Borelioza la câini (boala Lyme)

Ce este borelioza (boala Lyme)? 

Borelioza canină, denumită adesea și boala Lyme, este o afecțiune infecțioasă. Aceasta este provocată de o bacterie de dimensiuni microscopice, un microorganism din genul Borrelia, specia cel mai des implicată fiind Borrelia burgdorferi. Această bacterie este, așadar, „vinovata” principală pentru declanșarea bolii. Este important de înțeles că nu căpușa în sine este cauza directă a bolii, ci bacteria pe care aceasta o poate purta și transmite prin mușcătură. Mulți proprietari pot crede eronat că orice mușcătură de căpușă echivalează automat cu infectarea cu boala Lyme. În realitate, doar căpușele care sunt infectate cu bacteria Borrelia au capacitatea de a transmite agentul patogen. Această distincție este esențială pentru a evita panica nejustificată la fiecare contact cu o căpușă și pentru a concentra eforturile pe măsuri preventive eficiente și pe monitorizarea atentă a oricăror semne de boală.

Atât animalele de companie, în special câinii, cât și oamenii pot contracta această boală. Acest aspect subliniază importanța protejării câinilor nu doar pentru bunăstarea lor individuală, ci și pentru a reduce riscul ca o căpușă infectată să fie adusă în mediul familial, expunând astfel și oamenii la pericol. Deși boala nu se transmite direct de la câine la om, conștientizarea faptului că este o problemă de sănătate care poate afecta ambele specii poate spori vigilența proprietarilor. De asemenea, este util de știut că afecțiunea este cunoscută sub ambele denumiri – borelioză și boala Lyme – și că acestea se referă la aceeași condiție medicală, pentru a evita confuziile atunci când se caută informații suplimentare.

Cum se îmbolnăvește câinele meu de borelioză? Rolul căpușelor

Borelioza se transmite aproape exclusiv prin mușcătura unei căpușe care este deja infectată cu bacteria Borrelia. Căpușele sunt paraziți externi care se hrănesc cu sângele animalelor. În momentul în care o căpușă se hrănește cu sângele unui animal purtător al bacteriei Borrelia, aceasta devine la rândul ei un vector, adică un purtător și transmițător al infecției. Ulterior, dacă această căpușă infectată mușcă un câine sănătos, îi poate inocula bacteria în organism odată cu saliva. Astfel, sursa directă a infecției este bacteria transportată de căpușă, nu contactul cu alți câini bolnavi.

Un detaliu extrem de important în înțelegerea modului de transmitere este timpul necesar pentru ca bacteria să ajungă în organismul câinelui. Transmiterea bacteriei Borrelia nu se produce instantaneu, în momentul atașării căpușei. De regulă, este necesar ca parazitul să rămână atașat de pielea câinelui și să se hrănească activ cu sânge pentru o perioadă de aproximativ 24 până la 48 de ore (echivalentul a 1-2 zile) pentru ca transferul bacteriei să aibă loc. Acest interval de timp reprezintă o „fereastră de oportunitate” crucială. Cunoașterea acestui fapt nu trebuie să ducă la amânarea acțiunii, ci, dimpotrivă, subliniază importanța vitală a verificării zilnice a câinelui pentru prezența căpușelor și a îndepărtării lor prompte și corecte. Dacă o căpușă este descoperită și extrasă în primele ore de la atașare, riscul de transmitere a boreliozei este redus considerabil, transformând o informație aparent tehnică într-un instrument practic de prevenție activă.

Este esențial de reținut că un câine diagnosticat cu borelioză NU poate transmite boala direct unui alt câine sau unei persoane prin contact fizic, lins, salivă, mușcătură sau alte interacțiuni similare. Pericolul indirect constă în faptul că un câine poate aduce în locuință o căpușă infectată, care ulterior se poate desprinde și atașa de un alt membru al familiei, fie el om sau un alt animal de companie. Această realitate elimină o sursă de îngrijorare legată de contagiunea directă, dar, în același timp, reiterează importanța controlului riguros al căpușelor pe animal, nu doar pentru sănătatea acestuia, ci și pentru siguranța întregii gospodării. Protejarea câinelui de căpușe devine astfel o măsură de protecție extinsă la toți membrii familiei.

Care sunt semnele boreliozei la câini?

