Fotodermatoze la câini: arsuri solare, fotosensibilizare și prevenție

Pe scurt, iată principalele lucruri de reținut:

Câinii pot suferi arsuri solare la fel ca oamenii. Zonele cu blană rară sau piele deschisă (bot, urechi, burtă) sunt cele mai vulnerabile, iar rasele cu blană albă sau subțire sunt în mod special la risc.
Fotosensibilizarea este o reacție anormală a pielii la soare cauzată de anumite substanțe (plante toxice, medicamente sau boli hepatice). Nu este o simplă arsură solară, ci implică un agent care face pielea hipersensibilă la UV.
Semnele unei arsuri solare la câine includ roșeață, piele caldă și sensibilă, eventual descuamare. Fotosensibilizarea poate provoca leziuni mult mai grave: roșeață intensă, bășici, ulcerații și zone de piele moartă, câinele fiind în mare disconfort și evitând lumina.
Consecințele expunerii la soare pot fi serioase: durere, infecții secundare ale pielii și pe termen lung chiar cancer de piele (carcinom cu celule scuamoase, hemangiosarcom cutanat etc.) la câini, mai ales după expuneri repetate.
Prevenția este esențială: evită plimbările în orele de soare puternic, oferă umbră și hidratare, folosește cremă de protecție solară specială pentru câini (fără zinc) pe zonele expuse și, la nevoie, îmbrăcăminte de protecție UV. În caz de arsuri, mută imediat câinele la umbră și consultă medicul veterinar dacă apar leziuni sau dureri serioase.

Ce sunt fotodermatozele la câini?

Fotodermatozele reprezintă afecțiuni ale pielii cauzate sau agravate de expunerea la soare. Termenul include atât arsurile solare obișnuite (deteriorarea directă a pielii de către razele ultraviolete), cât și fotosensibilizarea, unde lumina solară declanșează o reacție cutanată anormală din cauza prezenței unor substanțe chimice sau a unor condiții medicale. Pe scurt, orice problemă a pielii asociată cu razele solare intră în categoria fotodermatozelor.

La fel ca oamenii, câinii pot suferi de dermatită actinică (cunoscută și ca dermatită solară sau solar dermatitis), care este leziunea cronică provocată de soare, practic, echivalentul arsurilor solare repetate. De asemenea, anumite boli de piele sau autoimune la câini se agravează sub acțiunea UV (de exemplu, lupusul discoid, numit popular “nas de Collie”, provoacă leziuni depigmentate pe nasul câinelui, care se ulcerază la soare). Este important ca stăpânii să înțeleagă aceste riscuri și să știe cum să își protejeze prietenii patrupezi.

În continuare vom detalia cele două tipuri principale de fotodermatoze la câini, arsura solară și fotosensibilizarea, precum și modurile de prevenție și tratament.

Arsuri solare la câini (dermatita solară)

Cum apare o arsură solară la câine?

O arsură solară apare atunci când pielea câinelui este expusă excesiv la razele ultraviolete (UV) ale soarelui, fără protecție. Razele UVB cauzează de obicei “arderea” superficială a pielii (înroșire, inflamație acută), în timp ce razele UVA pătrund mai adânc și pot contribui și ele la leziuni și la îmbătrânirea pielii. La câini, ca și la oameni, expunerea mai lungă de ~15-30 de minute la soare puternic poate produce daune la nivelul celulelor pielii. În mai puțin de o oră de soare intens, pielea neprotejată a unui câine sensibil se poate arde.

Melanina din piele și blană oferă o protecție naturală: câinii cu piele închisă la culoare și blană deasă absorb și blochează o parte din razele UV. În schimb, pielea deschisă la culoare sau roz (pigment minim) și zonele cu blană subțire sau fără păr nu au acest scut protector, la aceste zone, radiațiile UV pot pătrunde și cauza inflamarea și distrugerea celulelor. Inițial apar roșeață și iritație, iar vasele de sânge de la suprafață se dilată (de aici aspectul roz-roșiatic al pielii arse). Dacă expunerea continuă sau se repetă, celulele pielii suferă daune tot mai mari: pot apărea mici vezicule, descuamări (piele care se cojește) și chiar răni superficiale. Repetate în timp, arsurile solare duc la modificări cronice numite dermatită actinică, pielea devine îngroșată, cu zone cu cruste, pete pigmentate sau depigmentate și comedoane (puncte negre), semn că țesutul a fost afectat permanent. Aceste leziuni cronice pot degenera în tumori de piele de tip carcinom sau hemangiosarcom.

Câini predispuși la arsuri solare

Orice câine poate suferi o arsură solară dacă stă suficient de mult la soare, însă unele au un risc mult mai mare. Factori care cresc predispoziția la arsuri solare la câini includ:

Culoarea și pigmentația: Câinii cu blană albă sau deschisă la culoare și piele rozalie sunt cei mai expuși. Exemple: Dalmațianul (pete negre pe fond alb, pielea de sub petele albe este neprotejată), Bulldogul alb (englez sau american cu blană albă), Bull Terrier-ul alb, Boxerii și Pitbullii cu pete albe pe corp, Dog Argentinian (blană complet albă, piele roz). Acești câini au puțină melanină în piele, deci se “ard” mult mai rapid la soare.
Blana subțire sau rară: Câinii cu blană scurtă și rară sau cu păr foarte fin nu beneficiază de umbra și filtrul oferite de o blană deasă. De exemplu, rase precum Greyhound, Whippet, Weimaraner (blană scurtă, piele deschisă) sau chiar Chihuahua cu părul scurt și deschis la culoare pot suferi mai ușor arsuri. De asemenea, câinii tunși foarte scurt sau radați (ex: vara, un Husky sau Ciobănesc German tuns, i se expune pielea brusc la soare) au risc crescut, deoarece li s-a îndepărtat protecția naturală a blănii.
Câinii fără păr (rase nude): Evident, rasele fără blană precum Chinese Crested (Câinele Chinezesc Crestat), Xoloitzcuintli (câinele fără păr mexican) sau Câinele peruvian fără blană au pielea complet expusă. Ei necesită protecție solară absolut de fiecare dată când stau afară în soare puternic, altfel se vor arde rapid.
Culoarea nasului și a pielii expuse: Un nas roz sau deschis la culoare (depigmentat) este mult mai sensibil la soare decât nasul negru. La fel, pleoapele sau buzele roz. Chiar dacă restul corpului e acoperit de blană deasă, zonele fără păr sau cu pigment deschis (abdomen, interiorul urechilor, jurul ochilor, vârful nasului) sunt puncte vulnerabile.
Obiceiuri de stat la soare: Unii câini adoră să stea la soare ore în șir (așa-numiții “șopârle la soare”). Dacă un câine caută mereu cele mai însorite locuri din curte sau casă și se tolănește pe spate în bătaia razelor, acel câine se expune mult și riscă leziuni. De exemplu, câinii care dorm pe spate cu burtica în sus pot dezvolta arsuri pe abdomen, iar la femele expuse cronic s-au observat tumori mamare asociate cu soarele. Un “câine soare” trebuie monitorizat atent și protejat, chiar dacă nu are blana deschisă, expunerea repetată poate dăuna oricui.
Probleme dermatologice sau medicale existente: Dacă un câine are deja zone fără păr (din cauza unor alergii, dermatite, intervenții chirurgicale, răni sau paraziți) acele zone vor arde mai ușor. De asemenea, puii de câine au pielea mai sensibilă, un cățel (mai ales unul cu blana deschisă) poate suferi arsuri mai repede decât un adult, deci trebuie ferit de soare direct. Nu în ultimul rând, câinii cu boli autoimune ale pielii (ex: lupus, pemfigus) sau cu anumite afecțiuni hormonale ce cauzează pierderea părului (hipotiroidism, Cushing) vor avea pielea expusă și predispusă la probleme sub acțiunea soarelui. În cazul lupusului sau al altor boli agravate de UV, medicul veterinar îți va spune că expunerea la soare trebuie minimizată deoarece poate declanșa pusee ale bolii.

Așadar, cunoaște-ți riscul câinelui tău: dacă se încadrează în categoriile de mai sus, va trebui să fii de două ori mai atent cu protecția solară!

