Câinele tremură? Durere, anxietate sau boală?

În calitate de medici veterinari, știm că puține lucruri provoacă mai multă îngrijorare unui proprietar decât observarea unui tremurat brusc sau persistent la companionul său loial. Este un simptom vizibil, adesea alarmant, care ne face să ne simțim neputincioși și să ne punem imediat întrebarea: „Ce încearcă să-mi spună?”

Adevărul este că tremuratul (sau tremorul) nu este o boală în sine, ci un simptom. Este unul dintre cele mai complexe moduri de comunicare ale corpului canin. Poate însemna orice, de la „Sunt incredibil de fericit că te-ai întors acasă!” , la „Mi-e foarte frig” , „Sunt terifiat de furtuna asta” sau, în cel mai serios caz, „Am dureri mari” sau „Ceva nu este în regulă în corpul meu”.

Sarcina noastră, ca proprietari responsabili, este să devenim „detectivi” și să analizăm contextul. Acest ghid este conceput pentru a vă ajuta să faceți exact acest lucru. Vom explora cauzele așa cum ar face-o un veterinar în camera de examinare: vom începe cu cele mai comune și mai puțin îngrijorătoare (emoții, mediu) și vom avansa către cele mai grave (durere, boală, intoxicații).

Abilitatea de a-i spune medicului veterinar „Tremură doar când se ridică” sau „Tremură și vomită” este vitală pentru un diagnostic rapid.

ALERTĂ DE URGENȚĂ: CÂND SĂ NU MAI CITEȘTI ȘI SĂ SUNI VETERINARUL

Dacă tremuratul câinelui dumneavoastră este sever, brusc și însoțit de ORICARE dintre următoarele simptome, opriți-vă din citit și contactați IMEDIAT o clinică veterinară de urgență:

• • Vărsături repetate sau diaree severă
  • Letargie extremă, slăbiciune sau colaps (câinele nu se poate ține pe picioare)

• Gingii palide, albe sau albăstrui
• Dificultăți de respirație, tuse sau gâfâit excesiv
• Abdomen umflat, tare la atingere și dureros
• Dezorientare, mers „beat” (ataxie) sau convulsii (vezi diferențierea de mai jos)
• Suspiciune de intoxicație (ați văzut ambalaje rupte, ciocolată mâncată, substanțe necunoscute)

Cauze emoționale și comportamentale (anxietate și emoții puternice)

Înainte de a ne gândi la scenarii medicale complicate, să analizăm cele mai frecvente cauze. Adesea, corpul câinelui pur și simplu reacționează la o lume pe care o simte mult mai intens decât noi.

Frica, stresul și anxietatea

Acesta este un răspuns fiziologic de tip „luptă sau fugi”. Când un câine este speriat sau stresat, corpul său eliberează un cocktail de hormoni, inclusiv adrenalină și cortizol. Acești hormoni pregătesc mușchii pentru acțiune, provocând tremurături vizibile.

• Fobiile de zgomot: Tunetele, artificiile, petardele, alarmele sau chiar zgomotul puternic al aspiratorului sunt declanșatori extrem de frecvenți.
• Anxietatea situațională: Vizita la medicul veterinar, o plimbare cu mașina sau prezența unor străini pot provoca un tremurat bazat pe stres.
• Semnele asociate fricii: Tremuratul nu vine singur. Căutați întregul „tablou” al fricii: gâfâit excesiv, pupile dilatate, coada între picioare, linsul excesiv al buzelor, căscat (care este un semn de stres, nu de oboseală), încercarea de a se ascunde, de a fugi sau de a sta lipit de dumneavoastră.

Anxietatea de separare

Pentru unii câini, simpla anticipare a plecării dumneavoastră poate declanșa o stare de panică. Tremuratul poate apărea în timp ce vă încălțați sau luați cheile. Această anxietate este adesea însoțită de alte semne clasice care apar în absența dumneavoastră: distrugeri (în special la uși și ferestre), vocalizări excesive (lătrat, urlat) și eliminări necontrolate în casă.

