Sindromul ovarului remanent: în călduri după sterilizare

Pe scurt:

• Sindromul ovarului remanent (SOR) apare atunci când o femelă sterilizată (cățeaua sau pisica) prezintă din nou semne de „călduri”. Aceasta se întâmplă deoarece a rămas în corp un fragment de țesut ovarian funcțional după operația de sterilizare.
• Principalul simptom al SOR este reapariția comportamentului de călduri: atragerea masculilor, schimbări comportamentale și (în cazul cățelelor) chiar semne fizice precum umflarea vulvei și secreții cu sânge, în ciuda faptului că femela este sterilizată.
• SOR este o complicație rară a sterilizării, cauzată de îndepărtarea incompletă a ovarelor, existența unui țesut ovarian ectopic (în loc neobișnuit) sau desprinderea și revascularizarea unui fragment ovarian în timpul operației. Nu este vina proprietarului, este o situație medicală cunoscută, care poate apărea chiar și la ani după operație.
• Diagnosticul este stabilit de medicul veterinar prin examinări specifice: testări hormonale (de exemplu progesteron, hormon anti-Mullerian AMH) care indică prezența țesutului ovarian, citologie vaginală (examen microscopic al celulelor, relevând influența estrogenului) și eventual ecografie pentru a căuta fragmente ovariene.
• Tratamentul curativ constă în îndepărtarea chirurgicală a țesutului ovarian restant, de obicei printr-o operație (laparotomie exploratorie). Aceasta se efectuează ideal când femela prezintă semne de călduri, deoarece atunci fragmentul ovarian este activ și mai ușor de localizat. În cazurile în care chirurgia nu este posibilă imediat, medicul poate recomanda temporar terapie hormonală (medicație anti-călduri) pentru a preveni apariția simptomelor, însă soluția permanentă rămâne intervenția chirurgicală.

Ce este sindromul ovarului remanent?

Sindromul ovarului remanent reprezintă reapariția ciclului de călduri (estru) la o femelă (cățeaua sau pisica) care a fost deja sterilizată (ovariohisterectomizată, i s-au îndepărtat ovarele și uterul). Cu alte cuvinte, este o complicație post-sterilizare în care o mică parte de țesut ovarian a rămas în organism și continuă să producă hormoni reproductivi. Acești hormoni (în principal estrogenul și progesteronul) declanșează din nou manifestările specifice căldurilor, ca și cum animalul nu ar fi fost sterilizat.

Este important de știut că SOR nu este o boală de sine stătătoare, ci o consecință a unei sterilizări incomplete sau a unui țesut ovarian suplimentar. Femela va avea comportament de călduri, dar nu va putea rămâne gestantă (nu va avea pui) dacă uterul a fost îndepărtat sau legat, deoarece nu mai există o legătură normală între ovul și un uter funcțional. Totuși, prezența acestor cicluri hormonale poate duce la alte probleme de sănătate în timp, motiv pentru care sindromul trebuie recunoscut și tratat.

Când apare SOR? Intervalul de timp până la apariția simptomelor este variabil. Pot trece luni sau chiar ani de zile de la operația de sterilizare până când observați primele semne. Au fost raportate cazuri la numai 1-2 luni după sterilizare, dar și cazuri la 5-10 ani distanță. De obicei, proprietarul începe să bănuiască ceva în neregulă atunci când își vede femela, despre care știe sigur că este sterilizată, comportându-se ca și cum ar fi din nou „în călduri”.

Cauzele sindromului ovarului remanent

Principala cauză a SOR este prezența accidentală a țesutului ovarian funcțional după operația de sterilizare. Există câteva situații care pot duce la acest lucru:

