Cancerul la pisici: tipuri de cancer în funcție de localizare

Pe scurt (idei principale):

Cancerul la pisici este mai rar decât la câini, însă din păcate atunci când apare, tumorile la pisici tind să fie maligne și agresive. Se estimează că aproximativ 1 din 5 pisici va dezvolta un tip de cancer pe parcursul vieții, riscul crescând odată cu vârsta înaintată.
Cele mai frecvente forme de cancer la pisici apar la nivelul pielii, al sistemului limfatic (limfom/leucemie), în cavitatea bucală (carcinom cu celule scuamoase), în sistemul digestiv (stomac, intestine, adesea limfom) și la glandele mamare. Femelele nesterilizate au un risc ridicat de tumori mamare.
Cauzele și factorii de risc implicați includ vârsta înaintată, expunerea la viruși precum FeLV și FIV (care slăbesc imunitatea și pot declanșa cancere), expunerea la fum de țigară (pisicile din casele fumătorilor au un risc de ~3 ori mai mare de limfom), lumina UV excesivă (poate cauza cancer de piele la pisicile cu blană albă), precum și factorii hormonali (estru nereglat la femelele nesterilizate) și predispoziția genetică la anumite rase.
Semnele cancerului la pisici pot fi subtile, pisicile ascund adesea simptomele. Fiți atenți la noduli sau umflături pe corp, scădere în greutate, apetit redus sau dificultăți la mâncat, vărsături sau diaree cronice, răni care nu se vindecă, sângerări neobișnuite (ex. din nas, gingii), respirație dificilă, letargie accentuată, miros neplăcut al gurii sau orice schimbare majoră de comportament. Orice astfel de simptom persistent justifică un consult veterinar cât mai rapid.
Diagnosticul și tratamentul cancerului la pisici implică o abordare profesionistă: medicul veterinar va realiza investigații (examen fizic detaliat, analize de sânge și urină, radiografii, ecografii, eventual CT/MRI, și biopsii ale tumorilor) pentru a confirma tipul de cancer. Opțiunile de tratament includ de obicei chirurgia (pentru a îndepărta tumora), chimioterapia și/sau radioterapia (în funcție de caz), precum și terapii de susținere pentru menținerea calității vieții (controlul durerii, nutriție adecvată etc). Scopul tratamentului veterinar este să prelungească viața pisicii menținând totodată o stare confortabilă, fără suferință. Multe pisici tolerează bine tratamentele, cu efecte secundare minime, și pot avea o calitate bună a vieții pe durata terapiei.

Ce este cancerul la pisici?

Cancerul este o boală cauzată de multiplicarea anarhică a unor celule anormale care formează tumori. Aceste celule nu mai răspund la mecanismele normale de control ale organismului și cresc neîncetat, invadând țesuturile sănătoase. Tumorile pot fi benigne sau maligne. Tumorile benigne (necanceroase) cresc local, de obicei mai lent, și nu se răspândesc în restul corpului; ele pot cauza probleme doar prin mărime sau localizare, dar adesea pot fi înlăturate complet chirurgical. Tumorile maligne poartă denumirea de cancer propriu-zis, acestea invadează agresiv țesuturile din jur și se pot metastaza (răspândi) la organe îndepărtate prin intermediul sângelui sau sistemului limfatic. Din acest motiv, cancerele sunt mult mai periculoase și dificil de tratat.

Pisicile fac mai rar tumori decât câinii, însă când apare o tumoare la o pisică, este mult mai probabil să fie malignă. Statisticile arată că incidența neoplaziilor (tumorilor) la pisici este aproximativ la jumătate față de câini, însă pisicile au de 3-4 ori mai multe șanse ca tumorile lor să fie canceroase (maligne) comparativ cu câinii. Cu alte cuvinte, cancerul la pisici este mai puțin frecvent, dar adesea mai grav.

Cauze și factori de risc în cancerul felin

Care sunt cauzele cancerului la pisici? Adesea, exact ca la oameni, nu există o singură cauză directă, cancerul apare printr-o combinație de factori genetici și de mediu. Orice ne face să ne întrebăm “De ce pisica mea a făcut cancer? Cu ce am greșit?” trebuie întâmpinat cu realism: în majoritatea cazurilor nu se putea preveni apariția bolii, deci stăpânul nu are nicio vină. Totuși, cercetările au identificat anumite elemente ce cresc riscul ca o pisică să dezvolte cancer pe parcursul vieții:

Vârsta înaintată: Este, din păcate, principalul factor de risc. Multe tipuri de cancer apar mai ales la pisicile de vârstă medie și înaintată (peste ~10 ani). Pe măsură ce pisica îmbătrânește, celulele sale acumulează mici defecțiuni în ADN, sporind șansa apariției unor celule canceroase. De aceea, cancerul este în special o boală a pisicilor bătrâne, deși unele tumori pot apărea și la pisici tinere, acestea sunt mult mai rare.
Virusuri oncogene (care pot provoca cancer): La pisici, două infecții virale sunt notoriu asociate cu apariția cancerelor: Virusul leucemiei feline (FeLV) și Virusul imunodeficienței feline (FIV). FeLV, răspândit de la pisică la pisică (prin mușcături, salivă, contact prelungit sau de la mamă la pui), poate cauza leucemie și limfom, este de fapt cauza principală a cancerelor la pisici la nivel mondial. O pisică infectată cu FeLV are un risc de aproximativ 50 de ori mai mare de a dezvolta limfom față de una neinfectată. FIV, un virus asemănător cu HIV-ul uman, atacă sistemul imunitar și crește de circa 5 ori riscul de anumite cancere (inclusiv limfoame). Ambele virusuri se transmit între pisici (de obicei prin mușcături sau contact apropiat prelungit). Veștile bune: FeLV poate fi prevenit prin vaccinare, iar testarea pisicilor și evitarea expunerii la animale infectate au redus mult răspândirea lui. FIV nu are vaccin, dar pisicile infectate pot coexista cu cele sănătoase dacă nu se bat, iar boala lor poate fi gestionată. Recomandare: testați pisicile nou adoptate pentru FeLV/FIV și țineți pisicile doar în casă sau sub supraveghere afară, pentru a reduce expunerea la aceste virusuri.
Factorii hormonali și reproducerea: Femelele care nu sunt sterilizate (ovariohisterectomizate) prezintă un risc mult mai mare de a dezvolta tumori mamare maligne la vârstă adultă. Hormonii sexuali (estrogen, progesteron) stimulează țesutul mamar; expunerea repetată la cicluri de călduri crește probabilitatea apariției tumorilor de glandă mamară. Prin contrast, sterilizarea timpurie (înainte de vârsta de 6-12 luni) scade drastic riscul, practic este o măsură de prevenire a cancerului mamar la pisici. În plus, sterilizarea elimină riscul de cancer ovarian și de uter (acestea sunt rare la pisici, dar pot apărea la femelele intacte în vârstă). La masculi, castrarea elimină riscul de tumori testiculare (care oricum sunt foarte neobișnuite la motanii necastrați). Așadar, sterilizarea nu doar previne pui nedoriți, ci și protejează pe termen lung sănătatea pisicii.
Fumul de țigară și alte substanțe cancerigene din mediu: Dacă cineva din casă fumează, pisica devine fumătoare pasivă. Particulele toxice din fum se depun pe blana și mediul pisicii; când aceasta se spală, le înghite. Studiile FDA au arătat că pisicile care trăiesc cu un fumător heavy (peste un pachet/zi) au de 3 ori mai multe șanse să facă limfom malign. De asemenea, reziduurile de fum (“fumatul terțiar” care impregnează țesăturile din casă) pot contribui la cancere orale, pisica lingând blana cu gudron poate face carcinom oral. Asbestul este un alt carcinogen cunoscut ce poate duce la tumori (mesoteliom) dacă pisica este expusă în mediu. Recomandare: Nu fumați lângă animale și mențineți aerul și suprafețele curate; eliminați accesul pisicii la substanțe toxice (insecticide, erbicide, chimicale de uz casnic).
Lumina UV și expunerea la soare: Pisicile adoră soarele, însă radiațiile ultraviolete pot cauza leziuni ale pielii, mai ales la pisicile cu blană albă sau deschisă la culoare, ori la cele cu urechi/nas roz și fără pigment. Expunerea cronică la soare direct (vara, orele amiezii) poate provoca dermatită actinică ce degeneratează în carcinom cu celule scuamoase (SCC) cutanat, un cancer de piele agresiv. Zonele cele mai afectate sunt urechile, nasul, pleoapele, practic regiunile cu piele albă și puțin păr. Este motivul pentru care multe pisici albe dezvoltă la bătrânețe răni sau cruste pe marginea urechilor care se dovedesc a fi cancer de piele. Recomandare: Limitați expunerea pisicilor la soarele puternic, oferiți-le umbră, țineți-le înăuntru între orele de vârf (10-16) și, la nevoie, aplicați creme de protecție solară special concepute pentru animale pe urechi și nas (cele pentru oameni pot conține zinc sau substanțe toxice dacă sunt înghițite).
Predispoziția de rasă și genetică: Anumite rase de pisici par să aibă incidență mai mare la anumite tipuri de cancer, deși legătura nu este întotdeauna foarte puternică. De exemplu, Siamezele au raportat o frecvență mai mare a tumorilor mamare, a limfoamelor intestinale și a mastocitoamelor cutanate, uneori la vârste mai tinere decât alte rase. De asemenea, Pisicile Persane și alte rase de rasă pură pot prezenta predispoziții la diverse tumori specifice (de pildă, la persane sunt comune tumorile de bază celulară benigne ale pielii). În general, orice pisică poate face cancer, chiar și metișii (pisicile comune europene), așadar nu există rasă “imună”. Moștenirea genetică joacă un rol: dacă un anumit tip de cancer apare la mai multe generații de pisici înrudite, este posibil să existe o susceptibilitate genetică (deși la pisici acest aspect este puțin studiat). Proprietarii ar trebui să cunoască eventualele probleme de sănătate cunoscute la rasa pisicii lor și să fie vigilenți la semne.
Inflamații cronice, traumatisme vindecate: Un factor interesant implicat uneori în cancer este stimularea cronică a țesuturilor. De exemplu, s-a observat că cicatricile vechi, fracturile vindecate cu plăci metalice sau zonele de inflamație cronică pot dezvolta în timp tumori maligne de os sau țesut conjunctiv. Aceste situații sunt rare, dar ne arată că celulele care trebuie să se repare mereu (din cauza unei iritații/inflamații constante) pot suferi mutații canceroase. Un caz aparte îl reprezintă ”sarcoamele de injecție”: la unele pisici, în locul în care s-a administrat o injecție sau vaccin (de exemplu vaccinul antirabic sau cel contra FeLV) se dezvoltă după luni sau ani un fibrosarcom, tumoră malignă foarte invazivă local. Acest fenomen, numit ”sarcom postvaccinal” sau FISS (Feline Injection-Site Sarcoma), este rar (incidență estimată de la 1 la 10.000 până la 1 la 1.000 de vaccinări), dar real. El nu constituie un argument împotriva vaccinării (beneficiile vaccinurilor depășesc cu mult acest risc minor), însă proprietarii ar trebui să monitorizeze orice nodul apărut la locul unei injecții și care persistă peste 2-3 luni. Medicii veterinari au protocoale speciale de vaccinare pentru a minimiza riscul (de ex., injectează în locuri de unde se poate opera ușor dacă, ipotetic, apare un nodul, ex. în membrul posterior, nu dintre omoplați).