Semnele și efectele arsurilor solare la câini

Cum recunoști o arsură solară la câine? Imediat după expunerea excesivă, pielea devine rozalie sau roșie, semn de inflamație. La palpare, zona poate fi caldă și câinele poate resimți disconfort sau durere, va tresări sau se va linge/ scărpina. În orele și zilele următoare, pielea arsă se poate descua (coji), iar câinele poate prezenta mâncărimi pe zona afectată (deoarece stratul superficial al pielii se exfoliază). La câini, bășicile (blisterele cu lichid) și exfolierea masivă sunt mai rare decât la oameni, deoarece blana îi mai protejează parțial și pielea lor nu reacționează identic; totuși, în caz de arsură severă pot apărea vezicule mici sau zone umede, mai ales pe marginea urechilor sau pe nas.

Zonele unde vei observa prima dată semnele sunt cele subțiri și expuse: botul și în jurul nasului, marginile și vârfurile urechilor, pielea de pe cap (dacă blana e rară pe craniu), burta și zona inghinală (dacă a stat întins pe spate la soare). De asemenea, coapsele interioare, zonele unde blana e rară sau unde a fost tuns/ras recent, pot prezenta roșeață.

Consecințele pe termen scurt: Arsurile solare ușoare provoacă disconfort câinelui, pielea îl “ține” și poate fi dureroasă la mângâiere. Câinele poate evita să fie atins pe acea zonă și poate avea o stare de iritare. Arsurile mai grave pot duce la răni deschise, cruste și infecții dacă pielea este lezată suficient de mult. De exemplu, un câine cu arsuri pe vârful urechilor poate face cruste și fisuri care apoi se infectează bacterian, necesitând tratament. În cazuri foarte severe, câinele ar putea prezenta și simptome generale, letargie, febră ușoară, din cauza inflamației extinse și a durerii, însă acest lucru e rar; de obicei doar pielea local suferă.

Consecințele pe termen lung: Cea mai mare grijă o reprezintă riscul de cancer de piele. Exact ca la oameni, expunerea cronică la UV predispune la transformări canceroase în celulele pielii. Câinii pot dezvolta carcinoame cu celule scuamoase (un tip de cancer de piele malign) pe zonele distruse repetat de soare, un exemplu clasic este cancerul pe marginile urechilor sau pe nas la câinii cu urechi/bot depigmentat expuși la soare ani de zile. Un alt tip de tumoră asociată cu soarele este hemangiosarcomul cutanat (cancer al vaselor de sânge din piele) care apare mai frecvent la câinii cu multiple arsuri solare în antecedente. Evident, nu orice câine care stă la soare face cancer, dar probabilitatea crește odată cu daunele cumulative din piele. De asemenea, soarele provoacă îmbătrânirea prematură a pielii: zonele expuse devin îngroșate, fibroase, pot apărea crăpături permanente, hiperpigmentări sau depigmentări ciudate. Pe lângă aspectul inestetic, aceste modificări reduc bariera naturală a pielii, deci câinele devine mai susceptibil la infecții cutanate cronice (piodermite recurente pe acele zone, care necesită antibiotice periodic).

Atenție: Uneori, arsurile solare la câini sunt trecute cu vederea sau confundate cu alte probleme de piele! De exemplu, roșeața și cojirea pe burtă pot fi puse pe seama unei alergii sau dermatite de altă natură. Un indiciu că e vorba de soare este distribuția leziunilor: zonele albe sunt afectate, cele negre rămân sănătoase. Dacă observați că pielea neagră/pigmentată a câinelui este normală, iar petele roz/albe sunt cele arse, gândiți-vă la soare ca posibil vinovat. De asemenea, pruritul (mâncărimea) în arsurile solare nu este foarte intens de obicei, câinelui îi e mai mult durere sau jenă, spre deosebire de alergii unde scărpinatul este puternic. Desigur, un veterinar poate confirma prin examinare (uneori e nevoie chiar de biopsie a pielii pentru a distinge dermatita actinică de alte boli), dar ca stăpân e bine să ai aceste indicii în vedere.

Fotosensibilizarea la câini (reacții de fotosensibilitate)

Ce este fotosensibilizarea și cum diferă de o arsură obișnuită?

Fotosensibilizarea (numită și fototoxicitate indusă sau hipersensibilitate la lumină) este o afecțiune în care pielea devine anormal de sensibilă la lumina solară din cauza unei substanțe fotodinamice prezente în organism. Cu alte cuvinte, nu doar soarele în sine este problema, ci și un factor intern sau extern care face ca pielea să reacționeze exagerat la doze de UV care altfel ar fi tolerabile. Important de reținut: fără acel agent sensibilizant, lumina solară nu ar provoca leziuni notabile, deci fotosensibilizarea este distinctă de arsura solară “clasică”.

Mecanismul este următorul: o substanță chimică (denumită fotodinamică) se acumulează în piele sau la suprafața ei. Când lumina (în special razele UVA) atinge moleculele respective, acestea se activează și eliberează energie sub formă de radicali liberi și alte compuși care distrug celulele pielii din imediata apropiere. Gândiți-vă la aceste substanțe ca la niște “capcane solare”, stau latent, dar când vine lumina, se transformă în toxine care ard pielea din interior. Rezultatul este o dermatită severă, numită uneori și dermatită fototoxică.

Diferența cheie față de arsura solară simplă: în fotosensibilizare, fără substanța declanșatoare nu ar exista leziuni la doza respectivă de UV. Un câine normal poate sta 30 de minute la soare fără probleme majore, dar un câine fotosensibilizat, dacă are substanța toxică în piele, poate suferi leziuni grave chiar și într-un interval scurt de expunere. De asemenea, fotosensibilizarea poate apărea și în zone bine pigmentate sau acoperite de blană, nu doar pe cele albe, deoarece agentul toxic acționează unde este prezent, indiferent de pigment, lumina necesară poate pătrunde chiar și prin blană dacă agentul este suficient de reactiv.

Există două tipuri principale de fotosensibilizare la câini (după mecanismul de obținere a substanței fototoxice):

Fotosensibilizare primară (Type I): apare când câinele ingerează, inhalează sau intră în contact direct cu o substanță fototoxică. Aceasta intră în sânge în forma ei activă și se depozitează în piele. Exemple: Un câine care mănâncă o plantă precum sunătoarea (Hypericum perforatum, conține hipericină) sau hrișcă (Fagopyrum, conține fagopirină) poate deveni fotosensibil. La fel, anumite medicamente administrate câinelui au ca efect secundar fotosensibilizarea: de exemplu, unele antibiotice (doxiciclina și alte tetracicline, anumite sulfonamide), medicamente anti-fungice sau chiar diuretice ori antiinflamatoare pot crește sensibilitatea la UV. Substanțele aplicate pe piele pot și ele declanșa reacții, de exemplu, gudronul de cărbune (un vechi remediu antiscabios) sau anumite dezinfectante pot lăsa reziduuri fototoxice. Practic, la fotosensibilizarea primară, câinele a luat cumva “otrava” care reacționează la soare.
Fotosensibilizare secundară (hepatogenă, Type III): apare secundar unei boli interne, de obicei a ficatului. În acest caz, substanța fotodinamică se formează în interior, de exemplu, la animalele erbivore, un pigment numit filoeritrină (produs din clorofila ingerată) este detoxifiat de ficat; dacă ficatul e bolnav, pigmentul se acumulează în corp și provoacă fotosensibilizare. La câini, acest mecanism e mai rar, deoarece dieta lor e diferită, dar orice boală hepatică severă sau intoxicație ce afectează ficatul poate duce la acumularea unor porfirine sau compuși care să facă pielea fotosensibilă. Cu alte cuvinte, un câine cu insuficiență hepatică poate prezenta o sensibilitate extremă la soare, ca parte din manifestările bolii.

Indiferent de tip, semnele clinice ale fotosensibilizării sunt similare și adesea dramatice. De aceea, vom discuta împreună manifestările și cauzele posibile.