• Îndepărtarea incompletă a ovarelor în timpul sterilizării, Aceasta poate avea loc dacă tehnica chirurgicală nu reușește să extragă întreaga masă ovariană. Un fragment dintr-un ovar (sau chiar un ovar întreg, în cazuri rare) poate rămâne atașat de ligamentul ovarian sau în cavitatea abdominală. Chirurgia de ovariohisterectomie la femele este în mod normal rutină și sigură, dar dacă animalul are vase de sânge foarte fine sau țesut gras abundent, vizibilitatea poate fi redusă. În special la pisici, anatomia fină și fragilitatea ligamentelor ovariene pot face mai dificilă scoaterea completă a ovarului, crescând ușor riscul de SOR.
• Țesut ovarian ectopic (accesor sau în locație atipică), Unele animale se pot naște cu bucăți mici de țesut ovarian separate de ovarul principal, situate în altă parte decât locația normală a ovarelor (de exemplu, de-a lungul ligamentului ovarian sau chiar pe peretele abdominal intern). În timpul sterilizării, aceste fragmente pot trece neobservate și rămân în corp. Ulterior, ele pot deveni active și pot secreta hormoni, declanșând semne de călduri.
• Autotransplantarea unui fragment ovarian, În cursul operației, se poate întâmpla ca un fragment mic de țesut ovarian să se desprindă și să cadă în cavitatea abdominală înainte de a fi extras. Acest fragment poate prinde rădăcini (revascularizare) pe țesuturile din jur (cum ar fi peritoneul) și poate supraviețui. Dacă acest lucru se întâmplă, fragmentul transplantat va continua să producă hormoni, ca un mini-ovar, provocând din nou cicluri de călduri.

Trebuie subliniat că toate aceste cauze sunt accidentale, ele nu înseamnă neapărat că sterilizarea a fost făcută neglijent, ci evidențiază faptul că anatomia și variabilitatea individuală a animalelor pot juca un rol. Chiar și un chirurg veterinar experimentat poate întâmpina dificultăți dacă există anomalii (cum ar fi țesut suplimentar) sau dacă vizibilitatea este redusă (de exemplu, sângerare în timpul operației sau obezitate).

Semne clinice și manifestări ale sindromului

Cum vă dați seama dacă o femelă sterilizată are sindromul ovarului remanent? Practic, semnele clinice ale SOR sunt aceleași cu semnele unui ciclu de călduri normal, deoarece sunt cauzate de aceiași hormoni. Diferența este contextul: ele apar la o femelă despre care știți că a fost sterilizată. Iată cele mai comune manifestări:

• Umflarea vulvei, Vulva femelei (mai ales la cățea) devine vizibil mărită și tumefiată, similar cu perioada de proestru (perioada de început a căldurilor). Acesta este adesea primul semn observat de proprietarii de cățele cu SOR.
• Secreție vaginală cu sânge (la cățele), O cățea cu SOR poate prezenta scurgeri vaginale ușor sângerii sau rozalii, amintind de „menstruația” din călduri (de fapt, la cățele această sângerare este diferită de menstruația umană, provine din capilarele uterine sub influența estrogenului). Dacă observați pete de sânge acolo unde stă cățelușa sterilizată sau pe blănița din zona genitală, este un semnal de alarmă. Pisicile, de regulă, nu prezintă scurgeri sangvinolente în perioada de călduri, așa că la ele acest semn lipsește.
• Comportament de „călduri”, Femela își schimbă comportamentul: poate deveni mai afectuoasă sau din contră, agitată, se rostogolește pe jos (mai ales pisicile), adoptă poziția specifică de împerechere (codița dată într-o parte, bazinul ridicat, evident mai vizibil la pisici), devine vocală (miorlăit intens la pisici, scheunat sau “cântece” la unele cățele) și începe să atragă masculii din zonă. Este posibil să vedeți că masculii sunt foarte interesați de femela presupus sterilizată, o adulmecă și doresc să se monteze cu ea. Femela cu SOR poate chiar permite împerecherea (monta), ca orice femelă în estru, însă, desigur, nu va rămâne gestantă dacă uterul a fost eliminat sau legat.
• Marcare prin urinare frecventă, Sub influența hormonilor, femela (atât cățeaua cât și pisica) poate urina în cantități mici, frecvent, pe diferite obiecte sau locuri din teritoriu, ca metodă de a-și marca prezența. Urina în această perioadă conține feromoni care atrag masculii. Astfel de comportamente pot fi mai greu de observat la o pisică de apartament (care poate urina în litieră mai des), dar la cățele pot fi evidente în plimbări.
• Mărirea mameloanelor sau a glandelor mamare, În unele cazuri, expunerea repetată la estrogen și progesteron poate provoca o ușoară dezvoltare a glandelor mamare după cicluri, similar cu ceea ce se întâmplă într-un ciclu normal. Acest lucru poate fi observat dacă priviți/atingeți abdomenul femelei, mameloanele pot fi mai proeminente sau glandele subiacente ușor mărite.