Pe lângă cei de mai sus, există și alți factori generali discutați, precum dieta și mediul de viață. Legătura directă între alimentație și cancerul la pisici nu este încă pe deplin înțeleasă, unele studii sugerează că o dietă dezechilibrată poate slăbi starea generală de sănătate și imunitatea, însă nu s-a demonstrat că un anumit tip de hrană cauzează cancer. Totuși, o pisică hrănită corect, menținută la greutatea optimă, hidratată și îngrijită (fără stres) va avea o vitalitate mai mare și un sistem imunitar mai robust, putând lupta mai bine împotriva oricăror boli. Prin contrast, malnutriția sau obezitatea severă pot predispune la diverse probleme de sănătate care indirect cresc vulnerabilitatea la cancer.

Semne și simptome ale cancerului la pisici

Pisicile au reputația de a-și ascunde suferința, în sălbăticie, un animal bolnav devine pradă, așa că felinele maschează durerea sau disconfortul cât pot de mult. Din această cauză, primele semne de cancer la pisică pot trece ușor neobservate. Simptomele variază în funcție de localizarea și tipul cancerului, dar iată câteva semne generale de alarmă pentru care ar trebui să vă adresați veterinarului dacă le observați:

Noduli, umflături sau mase anormale pe corp, orice bucățică sau umflătură sub piele care crește sau persistă mai mult de 2 săptămâni trebuie examinată. Nu toate sunt canceroase (pot fi chisturi, abcese, lipoame benigne etc.), dar este imposibil de știut fără investigații. Atenție la răni care nu se vindecă sau alunițe/pete care își modifică aspectul, la pisici, o rană cronică pe nas/ureche poate indica un carcinom de piele.
Scădere în greutate sau pierderea poftei de mâncare, slăbitul treptat, fără o dietă, este adesea primul semn la cancerele interne (de exemplu limfom abdominal). Dacă pisica mănâncă mai puțin sau refuză mâncarea, și mai ales dacă scade vizibil în greutate, e semn clar că ceva nu e în regulă (cancerul fiind una dintre posibilele cauze). Unele tumori pot da și sațietate falsă sau dificultăți la înghițire, determinând pisica să mănânce mai puțin.
Letargie, apatie accentuată, o pisică neobișnuit de liniștită, care nu mai are chef de joacă, doarme mult mai mult și pare lipsită de energie, poate avea o problemă internă serioasă. Desigur, letargia are multe cauze posibile, dar cancere precum limfomul sau leucemia provoacă stare de boală generală și slăbiciune.
Probleme gastrointestinale persistente: Vărsăturile și diareea cronică (care țin mai mult de câteva zile) pot semnala un cancer digestiv (ex. limfom intestinal sau tumori stomacale) mai ales la o pisică de vârstă mijlocie/avansată. De asemenea, balonarea abdominală (abdomen mărit de volum) poate apărea în cancere abdominale, fie din cauza tumorii în sine, fie a acumulării de lichid (ascită).
Dificultăți la mâncat sau la înghițire, salivație excesivă: Tumorile din cavitatea bucală (ex. sub limbă, pe gingii) sau de la nivelul gâtului pot îngreuna mestecatul și înghițitul alimentelor. Pisica poate scăpa mâncarea din gură, poate mesteca doar pe o parte, poate să saliveze abundent sau să aibă halitoză (miros urât al respirației) din cauza infecției tumorii. Un carcinom oral este adesea însoțit de salivă cu sânge și de dificultatea evidentă de a mânca, pisica înfometându-se deși ar vrea să mănânce.
Respirație greoaie, tuse, intoleranță la efort: O pisică ce gâfâie, respiră cu dificultate sau tușește cronic trebuie verificată, deși problemele respiratorii la pisici sunt mai degrabă asociate cu astmul sau bolile cardiace, tumorile toracice (la plămâni sau în cavitatea pleurală) pot cauza și ele aceste semne. Un limfom mediastinal (în piept) poate duce la acumulare de lichid și compresie pe plămâni, cauzând dispnee. Dacă observați că pisica respiră cu gura deschisă ori se ascunde și stă ghemuită pentru a respira mai ușor, este o urgență veterinară.
Sânge în urină sau fecale, ori dificultăți de eliminare: Prezența de sânge în litieră (în urină, hematurie, sau în scaun, melenă) și efortul evident sau dificultatea la urinare/defecație pot fi semne de tumori la nivelul tractului urinar (ex. carcinom de vezică urinară) sau al colonului/rectului. Aceste semne pot apărea și în infecții sau alte afecțiuni, dar cancerul trebuie și el exclus, mai ales la pisicile mai în vârstă.
Șchiopături, umflături la nivelul membrelor: Un schiopătat persistent care nu se ameliorează cu repaus poate indica fie artrită la un senior, fie (rar) un cancer osos dacă e însoțit de umflare dureroasă a unui os (de regulă la picioare). Osteosarcomul apare uneori la membrele pisicii și se manifestă prin șchiopătură și umflătură locală. De asemenea, metastazele unui cancer pulmonar pot ajunge la oasele degetelor (un sindrom la pisici în care primul semn de cancer la plămâni e o umflătură dureroasă la lăbuțe).
Convulsii, schimbări de personalitate sau coordonare: Dacă pisica începe să aibă crize convulsive deși înainte era sănătoasă, dacă merge dezorientată, se lovește de obiecte, își pierde echilibrul sau are schimbări de comportament (de pildă devine brusc agresivă sau se ascunde mereu), cauza poate fi o tumoră cerebrală. Bineînțeles, există și alte boli neurologice posibile, dar o formațiune în creier (precum un meningiom la pisicile mai în vârstă) poate explica astfel de simptome și necesită investigații (CT/MRI).

În concluzie, orice simptom persistent sau agravare treptată a stării generale a pisicii ar trebui să vă trimită la medicul veterinar. Mai bine să aflați că este o problemă tratabilă sau benignă, decât să ignorați ceva ce s-ar putea dovedi grav. Pisica “ne spune” că ceva nu e în regulă prin modul în care se comportă, dvs., ca stăpân atent, îi cunoașteți cel mai bine rutina, deci veți observa când apare ceva atipic. Nu ezitați să căutați ajutor de specialitate la primele suspiciuni.

Diagnostic, cum depistează veterinarul cancerul la pisici

Dacă suspectați că pisica ar putea avea cancer (sau orice problemă serioasă de sănătate), nu amânați vizita la veterinar. Diagnosticul timpuriu poate face uneori diferența între o boală tratabilă și una avansată incurabilă. Iată la ce să vă așteptați în procesul de diagnostic al cancerului:

Consultul și anamneza: Medicul veterinar va începe printr-o discuție detaliată despre istoricul pisicii. Vă va întreba de când observați simptomele, dacă au apărut treptat sau brusc, despre apetit, consumul de apă, schimbări în greutate, comportament, și eventuale expuneri la factori de risc (ex: dacă pisica este vaccinată, dacă iese afară, dacă a luat contact cu pisici bolnave, dacă locuiește cu un fumător etc.). Fiți sincer și oferiți cât mai multe informații, detaliile pot ghida investigațiile. Dacă pisica are un nodul vizibil, spuneți medicului când a apărut și dacă s-a mărit. Uneori e util să arătați poze ale nodulului de la date anterioare, ca să se vadă evoluția.
Examenul fizic complet: Veterinarul va examina pisica din cap până în coadă. Va palpa fiecare zonă pentru a depista eventuali noduli sub piele, va verifica ganglionii limfatici periferici (de la gât, axilă, inghinal, popliteu, dacă sunt măriți, poate indica o infecție sau limfom). De asemenea, va uita în gură (căutând tumori pe gingii, limbă), va palpa abdomenul pentru a simți organe mărite sau mase anormale, va ausculta inima și plămânii (uneori tumori toracice pot da sunete anormale), și va verifica starea generală (mucoase, nivel de hidratare, dureri la palpare). Acest examen fizic este esențial, un veterinar experimentat poate găsi indicii subtile (cum ar fi o splină mărită sau un ficat mărit la palpare, ce ar putea sugera un limfom sau altă tumoare internă).
Teste de laborator de bază: Următorul pas implică de obicei analize generale: hemoleucograma completă și biochimia sângelui, plus eventual examen de urină. Aceste teste pot evidenția efectele cancerului în organism, deși rar pun diagnosticul direct. De exemplu, un număr foarte mare de globule albe anormale poate indica leucemie. Anemia severă sau markerii inflamatori modificați pot apărea la cancere avansate. Enzimele hepatice sau renale modificate pot sugera implicarea acestor organe (sau metastaze). Totodată, medicul va testa adesea FeLV/FIV, deoarece un rezultat pozitiv influențează mult probabilitatea ca boala să fie un limfom sau alt cancer asociat.
Investigații imagistice: Pentru a “vedea” ce se întâmplă în interiorul corpului, veterinarul poate recomanda:
– Radiografii (X-ray): Sunt utile pentru a detecta mase mari în piept sau abdomen, metastaze pulmonare, modificări osoase (la un eventual osteosarcom) etc. De exemplu, o radiografie toracică poate arăta un nodul la plămâni sau un mediastin lărgit de limfom. Radiografiile abdominale pot releva o tumoră splenică sau hepatică de dimensiuni mari.
– Ecografie abdominală: Ecografia oferă o imagine a organelor abdominale în timp real, evidențiind mase tumorale la nivelul ficatului, rinichilor, intestinelor, splinei, uterului (dacă pisica nu e sterilizată) etc. Un ecografist experimentat poate chiar distinge aspectul unor tumori (ex: formațiune solidă vs chistică) și poate ghida puncții aspirative.
– Endoscopie: Dacă se suspectează un cancer gastrointestinal (stomac, intestine), se poate introduce un endoscop (o cameră mică) pe gura pisicii sub anestezie, pentru a vizualiza direct mucoasa esofagului, stomacului și o parte din intestinul subțire, prelevând și biopsii. Este o metodă minim invazivă utilă mai ales în suspiciunea de limfom intestinal sau tumori gastrice, permițând recoltarea de probe fără chirurgie deschisă.
– Tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică (RMN): Aceste tehnici avansate se folosesc în cancere unde detaliul fin este important, de exemplu pentru tumori nazale sau cerebrale (unde anatomia complexă necesită imagistică detaliată) sau pentru a planifica o intervenție chirurgicală complexă. CT-ul este excelent pentru a delimita o tumoare nazală vs. alte cauze de rinită cronică, pentru a evalua metastaze mici în plămâni (mai mici de 2-3 mm, care nu se văd la radiografie), sau pentru a ghida chirurgul în caz de sarcom invaziv (ex: sarcom postvaccinal) arătând extinderea exactă. RMN-ul e preferat pentru tumorile cerebrale sau ale coloanei vertebrale, dând imagini clare ale țesuturilor moi fără radiații.
– Alte teste: În funcție de caz, se pot face analize specifice: de ex., la o pisică femelă cu nodul mamar se face radiografie toracică să vadă dacă sunt metastaze pulmonare; la o pisică cu limfom se poate face test PCR pe probe pentru a diferenția limfomul de inflamația intestinală severă; la o tumoră osoasă se poate recomanda analiză histopatologică după biopsie etc.
Prelevarea de probe din tumori: Imagistica poate să arate prezența unei tumori, dar diagnosticul de certitudine al cancerului se face prin examinarea celulelor la microscop. Așadar, veterinarul va dori să recolteze celule sau țesut din orice formațiune suspectă:
– Puncție aspirativă cu ac fin (FNA): Este o procedură minim invazivă în care medicul introduce un ac subțire în nodul și aspiră celule, care apoi sunt puse pe lame și examinate microscopic (citologie). Se poate face de multe ori fără anestezie, dacă pisica este cooperantă, și oferă rapid indicii, de exemplu poate confirma un mastocitom cutanat (mast cells au aspect distinctiv) sau poate arăta dacă un nodul este un abces (cu puroi) versus o tumoare. Totuși, citologia nu oferă întotdeauna un diagnostic definitiv, mai ales la tumori solide, unde poate prinde prea puține celule. Dacă rezultatul e neconcludent, se trece la biopsie.
– Biopsie (probe de țesut): Implică recoltarea unei bucăți de țesut tumoral, fie printr-o intervenție chirurgicală incizională (se taie o porțiune din tumoră sau un ganglion), fie biopsie cu ac tru-cut (un ac mai mare care extrage un cilindru de țesut) sub anestezie. Uneori, dacă se poate, se optează direct pentru îndepărtarea chirurgicală a întregii tumori, trimițând apoi piesa la laborator. Anatomopatologul va examina histologic țesutul și va determina tipul exact de cancer și gradul lui de agresivitate. Biopsia este standardul de aur pentru diagnostic, oferind și informații despre margini (dacă s-a scos toată tumora sau au rămas celule tumorale pe margini). De exemplu, la un nodul suspect de fibrosarcom postvaccinal, chirurgul îl excizează cu margini largi, iar histopatologia confirmă dacă este sarcom și dacă e complet excizat.
– Examenul microscopic al sângelui și măduvei: Pentru leucemii, o mielogramă (aspirat de măduvă osoasă) poate fi necesară pentru a vedea populația de celule sanguine anormale. În unele cazuri, testele de laborator specializate (imunohistochimie, flow-citometrie, teste genetice PCR pentru limfom) pot fi folosite pentru a caracteriza mai bine cancerul și a ghida tratamentul.

Stadializarea cancerului: După ce s-a identificat tipul de cancer, medicul va evalua extinderea bolii, adică dacă s-a răspândit și unde. Asta poate necesita radiografii suplimentare, ecografii sau CT pentru a căuta metastaze în plămâni, ficat, ganglioni etc. De exemplu, în cazul unui carcinom mamar, se verifică ganglionii axilari și inghinali (palpare sau ecografie) și se fac radiografii pulmonare. În cazul unui mastocitom pe piele, se pot investiga splina și ficatul (mastocitoamele pisicii metastazează frecvent acolo). Stadializarea ajută la prognostic și la alegerea tratamentului (dacă sunt metastaze, planul poate fi diferit decât dacă era localizat doar).

În finalul etapei de diagnostic, veți avea informații despre: tipul de cancer, localizarea primară și dacă s-a răspândit sau nu, plus starea generală de sănătate a pisicii. Toate acestea permit veterinarului să discute opțiunile de tratament și șansele de reușită.

Tratamentul cancerului la pisici

A auzi că pisica dumneavoastră are cancer poate fi copleșitor. Vestea bună este că există opțiuni de tratament care pot prelungi viața pisicii și îi pot menține o calitate bună a vieții, uneori chiar cu vindecare completă în anumite cazuri. Fiecare plan de tratament se adaptează la tipul de cancer, stadiul bolii, vârsta și starea generală a pisicii, dar și la posibilitățile și deciziile familiei.

Obiectivul în oncologia veterinară este un echilibru între combaterea cancerului și menținerea confortului animalului. Spre deosebire de medicina umană, unde uneori se administrează terapii extrem de agresive cu efecte adverse severe în speranța vindecării, la animale se pune accent pe terapii care să nu provoace suferință inutilă. În multe cazuri, cancerul la pisici poate fi gestionat ca o boală cronică, prelungind viața cu calitate acceptabilă, chiar dacă nu se obține totdeauna vindecarea completă.

Principalele modalități de tratament includ:

Chirurgia (operația): Este adesea prima opțiune dacă tumora este localizată și operabilă. Scopul este să îndepărteze întreaga masă tumorală, cu margini de siguranță (o porțiune de țesut sănătos în jur, pentru a prinde și eventualele celule microscopice din jurul tumorii). Chirurgia este tratamentul de elecție pentru majoritatea tumorilor solide accesibile: de exemplu, tumorile de piele (inclusiv sarcoamele, mastocitoamele ș.a.), tumorile mamare (se face mastectomie, uneori chiar lanțul mamar complet), tumorile tiroidiene, unele tumori abdominale (splenice, renale) etc. Odată ce tumora este scoasă, pisica poate fi practic vindecată dacă cancerul nu a apucat să se răspândească. Desigur, nu toate tumorile se pot opera, de pildă, un limfom sau o leucemie (care sunt boli sistemice) nu are sens chirurgical, sau un carcinom oral extins ce implică mandibula poate fi dificil de rezecat complet. Totuși, chiar și în cazurile unde nu se poate scoate toată tumora, uneori chirurgia paliativă ajută: reducerea încărcăturii tumorale poate ameliora temporar simptomele și face celelalte tratamente mai eficiente. Chirurgul vă va explica riscurile și beneficiile, la nevoie, există și chirurgi veterinari oncologi specializați care pot efectua intervenții complexe (ex: reconstrucții după excizii mari, amputații de membre pentru osteosarcom etc.).
Chimioterapia: Presupune administrarea de medicamente citostatice care ucid celulele canceroase sau le opresc din diviziune. La pisici, chimioterapia este indicată mai ales în cancerele sistemice sau metastatice: de exemplu, limfomul este de obicei tratat prin chimioterapie (există protocoale cu mai multe medicamente administrate pe săptămâni/luni). De asemenea, dacă o tumoră a fost operată dar era foarte agresivă sau deja erau prezente metastaze microscopice, se recomandă chimioterapia post-operatorie pentru a încetini/opri recidiva (ex.: după mastectomie la cancer mamar sau după excizia unui mastocitom cu metastaze). Chimioterapia la pisici se face în doze mai mici decât la oameni, tocmai pentru a minimiza efectele adverse, scopul este prelungirea vieții cu suferință minimă. Multe medicamente se administrează injectabil, la cabinet, la intervale (săptămânal, bilunar etc.), altele pot fi orale, date acasă (ex. clorambucil + prednison în limfomul intestinal de tip low-grade). Efectele secundare pot exista (pentru că citostaticele afectează și celulele normale cu diviziune rapidă, ex. cele din măduvă, intestin, foliculii de păr), dar majoritatea pisicilor le tolerează bine. Statistic, 80-85% dintre animalele de companie au efecte secundare minime sau deloc la chimioterapie. Unele pot prezenta ușoare tulburări gastro-intestinale (vomă, scaun moale, apetit scăzut) la 2-3 zile după administrare, dar acestea se gestionează de obicei cu medicamente de protecție gastrică, antivomitive și aport de fluide. Doar o mică parte (15-20%) pot necesita tratament de susținere mai intens (perfuzie, antiemetice, antibiotice dacă scade imunitatea) și sub 5-10% au reacții severe care să necesite spitalizare. Pisicile nu își pierd blana ca oamenii la chimioterapie, în rare cazuri se poate observa doar că mustățile pot cădea temporar și cresc la loc ulterior. Per total, chimioterapia veterinară este bine tolerată; scopul nu este să “îmbolnăvim” pe termen scurt animalul ca să vindecăm boala, ci să ținem boala sub control cât mai mult, menținând pacientul confortabil.
Radioterapia: În orașele unde există centre veterinare oncologice dotate cu aparatură de radioterapie, unele cancere ale pisicilor se pot trata (sau ameliora) prin iradiere locală. Radioterapia folosește fascicule de radiații concentrate exact pe tumoră, distrugând celulele canceroase care nu pot fi extirpate chirurgical. Este utilă mai ales în cazuri precum: tumori inoperabile (de ex. carcinomul nazal la pisică, se tratează eficient cu radioterapie și pisica poate câștiga luni sau ani de viață; un carcinom oral parțial rezecat poate beneficia de radioterapie pe țesutul restant; un sarcom post-injecție care nu se poate scoate cu margini largi poate fi micșorat cu radiații etc.). Radioterapia la pisici necesită anestezie generală de scurtă durată la fiecare ședință (pentru a sta nemișcate sub aparat). Protocolul poate însemna ședințe zilnice timp de 1-4 săptămâni sau ședințe săptămânale, depinde de tip. Efectele adverse ale radioterapiei sunt locale: iritație a pielii sau mucoaselor din zona tratată, care se vindecă în timp. Puține clinici dispun de radioterapie veterinară, dar medicul vă poate recomanda dacă consideră că e benefică în situația pisicii dumneavoastră.
Imunoterapia și terapii noi: Imunoterapia stimulează sistemul imunitar al pisicii să lupte cu cancerul. La oameni există multe progrese (ex. anticorpi monoclonali), în medicina veterinară este încă la început. Totuși, există vaccinuri terapeutice pentru melanom (la câini) sau studii pe terapii genice. Un exemplu de imunoterapie la pisici este Interferonul administrat pisicilor cu FeLV/FIV, care poate avea efect benefic. Aceste opțiuni sunt încă limitate și folosite mai mult în cadrul cercetărilor sau situațiilor speciale.
Terapia fotodinamică: O metodă mai nouă folosită experimental în unele centre, presupune administrarea unui agent fotosensibilizant care se concentrează în celulele tumorale, apoi expunerea la o lumină specială care activează substanța și distruge tumora. A fost utilizată în anumite tumori superficiale (ex. carcinomul cu celule scuamoase de pe piele sau față). Încă nu este foarte răspândită, dar ar putea fi o opțiune în viitor.
Tratament de susținere (paliativ): Dacă cancerul este într-un stadiu avansat și nu poate fi vindecat, sau dacă pisica are alte boli care fac imposibil un tratament agresiv, se recurge la îngrijiri paliative. Scopul este ca pisica să se simtă cât mai confortabil posibil, atât timp cât trăiește. Asta poate include: medicamente pentru durere (analgezice precum opioide, antiinflamatoare dacă sunt tolerate), stimulente de apetit, antiemetice (împotriva grețurilor/vărsăturilor), suplimente alimentare și dietă ușor de consumat, fluide subcutanate pentru hidratare dacă nu bea apă suficient, antibiotice dacă apar infecții secundare, chiar transfuzii sanguine dacă există anemie severă. Îngrijirea paliativă poate include și lucruri simple: un mediu cald și liniștit, litiera și bolurile aproape (ca pisica slăbită să nu depună efort), ajutor la toaletare (ștergerea blănii dacă nu se mai poate spăla singură), multă dragoste și atenție. Eutanasia este, din păcate, o parte a planului de îngrijire în cancerele terminale: când pisica nu mai răspunde la analgezice, nu mai mănâncă și nu se mai poate bucura de viață, medicul veterinar vă poate ajuta să luați decizia umană de a-i curma suferința în mod nedureros. Este cea mai grea decizie pentru un stăpân, dar uneori cel mai mare act de iubire.