Bucuria și entuziasmul excesiv

Acesta este „tremuratul bun”. Mulți proprietari îl recunosc: câinele care tremură din tot corpul, dând din coadă, când ajungeți acasă. Sau tremuratul care apare când luați lesa pentru plimbare sau deschideți cutia de recompense.

• Cum îl identificăm: Este de scurtă durată, nu este însoțit de niciun alt semn de suferință (dimpotrivă!) și dispare odată ce câinele se calmează.

Greața (răul de mașină și nu numai)

Aceasta este o cauză fizică/comportamentală adesea trecută cu vederea. Tremuratul este un semn precoce foarte frecvent al greței, apărând adesea înainte de vărsătura propriu-zisă.

• Semnele asociate greței: Căutați aceste indicii subtile: hipersalivație (salivare excesivă, bale), linsul constant pe botic, plescăit, înghițit des, căscat și apatie generală.
• Răul de mașină: Este deosebit de frecvent la pui, deoarece structurile urechii interne responsabile de echilibru nu sunt încă complet dezvoltate.

Un aspect important este cercul vicios al răului de mașină. Un câine căruia i se face rău fizic în mașină va începe să asocieze mașina cu senzația neplăcută, dezvoltând anxietate. Invers, un câine care este anxios în mașină (poate pentru că asociază mașina doar cu vizite la veterinar) poate deveni atât de stresat încât stresul în sine îi provoacă greață fizică. Soluția în acest caz trebuie să abordeze atât componenta fizică (medicamente anti-greață de la veterinar, aer proaspăt), cât și pe cea emotională (desensibilizare lentă și asocieri pozitive cu mașina).

Cauze fizice și de mediu (durere și disconfort)

Dacă blănosul dumneavoastră pare calm emoțional, dar tot tremură, este timpul să evaluăm confortul său fizic. Corpul tremură din două motive fizice principale: pentru a genera căldură sau ca reacție la durere.

Frigul și hipotermia

Aceasta este cea mai evidentă cauză. Tremuratul este un mecanism fiziologic perfect normal: mușchii se contractă și se relaxează rapid (frison) pentru a genera căldură corporală.

• Factori de risc: Câinii sunt mai susceptibili la frig dacă fac parte din rase cu păr scurt (ex. Vizsla, Weimaraner), rase de talie mică (care pierd căldura mai repede), câini în vârstă (care nu își mai pot regla temperatura la fel de eficient) sau dacă au blana udă.
• Semne asociate: Postură tensionată (spate încovoiat, coada între picioare), blană zburlită, urechi și labe reci la atingere. Soluția este simplă: o hăinuță, o pătură și aducerea câinelui la căldură.
• Semnal de alarmă: Hipotermia: Frigul poate deveni o urgență medicală dacă temperatura corpului scade periculos de mult (sub 37.2°C).

• • Simptomele hipotermiei includ tremurat puternic, neîntrerupt, mucoase (gingii) palide sau albăstrui, letargie și respirație lentă.
  • Paradoxul periculos: Dacă un câine a fost expus la frig intens și tremura puternic, iar dintr-o dată tremuratul se oprește deși câinele este încă în frig, aceasta este o urgență critică. Înseamnă că organismul a epuizat rezervele de energie și nu mai are puterea de a tremura. Colapsul și moartea pot urma rapid.

Durerea: Inamicul tăcut

Aceasta este una dintre cele mai importante și mai subestimate cauze ale tremuratului. Câinii, ca descendenți ai animalelor de pradă, sunt programați genetic să își ascundă durerea pentru a nu părea vulnerabili. Adesea, ei nu vor schelălăi, nu vor plânge și poate nici nu vor șchiopăta evident în fazele incipiente ale durerii.

În multe cazuri, tremuratul este singurul semn vizibil că un câine suferă.

• Durerea cronică (Artrita / Osteoartrita): Aceasta este o cauză extrem de frecventă a tremuratului, în special la câinii de vârstă mijlocie și seniori. Artrita, o boală degenerativă a articulațiilor, afectează un număr uimitor de câini (până la 40% la un moment dat în viața lor).