Cauze și situații care pot declanșa fotosensibilizare la câini

Enumerăm mai jos cele mai întâlnite surse de fotosensibilizare la câini, pentru a ști ce să eviți și când să fii vigilent:

Ingestia unor plante fototoxice: Câinii curioși sau cei care au acces la suplimente pe bază de plante pot consuma substanțe periculoase. Sunătoarea (pojarnita) este un exemplu celebru, conține hipericină, care produce fotosensibilizare severă. Alte plante cunoscute: hrișcă (frunzele și tulpinile), lumânărica de baltă (Hypericum aquaticum), unele specii de trifoi și lucernă (pot conține compuși fotoactivi, mai ales dacă sunt mucegăite). Deși intoxicațiile cu plante sunt mai rare la câini decât la animale de fermă, ele există. Atenție la ceaiurile sau suplimentele naturale pe care le-ar putea linge câinele, de exemplu, un unguent cu sunătoare aplicat pe pielea câinelui pentru altă problemă poate cauza, paradoxal, leziuni grave dacă acel loc este expus la soare.
Substanțe chimice de mediu: Contactul cu anumite substanțe poate lăsa reziduuri pe pielea câinelui, care devin toxice la soare. Gudronul, uleiurile petroliere, coloranții industriali, dezinfectante precum fenolii, dacă câinele umblă prin astfel de substanțe (ex: într-un garaj, pe un șantier) și apoi stă la soare, poate face o reacție urâtă pe piele. Chiar și unele produse de uz veterinar mai vechi (de exemplu, șampoane antiseborice cu gudron sau tratamente antiparazitare cu amitraz) pot crește sensibilitatea pielii la UV temporar.
Medicamente fotosensibilizante: După cum am menționat, unele medicamente administrate intern predispun la fotosensibilizare. Tetraciclinele (ex. doxiciclina, folosită în infecții) sunt notoriu fotosensibilizante, stăpânii sunt adesea avertizați să nu stea la soare când iau astfel de pastile; același efect îl pot avea la câini. Sulfonamidele (unele antibiotice folosite în infecții urinare sau digestive) și ele pot declanșa reacții cutanate la soare. Alte medicamente raportate includ anumite diuretice tiazidice, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) și chiar unele antihistaminice, așadar, dacă câinele tău urmează un tratament, întreabă medicul veterinar dacă trebuie să eviți soarele.
Boli hepatice sau intoxicații grave: Un câine cu ficatul foarte afectat (hepatită toxică, ciroză, intoxicație cu cupru sau alte metale grele) poate acumula în sânge compuși care sensibilizează pielea la soare. Aceste cazuri sunt rare, dar posibile. De obicei, în astfel de situații câinele are oricum semne de boală severă (icter, apatie, lipsa poftei de mâncare) și fotosensibilitatea apare ca un efect secundar, pielea sa se va înroși și ulcera la soare mult mai ușor.
Boli autoimune și de piele agravate de UV: Aici nu e vorba de fotosensibilizare “chimică”, dar merită menționat. Afecțiuni precum lupusul eritematos cutanat (discoid), pemfigusul foliaceu și altele pot fi declanșate sau agravate de expunerea la soare. Câinii cu astfel de boli prezintă leziuni (ulcerații, cruste) pe nas, bot, urechi, care se înrăutățesc vizibil după plajă. Dacă știi că patrupedul tău are un diagnostic de boală de piele mediată imun, discută cu veterinarul despre protecția solară, este esențială, pentru că acești câini practic au o “alergie la soare” în sensul că razele UV declanșează autoimunitatea în piele.

Manifestările fotosensibilizării la câini

Un câine care suferă de fotosensibilizare va avea, inițial, semne ce pot semăna cu o arsură solară obișnuită, dar evoluția este mult mai rapidă și severă. Iată la ce să fii atent:

Disconfort extrem la lumină: Un câine fotosensibil va încerca să evite lumina solară cu orice preț. Se va agita, căuta umbra, poate chiar încerca să se ascundă sau să fugă de soare. Practic, devine fotofob, lumina îi provoacă imediat durere pe piele. Acest comportament apare mult mai pronunțat decât la o arsură solară normală, unde disconfortul vine mai târziu. Dacă vezi că patrupedul tău, altfel iubitor de soare, dintr-odată urlă, se foiește și fuge la umbră când e scos afară, e un semnal de alarmă.
Roșeață bruscă și difuză: Pielea expusă (de exemplu, în jurul ochilor, pe trufa nasului, pe interiorul urechilor, zonele fără păr) devine roșu intens foarte repede, uneori chiar în timpul expunerii. La scurt timp, roșeața poate fi însoțită de umflături (edem) și urticarie, pot apărea blânde sau erupții ca o iritație generalizată.
Prurit și durere: Câinele va începe să se scarpine frenetic în zonele afectate (urechi, bot), uneori creându-și leziuni suplimentare. Pielea “ține” și doare, așa că poate alterna scărpinatul cu linsul și mușcatul pielii în încercarea de a se alina. Din păcate, asta agravează rănile.
Leziuni grave pe piele: Dacă expunerea continuă chiar și puțin sau dacă nu s-a intervenit imediat, pielea fotosensibilizată poate suferi necroză. Practic, straturile superficiale ale pielii mor și se formează ulcere (zone lipsite de piele, sângerânde, acoperite de exudat). Se vor vedea cruste groase, zone umede și lipicioase de la serozități, păr care cade lăsând petice de chelie. Aceste leziuni seamănă cu arsuri chimice sau termice severe. Spre deosebire de o arsură solară simplă, care rar face răni deschise, fotosensibilizarea aproape întotdeauna duce la răni dacă nu este oprită expunerea la timp.
Stare generală alterată: Din cauza durerii și a reacției toxice, câinele poate fi abătut, fără poftă de mâncare, cu febră. Practic, este ca o otrăvire care îi provoacă și leziuni cutanate. În cazuri foarte severe, dacă suprafața de piele afectată e mare (spate, flancuri etc.), câinele poate intra în șoc (slăbiciune extremă, mucoase palide, puls slab), asta se poate întâmpla și din cauza infecțiilor care se instalează rapid pe pielea devitalizată sau a pierderii de lichide prin plăgi. Fotosensibilizarea netratată la animale poate fi fatală în cazuri grave, deci e clar o urgență.

Un aspect interesant: la fotosensibilizare, leziunile pot apărea și pe piele pigmentată sau acoperită de păr, de exemplu pe spate sau pe lateralele corpului, nu doar pe burtă sau bot. De ce? Pentru că agentul toxic circulă prin tot corpul. Dacă ai dat câinelui un medicament fotosensibilizant, toată pielea lui conține substanța; zonele expuse la soare vor reacționa, dar dacă lumina pătrunde chiar și printre firele de blană, poate declanșa reacția. Totuși, de regulă zonele depigmentate și subțiri vor suferi primele și cel mai rău, pentru că acolo UV-ul ajunge cel mai ușor.

Arsură solară vs. fotosensibilizare, tabel comparativ

Pentru a evidenția clar diferențele dintre o arsură solară simplă și fotosensibilizarea fototoxică, iată un tabel comparativ:

Aspect	Arsuri solare (dermatită actinică)	Fotosensibilizare
Cauză	Expunere excesivă la raze UV (în special UVB) fără protecție; pielea “se arde” direct de la soare. Nicio substanță specială nu este implicată, doar soarele produce leziunea.	Reacție anormală la soare din cauza unei substanțe fotodinamice în piele (ingestia sau contactul cu anumite plante/medicamente, sau acumulare de toxine din boli interne). Razele UV interacționează cu acea substanță și declanșează un efect toxic asupra pielii.
Zone afectate	Predominant zone neprotejate de blană/pigment: pielea albă sau roz, păr subțire (bot, în jurul nasului, urechi, mai ales vârfuri, burtă, zona inghinală, coapse interne, eventual pe spate la rase cu păr rar). Zonele negre sau bine acoperite de blană sunt de obicei cruțate (protejate de melanină).	Zonele expuse la soare se afectează în primul rând, dar pot fi atât zone depigmentate cât și pigmentate. Dacă substanța toxică e distribuită în piele pe tot corpul, pot fi lezate și regiuni cu blană (dacă lumina ajunge la piele). Adesea se observă leziuni pe bot, urechi, jurul ochilor, unde pielea e subțire, dar și pe spate, flancuri, dacă acolo a pătruns UV.
Debut și evoluție	Apare după expunere prelungită (ore întregi sau zile cumulative) la soare puternic. Roșeața și durerea pot deveni evidente la câteva ore după expunere și se pot accentua în următoarele 24 de ore. Leziunile sunt de obicei superficiale și vindecabile în câteva zile (dacă expunerea încetează). Evoluția e mai lentă, adesea observi abia seara că pielea e roșie după o zi de plajă.	Poate apărea chiar și după expuneri scurte (minute) dacă substanța toxică este prezentă și puternic fotoactivă. Semnele (durere, roșeață intensă) pot debuta aproape imediat sub soare. Evoluția este rapidă: de la roșu se trece la vezicule, ulcere și necroză în decurs de ore, nu zile, dacă expunerea continuă. Fără intervenție, se agravează foarte repede și poate duce la complicații sistemice.
Simptome locale	Roșeață moderată, piele uscată, caldă la atingere; sensibilitate la palpare. Pot apărea descuamări (cojirea pielii) și mâncărimi ușoare. În caz de arsură severă, cruste fine, mici vezicule sau zone umede, dar rar ulcere adânci. Pruritul (mâncărimea) este de obicei mild; predomină disconfortul/durerea la atingere.	Roșeață intensă, difuză, cu umflare (edem). Apar rapid bășici mari, ulcere, cruste groase și porțiuni de piele moartă (necroză). Câinele are mâncărimi foarte mari inițial și durere puternică ulterior (pe măsură ce apar rănile). Leziunile arată ca arsuri grave sau dermatită alergică severă, cu eroziuni întinse.
Stare generală	De obicei, câinele rămâne în formă relativ bună. Poate fi agitat din cauza disconfortului, dar nu apar de regulă simptome sistemice (febra, apatie) la arsurile ușoare/moderate. Doar în cazuri excepționale (arsuri pe suprafață foarte mare) pot exista febră mică sau oboseală, însă rar.	Câinele poate deveni deprimat, letargic, poate refuza mâncarea. Durerile pot provoca stres intens (scheunat, neliniște). Posibilă febră din cauza inflamației și a infecțiilor secundare. În cazuri grave, există risc de deshidratare, infecții generalizate (septicemie) și chiar șoc, ceea ce îl face o urgență medicală majoră.
Factori de risc	Orice câine lăsat prea mult la soare. Riscul crește pentru: blană albă/deschisă, păr scurt sau chelie, piele roz, rase precum Dalmațian, Bull Terrier, Boxer alb, Pitbull, Whippet, Chihuahua deschis etc. De asemenea, expunerea la altitudini mari sau lângă suprafețe reflectante (apă, nisip) intensifică radiațiile UV și riscul de arsuri.	Nu depinde de rasă sau culoare în mod direct, ci de expunerea la un fotosensibilizant. Orice câine poate fi afectat dacă: a mâncat plante ca sunătoarea, a primit medicamente fotosensibile (tetraciclină, sulfonamidă etc.), are ficatul bolnav grav sau are o boală de piele care favorizează reacția la soare. Practic, chiar și un câine negru se poate arde prin fotosensibilizare dacă există agentul toxic; totuși, zonele fără păr vor suferi cel mai mult inițial.
Tratament	Primul pas: scoate câinele de la soare! Leziunile ușoare se tratează simptomatic: comprese reci pe zonele roșii, gel de aloe vera pur pentru calmare, menținerea pielii hidratate. Dacă arsura e moderată, un veterinar poate prescrie unguente cicatrizante sau creme cu antibiotic (dacă sunt răni) și eventual antiinflamatoare pentru durere. Arsurile severe pot necesita tratament veterinar cu antiinflamatoare steroidiene (ex. cremă cu cortizon) pentru a reduce reacția pielii și analgezice. Vindecarea completă poate dura 1-2 săptămâni, timp în care câinele trebuie ferit de soare.	Este considerată o urgență veterinară. Câinele trebuie ținut departe de orice lumină UV (ideal în întuneric total sau bandajat pe zonele afectate) până se stabilizează. La cabinet, medicul va trata atât pielea, cât și cauza: se va întrerupe expunerea la toxină (spălături gastrice sau cărbune activ dacă e intoxicație recentă, oprirea medicamentului suspect, tratarea bolii hepatice dacă e posibil). Pentru piele: curățarea rănilor, antibiotice (pentru infecții secundare), corticosteroizi injectabili sau orali (reduc inflamația masivă), unguente cicatrizante și pansamente sterile pe leziuni extinse. Se controlează durerea cu analgezice puternice. În funcție de gravitate, poate fi nevoie de perfuzii (fluide intravenoase) și chiar de spitalizare. Vindecarea poate dura săptămâni, iar cicatricile pot rămâne permanente. Evident, pe viitor se va evita strict orice expunere la soare până la eliminarea completă a substanței din corp și se va supraveghea starea ficatului la nevoie.

(După cum se vede, fotosensibilizarea este mult mai gravă și implică o gestionare complexă, pe când arsura solară simplă este dureroasă dar mult mai ușor de controlat. În practică, dacă suspectezi fotosensibilizare la câinele tău, trebuie să mergi de urgență la veterinar.)

Prevenirea arsurilor solare și a fotosensibilizării

Cea mai bună “tratare” a acestor probleme este prevenția, să nu ajungă câinele să se ardă sau să fie expus la riscuri. Iată măsurile de bază pentru a-ți proteja cățelul de efectele nocive ale soarelui:

Asigură umbră și limitează expunerea: În zilele însorite și mai ales vara, orice câine trebuie să aibă mereu acces la un loc umbrit și răcoros. Dacă stați în curte, amenajează o zonă cu umbră deasă (copertină, umbrelă, copac) unde câinele să se poată retrage. Evită plimbările sau joaca prelungită la orele de prânz (10:00, 16:00) când soarele este puternic. Planifică ieșirile lungi dimineața devreme sau seara, când radiațiile UV sunt mai slabe și temperaturile mai blânde. Dacă locuiești la munte sau mergi cu câinele la plajă, fii conștient că radiația UV este mai intensă (altitudinea mare + reflexia nisipului/apelor). Acolo, pauzele la umbră și protecția devin și mai importante. (Bonus: aceste măsuri ajută și la prevenirea insolației și a supraîncălzirii câinelui în zilele toride!)
Nu lăsa câinele să zacă la soare prea mult: Un pic de bronzat pe burtică poate fi plăcut pentru el, dar fii atent dacă vezi că adoarme la soare. Cheamă-l periodic la umbră, oferă-i apă proaspătă și convinge-l să ia pauze. Câinii nu realizează că “fac buba” stând la soare, așa că tu ești responsabil să îi gestionezi timpul de expunere.
Protejează fizic pielea câinelui: Pentru câinii cu risc mare (blană albă, fără păr etc.), poți folosi îmbrăcăminte de protecție UV. Există pe piață tricouri sau costume subțiri pentru câini special concepute să blocheze razele UV. Acestea sunt realizate din materiale ușoare, respirabile, dar cu țesătură densă și uneori cu strat UV. De exemplu, o cămașă de protecție solară pentru câini poate fi utilă la o drumeție pe munte sau o zi la plajă, acoperă spatele, flancurile și partea superioară a câinelui, lăsând picioarele libere. Asigură-te doar că hainele sunt comfortabile și nu restricționează mișcarea sau ventilația (ca să eviți supraîncălzirea). În plus, pentru zonele greu de acoperit (nas, urechi), există și accesorii: de exemplu, pentru câinii toleranți se pot folosi șepcuțe sau pălării pentru câini care le umbrește capul și fața, ori chiar ochelari de soare canini (doggles) care protejează ochii și pielea din jurul lor de UV. Nu toți câinii acceptă asemenea accesorii, dar merită încercat dacă ai un cățel foarte expus (ex: un câine care însoțește stăpânul pe barcă în larg sau la pescuit toată ziua).
Ai grijă la tunsori și grooming vara: Mulți stăpâni tund câinii vara pentru a-i ajuta să suporte căldura, însă o tunsoare prea scurtă poate expune pielea la soare și crește riscul de arsuri. Rasele cu blană dublă (Husky, Ciobănesc, Golden Retriever etc.) nu ar trebui rase la piele, blana lor oferă și protecție UV. Dacă totuși trebuie să-l tunzi (din motive medicale sau confort), lasă măcar 2-3 cm de blană pentru protecție și aplică neapărat cremă solară pe zonele rase când îl scoți afară.
Evită substanțele potențial fototoxice: Nu lăsa câinele să mănânce plante necunoscute din curte sau de pe câmp. Ține medicamentele umane și veterinare potențial fotosensibilizante departe de îndemâna lui (oricum ar trebui ferite, dar e de reținut că ingestia accidentală poate avea și acest efect). Dacă urmează un tratament prescris de medic, întreabă dacă are restricții la soare. De exemplu, dacă veterinarul îi dă doxiciclină (un antibiotic), acesta ar trebui să te avertizeze să eviți plimbările lungi sub soare intens pe durata tratamentului. Citește prospectele și fii vigilent la “fotosensibilitate” ca efect secundar.
Monitorizează pielea și blana: Verifică des pielea câinelui, mai ales dacă obișnuiți să stați mult pe afară. Uită-te după roșeață, scuame, cruste sau orice schimbare (culoare, noduli) pe zonele expuse, pe nas, urechi, burtă etc. Cu cât observi mai repede o iritație incipientă, cu atât poți acționa mai repede (mutat la umbră, aplicat protecție, vizită la veterinar). În plus, la câinii care fac plajă frecvent, e bine ca veterinarul să verifice anual orice leziune suspectă (o rană care nu se mai vindecă, o crustă persistentă, o pată care s-a mărit) pentru a depista timpuriu un posibil cancer de piele. Controlează blana: dacă observi că devine rară într-o zonă (năpârlire excesivă localizată), acea zonă poate avea nevoie de protecție solară suplimentară.
Hidratare și îngrijire generală: O piele sănătoasă și hidratată rezistă mai bine la stresul solar. Asigură hrana bogată în acizi grași Omega-3 și Omega-6 (susțin sănătatea pielii și a blănii). Oferă mereu apă proaspătă câinelui în zilele calde, hidratarea corectă ajută pielea să se refacă și reglează temperatura corpului. Poți chiar pulveriza ușor apă pe blana câinelui în zilele toride (efect de răcorire), dar ai grijă să nu îl uzi excesiv pe zonele expuse și apoi să stea la soare, pentru că apa pe piele + soare pot amplifica radiația (efect de lupă). Mai bine udă-l și ține-l puțin la umbră să se usuce parțial înainte de a ieși din nou la soare.
Folosește cremă de protecție solară pentru câini: Vom detalia acest aspect în continuare, pentru că este un pilon important al prevenției.