Prognosticul (șansele de supraviețuire) depinde enorm de mult de tipul de cancer și stadiul la care este depistat. Unele cancere localizate, cum ar fi un fibrosarcom mic scos complet chirurgical, pot însemna practic vindecare (cu monitorizare pentru recidive). Altele, precum un limfom multicentric agresiv, pot avea un prognostic rezervat de doar câteva luni chiar și cu tratament. În medie, multe pisici tratate pentru cancere comune (limfom, tumori mamare, mastocitoame etc.) pot obține remisii de 1-3 ani sau mai mult, în funcție de răspuns. Există și pisici care trăiesc ani buni după ce au suferit de cancer, mai ales dacă a fost un tip tratabil sau prins devreme (de exemplu, pisici cu limfom intestinal low-grade trăiesc adesea peste 2-3 ani cu tratament minim). E important să discutați deschis cu medicul despre prognostic, acesta vă poate da statistici orientative, dar fiecare animal este diferit. Multe depind și de cât de mult vă doriți să faceți pentru a trata cancerul (unii proprietari aleg să nu supună pisica la chimioterapie, de pildă, preferând doar confortul; alții vor să încerce tot posibilul). Orice decizie este personală și respectabilă, medicii veterinari vă vor sprijini fie că alegeți terapia intensivă, fie că alegeți doar confort, atâta timp cât puneți pe primul loc bunăstarea pisicii.

Prevenirea cancerului la pisici

Din nefericire, nu toate cancerele pot fi prevenite, de multe ori apar spontan, fără o cauză clară. Totuși, puteți lua unele măsuri pentru a reduce riscul general ca pisica dumneavoastră să dezvolte cancer:

Vaccinați-vă pisica împotriva FeLV (virusul leucemiei feline) și țineți-o în casă pentru a evita contactul cu pisici infectate. FeLV este un factor major în cancerele feline, prevenindu-l, eliminați acel risc. Puii ar trebui testați și vaccinați devreme, iar dacă aveți mai multe pisici acasă, testarea și izolarea celor pozitive protejează restul grupului.
Protejați pisica de expunerile toxice din mediu: Nu fumați în preajma pisicii și nu o lăsați în zone cu fumători. Dacă locuiți în mediu industrial sau o casă veche (posibil cu azbest), aveți grijă să limitați accesul pisicii în locuri prăfuite sau potențial contaminate. Folosiți produse de curățenie prietenoase cu animalele (evitați substanțe dure, pesticide sau otrăvuri în zonele unde umblă pisica). De asemenea, împiedicați accesul la plante toxice și la medicamente umane (consumul unor toxine poate duce la afectarea organelor și, rar, la tumori de ficat).
Minimizați expunerea la soare intens, mai ales dacă aveți o pisică albă sau deschisă la culoare. O pisică de apartament va sta oricum la geam la soare, ceea ce e normal și plăcut, dar puteți lipi pe geamuri folii care blochează razele UV fără a bloca lumina, pentru a reduce radiația. Dacă pisica iese afară, asigurați-vă că are mereu locuri umbrite unde să se retragă și încercați s-o chemați în casă în orele caniculare de vară.
Sterilizați pisicile (atât femele, cât și masculi) la vârsta recomandată de medicul veterinar (de obicei ~5-6 luni). După cum am menționat, sterilizarea timpurie a femelei reduce aproape complet riscul de tumori mamare maligne, iar castrarea masculilor elimină riscul de tumori testiculare și reduce și comportamente ce i-ar expune la lupte (și implicit la FeLV/FIV). Sterilizarea are multiple beneficii pe termen lung pentru sănătate.
Vizite veterinare periodice pentru control: Multe cancere la pisici sunt silențioase inițial. Un control veterinar anual (sau chiar bianual pentru pisicile peste 8-10 ani) poate detecta semne subtile: un nodul mic ce ție poate ți-a scăpat, un ganglion ușor mărit, o schimbare în greutatea pisicii, tensiune crescută etc. Veterinarul are ochiul format și poate prinde o problemă în stadiu incipient, când încă se poate interveni cu succes. De asemenea, discutați cu medicul despre orice schimbare de comportament sau obiceiuri, uneori relatările proprietarului dau indicii prețioase.
Îngrijirea generală și dieta: Mențineți pisica într-o formă fizică bună, o alimentație echilibrată, bogată în proteine de calitate, potrivită vârstei (pui, adult, senior) îi va susține imunitatea. Evitați obezitatea (care poate predispune la diabet și alte probleme ce îi slăbesc rezistența). Asigurați-i o viață lipsită de stres major, oferiți-i jucării, stimulare mentală și afecțiune. O pisică fericită și bine îngrijită are șanse mai mari să fie sănătoasă. Sigur, aceste măsuri nu garantează că nu va face niciodată cancer, dar îi dau cea mai bună șansă la o viață lungă și sănătoasă.

Tipuri frecvente de cancer la pisici (după localizare)

Vom trece în revistă principalele tipuri de cancere care afectează pisicile, grupate după organul sau sistemul implicat. Aceasta vă va ajuta să înțelegeți mai bine cum se manifestă fiecare și ce opțiuni de tratament există.

Tumorile de piele și țesut subcutanat (tegumentare)

Tumorile cutanate (ale pielii) sunt printre cele mai comune neoplazii observate la pisici, în parte și pentru că sunt vizibile și detectabile mai ușor de către stăpân sau veterinar la o simplă examinare. De asemenea, pielea este organul expus la numeroși factori de mediu (substanțe chimice, radiații UV, iritații) care pot provoca transformări tumorale.

Manifestare: De obicei apar ca noduli sau excrescențe pe piele, de dimensiuni variabile, uneori ulcerate sau fără blană deasupra. Pot fi formațiuni unice sau multiple, localizate oriunde pe corp. Unele arată ca simple umflături sub piele (posibil mobil sub degete, dacă sunt în țesutul subcutanat), altele ca răni care nu se vindecă sau petice de piele îngroșată/decolorată. Orice masă persistentă pe pielea pisicii ar trebui investigată, cum spuneam, doar examenul citologic/histologic poate spune dacă e benignă sau malignă.