Este important de remarcat că nu toate femelele cu SOR vor manifesta toate aceste semne. Unele pot avea simptome foarte subtile (de exemplu, doar o ușoară schimbare de comportament), pe când altele prezintă semne evidente. De asemenea, severitatea și claritatea simptomelor pot varia. La unele animale, proprietarul își dă seama imediat („părea exact ca atunci când intra în călduri înainte de sterilizare”), iar la altele semnele pot trece neobservate o vreme. Așadar, fiți atenți la orice comportament neobișnuit al femelei sterilizate, mai ales dacă atrage insistent masculii sau prezintă modificări fizice în zona genitală.

Când să suspectați SOR: dacă aveți o femelă sterilizată care, după o perioadă de timp, începe să intre din nou în călduri, chiar și parțial (doar comportamental), ar trebui să consultați un medic veterinar. Este util să țineți evidența dacă observați aceste semne (cât durează, ce simptome apar), deoarece aceste detalii pot ajuta medicul la diagnostic.

Diagnostic, cum confirmă medicul veterinar sindromul

În majoritatea cazurilor, istoricul sterilizării (faptul că femela a fost castrată anterior) și prezența semnelor clinice tipice de călduri la o femelă despre care se credea că e sterilă sunt suficiente pentru a ridica suspiciunea de sindrom al ovarului remanent. Totuși, pentru a confirma diagnosticul de SOR, medicul veterinar va realiza câteva investigații:

• Examen citologic vaginal, Medicul poate recolta, cu un tampon special, o probă de celule de pe mucoasa vaginală, atunci când femela prezintă semne de călduri. Aceste celule sunt examinate la microscop. În prezența estrogenului (hormon de călduri), mucoasa vaginală suferă un proces numit cornificare: celulele epiteliale devin mari, plate și anucleate (numite celule superficiale cornificate). Dacă la examinare se constată că peste 80-90% din celulele vaginale sunt cornificate, acest lucru confirmă că organismul femelei este sub influența estrogenilor, așadar există țesut ovarian activ care produce acești hormoni. Acest test este nedureros pentru animal și oferă un indiciu rapid.
• Testarea nivelului de hormoni în sânge, Două hormoni-cheie indicați în SOR sunt progesteronul și hormonul anti-Mullerian (AMH). Progesteronul este produs de ovare (mai precis de corpul galben, post-ovulație). La o femelă sterilizată, nivelul progesteronului ar trebui să fie nedetectabil; dacă însă a ovulat un fragment ovarian, la ~2-3 săptămâni după ovulație nivelul de progesteron în sânge va fi ridicat (peste un prag, de exemplu >2 ng/ml, confirmând că a existat țesut ovarian funcțional). AMH este un hormon produs doar de țesutul gonadal activ (ovare sau testicule). La femelele sterilizate, AMH ar trebui să fie zero; un nivel detectabil de AMH indică prezența de țesut ovarian rămas. Testarea AMH este foarte utilă, însă în cazuri rare țesutul restant nu produce suficient AMH, de aceea, de obicei, medicul va corela mai multe teste (ex: AMH + progesteron) pentru certitudine. De asemenea, uneori se măsoară și hormonul luteinizant (LH): la animalele sterilizate, LH ajunge la niveluri foarte mari din cauza lipsei feedback-ului ovarian; un LH scăzut sugerează că există încă ovare prezente (însă acest test trebuie interpretat cu atenție, fiindcă LH variază în funcție de faza ciclului).
• Ecografie abdominală, Un medic veterinar cu experiență în ultrasonografie poate încerca localizarea fragmentului de ovar rămas prin ecografie. Uneori, dacă țesutul ovarian restant este suficient de mare sau se află într-o poziție accesibilă, poate fi vizualizat ca o structură de mici dimensiuni în apropierea locului unde erau ovarele inițial (la capătul coarnelor uterine, dacă acestea mai există, sau în zona rinichilor). Totuși, nu întotdeauna ecografia poate detecta fragmentele ovariene, acestea pot fi foarte mici sau ascunse de cicatrice și aderente interne. Dacă ecografia este negativă, nu exclude complet SOR.
• Test de stimulare hormonală, Acesta este un test de diagnostic folosit mai ales la pisici sau în cazurile neclare. Medicul va administra femelei o injecție cu un hormon sintetic (precum hCG, gonadotropină corionică sau GnRH, hormon de eliberare a gonadotropinelor) atunci când animalul prezintă semne de călduri. Acest hormon stimulează ovulația dacă există țesut ovarian. La 2-3 săptămâni după injecție, se recoltează sânge pentru a măsura din nou progesteronul: dacă nivelul progesteronului a crescut semnificativ față de momentul injecției, înseamnă că a avut loc o ovulație, confirmând că exista ovar funcțional (fragmentul a reacționat la stimulare). Acest test este deosebit de util la pisici, deoarece ele sunt ovulatoare induse, adică nu ovulează decât dacă există stimul (precum împerecherea sau un hormon administrat). Astfel, la o pisică cu SOR, poate fi necesar să îi inducem ovulația medical pentru a demonstra prezența ovarului, întrucât altfel ar putea trece inactiv neobservat.
• Explorare laparoscopică, În unele situații, dacă toate celelalte metode nu reușesc să confirme dar suspiciunea rămâne ridicată, se poate recurge la o explorare minim invazivă (laparoscopie) a abdomenului, pentru a căuta direct eventualul țesut ovarian restant. Aceasta necesită anestezie generală și utilizarea unei camere video introdusă în cavitatea abdominală printr-o mică incizie. Un avantaj este că, dacă fragmentul este găsit, uneori poate fi prelevat chiar laparoscopic. Totuși, de cele mai multe ori, confirmarea se face prin metodele hormonale descrise mai sus, iar pasul următor va fi oricum intervenția chirurgicală clasică pentru îndepărtarea fragmentului.