Un aspect particular al boreliozei este că simptomele nu apar, de obicei, imediat după mușcătura infectantă a căpușei. Poate exista o perioadă de latență considerabilă, care se poate întinde pe parcursul mai multor săptămâni sau chiar luni. Frecvent, primele semne clinice devin vizibile la aproximativ 2 până la 5 luni de la momentul infectării. Acest decalaj temporal poate face dificilă corelarea directă a simptomelor cu o anumită mușcătură de căpușă, care ar fi putut trece neobservată sau ar fi putut fi uitată. Prin urmare, proprietarii trebuie să fie conștienți de această perioadă de incubație lungă și variabilă pentru a nu exclude din start borelioza doar pe baza absenței unei amintiri despre o mușcătură recentă.

Simptomele boreliozei la câini pot fi variate și, uneori, subtile, ceea ce poate face ca boala să fie înșelătoare în stadiile incipiente. Printre cele mai comune manifestări se numără:

• Șchiopătatul: Acesta este adesea cel mai frecvent și vizibil simptom. Șchiopătatul poate fi intermitent, adică apare și dispare, poate afecta succesiv diferite membre („șchiopătat migrator”) și poate varia ca intensitate, de la o jenă ușoară la o dificultate evidentă la mers.
• Dureri sau umflături articulare: Articulațiile afectate (de obicei genunchi, coate, umeri, șolduri) pot fi sensibile la atingere, calde și umflate.
• Febră: Creșterea temperaturii corporale poate fi prezentă, dar nu este întotdeauna ușor de detectat de către proprietar fără un termometru.
• Pierderea poftei de mâncare (apetit scăzut): Câinele poate refuza hrana sau poate mânca semnificativ mai puțin decât de obicei.
• Letargie, apatie, lipsă de energie: Animalul poate părea obosit, trist, mai puțin activ, fără chef de joacă sau plimbare.
• Ganglioni limfatici umflați: Aceștia pot fi palpați ca niște mici umflături, de obicei în zona gâtului, umerilor, axilelor sau în spatele genunchilor.
• Eritem în jurul mușcăturii (roșeață): Deși menționat ca un posibil prim simptom, este important de notat că leziunea clasică „în ochi de bou” (eritem migrator), specifică bolii Lyme la oameni, este mult mai puțin frecventă sau are un aspect diferit la câini. La aceștia, poate apărea ca o simplă zonă roșie, iritată sau inflamată la locul mușcăturii. Mulți proprietari sunt familiarizați cu imaginea erupției cutanate de la oameni și ar putea căuta în mod eronat doar acest semn la câinele lor, ignorând alte simptome relevante și întârziind astfel vizita la medicul veterinar.

Este crucial de menționat că nu toți câinii infectați cu bacteria Borrelia vor prezenta semne vizibile de boală. Unii pot rămâne asimptomatici sau pot dezvolta simptome abia după o perioadă foarte lungă. Această particularitate complică diagnosticul și subliniază importanța testării preventive anuale în zonele cu risc crescut de transmitere a bolii, chiar și pentru câinii care par perfect sănătoși. Caracterul „ascuns” al bolii, dat de perioada lungă de incubație și de posibilitatea formelor asimptomatice, împreună cu simptomele uneori nespecifice, poate duce la întârzieri în diagnostic și tratament, permițând bolii să progreseze. De aceea, proprietarii trebuie educați să nu ignore simptomele persistente sau neobișnuite, chiar dacă par minore la prima vedere, și să fie vigilenți pentru câteva luni după ce au îndepărtat o căpușă de pe câinele lor, notând orice schimbare de comportament sau stare de sănătate.

Tabel: Semne de alarmă pentru borelioză la câinele tău

Simptom	Descriere pe scurt	Ce să urmărești
Șchiopătat	Intermitent, poate afecta diferite picioare pe rând	Orice modificare a mersului, refuzul de a pune greutate pe un membru
Durere/Umflături articulare	Articulații sensibile, calde la atingere, umflate	Reacție la palpare, lins excesiv al unei articulații, dificultate la ridicare
Febră	Temperatură corporală crescută	Apatie, frisoane, nas uscat (nesigur), letargie
Lipsa poftei de mâncare	Refuză hrana, mănâncă mai puțin	Schimbări în apetitul obișnuit, pierdere în greutate
Letargie	Lipsă de energie, oboseală persistentă	Doarme mai mult, nu mai este interesat de joacă sau plimbări
Ganglioni umflați	Mici umflături sub piele	Palpați în zona gâtului, umerilor, axilelor, inghinal, spatele genunchilor
Roșeață la locul mușcăturii	Iritație, inflamație locală	Orice leziune cutanată persistentă după îndepărtarea unei căpușe

