IBD la câini și pisici – simptome, diagnostic și dietă

Câinele dumneavoastră vomită periodic bilă, deși în rest pare sănătos? Sau poate pisica dumneavoastră se luptă de luni de zile cu scaune moi, uneori cu mucus, indiferent ce dietă încercați? Ca proprietari de animale, nimic nu este mai frustrant decât să vedem că partenerul nostru blănos suferă de probleme digestive cronice care par să nu aibă nicio explicație clară.

Aceste scenarii nu sunt doar ghinioane trecătoare; ele sunt adesea semnele unei afecțiuni complexe și tot mai frecvent diagnosticate: Boala Inflamatorie Intestinală (IBD – Inflammatory Bowel Disease).

IBD la câini și pisici nu este o simplă indigestie. Este o afecțiune cronică ce necesită un diagnostic precis și un plan de management pe termen lung. Vestea bună este că, deși IBD poate fi o provocare, cu o abordare corectă, calitatea vieții animalului dumneavoastră poate fi îmbunătățită considerabil.

La clinica veterinară Joyvet din București, înțelegem complexitatea problemelor de gastroenterologie veterinară. Acest ghid este conceput pentru a vă ajuta să înțelegeți ce este IBD, cum se manifestă și, cel mai important, cum îl putem gestiona împreună.

Ce este IBD (Boala Inflamatorie Intestinală)?

Pe scurt, IBD este un sindrom caracterizat prin inflamația cronică (persistentă) a tractului gastrointestinal.

Pentru a înțelege mai bine, să ne gândim la intestinul animalului dumneavoastră ca la un „gardian” vigilent. Sistemul său imunitar local este antrenat să facă diferența între prieteni (nutrienți, bacterii benefice) și dușmani (virusuri, paraziți).

În cazul IBD, acest sistem de pază devine hiper-reactiv și confuz. Începe să trateze substanțe inofensive – cum ar fi anumite ingrediente din hrană sau chiar bacteriile normale din flora intestinală – ca pe niște amenințări. Rezultatul? Sistemul imunitar își atacă propriul perete intestinal.

Această inflamație cronică afectează negativ întregul proces digestiv. Peretele intestinal îngroșat și iritat nu mai poate să absoarbă corect nutrienții. Astfel, deși animalul mănâncă, el poate, în esență, să „moară de foame” la nivel celular.

O provocare majoră în IBD este că nu există o cauză unică, identificabilă. Nu este ca o infecție pe care o tratăm cu un antibiotic și dispare. IBD este o condiție de management, o boală cronică ce necesită o abordare multimodală, ajustată pe parcursul vieții animalului.

Cauze posibile și factori de risc

Deși cauza exactă rămâne neclară, specialiștii veterinari consideră că IBD apare dintr-o combinație de factori care creează „furtuna perfectă”:

1. Predispoziția genetică: Anumite rase par a fi mai sensibile la dezvoltarea IBD.
2. Dezechilibrul microbiotei (disbioza): Intestinul găzduiește trilioane de bacterii. Un dezechilibru între bacteriile „bune” și cele „rele” (disbioză) poate declanșa reacția imună anormală care stă la baza IBD.
3. Factorii alimentari: O hipersensibilitate sau o reacție anormală la anumite ingrediente – cel mai adesea proteine comune precum puiul, vita, lactatele sau anumiți aditivi și conservanți – poate perpetua starea de inflamație.
4. Stresul și mediul: În special la pisici, stresul cronic este un factor agravant recunoscut. O mutare, un nou membru al familiei (uman sau animal), sau conflictele cu alte animale pot declanșa sau înrăutăți episoadele de IBD.

Simptomele IBD: Când „vomită din când în când” devine cronic

Simptomele IBD pot varia foarte mult în funcție de ce parte a tractului digestiv este afectată (stomac, intestin subțire, colon) și de severitatea inflamației. Cheia este să recunoaștem tiparul cronic al acestor semne.

Semnele gastrointestinale majore:

• Diaree cronică sau intermitentă: Acesta este cel mai frecvent simptom. Poate fi persistentă (zilnică) sau intermitentă (apare pentru câteva zile, dispare, apoi revine).
• Vărsături repetate: Un câine care vomită bilă dimineața pe stomacul gol sau o pisică ce vomită la scurt timp după masă, în mod regulat, sunt semnale de alarmă.
• Scaun cu mucus sau sânge: Prezența mucusului (o substanță gelatinoasă) sau a sângelui proaspăt în scaun indică adesea o inflamație la nivelul colonului (colită).
• Zgomote intestinale puternice și flatulență (balonare): Un semn al digestiei incomplete și al fermentației excesive.