Diagnosticul diferențial: medicul veterinar va dori să excludă și alte cauze posibile ale semnelor similare. De exemplu, expunerea la estrogeni din surse externe (anumite medicamente, creme hormonale sau suplimente), deși rară, poate da semne de călduri la o femelă sterilizată. De asemenea, la cățele, tumorile suprarenale (sindromul Cushing) pot produce un exces de hormoni sexuali care mimează estrul. Medicul va corela rezultatele testelor pentru a elimina aceste posibilități și a fi sigur că este vorba de țesut ovarian propriu.

Tratament: Cum se rezolvă problema

Soluția de bază pentru sindromul ovarului remanent este intervenția chirurgicală: îndepărtarea fragmentului de ovar rămas. În termeni simpli, se va realiza o nouă operație de sterilizare (laparotomie exploratorie) în care medicul chirurg va verifica ambele locații ale vechilor ovare și zona din apropiere, căutând activ orice țesut ovarian restant sau anormal. Odată identificat, acest țesut va fi excizat (tăiat și scos afară).

Cum decurge intervenția?

Operația pentru SOR seamănă cu o sterilizare obișnuită, dar poate fi mai complexă. În primul rând, momentul optim este atunci când femela se află în călduri (estru) sau imediat după ovulație. Motivul este că în acea perioadă, fragmentul ovarian este mărit și activ (foliculii ovarieni sau corpul galben sunt prezenți), ceea ce îl face mai ușor de găsit. Dacă femela nu prezintă acum semne de călduri, medicul poate recomanda să așteptați următorul ciclu (dacă este previzibil) sau să stimulați ovulația medical (cum am descris la diagnostic) pentru a apoi interveni chirurgical când țesutul e vizibil activ.

În timpul operației, chirurgul va examina cu atenție cioturile (pediculii) ovarieni de pe ambele părți (stânga și dreapta, acolo unde au fost ovarele inițial). De obicei, fragmentele restante se găsesc aproape de locul ovarului inițial, ascunse în țesutul cicatricial (fibros) format după prima operație. Uneori, pot exista aderențe (țesut cicatricial care leagă ovarele de alte organe) ce îngreunează identificarea. Chirurgul poate extinde căutarea și în zonele neobișnuite (de exemplu, pe peretele abdominal intern, în grăsimea din jur, pe ligamente) în cazul în care suspectează un țesut ectopic sau autotransplantat.

Odată găsit, orice țesut suspect este îndepărtat. Fragmentele excizate vor fi de regulă trimise la un laborator pentru examen histopatologic (analiza la microscop) ca să se confirme că este țesut ovarian și nu alt tip de țesut. Aceasta oferă certitudine diagnosticului și poate evidenția dacă țesutul avea modificări, cum ar fi vreo tumoră incipientă.

Prognosticul după operație: Dacă fragmentul este localizat și scos cu succes, simptomele de călduri nu vor mai reveni, iar femela este practic vindecată (exact cum ar fi trebuit să fie după prima sterilizare). Recuperarea post-operatorie este similară cu a oricărei sterilizări: femela va avea nevoie de repaus, va purta un guler de protecție pentru a nu linge incizia și va urma indicațiile medicului (antibiotice, antiinflamatoare, control la suturi etc.). Odată vindecată, nu ar trebui să mai apară SOR, cu condiția să nu fi rămas și alte fragmente (foarte rar, pot exista mai multe bucăți de țesut ovarian separat).