Tipuri frecvente de tumori cutanate la pisici:
Carcinoamele cu celule scuamoase (SCC) cutanate: Cancere maligne ce iau naștere din celulele pielii (keratinocite). La pisici, apar frecvent pe urechi, nas, pleoape, zone expuse la soare, mai ales la cele cu blana albă. Inițial pot arăta ca niște cruste sau răni mici care nu se vindecă și sângerează ușor. Evoluează distructiv local, invadând țesuturile din jur (de ex., un SCC pe nas poate roade cartilajul nazal). Vestea bună: nu metastazează repede (se răspândește rar în alte organe), deci dacă este prins la timp, tratamentul chirurgical sau prin radioterapie poate fi curativ. Adesea se recurge la amputația pavilionului urechii în SCC al urechii (urechea albă care face crustă, dacă se taie vârful urechii cu margine largă, pisica e vindecată). Pentru SCC de nas sau pleoape, radioterapia sau crioterapia pot fi opțiuni dacă chirurgia e dificilă. Prognosticul depinde de cât de repede e tratat; lăsat netratat, pisica va suferi, deoarece aceste tumori devin foarte dureroase.
Fibrosarcomul (inclusiv sarcomul post-injecție): Este un cancer al țesutului fibros (conjunctiv), care apare ca un nodul ferm sub piele, adesea la nivelul trunchiului (torace, flancuri) sau între omoplați. Fibrosarcoamele nu metastazează aproape deloc la distanță, dar sunt extrem de invazive local, trimit “ramificații” microscopice adânc în mușchi și țesuturi, făcându-le greu de extirpat complet. Sarcoamele de inoculare (post-vaccinale) fac parte din această categorie: apar de obicei la 2-5 cm sub piele, în locul unei injecții anterioare, cel mai frecvent între omoplați sau pe picioare (acolo unde se administrează vaccinurile). Tendința actuală este de a vaccina pisicile în membre (departe de corp), pentru ca în rara eventualitate a apariției unui fibrosarcom, să se poată amputa membrul afectat dacă e necesar, o soluție extremă, dar care ar fi salvatoare. Tratamentul fibrosarcomului este chirurgical: excizie largă (se scot și mușchii din jur pe o rază de 2-3 cm). Din păcate, chiar și așa, recurența este frecventă (tumora recidivează în lunile sau anii următori în același loc). Se pot folosi și radioterapie (înainte sau după operație) și chimioterapie adițională pentru a încerca să prevină recidiva, dar succesul variază. Cu toate acestea, unele pisici operate cu succes (și eventual radioterapie) pot rămâne fără tumori o perioadă lungă.
Mastocitomul cutanat: Este o tumoră a mastocitelor, celule imunitare implicate în alergii. La pisică, mastocitomul de piele apare ca un nodul cutanat (sau subcutanat) care poate semăna cu o mică excrescență sau o aluniță rozalie. Curios, la pisici multe mastocitoame cutanate sunt benigne sau cu comportament indolent, spre deosebire de câini unde sunt adesea maligne. Se întâlnesc mai des la pisici de vârstă medie și pot fi multiple. De regulă, chirurgia este curativă, se excizează nodulul și, dacă histopatologia arată margini curate, nu mai trebuie decât monitorizare. Există și mastocitoame viscerale la pisici (mai jos, la tumori splenice).
Tumorile de glandă sebacee, sudoripară, folicul pilos: Pisicile, în special rasele persane și himalayene, pot dezvolta tumori de glandă sebacee (adenom sebaceu) sau tumori de folicul pilos (tricofoliculom etc.), care sunt de obicei benigne. Apar ca mici papule sau noduli pe piele, nu prea depășesc 0.5-1 cm. Tratamentul este opțional, se excizează doar dacă se irită sau cresc.
Melanomul: La pisici, melanomul malign (cancer al celulelor pigmentare) e mai rar decât la câini. Pisicile pot face melanoame benigne (de pildă un nev pigmentat la nivelul irisului sau piele). Melanomul malign apare uneori în ochi (iris), unde poate da glaucom, sau pe piele ca o leziune pigmentată care crește. În gură, melanoamele pisicilor sunt rare. Tratamentul e chirurgical (enucleere dacă e la ochi, excizie largă dacă e pe piele).
Alte tumori cutanate: Tumorile de vase de sânge (hemangiosarcom cutanat, poate fi cauzat de soare la pisici albe, seamănă cu un hematom care nu trece; este malign și necesită excizie). Tumorile de țesut adipos (lipoame, rare la pisici, și dacă apar sunt mici; lipo-sarcoame maligne sunt și mai rare). Basalioamele (tumori de celule bazale), destul de comune la pisici mai în vârstă, mai ales rasele persane/himalayene. Se prezintă ca niște noduli bine delimitați, uneori pediculați (“atârnați” de piele), pigmentați. Majoritatea sunt benigne (se numesc tumori de celule bazale sau adenom bazocelular), și chirurgia le elimină fără probleme. Unele însă pot fi carcinoame bazocelulare (maligne, invazive local). Diferența se face la biopsie, dar ambele tipuri se tratează prin excizie completă, care de obicei e curativă.

Concluzie la tumorile de piele: Fiind cele mai accesibile, este important ca proprietarii să palpeze periodic pisica (mângâind-o, puteți simți ușor dacă apare vreun nodul sub blană) și să verifice urechile, nasul, degetele. Orice leziune suspectă -> control veterinar. Multe din aceste tumori, dacă sunt prinse devreme și operate, nu vor scurta viața pisicii.

Limfomul și leucemia (cancerul sistemului limfatic și sanguin)

Limfomul este cel mai frecvent tip de cancer la pisici în general. Apare din transformarea malignă a limfocitelor (un tip de globule albe) care se găsesc în sistemul limfatic și în diverse organe. Limfomul felin este o boală sistemică, poate afecta aproape orice parte a corpului, de la ganglioni limfatici la organe interne.

Cauze și incidență: Legătura cu FeLV este foarte importantă: în trecut, limfomul mediastinal (în piept) și limfomul multicentric (ganglioni peste tot) erau cele mai comune, fiind strâns asociate cu infecția cu FeLV la pisicile tinere. Azi, datorită vaccinării și testării, FeLV e mai rar, astfel că tiparul s-a schimbat, limfomul gastrointestinal (alimentar) la pisici de 9-12 ani a devenit forma cea mai diagnosticată. FIV crește și el riscul, dar mai modest. În general, orice pisică poate face limfom; expunerea la fum de țigară e un factor de risc (cum am menționat, de ~3x riscul).

Localizări ale limfomului felin:

Limfomul alimentar (intestinal): Afectează intestinul (subțire de obicei) și adesea ganglionii din mezenter, uneori și ficatul. Este tipic pisicilor de ~10-12 ani. Se manifestă prin vomă cronică, diaree intermitentă, scădere în greutate și apetit capricios (unele pisici cer mâncare dar slăbesc, malabsorbție, altele dimpotrivă pierd apetitul). La palpare, uneori se simt anse intestinale îngroșate sau chiar o masă tumorală. Există două forme: limfomul alimentar cu celule mici (low-grade) și cu celule mari (high-grade). Cel cu celule mici este mai indolent, pisicile sunt adesea altfel destul de vioaie, doar slabe și cu episoade GI. Acesta poate fi confundat cu boala inflamatorie intestinală (IBD), necesitând biopsie pentru diagnostic. Vestea bună e că limfomul cu celule mici răspunde foarte bine la un tratament ambulator: prednisolon (corticosteroid) + clorambucil (un citostatic oral) administrate acasă, obținându-se remisiune clinică la peste 90% din cazuri, cu supraviețuire medie de 2-3 ani sau mai mult. În schimb, limfomul cu celule mari în intestin este agresiv, provoacă adesea mase tumorale mari, stare de rău severă. Se tratează cu scheme de chimioterapie injectabilă (ex. protocol COP sau CHOP) sau uneori se operează dacă e o masă izolată care obstrucționează intestinul, urmat de chimio. Prognosticul la cel cu celule mari e rezervat (6 luni – 1 an medie de supraviețuire).
Limfomul mediastinal (toracic): Afectează timusul (glanda din piept) și/sau ganglionii mediastinali, uneori implicând și vasele mari sau traheea. Se întâlnește la pisici tinere FeLV pozitive în special (6 luni, 3 ani) sau la pisici siameze (pare o predispoziție de rasă). Provoacă acumulare de lichid în cavitatea toracică și comprimarea plămânilor, pisica ajunge de obicei la veterinar cu respirație grea, gâfâind. Radiografia arată mediastin mărit sau efuziune pleurală. Se poate drena lichidul pentru a ajuta pisica să respire. Tratamentul constă în chimioterapie; din păcate, dacă e FeLV pozitivă, prognosticul este prost (câteva luni). La FeLV negativi, se pot obține uneori remisiuni mai lungi.
Limfomul multicentric (ganglionar): Înseamnă implicarea generalizată a ganglionilor limfatici din multiple zone (periferici și interni). La pisică, acest tablou este mai rar decât la câini. Ganglionii măriți se pot simți ca ”noduri” de mărimea unei măsline sau mai mari la gât, în spatele genunchilor, inghinal etc. Pisica poate avea și simptome sistemice (apatica, febrilă). Confirmarea se face prin citologie/biopsie de ganglion. Tratamentul e tot chimioterapic (protocole multi-agent). Supraviețuirea medie e modestă (6 luni – 1 an), dar unii pacienți răspund bine pe termen scurt.
Limfomul extranodal: Limfocitele anormale pot invada și organe ne-obișnuite: de ex. limfom nasal (pisa cu secreții nazale cronice, strănut cu sânge, poate fi confuz cu o rinită; tratamentul preferat: radioterapie locală, cu prognostic destul de bun), limfom renal (ambii rinichi măriți, pisica face insuficiență renală progresivă), limfom cutanat (noduli/placarde în piele, foarte rar la pisici), limfom ocular (uveită care nu răspunde la tratament, poate fi de fapt infiltrație limfomatoasă) etc. Unul notabil este limfomul sistemului nervos central, poate cauza simptome neurologice severe (convulsii, paralizii).
Leucemia (cancerul măduvei osoase): La pisici, leucemia limfoidă este practic strâns legată de FeLV (virusul leucemiei feline cauzează leucemie acută limfoblastică sau leucemie mieloidă uneori). Se manifestă prin număr extrem de mare de globule albe maligne în sânge, anemie, infecții repetate (pentru că măduva nu mai produce celule normale) și pisica este foarte bolnavă. Din păcate, leucemiile la pisici au prognostic rezervat, se poate încerca chimioterapie dar adesea evoluția este rapidă.

Diagnosticul limfomului: Dacă se suspectează limfom, confirmarea vine prin citologie sau biopsie a organului afectat (ex. aspirat de măduvă, aspirat dintr-un ganglion, biopsie endoscopică intestinală etc.). În plus, testarea FeLV/FIV e obligatorie în aceste cazuri. Uneori e nevoie de teste imunohistochimice pentru a deosebi limfomul de o inflamație reactivă (de exemplu, în biopsiile intestinale dificil de interpretat, se face PCR pentru receptorul clonat al limfocitelor ca să dovedească existența unei populații neoplazice monoclonale).

Tratament și prognostic: Am detaliat parțial la forme specifice, majoritatea limfoamelor se tratează cu chimioterapie (diverse protocoale). Pisicile tolerează destul de bine tratamentul, însă costul și logistica pot fi o provocare (necesită vizite regulate la veterinar pentru injecții). Dacă bugetul este limitat, uneori se recurge la monoterapie orală (ex. clorambucil + prednison pentru limfoame low-grade; sau prednison singur pentru a oferi câteva săptămâni/luni de calitate a vieții în limfoame high-grade netratate specific). Remisiunea înseamnă că semnele clinice dispar și parametrii revin la normal, dar boala nu e neapărat vindecată, la un moment dat, va recidiva. Totuși, unele pisici pot obține remisii de lungă durată și chiar pot muri de bătrânețe din alte cauze. Cazurile FeLV pozitive răspund mai slab.