Creme de protecție solară pentru câini: cum și ce să alegi

Da, există creme de protecție solară speciale pentru câini și alte animale! Acestea sunt formulate astfel încât să fie sigure dacă sunt ling (căci inevitabil câinele va linge blana/ pielea unde e dat cu cremă) și să nu conțină ingrediente toxice pentru ei. Utilizarea unei creme solare canine este cea mai eficientă metodă de a preveni arsurile pe zonele pe care nu le poți acoperi altfel.

Ce fel de cremă solară să folosesc pentru câine?

Ideal: produse dedicate animalelor. Caută la pet-shopuri, cabinete veterinare sau farmacii veterinare creme sau spray-uri cu factor de protecție (SPF) pentru câini/pisici. Acestea de obicei vin cu SPF 30, 50 sau chiar mai mare, asigurând protecție atât UVA cât și UVB. Exemple: HelioVet SPF50+ (cremă sau spray de la firma Stangest), Maxani SunCare SPF30 (cremă solară veterinară cu filtre sigure, fără zinc sau salicilați), diverse spray-uri pet-friendly SPF15-50 importate. Uită-te pe etichetă după mențiunea “pet safe” sau “pentru animale”. Aceste creme sunt formulate să nu irite pielea câinelui și, foarte important, fără substanțe otrăvitoare pentru el.
Alternativ: creme pentru bebeluși/copii, DAR cu atenție la ingrediente. Dacă nu găsești un produs veterinar, poți întreba medicul despre folosirea temporară a unei creme pentru sugari (baby sunscreen). Acestea sunt făcute pentru piele sensibilă și de obicei nu conțin parfum sau coloranți. Totuși, atenție mare: multe creme de copii conțin oxid de zinc, un excelent filtru solar pentru oameni, dar extrem de toxic pentru câini dacă este ingerat. Câinele, lingându-se, poate înghiți zincul, care îi distruge globulele roșii și poate cauza anemie severă și tulburări gastrointestinale. Prin urmare, dacă recurgi la o cremă “umană”, alege una fără oxid de zinc și fără derivati de PABA sau salicilați (vezi mai jos lista de ingrediente de evitat). Cremele cu dioxid de titan ca filtru mineral sunt preferabile, acesta fiind considerat mai sigur. Oricum, folosește o cantitate mică și supraveghează câinele să nu se lingă imediat.
Evită rețetele de “protecție solară naturală DIY”. Pe internet circulă idei precum aplicarea de ulei de cocos, unt de shea sau ulei de morcov pe pielea câinelui ca protecție. Acestea oferă un SPF foarte scăzut (sub 5) și nu vor preveni arsurile serioase, plus că pot face câinele să miroasă apetisant pentru el (va linge și mai mult). Mai bine folosești o cremă specială testată. Ingredientele naturale sunt utile ca adjuvanți în creme (de exemplu, aloe vera, unt de shea, vitamina E apar în multe creme veterinare ca hidratanți), dar nu ca singură protecție UV.

Ingrediente, ce este sigur și ce nu pentru câini?

Este util să cunoști câteva ingrediente comune din cremele solare și cum reacționează câinele la ele:

Oxid de zinc, EVITĂ! Acest compus mineral este des folosit în cremele solare umane (reflectă razele UV foarte bine). Din păcate, dacă un câine linge crema cu oxid de zinc, poate suferi intoxicație cu zinc, care duce la vărsături, diaree și anemie hemolitică gravă (distrugerea celulelor roșii, necesitând chiar transfuzii). Zincul este toxic chiar și în doze mici ingerate. Așadar, nu folosi creme cu zinc pe câine, sau dacă o faci în caz de forță majoră, aplică extrem de puțin și împiedică-l categoric să lingă. Există pe piață spray-uri veterinare cu oxid de zinc pentru protecție (mai degrabă pentru cai și vaci), personal nu le-aș recomanda la câine din motivele de mai sus, decât eventual pe o zonă unde sigur nu poate linge (de exemplu, vârful urechilor, dar și acolo tot ajunge prin scărpinat).
Dioxid de titan, OK pentru câini. Un alt filtru mineral, des folosit și la oameni și considerat inert. Dioxidul de titan nu se absoarbe semnificativ și dacă e înghițit nu provoacă otrăvire ca zincul (poate doar stomac deranjat dacă ar linge mult). Multe creme speciale pentru animale folosesc TiO2 ca ingredient activ principal pentru ecranare UV. Deci căutați titan în lista de ingrediente la cremele pet-friendly.
Parabenzi, acid para-aminobenzoic (PABA), de evitat. PABA a fost un ingredient UV folosit în trecut la oameni, dar a căzut în dizgrație pentru că dă frecvent reacții alergice și iritații. Unele creme mai vechi sau ieftine ar putea încă să îl conțină. La câini, ar putea cauza dermatită de contact. Mai bine fără.
Salicilați (ex. octyl salicylate, homosalate), de evitat. Sunt filtre UV chimice (absorbanți UVB) destul de comune în loțiunile solare pentru adulți. Problema la câini: fac parte din familia salicilaților, înrudiți cu aspirina. Dacă sunt înghițiți sau absorbiți în cantitate, pot cauza toxicitate (ulcerații gastrice, probleme de coagulare). Mai mult, unele pot da iritații cutanate. Multe creme veterinare specifică “fără salicilați” pe etichetă.
Oxybenzone, avobenzone, octocrylene și alte filtre chimice complexe, controversate. Aceste nume greu de pronunțat sunt filtre UV sintetice folosite la oameni pentru a proteja pe spectru larg. La câini, nu există studii clare despre toxicitatea lor, dar oxybenzone în particular este considerat un potențial perturbator endocrin la oameni și probabil nu e o idee bună ca patrupedul să-l lingă. Dacă crema pet-friendly le conține, înseamnă că producătorul le-a considerat sigure în doza respectivă. Dar personal aș alege, dacă pot, o cremă cu filtre minerale (titan) și eventual organice sigure, în locul unui cocteil chimic. Dacă totuși folosești o cremă umană ce are, de exemplu, avobenzone (filtru UVA), nu e un capăt de lume, doar aplică puțin și urmărește să nu o lingă.
Parfumuri, coloranți, alcool, evită-le. Orice parfum sau ulei esențial adăugat poate irita nasul sensibil al câinelui și poate cauza alergii sau dermatită de contact. Plus că mirosul plăcut pentru noi poate încuraja câinele să se lingă (ex: creme cu aromă de cocos sau vanilie, câinelui i se vor părea delicioase). Alege produse fără parfum (fragrance free). Alcoolul denat (denaturat) present în unele spray-uri poate usca pielea și da usturime, nu e ideal.
Aloe vera, vitamina E, unt de shea, ulei de cocos, pantenol etc., ingrediente benefice adesea incluse în cremele pentru animale. Aloe vera și pantenolul calmează și hidratează pielea, reduc inflamația. Vitamina E și extractele de mușețel sunt antioxidante și liniștitoare. Untul de shea și uleiul de cocos sunt emoliente care ajută la hidratare și creează o barieră protectoare. Aceste componente sunt sigure pentru uz extern la câini. Desigur, dacă ingestia ar fi masivă (câinele linge jumătate de tub de cremă naturală), chiar și ele pot da diaree, dar în mod normal nu au toxicitate sistemică ca zincul sau altele.