Dacă chirurgia nu reușește sau nu este posibilă

În unele cazuri, din păcate, nu se reușește identificarea țesutului ovarian în timpul operației (fragmentul poate fi microscopic sau ascuns într-o locație greu accesibilă). De asemenea, pot exista situații când femela are probleme de sănătate ce fac anestezia și operația foarte riscante (de exemplu, o cățea foarte în vârstă cu afecțiuni cardiace). Atunci, ca soluție temporară sau alternativă, medicul poate recomanda tratament medicamentos pentru a opri ciclurile hormonale:

• Se pot folosi medicamente cu efect anti-estrogenic sau progestative (cum ar fi megestrol acetat sau miboleronă). Acestea sunt, practic, hormoni sintetici care previn intrarea în călduri a femelei. De exemplu, megestrolul (un progestativ) păcălește organismul simulând o stare de gestație și inhibând ciclul estral. Mibolerona (un androgen sintetic) inhibă secreția hormonilor reproductivi. Important de știut: astfel de medicamente pot avea efecte secundare semnificative (creștere în greutate, probleme uterine sau mamare, tulburări de comportament, afecțiuni hepatice etc.) și nu sunt recomandate pe termen lung decât dacă nu există altă opțiune.
• Monitorizarea periodică va fi necesară dacă se alege gestionarea medicală a SOR. Practic, veți colabora cu medicul veterinar pentru a suprima ciclurile, dar ideal, de îndată ce starea femelei permite, se va încerca din nou chirurgia pentru a elimina cauza definitiv.

În concluzie, intervenția chirurgicală rămâne tratamentul de elecție (preferat) pentru sindromul ovarului remanent, deoarece înlătură cauza (țesutul restant). Tratamentul medicamentos poate fi util doar ca măsură temporară sau de ultim resort, având în vedere riscurile sale.

Evoluție și posibile complicații ale SOR

Este periculos sindromul ovarului remanent? În sine, SOR produce semne neplăcute și derutante, dar adevăratul pericol constă în expunerea continuă la hormonii sexuali pe care acest țesut restant o provoacă. Practic, femela cu SOR este ca o femelă nesterilizată din punct de vedere hormonal, ceea ce înseamnă că este supusă acelorași riscuri ca și cum nu ar fi fost sterilizată niciodată. Printre aceste riscuri se numără:

• Tumori mamare (cancer mamar), La cățele, se știe că sterilizarea timpurie reduce drastic riscul de cancer mamar. Invers, ciclurile repetate de călduri (estrogen și progesteron continuu) cresc riscul apariției tumorilor mamare. O femelă cu SOR, care trece prin multiple cicluri hormonale după sterilizare, dobândește din nou acest risc. Dacă SOR persistă ani la rând, șansele de tumoră mamară cresc semnificativ pe parcursul vieții.
• Tumori ovariene, Țesutul ovarian rămas poate suferi în timp transformări neoplazice (se poate transforma el însuși într-o tumoră ovariană). Un exemplu raportat este tumora cu celule granuloase, un tip de tumoră ovariană care poate apărea pe fragmentele restante. Studiile au arătat că un procent mic, dar semnificativ, de cazuri de SOR prezintă deja transformare tumorală în momentul reintervenției chirurgicale (de exemplu, ~10% din cazurile de câini cu SOR într-un studiu au avut tumori ovariene pe fragmentul extras). Majoritatea acestor tumori pot fi benigne, dar unele pot fi maligne, încă un motiv pentru a nu lăsa netratat sindromul.
• Piometru de ciot uterin (infecție uterină în țesutul rămas), În timpul ovariohisterectomiei, alături de ovare se îndepărtează și uterul, însă de obicei porțiunea cea mai apropiată de colul uterin (cervixul) este lăsată în urmă pentru a sigila bontul. Această mică porțiune de uter, numită și ciot uterin, în mod normal nu prezintă risc după sterilizare, deoarece fără hormoni ovarieni, rămâne inactivă. Dar dacă există SOR și deci hormoni estrogen/progesteron circulanți, acest ciot uterin poate reacționa ca un uter întreg. Cervixul se poate deschide în călduri sub influența estrogenului, permițând bacteriilor să pătrundă, iar progesteronul ulterior poate favoriza infecția. Rezultatul poate fi un piometru al ciotului uterin, o infecție gravă și acumulare de puroi în porțiunea de uter rămasă. Piometrul (inclusiv al ciotului) este o afecțiune care poate pune viața în pericol și necesită tratament chirurgical de urgență.
• Stres și disconfort, Nu în ultimul rând, trebuie menționat că pentru animal, trecerea repetată prin cicluri de călduri false poate cauza stres. Femela poate fi agitată, poate vocaliza excesiv (în special pisicile în călduri pot deveni foarte „vocale” noaptea), poate marca teritorii, toate acestea îi pot afecta starea de bine și relația cu familia. Pentru proprietar, situația este de asemenea frustrantă sau îngrijorătoare, mai ales până se lămurește cauza reală a comportamentului. De aceea, este bine ca diagnosticul și tratamentul SOR să fie abordate cât mai prompt de către medicul veterinar.