Leucemia felină (ca boală cauzată de FeLV) nu are tratament curativ; se fac transfuzii dacă e anemie severă, antibiotice pentru infecții, și uneori medicamente experimentale (Interferon, AZT etc.) încercate pentru a controla virusul. Focusul e pe calitatea vieții atâta timp cât se poate.

Cancerele cavității bucale (gura) și ale capului

Pisicile pot dezvolta tumori în cavitatea orală (gură), acestea sunt adesea observate tardiv, când deja pisica are dificultăți mari la alimentație. Cel mai comun cancer oral la pisici este carcinomul cu celule scuamoase (SCC) oral. Există și altele mai rare (fibrosarcom oral, osteosarcom la maxilar, melanom oral, papiloame virale benigne, acantomatos ameloblastom etc.), dar le vom discuta pe scurt.

Carcinomul cu celule scuamoase oral: Reprezintă peste 70% din cazurile de tumori bucale la pisică. Este un cancer malign care apare din mucoasa cavității bucale, cel mai frecvent sub limbă (carcinom sublingual), pe gingii (adesea în zona dinților incisivi sau sub molari) sau pe amigdale. Boala apare de regulă la pisici adulte mai în vârstă (~10-12 ani). Factori de risc propuși: fumatul pasiv (lingând gudronul de pe blană), purtarea de zgardă antiparazitară pe termen lung (s-a speculat, nu e sigur) sau leziuni cronice în gură.

Semne clinice: La început, stăpânul poate observa salivare excesivă, uneori cu firicele de sânge, și miros urât al gurii. Pisica poate refuza mâncarea tare, preferând hrana moale sau lichidă. Poate mesteca ciudat sau doar pe o parte. Pe măsură ce tumora crește, pisica slăbește din cauza subnutriției. Adesea se observă și dificultate la înghițire sau chiar pisica stă cu limba pe afară dacă tumora e sub limbă. Dacă e pe gingie, inițial poate semăna cu o inflamație legată de un dinte, dar nu se vindecă, ci se extinde, poate chiar să provoace căderea dinților din zona respectivă și invadarea osului maxilar/mandibular (o umflătură dură pe mandibulă arată extinderea în os).

Diagnostic: Se suspectează clinic pe baza semnelor, dar e obligatorie biopsia leziunii din gură sub anestezie, ca să se diferențieze de o posibilă gingivită severă sau alt tip de tumoare. Radiografii craniene sau un CT pot arăta cât de infiltrat e osul.

Tratament: Din nefericire, carcinomul oral la pisici are un prognostic rezervat. Fiind descoperit târziu de obicei, a infiltrat deja osul limbii sau mandibulei, ceea ce face excizia chirurgicală foarte dificilă, ar necesita îndepărtarea unei părți din mandibulă (mandibulectomie) sau a unei părți din palat, proceduri la care pisicile nu se descurcă la fel de bine ca câinii post-operator. Dacă totuși tumora este într-o zonă ce permite rezecție (de ex, un SCC mic pe gingia inferioară), se poate încerca chirurgia radicală, dar trebuie știut că recidiva locală este regulă la scurt timp, deoarece micro-extensiile tumorale sunt greu de eliminat complet. Radioterapia paliativă poate oferi unele ameliorări (reduce temporar tumora, ameliorând simptomele câteva luni). Chimioterapia singură nu prea are efect (SCC oral nu răspunde notabil la citostatice). Așadar, accentul este pe îngrijire paliativă: antiinflamatoare (pentru a reduce edemul și durerea, unele studii au arătat că piroxicam AINS poate încetini minimal SCC), analgezice puternice (opiacee) ca pisica să poată mânca, alimentație asistată (hrană moale, chiar hrănire cu seringă/blender la final). Din păcate, supraviețuirea medie de la diagnostic este doar ~2-3 luni în multe cazuri, poate până la 6 luni cu unele tratamente de susținere. Este un cancer foarte agresiv local și devastator pentru pisică.

Prevenție: E greu de prevenit, dar nu strică să nu fumați lângă pisică și să îi îngrijiți dentiția (tartrul/durerea dentară cronică pot masca semnele sau pot coexista). Orice ulcerație în gură care nu se vindecă în 2 săptămâni ar trebui examinată.

Alte tumori orale și faciale:

Fibrosarcomul oral: Similar cu cel cutanat ca agresivitate locală. Apare ca o masă cărnoasă pe gingie sau cerul gurii. Trateazul: chirurgie radicală (excizia zonei de mandibulă sau maxilar implicate). Recidivează frecvent. Prognostic rezervat dacă nu se poate opera complet.
Melanomul oral: Extrem de rar la pisici. Poate fi pigmentat (negru) sau amelanotic (roz). Este malign cu metastaze rapide la ganglioni și plămâni la câini; la pisici datele sunt puține dar presupunem la fel. Chirurgie + eventual vaccin antitumoral (extrapolat de la câini) s-ar face.
Osteosarcomul mandibular: O formă de cancer osos localizat la mandibulă. Surprinzător, osteosarcomul de mandibulă la pisici are comportament mai puțin metastazant ca la câini. Chirurgia (hemimandibulectomie) poate fi curativă și pisicile tolerează destul de bine viața fără jumătate de mandibulă (se adaptează să mănânce). Deci, comparativ cu SCC, un osteosarcom la mandibulă poate avea prognostic mai bun dacă e tratat agresiv chirurgical.
Adenocarcinomul de glande salivare: Rar, dar posibil. Cauzează umflare a zonei mandibulare și dificultate la înghițire. Prognostic destul de prost.
Tumori nazale și sinusale: Deși nu sunt “orale”, merită menționate ca tumori ale capului. Carcinomul nazal și limfomul nazal apar la pisici adulte cu semne de sinuzită cronică unilaterala: secreții nazale cu sânge, strănut, eventual deformare facială dacă erodează oasele nazale. Tratamentul preferat e radioterapia (chirurgia e dificilă în zona nasului). Prognosticul e moderat, unii obțin luni sau 1-2 ani cu radioterapie. Meningiomul (tumoră cerebrală), cea mai comună tumoare intracraniană la pisici, de obicei la pisici >10 ani. Vestea bună e că meningioamele la pisici sunt de obicei benigne și bine delimitate, deci chirurgical se pot extirpa și pisica poate trăi bine apoi câțiva ani buni. Semnele sunt convulsii sau schimbări comportamentale la un pisoi bătrân altfel sănătos. Chirurgia pe creierul pisicilor e disponibilă doar în centre specializate.

Tumorile glandelor mamare (cancerul mamar la pisici)

Tumorile mamare sunt al treilea cel mai frecvent tip de cancer la pisici (după limfom și poate tumori de piele) și apar aproape exclusiv la femelele nesterilizate sau târziu sterilizate. Pisica are 4 perechi de glande mamare dispuse pe rândurile ventrale (două toracice, două abdominale), astfel că nodulii mamari pot fi găsiți oriunde de la zona inghinală până la piept.

Incidență și predispoziții: 90% dintre tumorile mamare la pisică sunt maligne (canceroase), majoritatea fiind carcinoame mamare. Dintre acestea, multe sunt deja agresive la momentul depistării (peste 80% au metastaze microscopice). Sterilizarea timpurie reduce enorm riscul: o pisică sterilizată înainte de primul ciclu de călduri (<6 luni) are doar ~5% din riscul unei pisici nesterilizate; sterilizarea înainte de 1 an reduce riscul la ~9% din risc. Rasa Siameză are un risc mai mare (și tinde să facă tumori mamare mai tinere, pe la 8 ani). Rareori, și masculii pot avea carcinom mamar (în general dacă sunt obezi și au mame surori cu tumori mamare, deci predispoziție genetică), dar este excepțional.

Prezentare clinică: De obicei stăpânul descoperă un nodul mic sub piele în zona mamară, la început poate avea dimensiunea unui bob de mazăre. Adesea se simt noduli multipli sau lanț de noduli de-a lungul întregii glande. Pot apărea la una sau mai multe glande. În timp, acești noduli cresc; pielea de deasupra poate ulcera (face rană) când tumora e mare. Pentru că pisicile sunt mici, chiar și o tumoră de 2-3 cm e considerată mare și prognosticul scade cu mărimea: tumori <2 cm au prognostic semnificativ mai bun decât cele >3 cm, de exemplu. Dacă boala e avansată, se pot palpa și ganglionii limfatici axilari sau inghinali măriți (semn că sunt invadați de cancer). Metastazele frecvente sunt în plămâni, ceea ce poate provoca tuse sau respirație grea când sunt voluminoase (dar de obicei apar târziu).

Diagnostic: Orice nodul mamar la o pisică > 5 ani e suspect. Citologia prin ac fin nu diferențiază întotdeauna clar (carcinoamele mamare pot fi “curate” la citologie), așa că de regulă se recomandă direct excizia chirurgicală a nodulilor și biopsia lor. Înainte de operație, se fac radiografii toracice ca să se caute metastaze pulmonare, dacă se văd multe metastaze, prognosticul e rău, iar unii proprietari pot alege să nu mai supună pisica la operație. Dar dacă plămânii sunt curați, se merge înainte cu tratamentul local.

Tratament: Standardul este chirurgical: fie mastectomie radicală unilaterală (se scoate tot lanțul mamar de pe partea cu tumorile, împreună cu țesutul subcutanat și ganglionii aferenți) fie, dacă există noduli pe ambele părți, se face în două timp (întâi o parte, după vindecare cealaltă). Operația este destul de invazivă, dar pisicile își revin bine de obicei. Prognosticul depinde de dimensiune și grad histologic: la tumorile mici (<1cm) complet excizate, unele pisici trăiesc 2-3 ani; la tumorile mari, medianele sunt sub 1 an chiar și cu chirurgie. Chimioterapia adjuvantă: se utilizează după operație în cazurile mai grave (tumori >3cm, metastaze ganglionare prezente), de exemplu, medicamente ca doxorubicina pot prelungi un pic supraviețuirea. Din păcate, odată ce metastazele apar (la plămâni, ficat etc.), nu există tratament curativ; se revine la tratament paliativ (și eventual chimio pentru încetinire, dar efectele sunt modeste).