• • Semne asociate: Tremuratul este adesea localizat la picioarele din spate, mai ales după ce câinele a stat culcat o perioadă. Căutați și alte semne subtile de durere articulară: rigiditate sau mers „înțepenit” dimineața, dificultate la ridicarea din culcuș, ezitare la săritul în mașină sau pe canapea, sau o schimbare de comportament (mai morocănos sau mai puțin tolerant). Vremea rece și umedă poate agrava durerile articulare și, implicit, tremuratul.

• Durerea acută: Orice poate provoca durere acută, de la o problemă dentară (abces), o durere de spate (hernie de disc), până la o durere abdominală severă. În cazul unei torsiuni gastrice (o urgență care pune viața în pericol), tremuratul poate fi un semn tardiv, de șoc, asociat cu un abdomen umflat și tare. Durerea acută este adesea însoțită de gâfâit și o schimbare bruscă de comportament (agresivitate la atingere într-o anumită zonă).

Oboseala și slăbiciunea musculară

Similar cu „febra musculară” la oameni, câinii pot tremura după un efort fizic foarte intens sau neobișnuit. Acest tremurat este de obicei localizat la nivelul membrelor suprasolicitate și ar trebui să se rezolve complet după o perioadă de odihnă.

Cauze medicale grave (boală) – semnale de alarmă

Am eliminat cauzele emoționale și de mediu. Acum intrăm pe teritoriul bolilor interne. Acestea sunt situațiile în care tremuratul este un semnal de alarmă serios, care indică o problemă sistemică ce necesită intervenție veterinară imediată.

Urgență critică: Intoxicații și otrăviri

Tremuratul care apare brusc și violent la un câine anterior sănătos este suspect de intoxicație până la proba contrarie. Multe toxine au efecte neurologice, provocând tremurături, ataxie (mers „beat”) și convulsii.

Este esențial să cunoaștem simptomele celor mai frecvente toxine:

• Ciocolata (teobromina): Este un stimulent puternic. Pe lângă vărsături și diaree, provoacă hiperactivitate, agitație, gâfâit, ritm cardiac extrem de rapid (tahicardie), care evoluează spre tremurături și convulsii.
• Xilitolul (guma de mestecat, produse de patiserie „fără zahăr”): Acesta este extrem de periculos și acționează rapid. La câini, xilitolul provoacă o eliberare masivă și imediată de insulină, ducând la o prăbușire a nivelului de zahăr din sânge (hipoglicemie severă). Simptomele pot apărea în doar 10-60 de minute și includ: slăbiciune bruscă, dezorientare (ataxie), tremurături, colaps și convulsii.
• Antigelul (etilenglicol): Este mortal chiar și în cantități foarte mici și, din păcate, are un gust dulceag care atrage animalele. Simptomele apar în trei faze distincte:

1. 1. Faza 1 (30 min – 12 ore): Câinele pare „beat” (ataxie, dezorientare). Apar greața, vărsăturile, tremuratul capului și un consum excesiv de apă și urinare (sete și urinare excesivă).
   2. Faza 2 (12 – 24 ore): O înșelătoare „perioadă de bine”, în care câinele pare să-și revină.
   3. Faza 3 (după 24 ore): Instalarea insuficienței renale acute severe. Letargie, vărsături, tremurături, convulsii și, în final, comă.

• Otrava de șobolani (rodenticide): Este vital să înțelegem că nu toată otrava de șobolani este la fel. Simptomele depind crucial de tipul substanței active.

1. 1. Anticoagulantele (ex. Warfarina, Bromadiolona): Acestea provoacă hemoragie internă prin blocarea coagulării sângelui. Semnele apar abia după câteva zile și includ: letargie, gingii palide, tuse (din cauza sângerării în plămâni), dificultăți de respirație, scaun sau urină cu sânge. Tremuratul nu este un semn principal pentru acest tip.
   2. Brometalina: Aceasta este o neurotoxină care provoacă inflamația și umflarea creierului (edem cerebral). Simptomele apar rapid (de la 2 ore) și sunt neurologice: tremurături necontrolate, necoordonare (ataxie), convulsii și paralizie.