În concluzie despre alegerea cremei: Citește eticheta! Optează pentru SPF 30 sau mai mare, fără zinc, fără PABA, fără parfum, ideal cu dioxid de titan. Multe creme veterinare vor sublinia aceste aspecte. Dacă ai dubii, cere recomandarea medicului veterinar, el poate cunoaște branduri disponibile local și potrivite nevoilor câinelui tău.

Cum și unde aplicăm crema de protecție la câine?

Aplicarea corectă face diferența între o protecție eficientă și un fals sentiment de siguranță:

Zone de aplicare: Țintește zonele cele mai expuse și sensibile: nasul și în jurul botului (atenție să nu intre în nări, aplică pe pielea de deasupra nasului și pe puntea nasului până la trufa), buzele, marginile pleoapelor (ai grijă să nu îi dai în ochi!), urechile, mai ales pe dosul urechilor și pe vârfuri (interiorul urechii dacă nu e bine pigmentat), burta și inghinal (dacă are blăniță rară acolo sau îi place să stea cu burtica la soare), coapsele interioare, zona inghinală și perianală dacă sunt fără păr. De asemenea, cicatricile sau zonele rase recent (de la o operație sau ecografie, de exemplu) ar trebui protejate. Pe spate și restul corpului nu e nevoie dacă are blană deasă, crema ar ajunge pe păr, nu pe piele; exceptie fac animalele fără păr, unde practic trebuie uns tot corpul expus.
Când să aplici: Cu puțin timp înainte de expunerea la soare. Ideal cu 15-20 de minute înainte de a ieși afară, ca să se absoarbă puțin în piele și să formeze pelicula de protecție. În realitate, știm că nu e ușor să ții câinele nemișcat după ce l-ai uns, dar măcar 5 minute de distragere în casă ajută.
Cantitatea și modul de aplicare: Aplică un strat subțire, uniform. Nu îmbălsăma câinele în cremă, pe de o parte va fi neplăcut pentru el, pe de alta va avea mai multă cremă de lins. În schimb, pune puțină cremă pe degete și masează ușor în piele, extinzând bine pe toată zona țintă. De exemplu, pe nas: ungi întâi puntea nasului și zona dintre ochi, apoi întinzi spre vârful trufei. La urechi: prinde urechea între degete și întinde pe ambele fețe ale vârfului. Asigură-te că acoperi toată pielea expusă, altfel soarele “va găsi” punctul neacoperit. Dacă folosești spray, nu pulveriza direct pe fața câinelui! Pulverizează în palmă și apoi aplică cu mâna pe nas și urechi, ca să eviți ochii și inhalarea.
Reaplicarea: Exact ca la oameni, protecția scade în timp. Dacă petreceți mai mult de 2 ore afară, reaplică crema. Neapărat reaplică după ce câinele înoată sau se bălăcește, chiar și cremele “waterproof” își pierd din efect după apă. Chiar și după joacă intensă sau dacă s-a tăvălit prin iarbă, e posibil să fi șters crema, deci mai pune un strat subțire. Ca regulă, la fiecare 2-3 ore ar trebui pusă din nou, mai ales la soare direct.
Distragerea atenției: Mulți câini, imediat după ce simt ceva pe piele/blană, încep frenetic să se toaleteze. Pentru a evita ca azorul să lingă toată crema muncită, distrage-l câteva minute: joacă-te cu el, oferă-i o jucărie preferată sau o recompensă de ros (un os, un bully stick) care să-l țină ocupat. În 5-10 minute crema se absoarbe parțial și protecția rămâne chiar dacă mai linge el un pic.
Nu uita de tine! Când aplici crema la câine, e un moment bun să-ți amintești să te protejezi și tu de soare 😅, un stăpân cu insolație nu mai poate avea grijă de cățel.

În fine, nu trebuie să dai cu cremă dacă afară e înnorat sau stați la umbră toată ziua, nu? Greșit! Chiar și în zilele noroase, până la 80% din radiațiile UV trec de nori. Așa că, dacă ai un câine sensibil, aplică protecție și în lumina difuză. De asemenea, iarna la munte, zăpada reflectă puternic razele solare, nu uita de protecție pe nas și urechi chiar dacă e frig.

Prim ajutor și tratament pentru arsurile solare la câini

Chiar și cu toate măsurile de precauție, accidente se pot întâmpla: poate ai uitat să îi reaplici crema, poate a ațipit prea mult la soare fără să observi, sau poate pur și simplu era o zi foarte însorită și câinele a fost expus mai mult decât credeai. Important este să recunoști repede că puiul tău are o arsură solară și să acționezi. Iată ce poți face:

Mută câinele imediat la umbră sau într-un spațiu interior răcoros. Îndepărtează-l de sursa de radiații UV, stop expunerii este primul pas, altfel fiecare minut agravează arsurile. Du-l într-o cameră răcoroasă, pornește un ventilator sau aerul condiționat moderat, ca să-i scadă temperatura corporală dacă e încins.
Examinează-ți câinele și evaluează gravitatea. Uită-te la zonele cheie: nas, urechi, burtă. Dacă vezi doar o roșeață ușoară și câinele nu pare foarte deranjat (doar se linge puțin), probabil e o arsură superficială. Dacă pielea e roșu aprins, cu zone lipite, eventual vezicule sau răni, iar câinele chiar schelălăie de durere sau stă trist, e o arsură severă. De asemenea, verifică starea generală: are câinele febră? (pune mâna pe burtă sau în interiorul urechilor, dacă simți că arde, e posibil să aibă febră), e apatic sau normal? Aceste observații te vor ajuta să decizi dacă e cazul să mergi urgent la medic.
Aplică măsuri de răcorire locală pentru arsurile ușoare: Pentru zonele înroșite, compresele reci pot face minuni. Ia un prosopel curat, înmoaie-l în apă rece (nu gheață bocnă, doar rece), stoarce-l ușor și ține-l pe zona afectată câteva minute. De exemplu, dacă urechile sunt arse, poți înfășura vârfurile urechilor în prosopul rece. Dacă burta e roșie, așază prosopul pe burtică și ține-l acolo. Răceala va calma inflamația și va ameliora durerea. Atenție: nu folosi gheață direct pe pielea câinelui! Poate provoca vasoconstricție bruscă și chiar șoc termic local. Apa rece e suficientă. Reîmprospătează compresa când se încălzește.
Aloe vera gel pur (100%): Dacă ai la îndemână gel de aloe (fără aditivi, ideal direct din plantă sau un produs pur pentru uz dermatologic), îl poți aplica într-un strat subțire pe pielea iritată. Aloe vera are efect calmant, antiinflamator și hidratant. Mulți veterinari o recomandă pentru arsurile minore la animale. Asigură-te doar că gelul nu conține alcool sau parfum adăugat (care ar ustura). Lasă gelul să se usuce natural pe piele; e ok dacă îl linge un pic, aloe nu e toxică în cantități mici (doar laxativă). Dacă nu ai aloe, poți folosi cremă cu pantenol (gen Bepanthen), care e în general sigură la câini și ajută la regenerarea pielii.
Nu folosi remedii umane potențial nocive: Evită cremele obișnuite de arsură solară pentru oameni care pot conține anestezice locale precum lidocaină sau benzocaină, acestea pot fi toxice pentru câini dacă sunt ingerate (și oricum pot irita pielea canină). De asemenea, nu aplica unt, ulei, oțet sau alte “leacuri băbești” pe pielea arsă a câinelui, pot agrava situația sau provoca infecții.
Observă-ți câinele îndeaproape timp de câteva ore. Dacă arsura a fost ușoară, cu odihnă la umbră și comprese reci, câinele ar trebui să fie relativ ok, poate puțin mai liniștit decât de obicei, dar mâncând și bând normal. Dacă însă pare în continuare în suferință (tremură, plânge, respiră repede), sau dacă vezi semne noi (umflături, vezicule, leziuni), e momentul să consulți medicul veterinar chiar în aceeași zi.
Când să mergi la veterinar: Oricând ai dubii, e mai bine să mergi la medic. În mod special, solicită ajutor veterinar de urgență dacă:
Câinele are bășici mari, răni deschise, sângerări pe piele după statul la soare.
Prezintă letargie accentuată, refuză mâncarea sau apa, vomită ori are diaree (pot fi semne de insolatie sau de durere puternică).
Observi piele de culoare foarte închisă sau violacee pe zonele expuse, poate indica o arsură de grad mare sau necroză (tizurarea țesuturilor).
Câinele pare în stare de șoc (respirație rapidă, slab, puls rapid, gingii palide), asta e o situație extremă, mergi imediat la clinică.
Nu ești sigur dacă e arsură sau altceva, uneori infecțiile cutanate sau alergiile pot semăna, deci un consult profesionist e util.
Tratamentul veterinar: Medicul va evalua gravitatea arsurilor. Dacă sunt doar arsuri solare, tratamentul va fi în principal simptomatic: poate administra o injecție cu antiinflamator sau un calmant pentru durere (astfel câinele va sta mai confortabil să se vindece), va curăța eventualele răni și îți poate da o unguient cicatrizant cu antibiotic pentru acasă (în caz că sunt zone unde s-a rupt pielea, ca să previi infecția). Cazurile severe ar putea necesita perfuzii cu lichide, antibiotice sistemice dacă există infecție cutanată severă și tratamente mai de durată. De obicei însă, pentru arsurile de grad mic-mediu, câinele se tratează ambulator: pleci cu indicații de îngrijire la domiciliu.
Urmărirea și îngrijirea la domiciliu: Continuă să ții câinele departe de soare până când pielea i se vindecă complet, practic tratezi un “pacient ars”. Aplică medicamentele conform indicațiilor (de exemplu, dacă ți-a dat cremă cu cortizon sau antibiotic, aplic-o de 1-2 ori pe zi pe zona curată). Păstrează zonele afectate curate, dacă sunt răni, poate fi nevoie să le speli ușor cu ser fiziologic înainte de a pune crema. Împiedică câinele să se lingă sau scarpine rănile: poate fi necesar colierul cervical (gulerul elisabetan) dacă insista să-și agreseze pielea. În câteva zile ar trebui să vezi ameliorare, roșeața scade, crustele (dacă au fost) încep să cadă și pielea roz nouă apare dedesubt.
Învață din incident: După ce câinele trece cu bine peste arsuri, folosește experiența ca pe o lecție, data viitoare, aplică măsurile de prevenție și mai riguros. Uneori, o sperietură ne face mai atenți (din păcate, cu micuțul cățel drept victimă colaterală). Măcar pe viitor vei ști să nu mai subestimezi puterea soarelui asupra patrupedului tău.

Tratamentul fotosensibilizării: Merită menționat separat, dacă bănuiești că problema nu a fost “doar soarele” ci o fotosensibilizare (de exemplu, câinele a mâncat ceva toxic, are leziuni foarte grave), atunci nu încerca tratamente acasă, ci mergi direct la clinică. Acolo, veterinarul va stabiliza mai întâi câinele (fluide, calmante, protejarea rănilor, antibiotice dacă e nevoie) și va încerca să identifice cauza: va întreba ce a mâncat, ce medicamente ia, poate face analize de sânge (în special teste hepatice). Dacă e vorba de o intoxicație cu plante sau chimicale, se va administra tratament specific (de exemplu cărbune medicinal pentru a absorbi toxinele din stomac, dacă ingestia a fost recentă, sau antidoturi dacă există pentru substanța respectivă). Dacă descoperă o boală hepatică, va începe tratamentul acelei boli. Prognosticul fotosensibilizării depinde mult de cauza inițială: dacă reușești să elimini cauza (ex: oprești medicamentul toxic, tratezi infecția hepatică) și leziunile cutanate sunt îngrijite corect, câinele are șanse să se recupereze și pielea, surprinzător, se poate reface remarcabil chiar după necroze extinse, odată ce toxina nu mai acționează. Dar dacă cauza persistă (de ex. ficat irecuperabil sau continuă ingerarea unei toxine), e posibil ca episodul să se repete sau starea generală să se deterioreze.

Important: După un episod de fotosensibilizare, pielea rămâne fragilă o vreme. Trebuie protejată strict de soare până la vindecare completă. De asemenea, leziunile severe pot lăsa cicatrici fără pigment, zonele de piele care se vindecă pot fi alb-rozalii și deci mai sensibile la soare în viitor (pentru că și-au pierdut melanocitele). Asta înseamnă că acel câine va avea, paradoxal, și risc sporit de arsuri solare obișnuite pe viitor pe acele cicatrici. Deci va trebui să-l protejezi cu extra grijă toată viața pe acele porțiuni.

Întrebări frecvente despre fotodermatoze la câini (FAQ)

Câinii chiar au nevoie de cremă de protecție solară

Da, anumite categorii de câini chiar au nevoie. Dacă ai un câine cu blană scurtă, piele deschisă la culoare, sau pur și simplu o fire care iubește să stea la soare ore întregi, crema de protecție solară este la fel de necesară pentru el cum este pentru tine. Și chiar și câinii cu blană mai deasă pot avea nevoie de cremă pe nas, urechi și burtă, unde blana nu îi acoperă de soare. Protecția solară previne nu doar arsurile dureroase, ci și riscurile de cancer de piele pe termen lung. Este un mic pas în plus în rutina de îngrijire, dar care poate face o mare diferență în confortul și sănătatea câinelui.

Pot folosi crema de protecție solară pentru oameni pe câinele meu?

Nu se recomandă folosirea cremelor obișnuite de oameni, decât dacă veterinarul spune explicit că acel produs este sigur. Multe creme umane conțin ingrediente toxice pentru câini (de exemplu, oxid de zinc, PABA, salicilați sau parfumuri). O excepție ar fi unele creme pentru bebeluși cu formulă foarte simplă (fără zinc, fără parfum), dar tot ar trebui aplicate cu mare atenție să nu se lingă câinele. Cel mai bine este să folosești o cremă formulată pentru animale. Aceasta e testată să fie sigură chiar dacă e înghițită puțin și nu are substanțe problematice. Dacă totuși ești într-o situație de urgență (la plajă, câinele începe să se ardă și ai la tine doar crema ta), alege crema ta care are cele mai puține ingrediente riscante, de pildă, dacă ai una minerală pe bază de titan (fără zinc) și fără parfum. Aplic-o foarte subțire și încearcă să distragi câinele ca să nu o lingă. Dar repet, asta e doar o soluție de avarie. Ulterior procură o cremă specială pentru el.

Ce factor de protecție (SPF) ar trebui să aibă crema pentru câine?