Prevenție: Sterilizați pisicile femele tinere! Aceasta scade masiv șansele de cancer mamar mai târziu. Examinați periodic burtica pisicii, mai ales dacă e în vârstă și nu e sterilizată, dacă simțiți noduli, mergeți la veterinar imediat. Cu cât sunt mai mici la momentul operației, cu atât mai bine.

Tumorile sistemului digestiv (stomac, intestine, ficat, pancreas)

Am discutat deja despre limfomul gastrointestinal la secțiunea de limfom, fiind cel mai comun tip de cancer GI la pisici. Dar pisicile pot face și tumori non-limfomatoase în tractul digestiv:

Adenocarcinomul gastric sau intestinal: Cancer al celulelor glandulare din stomac sau intestine. La pisici sunt destul de rare (mult mai rar decât limfomul). Apar la pisici ~10-13 ani. Adenocarcinomul gastric dă vărsături (uneori cu sânge), scădere în greutate; la endoscopie apare o leziune ulceroasă care se confirmă la biopsie. Prognosticul e prost, de obicei deja e extins la ficat sau peritoneu la diagnostic. Se poate încerca chirurgie (gastrectomie parțială sau rezecție intestinală) dacă e localizat, dar adesea supraviețuirea nu depășește 6 luni, 1 an. Adenocarcinomul intestinului gros (colon) e și mai rar, dar dacă apare poate provoca constipație cronică sau sânge în fecale; unele se pot opera dacă sunt într-o porțiune accesibilă.
Tumori hepatice (la ficat): Carcinomul hepatocelular (cancer primar al ficatului) este rar la pisici, dar apare la pisici în vârstă. Mai frecvent, pisicile pot face colangiocarcinom (cancer al ductelor biliare, tot la ficat). Semne: scădere în greutate, icter (dacă blochează căile biliare), apatie. Uneori se simte ficatul mărit la palpare sau se vede o masă la ecografie. Dacă tumora este localizată într-un lob hepatic, chirurgia de lobectomie poate fi curativă la unele carcinome. Dar multe sunt multi-focale sau metastatice. Chimioterapia nu prea ajută. Suportul hepatic (diete, fluide) poate ameliora temporar. Prognostic rezervat dacă nu se poate rezeca.
Tumori pancreatice: Foarte rare la pisici. Pot apărea adenocarcinoame pancreatice, care sunt agresive (similar cu forma umană, exocrină). Semne: slăbire, vărsături, uneori diabet brusc (distruge pancreasul endocrin). Diagnosticul e dificil (ecografia poate confunda cu pancreatită). Nu prea există tratament eficient, eventual chirurgie dacă e descoperit devreme (dar de obicei nu). Prognostic foarte prost (luni). Tumori endocrine pancreatice (insulinoame) sunt practic inexistente la pisici (foarte documentate la câini, dihor).
Tumori splenice: Splina la pisici poate fi sediul unor mastocitoame viscerale, asta e interesant: unele pisici fac mastocitoză splenică difuză, splina se mărește masiv, iar la examen are infiltrat de mastocite (dar nu neapărat malign distructive). Se tratează prin splenectomie și pisica de obicei se însănătoșește și mai trăiește bine. Spre deosebire, hemangiosarcomul splenic (tumoră malignă a vaselor sangvine, foarte comun la câini) e rar la pisici, dar există. Poate cauza ruptură de splină și hemoragie internă. Splenectomia e tratamentul, dar metastazele la ficat pot apărea. Unii supraviețuiesc câteva luni. Limfomul splenic e considerat parte din limfoame multicentrice, nu separat.
Tumori peritoneale (din cavitatea abdominală): O mențiune: pisicile pot face carcinoame peritoneale (mai ales dacă un carcinom ovarian sau intestinal diseminează în tot abdomenul), numit carcinomatoză. Ele vor avea ascită (lichid abdominal, adesea cu celule maligne). Din păcate nu există tratament eficace, se poate drena lichidul pentru confort temporar.

Tumorile sistemului respirator (plămâni și căile aeriene)

Cancerul primar pulmonar este foarte rar la pisici (mai rar decât la câini). Totuși, în ultimele decenii incidența raportată a crescut (probabil pentru că pisicile trăiesc mai mult și se diagnostichează mai bine). Cel mai frecvent tip este carcinomul bronhoalveolar (adenocarcinom pulmonar). Apare la pisici senior (~12 ani medie) și nu pare să aibă legătură cu fumatul (deși fumul cauzează mai mult limfom decât carcinom pulmonar la pisici). De regulă, aceste cancere maligne se descoperă târziu, fiindcă pisica nu tușește mult (pisicile tușesc rar chiar și când au probleme pulmonare). Semne pot fi: respirație accelerată/îngreunată, letargie, scădere în greutate, uneori șchiopături la picioare, deoarece carcinomul pulmonar la pisici are un fenomen bizar: metastazează la degetele membrelor, provocând umflarea dureroasă a lăbuțelor (sindromul “lung-digit”). Radiografia toracică poate arăta un nodul pulmonar (dar dacă e <5mm poate fi ratat; CT-ul detectează mai bine). Tratament: dacă e un singur nodul într-un lob -> chirurgie (lobectomie pulmonară). Dacă s-a răspândit sau nu se poate opera, se încearcă chimioterapie, dar eficacitatea este limitată. O parte din pisici, dacă sunt operate înainte de metastazare, pot supraviețui 1-2 ani; dar cu metastaze, prognostic <6 luni. Tumorile nazale și sinusale le-am menționat: majoritatea sunt carcinoame sau limfoame. Apar mai rar la pisici decât la câini. Semnele: secreție nazală cronică (uneori cu sânge), strănut, congestie unilaterală, eventual deformare facială sau ochi protrudat dacă invadează orbita. Diagnosticul: rinoscopie cu biopsie sau CT. Tratament: radioterapie + eventual chimio pentru limfom. Supraviețuirea medie ~1 an cu tratament (mai mult pentru limfom nazal, care răspunde bine). Fără tratament, doar câteva luni cu agravare treptată. Tumori laringiene/trahëale: Foarte rare la pisici (polipii inflamatori sunt mai comuni decât neoplaziile). Dar se pot vedea cazuri de carcinom laringian, pisica respiră zgomotos, răgușită, etc. Chirurgia e dificilă (laringectomia), radioterapia ar fi opțiune dacă e posibil.

Tumorile osoase (cancerul osos)

Osteosarcomul este principalul cancer osos la pisici. Față de câini, unde osteosarcomul la oasele membrelor e comun și foarte metastazant, la pisici este mai puțin frecvent și chiar când apare, metastazează mai lent. Se întâlnește la pisici de ~8-10 ani, uneori apare în oase lungi (femur, tibie, humerus), pisica începe să șchiopăteze sever, osul se poate chiar fragiliza (fractură patologică). De asemenea, osteosarcomul apare destul de des la oasele craniene sau mandibulare la pisici. Dacă este pe un membru, tratamentul standard este amputația membrului afectat. Pisicile se descurcă excelent pe 3 picioare, iar osteosarcomul la ele, amputat, de multe ori nu metastazează repede, s-au raportat medii de supraviețuire de 2-3 ani fără alte terapii, în caz de osteosarcom apendicular, comparativ cu <1 an la câini. Chimioterapia post-amputație se poate oferi (ex. cu carboplatină) pentru siguranță, dar unii oncologi o consideră opțională la pisici, dat fiind cursul mai blând. Osteosarcoamele la craniu (ex: osteosarcom mandibular) se tratează prin rezecția acelei porțiuni osoase (cum am zis mai devreme, pisica poate trăi ok și fără jumate de mandibulă dacă se adaptează). Prognosticul aici depinde de posibilitatea rezecției complete. Sunt și forme de osteosarcom mai agresive (ex. osteosarcom splenic sau hepatic, foarte rare, dar acelea sunt cu prognostic prost).

Alte tumori osoase: Chondrosarcom (cancer al cartilajului), rar la pisici, eventual coaste sau nas; Fibrosarcom osos, similar cu osteosarcomul; Mielom multiplu, cancer al plasmocitelor din măduvă, poate da leziuni osteolitice multiple (foarte rar la pisici, dar există; se tratează cu medicamente gen melfalan și prednison).

Alte tipuri de cancer (mai rare)

Pentru a fi cu adevărat cuprinzător, menționăm și câteva tipuri neobișnuite de cancer la pisici:

Tumorile endocrine: Carcinomul tiroidian apare rar (pisicile fac frecvent hipertiroidism benign, adenoame, nu cancer; dar ~1-2% din nodulii tiroidieni pot fi carcinoame maligne invazive). Tratament: chirurgia glandei tiroide + eventual iod radioactiv dacă e captat; metastazele la plămâni sunt posibile. Tumorile de glandă adrenală (feocromocitom, corticosterom), extrem de rare la pisici, pot cauza simptome hormonale (hipertensiune, etc.); se tratează chirurgical dacă se prinde.
Tumori genitale: Carcinomul ovarian, foarte rar, apare la femelele intacte vârstnice; se poate răspândi în tot abdomenul (carcinomatoză). Oricum, majoritatea pisicilor de companie sunt sterilizate deci incidența e minimă. Tumorile uterine (leiomioame benigne sau adenocarcinoame), din nou rare, dar posibile la o pisică nesterilizată; de obicei sterilizarea (ovariohisterectomia) este tratamentul și le vindecă. Tumorile vaginale/vulvare, casuistici izolate. La masculi, tumorile testiculare (seminom, interstițial), iarăși foarte rare la motani; dacă apar, castrarea este curativă.
Tumori ale sistemului nervos periferic: Șvanom (tumoră a tecii nervilor), ex., o umflătură pe coadă sau un membru, dureroasă, provenită dintr-un nerv; se tratează chirurgical (amputație de regulă).
Histiocitoza malignă, boală foarte rară la pisici, proliferare malignă a unor celule imune numite histiocite, ce duce la leziuni în piele, ganglioni și organe interne. Prognostic foarte prost, nu prea răspunde la nimic (similar histiocitozei maligne de la câini).
Tumori ale splinei și măduvei osoase: Leucemia eritroidă (proliferare malignă a precursorilor de globule roșii), extrem de rară; Policitemia vera (cancer al celulelor producătoare de globule roșii, duce la creșterea excesivă a hematocritului; se tratează cu flebotomii și hidroxiuree).
Tumori multiple primare: Ocazional, o pisică ghinionistă poate face două cancere diferite independent (ex. un carcinom mamar și un fibrosarcom cutanat). Aceste situații complică tratamentul, dar se abordează fiecare problemă în parte.