Semnele sistemice (subtile)

Acestea sunt simptomele care arată că boala afectează întregul organism:

• Pierderea în greutate: Acesta este un simptom critic.
• Apetitul paradoxal: Un indicator major pentru IBD este pierderea în greutate în ciuda unui apetit normal sau chiar crescut. Animalul mănâncă cu poftă, dar „se topește pe picioare”. Acest fenomen se datorează malabsorbției – intestinul inflamat nu poate prelua nutrienții din hrana care îl tranzitează.
• Apatie și blană mată: Un animal care devine letargic, nu se mai joacă și are o blană ternă, fără strălucire, suferă probabil de deficiențe nutriționale cauzate de malabsorbție.

Ce ne spune scaunul?

Detaliile pe care le oferiți medicului veterinar despre scaunul animalului sunt indicii diagnostice valoroase:

• Afectarea intestinului subțire: Adesea se manifestă prin scaune foarte voluminoase, apoase și o pierdere semnificativă în greutate (deoarece aici are loc majoritatea absorbției nutrienților).
• Afectarea colonului (colită): Se manifestă prin scaune mici, frecvente, efort la defecare (uneori confundat cu constipația) și prezența mucusului sau a sângelui proaspăt.

Diagnosticul IBD: O călătorie de la suspiciune la certitudine

Diagnosticul IBD este un diagnostic de excludere. Acest lucru înseamnă că trebuie mai întâi să eliminăm, în mod sistematic, toate celelalte cauze posibile ale simptomelor. Este un proces în mai mulți pași, esențial pentru a ajunge la un tratament corect.

Pasul 1: Excluderea „imitatorilor” (analize de bază)

Înainte de a bănui IBD, trebuie să ne asigurăm că nu este vorba de o problemă mai simplă. Medicul veterinar va începe cu:

• Analize de sânge: Pentru a evalua starea generală de sănătate, funcția organelor (ficat, rinichi) și a detecta semne de inflamație sau anemie.
• Examen coproparazitologic: Pentru a exclude paraziți intestinali (ex. Giardia) sau infecții bacteriene care pot „imita” simptomele IBD.

Pasul 2: Evaluarea structurală (ecografia abdominală)

Dacă analizele de bază sunt în regulă, dar simptomele persistă, următorul pas este ecografia abdominală. Această investigație non-invazivă este crucială. Medicul specialist va evalua:

• Grosimea pereților intestinali: Acesta este un indicator cheie. Un perete intestinal îngroșat sugerează o inflamație cronică severă.
• Aspectul altor organe: Se verifică pancreasul (pentru pancreatită) și ficatul, mai ales la pisici.
• Excluderea tumorilor: Se caută mase sau tumori vizibile.

Pasul 3: Confirmarea („standardul de aur”) – Endoscopia și biopsia

Ecografia ne poate sugera IBD, dar nu îl poate confirma. Aici intervine „standardul de aur” în diagnosticul gastroenterologic: endoscopia veterinară cu biopsie intestinală.

• Endoscopia: Este o procedură minim-invazivă, efectuată sub anestezie generală, unde o cameră video subțire și flexibilă este introdusă prin gură sau rect pentru a vizualiza direct interiorul stomacului și al intestinelor.
• Biopsia: În timpul endoscopiei, medicul prelevează mici mostre de țesut (biopsii) din zonele inflamate.

De ce este biopsia absolut vitală?

La animalele în vârstă, în special la pisici, pereții intestinali îngroșați la ecografie pot fi cauzati de două afecțiuni care arată identic imagistic: IBD (inflamație) sau Limfom Intestinal (cancer). Ecografia singură nu poate face diferența cu certitudine.

A trata un animal „presupus” cu IBD folosind corticosteroizi poate masca temporar simptomele unui limfom și poate întârzia începerea chimioterapiei. Biopsia este singura modalitate de a ști exact împotriva cărui „inamic” luptăm. Protocolul de tratament este radical diferit, iar la Joyvet, dispunem de echipamentul de endoscopie necesar pentru a obține acest diagnostic de certitudine.

Etapele diagnosticului IBD

Etapa	Procedura	Scopul (ce aflăm?)
Pasul 1	Analize de sânge și coprologice	Excluderea paraziților, infecțiilor, bolilor de organe
Pasul 2	Ecografie abdominală	Măsurarea grosimii peretelui intestinal, excluderea tumorilor
Pasul 3	Endoscopie cu biopsie	„Standardul de Aur”: Vizualizare directă și prelevare de țesut
Pasul 4	Analiza histopatologică (a biopsiei)	Diagnosticul de certitudine: Confirmarea tipului de inflamație (IBD) vs. Limfom (cancer)

Tratament și management: O abordare multimodală

După confirmarea diagnosticului, începe managementul pe termen lung. Acesta este un parteneriat între medic și proprietar, bazat pe trei piloni principali.