Cu cât mai mare, cu atât mai bine, în principiu. SPF 30 este minimul recomandat pentru protecția câinilor. Multe produse veterinare au SPF 50+, oferind un ecran mai puternic (ceea ce e grozav, mai ales pentru zonele foarte sensibile). Ideea e că, la câini, aplicarea cremei poate fi mai neuniformă sau se mai șterge când se joacă, deci un SPF mai înalt oferă o “marjă de siguranță”. Asigură-te și că produsul oferă protecție “broad spectrum”, adică și UVA și UVB, deoarece ambele tipuri de radiații pot dăuna (UVB ard pielea, UVA pot contribui la fotosensibilizare și la cancere). Dacă pe etichetă scrie “UVA/UVB” sau “broad spectrum”, e perfect.

Câinele meu s-a ales cu nasul uscat și crăpat după o zi la soare. Este de la arsură solară?

Posibil. Nasul câinelui (trufa) este expus direct la soare când stă afară, iar la câinii cu nasul roz sau deschis e foarte predispus la arsuri. O arsură solară pe nas se poate manifesta prin uscăciune, crăpături, cojițe și o decolorare sau roșeață a pielii nasului. Dacă a stat mult la soare, probabil asta s-a întâmplat. Este important să nu confunzi asta cu alte probleme, totuși, un nas uscat și crăpat poate fi și semn de dermatită nazală sau de lupus discoid (o boală autoimună). Dacă problema persistă zile la rând, ar fi bine să consulți un veterinar, mai ales dacă observi și pierderea pigmentului la nas (nasul roz unde înainte era negru poate indica lupus). Pentru moment, poți aplica un balsam pentru trufa câinelui (există creme hidratante speciale pentru nasul câinilor, adesea cu ingrediente ca ceară de albine, unt de shea) ca să-l ajuți să se vindece și ține-l departe de soare până își revine.

Care sunt rasele cele mai predispuse la arsuri solare?

În general, rasele cu blană scurtă și piele deschisă. Printre cele cunoscute: Dalmațieni, Boxeri (mai ales cei cu mult alb pe ei), Bull Terrieri albi, Amstaff și Pitbull (adesea au blana scurtă și zone roz pe burtă), Whippet, Greyhound și alte ogari (piele subțire, păr scurt), Dog Argentinian (blană complet albă), Staffordshire Bull Terrier (deschis la culoare), Beagle (au zone albe extinse), Bulldogi Englezi și Francezi albi. De asemenea, câinii fără păr (Chinese Crested, Xolo) sunt clar foarte sensibili. Și nu uita: orice metis care are aceste caracteristici (blană deschisă, rară) intră și el în grupul de risc. Pe de altă parte, câinii negri cu blană deasă (gen Terra-Nova, Ciobănesc) sunt mult mai protejați natural, dar chiar și ei pot avea puncte vulnerabile (nasul, burtica dacă se tund).

Dacă îmi plimb câinele numai dimineața și seara, mai trebuie să îi pun cremă?

Dacă reușești cu strictețe să eviți soarele puternic de la prânz, ai eliminat cel mai mare risc, felicitări! Plimbările înainte de ora 10 și după ora 17 sunt mult mai sigure. Totuși, depinde și de situație: vara, chiar și la ora 9 poate fi soare destul de puternic. Dacă ai un câine foarte predispus (ex: alb complet), eu i-aș da un strat subțire de cremă și dimineața, mai ales pe nas și urechi, de precauție. Seara târziu probabil nu e nevoie. De asemenea, ține cont de durata plimbării: dacă stai afară doar 15 minute, e ok fără cremă; dar dacă faceți o excursie matinală de 2 ore, și soarele strălucește deja, ar fi bine cu cremă. Un alt factor: locația geografică. La munte, radiația UV e puternică chiar devreme; la șes, e mai blândă. Ca regulă generală: dacă propria ta piele simte soarele (te bronzezi puțin), probabil și câinele are nevoie de protecție.

Câinele meu a lins puțină cremă de protecție solară de pe blana lui. O să se intoxice?

Depinde de cremă și de cantitate, dar în majoritatea cazurilor nu, nu se intoxică grav. Cremele speciale pentru câini sunt făcute să fie cât mai sigure la înghițire, deci dacă ai folosit o astfel de cremă și doar a lins-o puțin, cel mult ar putea să aibă un ușor deranjament stomacal. Urmărește-l: dacă vomită sau are scaun moale, probabil crema e de vină, dar reacțiile vor trece de la sine. Dă-i apă proaspătă și nu-l lăsa să mai lingă. Probleme mai mari apar dacă a ingerat o cantitate însemnată dintr-o cremă nepotrivită (de exemplu, a ros tubul de cremă de față al stăpânului, plin cu zinc). Atunci, da, pot apărea semne de intoxicație (vărsături repetate, slăbiciune). În astfel de caz, mergi la veterinar cu ambalajul cremei să știe ce a mâncat. Dar pentru o lingere ocazională de cremă pet-friendly, nu e motiv de panică de obicei.

Poate câinele să facă “insolație” de la soare, pe lângă arsuri?

Da, câinii pot suferi și de insolație (heatstroke) dacă stau prea mult la soare și la căldură, iar asta e o urgență care le pune viața în pericol. Arsura solară și insolația nu sunt același lucru, dar pot veni la pachet. De exemplu, un câine legat în curte, în soare, fără apă, timp de 3 ore la 35°C, probabil va avea arsuri pe piele și va suferi un șoc termic de la supraîncălzire. Insolația se manifestă prin gâfâit extrem, salivație excesivă, slăbiciune, chiar colaps și pierderea cunoștinței, necesită răcire imediată și mers la veterinar de urgență. Prin urmare, protejându-ți câinele de arsuri (umbră, hidratare, evitarea orelor de vârf), îl protejezi în același timp și de insolație. Sunt două probleme diferite, dar prevenția se suprapune mult. Ai grijă ca în zilele foarte fierbinți, pe lângă piele, să îi fie protejată și starea generală, nu forța câinele la efort sub soare și oferă-i mereu posibilitatea să se răcorească.

Câinele meu iubește să stea pe balcon la soare. Ar trebui să îl opresc?

Nu neapărat să îl oprești total, și lor le place la căldurică, și soarele are beneficiile lui (bună dispoziție, un pic de vitamina D, deși câinii iau majoritatea vitaminei D din alimentație, nu prin piele ca noi). Dar trebuie supravegheat și limitat. Dacă îl vezi că s-a întins pe balcon în bătaia soarelui, setează un timer mental, după 15-20 minute, du-te și cheamă-l înăuntru sau convinge-l să ia o pauză la umbră. Dacă vrea iar la soare mai târziu, ok, dar iarăși cu limită. Practic, tu devii “creierul responsabil” care decide că destul e destul, cum ai face cu un copil la plajă. Dacă e un câine predispus (blană deschisă), eu aș pune și niște protecție solară pe el înainte să iasă pe balcon, pentru siguranță. Și asigură-te că pe balcon are și o porțiune de umbră la dispoziție (poate bănuiește că știu ei să se mute la umbră când le e prea cald, dar unii câini nu realizează decât când deja s-au ars sau se deshidratează). Așa că, lasă-l să se bucure, dar fii tu cel care îl monitorizează. Ca o măsură de precauție faină, poți pune pe balcon un covoraș răcoritor sau un umbreluț de care să beneficieze când simte nevoia.

În final, amintește-ți că noi suntem vocea rațiunii pentru animalele noastre de companie. Ele nu știu despre radiații UV, cancer sau arsuri, se ghidează după instinct (căldura e plăcută, deci stau la soare). E responsabilitatea noastră să le protejam de pericolele pe care ele nu le înțeleg. Vestea bună e că, urmând sfaturile de mai sus, îți poți lăsa cățelul să se bucure de zilele însorite fără griji: cu puțină organizare, soarele va fi prietenul, nu dușmanul, companionului tău blănos!

(Articol redactat și revizuit în februarie 2026 de Dr. Alina Rusu, medic veterinar dermatolog)

Surse de informare și ghiduri de specialitate:

Merck Veterinary Manual, “Photosensitization in Dogs (Pet Owner Edition)”, www.merckvetmanual.com
DVM360 Magazine, “Diagnosis and treatment of solar dermatitis in dogs”, www.dvm360.com

Articole veterinare, Dermatologie veterinara