Veștile bune sunt că, odată identificată problema și înlăturată chirurgical cauza, complicațiile pot fi prevenite. După tratament, femela nu va mai secreta hormoni sexuali, deci riscurile enumerate mai sus revin la nivelul unei femele sterilizate (foarte scăzute). Chiar dacă a avut deja un ciclu sau două înainte de rezolvarea SOR, această expunere limitată la hormoni este mult mai puțin periculoasă decât dacă ar continua ani întregi. Cu cât SOR este rezolvat mai repede, cu atât mai bine pentru sănătatea pe termen lung a animalului.

Sindromul ovarului remanent la câini vs. la pisici

Sindromul ovarului remanent afectează atât cățelele, cât și pisicile femele (reginele). Manifestările generale sunt similare, ambele intră în „călduri” din nou, însă există câteva diferențe notabile între cele două specii. Tabelul de mai jos evidențiază aceste diferențe, pentru a ajuta proprietarii să înțeleagă particularitățile la câini față de pisici:

Aspect	Cățele (câini)	Pisici
Frecvența apariției SOR	Apare la cățele, însă este considerat un eveniment relativ rar. În unele statistici clinice, majoritatea cazurilor raportate de SOR au fost la câini, însă mulți specialiști consideră că pisicile sunt expuse unui risc ușor mai mare din cauza anatomiei lor delicate.	Și pisicile pot suferi SOR. De fapt, se sugerează că SOR e mai comun la pisici deoarece ovarele pisicii sunt mai mici și mai dificil de identificat în timpul operației. Cu toate acestea, este tot o complicație neobișnuită per ansamblu.
Semne clinice observate	Semnele de călduri la cățea sunt destul de evidente: vulvă umflată și, adesea, secreții vaginale cu sânge (pete de sânge). Cățeaua devine receptivă față de masculi, poate prezenta montă. Comportamental, poate fi agitată sau mai afectuoasă decât de obicei.	Semnele de călduri la pisică sunt în principal comportamentale: vocalize intense (mieunat puternic), rostogolit pe spate, ridicarea trenului posterior și coada într-o parte (postura de împerechere), frecatul de oameni și obiecte, neliniște. Pisicile nu au sângerări vizibile în estru, deci lipsa secrețiilor sangvinolente nu exclude SOR la pisici.
Tipul ciclului estral	Cățelele au de obicei 2 cicluri pe an (estru la fiecare ~6 luni, variabil în funcție de rasă și individ). Dacă există SOR, cățeaua va continua să intre în călduri cu o periodicitate asemănătoare celei naturale, posibil cu unele variații.	Pisicile sunt poliesterale sezoniere și ovulatoare induse: în sezonul de reproducere (primăvară-vară), ele pot avea cicluri repetate la intervale scurte dacă nu se împerechează. O pisică cu SOR poate părea că intră în călduri foarte frecvent (chiar la fiecare 2-3 săptămâni) până când ovulează sau sezonul se termină. Datorită ovulației induse, diagnosticul SOR la pisică poate necesita stimulare hormonală, altfel fragmentele ovariene pot rămâne inactive în afara sezonului.
Diagnostic specific	La cățea, un test simplu de progesteron la ~3 săptămâni după presupusa ovulație (sau citologia în estru) este adesea suficient pentru confirmare, deoarece cățeaua ovulează spontan în fiecare ciclu.	La pisică, fiind ovulație indusă, poate fi nevoie de un test de stimulare: dacă pisica nu se împerechează, nu formează corp galben, deci progesteronul poate rămâne jos chiar dacă există ovar. Astfel, medicul poate induce ovulația (cu hCG/GnRH) și apoi testa progesteronul. În rest, testele de AMH și citologia vaginală sunt utile la ambele specii.
Abordare chirurgicală	Chirurgia la cățea poate fi mai facilă datorită dimensiunilor mai mari; fragmentul ovarian este de obicei găsit la pediculul ovarian stâng sau drept. Se recomandă intervenția în estru, pentru vizibilitate maximă.	Chirurgia la pisică poate fi mai delicată, ovarele pisicii fiind mici, fragmentele rămase pot fi foarte mici. Este cu atât mai important momentul intervenției în estru, când fragmentul este activ. Localizarea fragmentului la pisică necesită adesea multă răbdare din partea chirurgului, dat fiind dimensiunile reduse și eventuale aderente.