După această enumerare extinsă, rețineți că cele mai probabile cancere la pisica dumneavoastră sunt cele din categoriile majore discutate (piele, limfatic, mamar, oral). Tumorile foarte rare nu trebuie să vă sperie, am dorit doar să acoperim toate aspectele.

Mesajul cheie: cunoașterea simptomelor și controalele veterinare regulate pot duce la depistarea timpurie, ceea ce crește șansele ca tratamentele disponibile să fie eficiente. Iar pe plan emoțional, țineți minte că multe pisici cu cancer, cu îngrijire adecvată, pot încă să aibă parte de iubire, confort și demnitate alături de dumneavoastră, chiar dacă poate nu vor trăi la fel de mult pe cât ne-am dori.

Întrebări frecvente despre cancerul la pisici (FAQ)

Cât poate trăi o pisică diagnosticată cu cancer?

Depinde foarte mult de tipul de cancer, stadiul bolii și tratamentul aplicat. Unele cancere tratabile (de exemplu, un nodul mamar mic scos complet, un limfom low-grade controlat cu medicamente) pot permite pisicii să mai trăiască ani de zile cu o calitate bună a vieții. Alte cancere agresive sau foarte avansate pot afecta speranța de viață la câteva luni sau chiar săptămâni. Medicul veterinar, cunoscând diagnosticul specific și starea pisicii, vă poate oferi un prognostic estimativ. Este important de știut că prognosticul nu este o sentință exactă, fiecare pisică răspunde diferit. Scopul principal este ca, oricât ar mai trăi, pisica să fie îngrijită astfel încât să nu sufere și să se bucure de fiecare zi în confort alături de familia sa.

Poate fi vindecat cancerul la pisici?

Da, uneori cancerul la pisici poate fi vindecat, dar nu în toate cazurile. Prin vindecare înțelegem eliminarea completă a bolii și absența recidivei pe termen lung. Exemple de vindecare: un tumor benign îndepărtat (de ex. un lipom sau un adenom); un carcinom de piele al urechii excizat complet prin amputarea urechii, pisica e practic vindecată; un nodul mamar mic scos înainte de metastazare ar putea să nu revină niciodată; un limfom cu celule mici controlat medicamentos poate intra în remisie pe termen foarte lung (pisica moare de altceva la bătrânețe). Totuși, multe cancere maligne la pisici au tendința să reapară sau să existe metastaze ascunse. Astfel, vorbim mai des de remisiune decât de vindecare absolută. Chiar și când nu se poate vindeca, adesea se poate prelungi viața semnificativ. Uneori, obiectivul realist devine controlul cancerului ca boală cronică, nu neapărat eradicarea lui. Important e să discutați cu medicul: “Care este scopul tratamentului, vindecare sau îmbunatățirea calității vieții?” și să luați decizia în cunoștință de cauză.

Chimioterapia va face pisica să sufere? Merită tratamentul chimioterapic pentru pisici?

Chimioterapia la pisici, în general, este bine tolerată și nu provoacă suferințe majore în majoritatea cazurilor. Spre deosebire de oameni, la care dozele sunt foarte agresive și efectele adverse severe, la animale se folosesc doze mai blânde, tocmai pentru a evita să le facem mai mult rău decât bine. Studiile arată că peste 80% dintre pisici nu au efecte secundare semnificative de la chimioterapie. Doar un procent mic pot avea reacții precum scăderea poftei de mâncare, greață, diaree sau ușoară apatie câteva zile, aceste probleme se pot gestiona cu medicamente de susținere acasă (anti-vomitive, stimulente de apetit etc.). Foarte rar, sub 5-10% dintre pisici pot avea un episod advers mai serios (infecție secundară din cauza imunității scăzute sau vărsături necontrolate) ce necesită supraveghere medicală și ajustarea dozelor. Pisicile nu chelesc la chimio (uneori doar mustățile cad temporar). Scopul veterinarilor oncologi este să mențină o calitate bună a vieții în timpul tratamentului, dacă un protocol de chimio nu e bine tolerat de pisică, se va întrerupe sau modifica. În plus, multe scheme implică vizite scurte la clinică (injecții de 30 de minute) la interval de 1-3 săptămâni, pisica petrece majoritatea timpului acasă, la rutina ei. Desigur, fiecare proprietar decide dacă “merită” sau nu tratamentul, în funcție de costuri, de vârsta pisicii, de prognostic. Un limfom care are șanse să îi ofere pisicii încă 2 ani de viață cu chimio probabil merită încercat; în schimb, la un cancer foarte avansat cu prognostic de luni, unii preferă doar îngrijiri paliative fără chimio. În concluzie, chimioterapia nu trebuie privită ca un bau-bau, făcută corect, nu va chinui pisica, iar decizia dacă să o urmați trebuie luată prin discuții deschise cu medicul despre riscuri vs beneficii.

Ce pot face acasă pentru o pisică bolnavă de cancer?

Îngrijirea la domiciliu este o parte vitală a tratamentului, dvs. puteți face multe pentru confortul și bunăstarea pisicii. În primul rând, administrați medicamentele exact cum v-a indicat veterinarul (de ex., dacă primește pastile de durere sau pentru greață, fiți consecvent cu dozele). Asigurați-i pisicii un spațiu calm și cald unde să stea, ideal o cameră liniștită sau un colțișor departe de agitație. Puneți-i aproape bolul cu apă, cel cu mâncare și litiera, ca să nu fie nevoită să se deplaseze mult dacă e slăbită. Încurașați-o să mănânce oferindu-i hrana favorită, eventual ușor încălzită (mirosul mai puternic stimulează apetitul). Dacă nu mănâncă suficiente calorii, întrebați medicul despre suplimente sau despre alimentație cu seringă (uneori necesară). Mențineți-i igiena: dacă are blănița murdară de la vomă sau urină, curățați-o gentil cu șervețele umede pentru animale; pieptănați-o ușor dacă nu se mai spală singură, ca să evitați încâlcelile. Oferiți-i afecțiune și companie, dar respectați-i și momentele când vrea să stea retrasă. Observați-i comportamentul zilnic și notați orice schimbare importantă (de ex. nu mai urinează, respiră mai greu, pare în durere), aceste informații îi ajută mult pe veterinari să ajusteze tratamentul. Practic, deveniți ”asistentul medical” al pisicuței dvs., monitorizându-i starea. Nu ezitați să comunicați regulat cu medicul veterinar, mai ales dacă ceva vă îngrijorează, poate fi nevoie de o vizită neprogramată pentru a ajusta analgezicele sau a administra fluide. Prin dedicarea și dragostea dvs., îi veți oferi o calitate a vieții mai bună în lupta cu boala.

Cum pot preveni cancerul la pisica mea? Există vreo dietă sau supliment minune?

Nu există o metodă garantată de prevenire a cancerului, dar puteți reduce riscul prin câteva măsuri cheie. În primul rând, sterilizarea timpurie a pisicilor (în special a femelelor înainte de primul ciclu de călduri) previne aproape toate tumorile mamare maligne, ceea ce e un pas major. Apoi, vaccinarea contra FeLV și menținerea pisicii în casă departe de pisici străine o protejează de virusurile asociate cu cancerul. Evitați expunerea la carcinogeni: nu fumați lângă pisică și țineți produsele chimice periculoase departe de ea. Controalele veterinare anuale sunt o formă de prevenție, nu opresc apariția cancerului, dar pot duce la descoperirea precoce a unei tumori, când încă se poate trata eficient. Cât despre diete sau suplimente “anti-cancer”, în prezent nu există dovezi solide că vreun supliment (antioxidanți, turmeric, CBD etc.) ar preveni apariția cancerului la animalele sănătoase. O dietă echilibrată, de înaltă calitate (fie mâncare comercială premium, fie gătită acasă conform rețetei dietetice date de veterinar) care să mențină pisica la o greutate optimă și cu un sistem imunitar puternic este probabil cel mai bun lucru pe care îl puteți face. Hidratați pisica (curățați-i bolul de apă zilnic, poate folosiți o fântână de apă dacă o încurajează să bea). Jucați-vă cu ea și oferiți-i un mediu stimulant, stress-ul cronic în teorie slăbește imunitatea, deci o pisică fericită poate fi mai sănătoasă. Pe scurt: prevenția cancerului înseamnă prevenția factorilor de risc cunoscuți și îngrijire generală bună. Restul ține de noroc și genetică, unele cancere tot pot apărea, iar atunci să nu vă învinuiți, ci să acționați prompt pentru tratament.

Dacă pisica mea are un nodul sub piele, este automat cancer?

Nu neapărat. Multe noduli sau umflături la pisici nu sunt canceroși, dar este imposibil de știut fără un consult veterinar. Pisicile pot dezvolta chisturi, abcese (acumulări de puroi de la o mușcătură vindecată sub piele), granuloame (zone de inflamație de la o rană veche), lipomas (tumori grase benigne, deși mai rare la pisici) sau alte tipuri de creșteri necanceroase. De exemplu, pisicile mai în vârstă fac uneori hiperplazie mamară fibroasă benignă, țesutul mamar se îngroașă la o pisică intactă, formând pseudo-noduli, care nu sunt cancer și se rezolvă prin sterilizare. Însă, la modul practic, nu puteți diferenția prin simpla atingere sau privire dacă un nodul este periculos sau nu. Un nodul canceroas poate fi moale și mobil, iar un nodul benign poate fi ferm, deci nu există o regulă fixă. Orice nou nodul descoperit ar trebui verificat de veterinar: acesta poate face o puncție cu ac fin (relativ simplu, fără anestezie) și să examineze celulele. În câteva zile, veți ști dacă sunt celule suspecte de cancer sau nu. Dacă nodulul crește rapid, se ulcerează sau deranjează pisica, nu așteptați, mergeți urgent la clinică. Dar nu vă panicați din start: șansele sunt ca la o pisică tânără, nodulul să fie altceva decât cancer (de exemplu, abcesele de mușcătură sunt frecvente la pisicile care se bat, apar ca niște umflături sub piele umplute cu puroi). Evaluarea medicală este singura cale de a ști sigur.

(Articol redactat și revizuit în ianuarie 2026 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)

Articole veterinare, Oncologie veterinara