Cum aflăm dacă este borelioză? Diagnosticarea la veterinar

Stabilirea unui diagnostic corect de borelioză este exclusiv responsabilitatea medicului veterinar. Este important să nu se încerce autodiagnosticarea acasă, deoarece simptomele boreliozei pot fi similare cu cele ale multor altor afecțiuni medicale. Doar un specialist poate diferenția între acestea și poate stabili un plan de investigații și tratament adecvat.

Procesul de diagnosticare implică, de obicei, mai mulți pași:

1. Anamneza și istoricul medical: Medicul veterinar va purta o discuție detaliată cu proprietarul despre simptomele observate, momentul apariției acestora, stilul de viață al câinelui (de exemplu, frecvența plimbărilor în zone cu vegetație înaltă, unde căpușele sunt prevalente), istoricul vaccinărilor și al deparazitărilor externe și interne.
2. Examenul clinic complet: Veterinarul va efectua o examinare fizică amănunțită a câinelui pentru a evalua starea generală de sănătate și pentru a identifica orice semne clinice specifice, cum ar fi articulații umflate sau dureroase, febră, mărirea ganglionilor limfatici sau alte anomalii.
3. Teste de sânge specifice: Acestea sunt fundamentale pentru a confirma expunerea la bacteria Borrelia burgdorferi prin detectarea anticorpilor produși de organismul câinelui ca răspuns la infecție.

• Testul ELISA (sau teste rapide similare, de exemplu, testul 4Dx): Acesta este adesea primul test utilizat în clinică. El detectează prezența anticorpilor, indicând faptul că sistemul imunitar al câinelui a intrat în contact cu bacteria. Un aspect crucial este că testul ELISA devine, de obicei, pozitiv abia după aproximativ 4-6 săptămâni de la momentul infecției. Prin urmare, un test efectuat prea devreme după o mușcătură de căpușă sau la apariția unor simptome foarte timpurii poate da un rezultat negativ, chiar dacă animalul este infectat. Acest lucru ar putea oferi o falsă senzație de siguranță, de aceea medicul veterinar poate recomanda retestarea sau poate lua în considerare și alte elemente (istoric, simptome) în stabilirea diagnosticului.
• Testul Western Blot: Acesta este un test mai specific, utilizat uneori pentru a confirma un rezultat pozitiv sau neclar obținut la testul ELISA.
• Teste PCR (Reacția de Polimerizare în Lanț): Aceste teste pot detecta direct materialul genetic (ADN-ul) al bacteriei Borrelia în probe de sânge sau lichid articular. Deși foarte specifice, nu sunt utilizate în mod curent pentru diagnosticul de rutină.

1. Alte teste complementare: În funcție de starea clinică a câinelui și de rezultatele testelor inițiale, medicul veterinar poate recomanda și alte investigații pentru a evalua starea generală de sănătate, pentru a exclude alte boli cu simptome similare sau pentru a verifica dacă există complicații ale boreliozei:

• Teste biochimice de sânge și hemoleucogramă completă: Acestea oferă informații despre funcția organelor interne (ficat, rinichi), despre prezența inflamației sau anemiei.
• Analiza de urină: Este deosebit de importantă pentru a detecta eventuale probleme renale, o complicație serioasă a boreliozei.
• Radiografii ale articulațiilor: Pot fi utile pentru a vizualiza modificările articulare.
• Analiza lichidului sinovial: Prelevarea și examinarea lichidului din articulațiile umflate pot oferi informații suplimentare.

Este important de înțeles că un test de anticorpi pozitiv (ELISA sau Western Blot) indică faptul că animalul a fost expus la bacterie la un moment dat, dar nu înseamnă neapărat că suferă de o infecție activă care îi cauzează simptomele actuale. Un câine poate avea anticorpi și după o infecție anterioară vindecată sau chiar după vaccinare. De aceea, medicul veterinar va corela întotdeauna rezultatele testelor de laborator cu simptomele clinice observate și cu istoricul medical al câinelui pentru a stabili un diagnostic de boală Lyme activă. Această abordare complexă asigură o evaluare corectă și ajută proprietarul să aibă încredere în judecata clinicianului. Necesitatea unor investigații suplimentare nu trebuie să îngrijoreze, ci să fie percepută ca o măsură pentru binele animalului, vizând un diagnostic cât mai precis și un tratament țintit.