(Notă: Indiferent de specie, confirmarea finală a diagnosticului se face prin analiza la laborator a fragmentului extras, pentru a verifica prezența țesutului ovarian.)

Prevenție și recomandări

Poate fi prevenit sindromul ovarului remanent? Din perspectiva proprietarului, nu există măsuri directe care să poată fi luate pentru a preveni această complicație, este ceva ce ține de actul chirurgical și de particularitățile biologice. Totuși, câteva recomandări generale pot fi utile:

• Alegeți o clinică veterinară de încredere pentru sterilizarea animalului dvs., unde operația este realizată de medici experimentați. Deși SOR se poate întâmpla oricui, un chirurg cu experiență va lua toate măsurile să minimizeze riscurile (ex: examinarea atentă a ambelor ovare la finalul intervenției).
• Respectați indicațiile pre și post-operatorii oferite de medic. Uneori, complicațiile pot fi favorizate de condițiile în care are loc intervenția. De exemplu, dacă vi se recomandă să nu sterilizați femela când este în călduri (din cauza vascularizației crescute), urmați sfatul medicului pentru a reduce șansele ca un fragment mic să se piardă în timpul sângerării. Post-operator, prezentați-vă la controlul de rutină, medicul va verifica vindecarea și absența complicațiilor.
• Nu amânați sterilizarea până la vârste înaintate, decât dacă există motive medicale. Cu cât animalul este sterilizat mai tânăr (după vârsta minimă recomandată, în general ~6 luni pentru pisici, ~6-12 luni pentru cățele, în funcție de talie), cu atât țesuturile sunt mai clare și mai puțin predispuse la aderente sau chisturi care pot complica intervenția. Sterilizarea la vârste tinere scade riscul de tumori mamare și elimină riscul de piometru, iar SOR la vârste fragede este extrem de rar raportat.
• Fiți informat, dar nu descurajat: Este bine să cunoașteți existența acestei posibile complicații, însă țineți cont că marea majoritate a sterilizărilor decurg fără probleme, iar beneficiile sterilizării (prevenirea puilor nedoriți, reducerea riscurilor de boli reproductive) depășesc cu mult riscul foarte mic al unui ovar restant. Dacă totuși observați ceva în neregulă după o sterilizare, nu ezitați să discutați cu medicul veterinar, depistarea timpurie a SOR îl face mai ușor de rezolvat.

Întrebări frecvente (FAQ)

Cățelușa mea a fost sterilizată, de ce se poartă ca și cum ar fi din nou în călduri?

Cel mai probabil, este vorba despre sindromul ovarului remanent. Aceasta înseamnă că o mică parte din ovar a rămas funcțională după sterilizare și produce hormoni care o fac să intre din nou în călduri. Trebuie să o vadă un medic veterinar pentru confirmare prin teste și pentru tratament.

Cât de comun este sindromul ovarului remanent?

SOR este considerat relativ rar. Majoritatea femelelor sterilizate nu vor avea această problemă niciodată. Totuși, “rar” nu înseamnă imposibil, veterinarii întâlnesc periodic astfel de cazuri. Unele studii sugerează o incidență ușor mai mare la pisici decât la cățele, dar per total, șansele sunt mici. E bine să fim conștienți de el, dar să nu ne fie teamă nejustificat: sterilizarea rămâne o procedură sigură în general.

Cum aș putea verifica dacă pisica mea sterilizată are un ovar rămas?

Dacă pisica prezintă semne de călduri (miorlăieli intense, poziție de împerechere, agitație) la luni sau ani după ce a fost sterilizată, este un indiciu pentru SOR. Nu există o metodă “acasă” de a verifica; va trebui să mergeți la veterinar. Medicul va face un test de sânge pentru hormoni (AMH, progesteron) sau alte teste și eventual ecografie. Aceste analize vor arăta dacă există activitate ovariană. Dumneavoastră, ca proprietar, cel mai important este să observați și să raportați medicului comportamentul suspect.