Boli neurologice (probleme ale creierului)

Dacă tremuratul provine de la sistemul nervos central, este o problemă serioasă.

• Epilepsia și convulsiile: Proprietarii descriu adesea convulsiile ca fiind „tremurături violente”. Este esențial să facem diferența (vezi secțiunea următoare).
• Jigodia (distemper / boala Carré): O boală virală devastatoare, dar complet prevenibilă prin vaccinare. Unul dintre semnele neurologice clasice, pe lângă tremurături, este „mioclonia” – contracții ritmice, involuntare ale mușchilor, adesea vizibile ca un tic de „mestecat gumă” al maxilarului.
• Sindromul tremurului generalizat („Shaker Syndrome”): O inflamație a cerebelului (partea creierului responsabilă de coordonare). Cauza este adesea necunoscută (idiopatică). Provoacă un tremor generalizat pe tot corpul, care se înrăutățește atunci când câinele încearcă să facă o mișcare intenționată, cum ar fi să mănânce sau să bea (tremor intențional).

Boli metabolice și endocrine (dezechilibre interne)

• Hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr în sânge): Aceasta este o urgență medicală majoră. Creierul funcționează cu glucoză, iar atunci când nivelul acesteia scade brusc, sistemul nervos central intră în criză.

• • Risc crescut: Puii de vârstă mică (nu au rezerve de energie), rasele toy (Yorkshire Terrier, Bichon Maltese, Chihuahua) și câinii diabetici care au primit prea multă insulină.
  • Semne: Tremurături, slăbiciune extremă, dezorientare, colaps și, dacă nu este tratată, convulsii.

• Boala Addison (Hipoadrenocorticismul): Această boală este supranumită în medicina veterinară „Marele Imitator”. Este cauzată de producția insuficientă de hormoni de stres (cortizol și aldosteron) de către glandele suprarenale.

• • De ce este „imitator”? Deoarece simptomele sale sunt vagi, vin și pleacă, și imită zeci de alte boli: letargie, vărsături, diaree, pierderea apetitului. Tremuratul este, de asemenea, un simptom.
  • Adesea, boala Addison nu este diagnosticată până când câinele ajunge într-o „criză addisoniană” – un colaps brusc, șoc și dezechilibru electrolitic sever – care este o urgență fatală. Tremuratul în combinație cu episoade recurente de probleme gastrointestinale și letargie ar trebui să ridice suspiciunea acestei boli.

• Hipocalcemia (nivel scăzut de calciu): Poate provoca, de asemenea, iritabilitate neuromusculară, ducând la tremor muscular și crize convulsive.

Boli infecțioase

• Febra: Ca și la oameni, frisoanele (tremuratul) pot fi un mod prin care corpul încearcă să-și crească temperatura pentru a lupta împotriva unei infecții.
• Leptospiroza: O boală bacteriană gravă, adesea luată din surse de apă contaminate din mediu (bălți), care se poate transmite și la om. Simptomele precoce includ febră bruscă, tremurături, dureri musculare (rigiditate la mers), letargie și sete excesivă.

Instrumentar vital: Diferențierea tremuratului de convulsii

Aceasta este una dintre cele mai mari temeri ale unui proprietar și o zonă majoră de confuzie. O convulsie este o descărcare electrică anormală în creier și este întotdeauna un motiv de vizită veterinară, în timp ce un simplu tremurat poate să nu fie.

Cum facem diferența? Diferența cheie este starea de conștiență.