Se tratează borelioza? Ce presupune tratamentul?

Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, borelioza la câini se poate trata, mai ales dacă este diagnosticată și tratată în stadii incipiente. Intervenția rapidă este cheia unui prognostic favorabil.

Tratamentul principal pentru combaterea infecției cu bacteria Borrelia constă în administrarea de antibiotice. Medicul veterinar este singurul în măsură să aleagă tipul de antibiotic potrivit și să stabilească doza corectă. Printre antibioticele cel mai frecvent utilizate se numără Doxiciclina, Amoxicilina sau Cefuroxima. Durata tratamentului cu antibiotice este, de obicei, de aproximativ 4 săptămâni, putând varia între 14 și 30 de zile, în funcție de severitatea bolii, de răspunsul individual al câinelui la terapie și de recomandarea specifică a medicului veterinar. Este absolut crucial ca proprietarul să respecte cu strictețe întreaga durată a tratamentului prescris, administrând medicamentele exact așa cum a fost indicat, chiar dacă simptomele par să se amelioreze sau să dispară mai devreme. Întreruperea prematură a tratamentului cu antibiotice poate duce la eșec terapeutic, la recăderi ale bolii, la dezvoltarea rezistenței bacteriene sau la persistența infecției într-o formă cronică, greu de gestionat.

În general, o ameliorare a simptomelor, în special a celor articulare precum șchiopătatul și durerea, ar trebui să fie observată în aproximativ 3-5 zile de la începerea tratamentului cu antibiotice. Dacă, însă, simptomele nu se îmbunătățesc în acest interval sau dacă starea câinelui se agravează, este esențial să se contacteze din nou medicul veterinar pentru o reevaluare. Comunicarea continuă cu medicul veterinar este foarte importantă pe parcursul întregii perioade de tratament.

Pe lângă terapia cu antibiotice, care țintește direct bacteria cauzatoare, medicul veterinar poate recomanda și un tratament de susținere, numit și tratament simptomatic. Acesta poate include medicamente antiinflamatoare și analgezice (pentru combaterea durerii) cu scopul de a reduce disconfortul articular, inflamația și febra, contribuind astfel la îmbunătățirea stării generale de bine a câinelui și la sprijinirea procesului de vindecare. Managementul bolii implică, așadar, o abordare holistică, care poate include și ajustări ale stilului de viață pe perioada recuperării, cum ar fi asigurarea unei perioade de odihnă și o alimentație adecvată.

În ceea ce privește costul tratamentului, acesta poate varia considerabil. Factorii care influențează costul includ tarifele clinicii veterinare, gravitatea bolii la momentul diagnosticării, necesitatea unor investigații suplimentare complexe sau a unor tratamente de susținere prelungite. Este dificil de oferit o cifră exactă, dar este important de reținut că intervenția promptă, la primele semne de boală, nu doar că îmbunătățește prognosticul medical, dar poate contribui și la limitarea costurilor totale ale tratamentului, deoarece „cu cât întârziem mai mult să tratăm animalul de companie, cu atât costurile vor fi mai mari”.

Cât de periculoasă este borelioza pentru câinele meu?

Borelioza, dacă este lăsată netratată sau dacă diagnosticul este pus cu întârziere, poate evolua într-o afecțiune serioasă, cu potențial de a afecta în mod semnificativ sănătatea câinelui. Infecția poate progresa și poate cauza probleme la nivelul mai multor organe, subliniind astfel de ce suspiciunea de borelioză nu trebuie niciodată ignorată.