Femela mea a fost sterilizată de mulți ani. De ce abia acum apar semnele?

Este posibil ca țesutul ovarian restant să fi fost foarte mic și să fi avut nevoie de timp să crească sau să se reactiveze. În unele cazuri, pot trece ani buni până când fragmentul începe să producă suficienți hormoni pentru a genera semne vizibile. De asemenea, dacă în toți acești ani femela a fost într-o situație care suprimă căldurile (de exemplu, unele pisici de apartament pot avea cicluri silențioase), abia când condițiile hormonale potrivesc (vârstă, sezon la pisici, etc.), semnele devin evidente. Apariția târzie nu este neobișnuită în SOR, au fost cazuri și la 5-10 ani post-sterilizare.

Ce se întâmplă dacă nu tratez sindromul ovarului remanent?

Dacă nu este tratat, SOR va face ca femela dvs. să continue să aibă cicluri de călduri repetate, ca și cum ar fi nesterilizată. Acest lucru o expune la riscuri de sănătate, cum ar fi infecția uterină (piometru de ciot, dacă apare), dezvoltarea de tumori mamare în timp, sau chiar transformarea fragmentului ovarian într-o tumoră. În plus, comportamentul supărător de călduri va continua, ceea ce poate fi stresant atât pentru animal, cât și pentru dvs. Recomandarea este să discutați cu medicul veterinar despre opțiunile de tratament, în mod ideal, scoaterea chirurgicală a fragmentului, pentru a rezolva definitiv problema.

După îndepărtarea fragmentului ovarian rămas, problema poate reveni?

Odată ce tot țesutul ovarian este eliminat din organism, femela nu ar mai trebui să intre niciodată în călduri. Asta înseamnă că problema nu ar trebui să reapară, deoarece nu mai există sursă de hormoni. Desigur, este important ca intervenția să fie completă. În cazuri extrem de rare, dacă mai existau alte fragmente microscopice sau dacă animalul avea țesut ovarian în altă parte, teoretic ar putea reapărea simptomele. Însă, în marea majoritate a cazurilor, după reoperație femela rămâne definitiv în afara ciclurilor de călduri, ca o femelă sterilizată normal.

Sterilizarea a fost făcută greșit? Cine e responsabil?

Sindromul ovarului remanent este, în esență, o complicație a unei intervenții chirurgicale, dar nu înseamnă neapărat că veterinarul a fost neglijent. Uneori, fragmente foarte mici de țesut pot rămâne fără intenție, mai ales dacă animalul are particularități (de exemplu, țesut suplimentar sau sângerare care îngreunează vizibilitatea). Un veterinar bun va recunoaște posibilitatea acestei complicații și vă va ajuta să o rezolvați. Scopul principal este să fie ajutat animalul, nu să găsim vinovați. Dacă aveți nelămuriri, discutați deschis cu medicul veterinar care a efectuat sterilizarea sau cu un alt specialist, majoritatea medicilor vor dori să corecteze problema dacă apare.

Cum te pot ajuta medicii veterinari de la Joyvet

Daca observi semne de calduri la o femela sterilizata, la Joyvet incepem cu o discutie detaliata despre istoricul sterilizarii si despre episoadele pe care le-ai vazut acasa, apoi facem un consult complet. In functie de caz, iti recomandam investigatiile care chiar ajuta: citologie vaginala, analize hormonale relevante (de exemplu AMH si progesteron, la momentul potrivit) si ecografie, ca sa confirmam sau sa excludem sindromul ovarului remanent.

Dupa confirmare, iti explicam clar optiunile si pasii urmatori. Cand este indicat, planificam interventia chirurgicala astfel incat sansele de a identifica si indeparta complet tesutul ovarian restant sa fie maxime, de obicei in perioada in care semnele sunt active. Scopul nostru este sa rezolvam cauza, nu doar simptomele, si sa reducem riscurile pe termen lung asociate expunerii hormonale.

(Articol redactat și revizuit în februarie 2026 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)

Surse de informare:

1. Merck Veterinary Manual: Ovarian Remnant Syndrome in Small Animals;
2. Cornell University: College of Veterinary Medicine – Ovarian Remnant Syndrome (ORS);
3. UC Davis: School of Veterinary Medicine – Ovarian Remnant Syndrome.