Caracteristică	Tremurat (tremor)	Convulsie (criză epileptică)
Starea de conștiență	Câinele este CONȘTIENT. Este alert, se uită în jur, răspunde (chiar dacă este speriat) la nume sau la atingere. Este „prezent”.	Câinele este INCONȘTIENT sau are o stare de conștiență alterată. Ochii pot fi deschiși, dar „privesc în gol”. Nu răspunde la stimuli. Este „absent”.
Mișcarea	Contracții musculare ritmice, rapide (frison). Poate fi localizat (un picior) sau generalizat (tot corpul). Câinele de obicei stă în picioare sau culcat.	Mișcări violente, necontrolate, rigide. Câinele cade de obicei pe o parte. Poate include „pedalat” cu picioarele, mestecat în gol (clefăit), capul dat pe spate.
Controlul	Câinele poate fi capabil să se oprească sau să se miște. Poate fi oprit dacă este distras sau calmat (dacă e de la anxietate).	Mișcarea este complet INVOLUNTARĂ. Nu poate fi oprită prin atingere sau vorbit.
Simptome asociate	Gâfâit (anxietate) , ghemuit (frig) , plânset (durere).	Adesea însoțită de salivație excesivă (spume la gură), urinare sau defecare involuntară în timpul episodului.
După episod	Câinele revine la normal aproape imediat ce stimulul (frig, frică, entuziasm) dispare.	Câinele este confuz, dezorientat, poate părea temporar orb sau este foarte flămând/setos pentru minute sau ore (faza „post-ictală”).

 

Planul de acțiune: Ce să faci acasă și când să mergi la veterinar

Bine, câinele dumneavoastră tremură și ați stabilit că (probabil) nu este o convulsie. Care este următorul pas? Iată triajul dumneavoastră acasă.

Pasul 1: Evaluează contextul

Înainte de a intra în panică, fiți detectivul:

• Emoțional: S-a auzit un tunet? Vă pregătiți să plecați de acasă?.
• De mediu: Este frig în casă sau afară? Tocmai v-ați întors de la o alergare lungă?.
• Medical: Lipsește ciocolată de pe masă? Coșul de gunoi este răsturnat? A intrat în dulapul cu medicamente?.

 

Pasul 2: Management acasă (pentru cauze non-urgente)

• Dacă este frig: Soluția este simplă. Aduceți câinele în casă, oferiți-i o pătură uscată sau o haină. Atenție: Nu folosiți niciodată pături electrice sau sticle cu apă fierbinte direct pe pielea câinelui; pot provoca arsuri grave.
• Dacă este anxietate/frică: Rămâneți calm. Vorbiți-i pe un ton liniștitor, dar nu supra-recompensați frica cu prea multă agitație, ceea ce poate întări comportamentul. Nu pedepsiți niciodată un câine pentru că îi este frică. Creați un „cuib” sigur (o cușcă acoperită, o baie fără ferestre) unde se poate retrage. Zgomotul alb sau muzica clasică pot ajuta la mascarea sunetelor exterioare.
• Dacă este oboseală musculară: Lăsați câinele să se odihnească. Asigurați-vă că are acces la apă proaspătă.
• Dacă suspectați hipoglicemie (la un pui/rasă mică): Acționați RAPID. Frecați o cantitate mică de miere, sirop de arțar sau sirop de glucoză direct pe gingiile câinelui. Aceasta este o măsură de prim ajutor pentru a crește rapid glicemia, nu un tratament. Mergeți la veterinar imediat după.
• În timpul unei convulsii: Păstrați-vă calmul. Îndepărtați mobilierul sau obiectele ascuțite de care s-ar putea lovi. NU băgați mâna în gura lui. Este un mit că își pot înghiți limba, dar vă pot mușca accidental și foarte grav. Dacă puteți, filmați episodul cu telefonul pentru a-l arăta veterinarului. Dacă episodul durează mai mult de 3-5 minute, răcoriți-l cu comprese cu apă rece pe lăbuțe și pe burtă și sunați la urgențe.

Când este o URGENȚĂ VETERINARĂ?

Repetăm, deoarece este vital. Sunați IMEDIAT medicul veterinar dacă tremuratul este însoțit de:

• Susiciune de intoxicație (ați văzut ambalaje, substanțe).
• Vărsături repetate sau diaree severă.
• Letargie extremă, slăbiciune, colaps.
• Gingii palide, albe sau albăstrui.
• Dificultăți de respirație, tuse.
• Durere evidentă.
• Dezorientare, mers „beat” (ataxie).
• Tremuratul nu se oprește, indiferent ce faceți.
• Prima convulsie pe care o vedeți sau convulsii care durează peste 3-5 minute.