Pilonul 1: Controlul medical al inflamației

Scopul este de a „liniști” sistemul imunitar hiperactiv și de a controla simptomele:

• Medicamente antiinflamatoare/imunosupresoare: Cel mai adesea se folosesc corticosteroizii (ex. Prednison) pentru a reduce rapid inflamația. În cazuri severe sau care nu răspund la steroizi, se pot utiliza imunosupresoare mai puternice (ex. Ciclosporină, Clorambucil).
• Terapie de susținere:

• • Antibiotice: Adesea se prescrie Metronidazol pentru a ajuta la reechilibrarea florei intestinale (disbioză).
  • Suplimentarea cu vitamina B12 (Cobalamină): Este esențială. Intestinul subțire inflamat nu mai poate absorbi Vitamina B12. Deficiența de B12 agravează diareea și letargia. Aceasta se administrează de obicei injectabil.
  • Probiotice: Pentru a susține refacerea florei intestinale benefice.

O notă specială pentru proprietarii de pisici: Triadita felină

La pisici, IBD este rareori o boală singulară. Datorită anatomiei unice a pisicii (unde canalul biliar și cel pancreatic se unesc înainte de a intra în intestin), inflamația din IBD (intestin) poate „urca”, provocând inflamația pancreasului (pancreatită) și a căilor biliare (colangită). Această combinație de trei boli (IBD + Pancreatită + Colangită) se numește Triadită felină. Aceasta face managementul mai complex și subliniază importanța unui diagnostic complet.

Pilonul 2: Managementul Dietetic

Dieta este piatra de temelie a tratamentului IBD. Aceasta va fi detaliată în secțiunea următoare.

Pilonul 3: Managementul mediului și monitorizarea Acasă

• Reducerea stresului: Un mediu calm, previzibil, cu o rutină stabilă, este vital, mai ales pentru pisicile cu IBD.
• Rolul proprietarului: Sunteți esențial în acest proces. Se recomandă ținerea unui jurnal de simptome: notați zilnic consistența scaunului, frecvența vomei și cântăriți animalul lunar. Acest jurnal este vital pentru medicul veterinar pentru a ajusta tratamentul.

Dieta recomandată pentru animalele cu IBD: Piatra de temelie a tratamentului

Scopul dietei în IBD este de a opri „bombardarea” sistemului imunitar intestinal cu proteine pe care le consideră „inamice”. Medicul veterinar va recomanda, de obicei, una dintre următoarele două strategii:

Opțiunea 1: Dietele cu proteine noi 

• Conceptul: Folosim o sursă de proteină și o sursă de carbohidrați pe care animalul nu le-a mai întâlnit niciodată. Exemple comune includ diete pe bază de rață, iepure, vânat sau anumite tipuri de pește (ex. capelină).
• Cum funcționează: Practic, „păcălim” sistemul imunitar. Deoarece nu a mai văzut niciodată proteina din rață, de exemplu, nu o are pe „lista neagră” și nu o atacă.

 

Opțiunea 2: Dietele hipoalergenice (proteine hidrolizate)

• Conceptul: Aceste diete folosesc proteine comune (cum ar fi puiul sau soia), dar care au fost procesate (hidrolizate) enzimatic. Proteinele sunt descompuse în fragmente atât de mici (peptide), încât sistemul imunitar pur și simplu nu le mai poate recunoaște ca fiind alergenice.
• Cum funcționează: Facem proteina „invizibilă” pentru sistemul imunitar hiperactiv.

Alte considerații dietetice includ adăugarea de fibre solubile (pentru a hrăni bacteriile bune din colon) și preferința pentru hrana umedă, care este adesea mai ușor de digerat și asigură o hidratare suplimentară.

Avertisment critic: Tranziția alimentară LENTĂ

Acesta este, poate, cel mai important sfat pentru acasă. NU schimbați hrana brusc!

Sistemul digestiv al unui animal cu IBD este extrem de sensibil. O schimbare bruscă a dietei, chiar și trecerea la o hrană „bună”, va provoca un dezechilibru digestiv, diaree și vărsături. Ca proprietar, veți concluziona în mod eronat că noua dietă scumpă nu funcționează, sabotând astfel întregul plan de tratament.

Tranziția trebuie să dureze minimum 7-10 zile, urmând un protocol strict:

Protocol de tranziție alimentară sigură (7-10 zile)

Ziua	Proporție hrană veche	Proporție hrană nouă	Observații
Zilele 1-3	75%	25%	Monitorizați atent scaunul
Zilele 4-6	50%	50%	Dacă apare diaree ușoară, rămâneți la acest stadiu încă 2 zile
Zilele 7-9	25%	75%
Ziua 10+	0%	100%	Tranziție completă.