Printre complicațiile posibile și grave ale boreliozei netratate se numără:

• Insuficiența renală (Nefropatia Lyme): Aceasta este considerată una dintre cele mai severe complicații și, din păcate, poate fi fatală. Rinichii sunt afectați, iar funcția lor de filtrare este compromisă. Anumite rase de câini, cum ar fi Labrador Retriever, Golden Retriever și Bernese Mountain Dog, par a fi mai predispuse la dezvoltarea acestei forme grave de afectare renală.
• Afecțiuni cardiace: Deși mai rar întâlnite, borelioza poate duce la probleme la nivelul inimii, cum ar fi tulburări de ritm cardiac sau inflamația mușchiului cardiac (miocardită).
• Probleme neurologice: Afectarea sistemului nervos este, de asemenea, o complicație mai puțin frecventă, dar posibilă, putând duce la simptome precum convulsii sau modificări de comportament.
• Artrita cronică: Dacă boala nu este tratată corespunzător sau la timp, durerile articulare și inflamația pot persista pe termen lung, devenind o problemă cronică ce afectează calitatea vieții câinelui.

Conștientizarea acestor complicații grave are rolul de a motiva proprietarii să ia boala în serios și să urmeze cu strictețe recomandările medicului veterinar, atât în ceea ce privește prevenția, cât și tratamentul.

În ceea ce privește prognosticul (șansele de vindecare), acesta este, în general, bun pentru majoritatea câinilor, cu condiția ca tratamentul cu antibiotice să fie instituit prompt, în fazele incipiente ale bolii. Răspunsul la tratament este adesea rapid, cu ameliorarea simptomelor în câteva zile. Importanța acțiunii rapide este subliniată de faptul că „cu cât întârziem mai mult să tratăm animalul de companie, cu atât costurile vor fi mai mari și șansele de a scăpa nevătămat vor fi mai mici”. Aceasta stabilește o legătură directă între inacțiunea sau amânarea vizitei la veterinar și riscul unor consecințe severe, potențial ireversibile.

Totuși, este important de menționat că, în unele cazuri, chiar și după un tratament corect administrat, unii câini pot rămâne cu simptome cronice, cum ar fi dureri articulare persistente sau o sensibilitate crescută, necesitând un management pe termen lung și ajustări ale stilului de viață. „Vindecat” de infecția activă nu înseamnă întotdeauna „fără nicio urmare pe termen lung”, mai ales dacă diagnosticul a fost tardiv sau forma bolii a fost una severă. Acest aspect subliniază încă o dată importanța crucială a prevenției și a diagnosticului timpuriu pentru a minimiza riscul de efecte cronice și pentru a asigura un prognostic cât mai favorabil.

Putem preveni borelioza?

Prevenția este, fără îndoială, cea mai bună strategie în lupta împotriva boreliozei. Este mult mai simplu, mai sigur și mai puțin costisitor să se prevină îmbolnăvirea decât să se trateze boala odată instalată. O abordare multi-stratificată, care combină mai multe metode, oferă cea mai bună protecție.

1. Utilizarea regulată a produselor antiparazitare externe: Acesta este un pilon central al prevenției. Există pe piață diverse produse eficiente, formulate pentru a respinge și/sau ucide căpușele înainte ca acestea să poată transmite bacteria Borrelia:

• Pipete spot-on: Acestea conțin substanțe active care se aplică direct pe pielea câinelui, de obicei lunar, în zona cefei sau de-a lungul liniei spatelui. Unele produse, precum cele care conțin imidacloprid și permetrină, oferă și acțiune repelentă (anti-hrănire), prevenind atașarea căpușelor și reducând riscul de transmitere a bolilor precum borelioza.
• Zgărzi antiparazitare: Acestea eliberează treptat substanțe active și pot oferi protecție pe o perioadă mai lungă, de la câteva luni până la 7-8 luni, în funcție de produs.
• Tablete masticabile: Administrate oral, aceste produse acționează sistemic și ucid căpușele după ce acestea încep să se hrănească. Frecvența administrării variază (lunar sau trimestrial). Este esențial ca alegerea produsului antiparazitar să se facă în urma unei discuții cu medicul veterinar. Acesta va putea recomanda cea mai potrivită opțiune pentru câinele dumneavoastră, luând în considerare factori precum rasa, vârsta, greutatea, starea de sănătate, stilul de viață (de exemplu, dacă petrece mult timp în aer liber, în zone cu risc) și prevalența bolilor transmise de căpușe în regiunea respectivă. De asemenea, este crucial să se utilizeze doar produse destinate câinilor și să se respecte cu strictețe instrucțiunile de aplicare și dozajul specificat de producător și de medicul veterinar.