La clinica veterinară: Diagnostic și opțiuni de tratament

Când ajungeți la clinică, munca de detectiv continuă. Sarcina noastră este să găsim „de ce-ul” din spatele tremuratului, pentru a putea trata cauza, nu doar simptomul.

Procesul de diagnostic: La ce să vă așteptați

• Anamneza (istoricul medical): Acesta este primul și cel mai important pas. Medicul veterinar vă va întreba: Când a început? Este constant sau intermitent? Ce a mâncat? Are acces la toxine (gunoi, antigel, medicamente umane)? Este vaccinat la zi (important pentru Jigodie sau Leptospiroză)?
• • Sfatul veterinarului: O filmare de 10 secunde a episodului de tremurat sau convulsie, făcută cu telefonul, este adesea mai valoroasă decât orice descriere. Dacă este sigur să o faceți, filmați!.
• Examenul fizic: Vom evalua semnele vitale (temperatură, puls, respirație), culoarea gingiilor (pentru oxigenare și anemie), vom palpa abdomenul (pentru durere sau blocaje) și articulațiile (pentru semne de artrită).
• Analize de sânge (biochimie și hemoleucogramă): Acesta este panoul nostru de bază. Ne arată:
• • Semne de infecție sau inflamație.
  • Nivelul glicemiei (pentru a confirma sau exclude hipoglicemia).
  • Funcția rinichilor și ficatului (care sunt adesea afectate în intoxicații sau leptospiroză).
  • Nivelul electroliților (Sodiu și Potasiu) – un test crucial pentru diagnosticarea Bolii Addison.
• Examenul neurologic: Dacă suspectăm o problemă a creierului sau a măduvei spinării, vom testa reflexele, coordonarea și prezența altor semne neurologice.
• Teste suplimentare: În funcție de suspiciuni, putem recomanda: ecografie abdominală, radiografii (pentru a vizualiza articulațiile în caz de artrită), analize de urină, teste specifice (cum ar fi testul de stimulare ACTH pentru Boala Addison) sau imagistică avansată (RMN/CT) pentru probleme neurologice.

Opțiuni de tratament (bazate pe cauză)

Tratamentul depinde în totalitate de diagnostic:

• Pentru intoxicații (urgență): Stabilizarea pacientului este prioritatea. Aceasta poate include inducerea vomei (dacă ingestia este foarte recentă), administrarea de cărbune activat pentru a lega toxina, fluide intravenoase (perfuzii) pentru a susține organele și a elimina toxina și administrarea de antidoturi specifice, dacă există (de exemplu, Vitamina K pentru anumite otrăvuri de șobolani sau Fomepizol/Etanol pentru intoxicația cu antigel).
• Pentru durerea cronică (artrită): Abordarea este multimodală. Aceasta include controlul greutății (excesul de greutate pune presiune pe articulații) și fizioterapie. Medical, se folosesc medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau terapii noi, inovatoare, cum ar fi anticorpii monoclonali (de exemplu, Librela), care sunt injecții lunare ce blochează în mod specific semnalele de durere ale artritei. Suplimentele (glucozamină, condroitină, Omega-3) pot fi, de asemenea, de ajutor.
• Pentru anxietate: Tratamentul anxietății severe (cum ar fi anxietatea de separare sau fobiile de zgomot) este o combinație de medicație ȘI terapie comportamentală. Medicația (cum ar fi Clomicalm sau Fluoxetina) nu este o „pastilă magică”. Rolul ei este de a „scădea volumul” emoțional al câinelui, permițându-i să fie suficient de calm pentru ca terapia (desensibilizarea și contracondiționarea) să funcționeze. Pentru evenimente acute (artificii), se pot folosi medicamente cu acțiune scurtă (ex. Trazodonă, Dexmedetomidină).
• Pentru boli medicale:

• • Epilepsie: Medicație anticonvulsivantă pe viață (ex. Fenobarbital).
  • Boala Addison: Terapie de substituție hormonală (medicamente) pe viață.
  • Sindromul „Shaker”: De obicei răspunde bine la tratamentul cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația creierului.