Important: În timpul unei probe dietetice, este vital ca animalul să nu primească absolut nimic altceva de mâncare: fără recompense, fără resturi de la masă, fără medicamente aromate (dacă este posibil).

Prognostic și când IBD devine o urgență

Prognosticul realist

Este important să fim sinceri: IBD-ul nu se vindecă. Este o afecțiune cronică, pe viață.

Vestea bună este că IBD se poate gestiona cu succes. Obiectivul tratamentului nu este vindecarea, ci atingerea remisiei, o perioadă lungă, de luni sau chiar ani, în care simptomele dispar complet. Cu un management corect (dietă strictă, medicație ajustată și monitorizare atentă), majoritatea animalelor cu IBD pot duce o viață lungă, fericită și perfect normală.

Recidivele (reapariția simptomelor) sunt posibile și frecvente. Acestea nu reprezintă un eșec, ci o parte normală a bolii, care necesită o ajustare a tratamentului împreună cu medicul veterinar.

Când devine IBD o urgență?

Simptomele cronice (o diaree ușoară, o vomă ocazională) sunt de gestionat. Simptomele acute, severe, sunt o urgență. Contactați imediat medicul veterinar dacă observați:

• Vărsături repetate, necontrolate (mai mult de 2-3 ori într-un interval scurt).
• Diaree severă, explozivă, mai ales dacă conține sânge abundent.
• Letargie accentuată, slăbiciune, colaps.
• Refuzul total al hranei și, mai ales, al apei.
• Semne de durere abdominală severă (abdomen tensionat, poziția „de rugăciune” la câini).

Aceste semne pot indica deshidratare severă sau complicații (precum pancreatita acută) și necesită intervenție veterinară de urgență.

Concluzie: Partenerul dumneavoastră în managementul IBD

Boala Inflamatorie Intestinală la câini și pisici este o afecțiune complexă, imun-mediată, care necesită răbdare și un plan de tratament bine stabilit. Diagnosticul de certitudine, care se bazează pe investigații amănunțite precum endoscopia și biopsia, este esențial pentru a exclude alte boli grave și a porni pe drumul corect.

Managementul IBD este un parteneriat pe termen lung între dumneavoastră și echipa veterinară, bazat pe o triadă de succes: medicație pentru controlul inflamației, o dietă strictă și o monitorizare atentă acasă.

La clinica veterinară Joyvet din București, echipa noastră specializată în gastroenterologie veterinară înțelege frustrarea cauzată de problemele digestive cronice. Dispunem de tehnologia avansată, inclusiv endoscopie veterinară, necesară pentru a oferi un diagnostic de certitudine și un plan de tratament personalizat pentru companionul dumneavoastră.

Dacă recunoașteți animalul dumneavoastră în simptomele descrise, nu mai amânați. Programați o consultație de specialitate pentru a investiga cauza reală a suferinței sale.

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Ce este IBD la câini și pisici?

Răspuns: Boala Inflamatorie Intestinală (IBD) este o afecțiune cronică în care sistemul imunitar al animalului atacă în mod eronat mucoasa propriului intestin. Aceasta provoacă o inflamație persistentă care duce la simptome cronice precum diaree, vărsături și incapacitatea de a absorbi corect nutrienții (malabsorbție).

 

2. Cum se diagnostichează IBD la animale?

Răspuns: Diagnosticul este un proces în mai mulți pași. Începe cu excluderea altor cauze (paraziți, infecții) prin analize de sânge și scaun. Urmează o ecografie abdominală pentru a vizualiza îngroșarea pereților intestinali. Diagnosticul de certitudine se pune doar prin endoscopie cu biopsie (prelevare de țesut), care este esențială pentru a diferenția IBD de afecțiuni mai grave, precum limfomul (cancerul).

 

3. Ce dietă este recomandată pentru animalele cu IBD?

Răspuns: Dieta este esențială în management. Medicul veterinar va recomanda de obicei una din două strategii: (1) O dietă cu proteină nouă (novel protein), folosind o sursă pe care animalul nu a mai mâncat-o (ex. rață, iepure), sau (2) O dietă hipoalergenică (hidrolizată), în care proteinele sunt descompuse atât de mărunt încât sistemul imunitar nu le mai recunoaște.

 

4. Se vindecă IBD la câini și pisici?

Răspuns: Nu, IBD nu se vindecă în sensul tradițional al cuvântului; este o afecțiune cronică, pe viață. Însă, vestea foarte bună este că IBD se poate gestiona cu succes. Obiectivul tratamentului este atingerea „remisiei” (absența simptomelor), permițând animalului să ducă o viață lungă, normală și fericită.