1. Verificarea atentă și regulată a câinelui pentru căpușe: Această măsură este simplă, nu costă nimic și este extrem de eficientă dacă este efectuată consecvent. Se recomandă verificarea câinelui după fiecare plimbare în zone cu vegetație (parcuri, păduri, zone cu iarbă înaltă), dar și o inspecție zilnică, mai ales în sezoanele calde (primăvara, vara și începutul toamnei), când căpușele sunt cele mai active. Trebuie acordată o atenție deosebită zonelor preferate de căpușe: cap (în și în jurul urechilor, în jurul ochilor, pe bot), gât (mai ales sub zgardă), axile (subraț), zona inghinală, între degetele de la picioare și sub coadă. Cu toate acestea, este important să se verifice întregul corp al animalului.
2. Îndepărtarea corectă și rapidă a căpușelor: Dacă se descoperă o căpușă atașată de pielea câinelui, aceasta trebuie îndepărtată cât mai repede posibil. Se va utiliza o pensetă specială pentru îndepărtarea căpușelor sau o pensetă obișnuită, cu vârf subțire. Căpușa trebuie apucată cât mai aproape posibil de pielea câinelui, fără a-i strânge corpul, și se va trage ferm, constant, drept în sus, perpendicular pe piele, fără a o roti sau smuci. Scopul este de a extrage căpușa în întregime, inclusiv capul (rostrul). Este important de evitat aplicarea pe căpușă a unor substanțe precum alcool, ulei, vaselină sau apropierea unei surse de căldură (brichetă, chibrit) înainte de extracție, deoarece aceste metode pot stresa parazitul, determinându-l să regurgiteze conținutul său intestinal, inclusiv eventualele bacterii, în sângele câinelui, crescând astfel riscul de infecție. Dacă proprietarul nu este sigur cum să procedeze sau dacă o parte din căpușă rămâne în piele, este indicat să solicite ajutorul medicului veterinar.
3. Evitarea zonelor cu risc crescut de căpușe: Pe cât posibil, mai ales în perioadele de vârf ale activității căpușelor, se recomandă evitarea plimbărilor prin zone cu iarbă înaltă, tufișuri dese, liziere de pădure neîngrijite sau zone cu acumulări de frunze moarte. Este preferabil să se aleagă poteci amenajate și zone bine întreținute.
4. Îngrijirea curții și a mediului înconjurător: Pentru a reduce populația de căpușe din mediul apropiat al câinelui, se recomandă întreținerea regulată a curții: tunderea ierbii, îndepărtarea frunzelor moarte, a crengilor căzute și a altor resturi vegetale care pot crea un mediu umed și umbrit, favorabil dezvoltării căpușelor. În anumite situații, se poate lua în considerare aplicarea de pesticide specifice pentru exterior, dar acest lucru trebuie făcut cu mare prudență, respectând instrucțiunile și asigurându-se că nu prezintă un risc pentru animalele de companie, copii sau alte viețuitoare benefice.
5. Vaccinarea împotriva Boreliozei: Există vaccinuri disponibile pentru a proteja câinii împotriva boreliozei. Acestea stimulează sistemul imunitar al câinelui să producă anticorpi împotriva bacteriei Borrelia. Totuși, este important de înțeles că niciun vaccin nu oferă o protecție de 100% și este posibil să nu acopere toate tulpinile de Borrelia existente într-o anumită regiune geografică. Decizia de a vaccina câinele împotriva boreliozei trebuie luată împreună cu medicul veterinar, care va evalua riscul individual de expunere al animalului (în funcție de zona geografică, stilul de viață, frecvența contactului cu zone infestate) și va discuta beneficiile și limitările vaccinării. Este esențial de reținut că vaccinarea nu înlocuiește celelalte măsuri de prevenție (produse antiparazitare, verificarea periodică), ci poate fi considerată o componentă suplimentară a unui program integrat de protecție.

Prevenția nu trebuie văzută ca o acțiune sezonieră, ci ca o preocupare constantă în zonele unde căpușele sunt active pe tot parcursul anului, inclusiv în iernile blânde. Menținerea măsurilor preventive asigură o protecție continuă și reduce riscul de „scăpări” în perioadele considerate, poate eronat, mai puțin periculoase.

Concluzie 

Borelioza este, într-adevăr, o boală care poate afecta serios sănătatea câinelui dumneavoastră. Este fundamental să se rețină importanța prevenției ca primă linie de apărare și rolul central al colaborării strânse cu medicul veterinar.