Întrebări frecvente (FAQ)

Întrebare: De ce câinele meu tremură în somn? E normal?

Răspuns: Da, în marea majoritate a cazurilor, acest lucru este perfect normal și nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Ceea ce observați este faza de somn REM (Rapid Eye Movement), adică atunci când câinele visează activ. Este posibil să observați mișcări ale lăbuțelor (ca și cum ar „alearga după iepurași”), mârâituri scurte, lătrături în surdină sau mișcări ale buzelor. Lăsați-l să doarmă liniștit.

 

Întrebare: Câinele meu bătrân tremură de picioarele din spate. E doar bătrânețe?

Răspuns: Aceasta este una dintre cele mai frecvente și importante întrebări. Deși o oarecare slăbiciune musculară (atrofie) poate apărea odată cu vârsta, cel mai adesea, un tremurat la nivelul picioarelor din spate la un câine senior este un semn de DURERE CRONICĂ cauzată de OSTEOARTRITĂ. „Bătrânețea nu este o boală”. A presupune că tremuratul este „doar de la bătrânețe” înseamnă adesea a ignora o durere cronică, tratabilă. Vă rugăm să discutați cu medicul veterinar despre opțiunile moderne de management al durerii (cum ar fi Librela sau AINS) pentru a-i îmbunătăți calitatea vieții.

 

Întrebare: Câinele meu de talie mică (ex. Chihuahua, Bichon) tremură aproape tot timpul. De ce?

Răspuns: Rasele de talie mică sunt „speciale” din acest punct de vedere. Ele au un metabolism mai rapid și o suprafață corporală mai mare raportată la masa lor, ceea ce înseamnă că pierd căldură mult mai repede. De asemenea, sunt mai predispuse genetic la anxietate și la hipoglicemie (nivel scăzut de zahăr). Deși un oarecare grad de tremurat poate fi considerat „normal” pentru aceste rase, nu trebuie să excludă automat o problemă medicală sau de disconfort (poate chiar îi este frig în casă!).

 

Întrebare: Cum știu dacă câinele meu tremură sau are o convulsie?

Răspuns: Vă rugăm să revedeți tabelul comparativ detaliat din Secțiunea 5. Diferența cheie și cea mai ușor de observat este starea de conștiență. În timpul unui tremurat, câinele este alert și conștient. În timpul unei convulsii, câinele este „absent”, inconștient și nu răspunde la stimuli.

 

Întrebare: Câinele meu a început să tremure brusc și puternic. Ce fac ACUM?

Răspuns: 

(1) Rămâneți calm și asigurați-vă că este într-un loc sigur unde nu se poate lovi. 

(2) Nu vă băgați mâinile în gura lui. 

(3) Evaluați rapid dacă a putut ingera o toxină (gunoi, plante, medicamente). 

(4) Sunați imediat medicul veterinar sau o clinică de urgență pentru a descrie simptomele și a primi instrucțiuni.

Concluzie

Tremuratul câinelui dumneavoastră este un spectru larg de comunicare. Poate fi un „Mulțumesc că ai venit acasă!” , un „Mi-e frig” , un „Mi-e teribil de frică” , un „Mă dor articulațiile” sau un „Am nevoie de ajutor medical urgent!”.

Dumneavoastră, proprietarul, sunteți prima și cea mai importantă linie de apărare. Abilitatea dumneavoastră de a observa contextul, ce se întâmpla înainte și în timpul tremuratului, este informația de aur care ne ajută pe noi, medicii veterinari, să punem diagnosticul corect.

Sfatul nostru de aur este acesta: aveți încredere în intuiția dumneavoastră. Vă cunoașteți câinele și comportamentul său normal mai bine decât oricine. Dacă un tremurat este nou, brusc, persistent, sever sau pur și simplu „nu vă place cum arată”, un control veterinar este întotdeauna cea mai sigură și corectă alegere.