameni, animalele pot fi alergice la polen, praf, mucegai, fum de țigară, anumite alimente sau substanțe din mediul înconjurător. O manifestare frecventă a alergiilor este conjunctivita alergică ochi roșii, care lăcrimează clar, adesea însoțită și de mâncărimi (animalele își freacă botul sau pleoapele) și strănut. Dacă veterinarul diagnostichează o alergie, va recomanda fie evitarea alergenilor cunoscuți, fie un tratament simptomatic (cum am discutat mai sus: antihistaminice, eventual schimbări în dietă sau mediul de acasă). Alergiile tind să fie de durată (cronice), cu episoade acute când alergenul este prezent, așa că epifora de acest tip poate reveni periodic.
Ce pot face acasă ca să ajut cu ochii care lăcrimează?
În primul rând, menține zona din jurul ochilor curată și uscată. Șterge delicat, zilnic, sub ochii animalului cu un material moale (tifon, dischetă) umezit în ser fiziologic sau apă fiartă și răcită. Acest lucru previne acumularea de crustă și proliferarea bacteriilor care pot provoca iritații ale pielii. Asigură-te că blănița din jurul ochilor este tunsă scurt, ca să nu intre fire în ochi. Dacă știi că animalul e predispus la epiforă (de exemplu un Bichon sau o Persană), poți folosi ocazional șervețele speciale pentru ochi de la pet-shop, care au soluții ce reduc petele de lacrimi dar folosește-le conform instrucțiunilor și evită contactul direct cu globul ocular. Un alt sfat: nu lăsa părul lung de pe frunte să intre în ochi (prinde-l în codiță la rasele care permit asta, precum Shih Tzu). Dacă suspectezi o ușoară iritație (să zicem ai făcut baie câinelui și a intrat șampon în ochi), poți clăti ochii cu ser fiziologic monodoză, însă nu aplica niciun medicament fără aviz veterinar. Multe picături umane pot dăuna animăluțelor sau pot masca o problemă gravă. Deci, igienă și observație sunt cuvintele-cheie acasă restul, lăsăm pe seama veterinarului.
Există rase predispuse la a avea „ochii umezi”?
Da, unele rase sunt notoriu cunoscute pentru epifora cronică. La câini, rasele mici cu blană albă (Bichon, Maltese, Caniche/Poodle) fac adesea pete maronii de lacrimi pe față la ei uneori canalul lacrimal este îngust sau produc mai multe lacrimi, fără să fie o boală gravă. De asemenea, rasele brahicefalice (Pug, Bulldog, Shih Tzu, Boxer) lăcrimează des din cauza formei capului: ochii proeminenți și canaliculele lacrimale deformate fac ca lacrimile să nu se dreneze eficient. La pisici, cele mai predispuse sunt rasele persane și exotice (Himalayana, Exotic Shorthair) practic pisicile cu nas turtit. Ele aproape că au mereu un „izvor” de lacrimi la colțul ochilor, care le pătează blănița de sub ochi. Vestea bună este că, în aceste cazuri ereditare, epifora este mai mult o problemă cosmetică și de îngrijire; nu provoacă neapărat durere sau probleme oculare, iar proprietarul învață să le șteargă zilnic. Totuși, chiar și la aceste rase, este bine să fim vigilenți: dacă lăcrimarea normală a rasei se modifică (devine mai abundentă, colorată, ochii se înroșesc), poate fi un semn că pe lângă predispoziția lor a apărut și o infecție sau altceva ce necesită tratament.
Pot folosi picături de ochi pentru oameni la animalul meu?
În general nu este recomandat. Multe picături de uz uman conțin substanțe nepotrivite sau chiar toxice pentru animale. De exemplu, unele picături de ochi pentru roșeață la oameni conțin substanțe vasoconstrictoare care pot fi periculoase pentru un câine sau o pisică. Singurele soluții oftalmice sigure de folosit acasă, în urgențe minore, sunt lacrimile artificiale sau serul fiziologic (și acestea, doar pentru clătire, nu ca tratament propriu-zis). Dacă animalul are o problemă la ochi, cel mai bine este să consulți medicul veterinar acesta îți poate prescrie picături special formulate pentru animale sau chiar unele pentru uz uman dar despre care se știe că sunt sigure la speciile respective, în funcție de diagnostic. Nu uita că anumite substanțe pot agrava situația: de exemplu, dacă folosești o picătură cu cortizon pe un ochi cu ulcer cornean, poți produce daune serioase. Așa că, rezistă tentației de a face self-medication și cere sfatul specialistului înainte de a pune ceva în ochii companionului tău.
Ce se întâmplă dacă epifora rămâne netratată?
Depinde de cauza subiacentă. Dacă este vorba de o particularitate anatomică (rasă brahicefală, canal îngust) și ochiul în sine este sănătos, nu apar consecințe grave animalul va avea toată viața lăcrimare intermitentă, cu necesitatea de a-i curăța fața regulat, dar fără să-și piardă vederea sau să sufere, în principiu. În schimb, dacă lăcrimarea este cauzată de o boală (infecție, ulcer, glaucom) și nu tratezi acea boală, complicațiile pot fi serioase: de la infecții extinse, la durere cronică, până la orbire sau pierderea globului ocular în caz de glaucom necontrolat. În plus, lăcrimarea cronică irită pielea: un câine cu fața mereu udă poate dezvolta dermatită, infecții ale pliurilor faciale (mai ales la rasele cu cute, ex. Bulldog) și miros neplăcut. Așadar, deși epifora în sine nu ucide, cauza ei trebuie adresată. Întotdeauna este mai ușor să rezolvi o problemă oculară în stadiu incipient decât una veche și complicată.
Concluzie
Sperăm că acest ghid ți-a fost util! Ține minte, cheia este observarea atentă a prietenului tău necuvântător: ochii pot spune multe despre starea lui de sănătate. Dacă ești în dubiu, medicii veterinari de la Joyvet îți stau la dispoziție cu sfaturi și tratamente personalizate. Ai grijă de ochișorii companionului tău sunt la fel de prețioși pentru ei cum sunt și pentru noi!
(Articol redactat și revizuit în ianuarie 2026 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)