Sfaturi pentru a reduce lătratul câinelui tău

Lătratul este un mod natural de comunicare la câini, însă atunci când devine excesiv poate crea disconfort stăpânilor și vecinilor. Vestea bună este că, prin înțelegerea cauzelor și folosirea unor metode pozitive de dresaj, îți poți ajuta câinele să latre mai puțin. Important: Nu te aștepta ca patrupedul să nu mai latre niciodată, scopul realist este să reduci lătratul excesiv, nu să-l elimini complet. 

Pe scurt, iată principalele aspecte de reținut:

• Identifică motivul lătratului. Câinii latră din multe motive (pază, frică, plictiseală, cerșit atenție etc.), iar abordarea depinde de cauza declanșatoare. Analizează când, unde și la ce latră câinele tău pentru a înțelege ce urmărește prin lătrat.
• Nu pedepsi și nu țipa la câine. Certarea sau strigatul la câine îi pot crea confuzie și anxietate, accentuând problema în loc să o rezolve. În schimb, păstrează un ton calm și folosește dresaj blând, bazat pe recompense.
• Ignoră lătratul de atenție și răsplătește liniștea. Dacă câinele latră insistent ca să îți capteze atenția, evită să reacționezi. Așteaptă să tacă măcar câteva clipe, apoi recompensează comportamentul liniștit, astfel va învăța că liniștea și calmul îi aduc atenție și beneficii, nu lătratul.
• Oferă suficient exercițiu și stimulare. Un câine obosit și stimulat mental va fi mai puțin predispus să latre de plictiseală. Plimbările lungi, sesiunile de joacă, dresajul și jucăriile interactive (puzzle-uri alimentare, jocuri de miros) îl ajută să își consume energia și să stea ocupat.
• Gestionează mediul și cere ajutor profesionist la nevoie. Redu pe cât posibil expunerea la factorii care declanșează lătratul (de exemplu, acoperă ferestrele dacă latră la trecători, ține-l în casă când nu îl poți supraveghea). Dacă lătratul are cauze profunde (anxietate de separare, frici) sau a apărut brusc, consultă medicul veterinar pentru a exclude probleme medicale și discută cu un dresor ori comportamentist canin pentru un plan personalizat.

De ce latră câinii?

La modul general, chiar dacă ni se pare că un câine „latră la orice”, el are întotdeauna un motiv pentru a lătra. Câinii pot comunica multe lucruri prin lătrat, iar identificarea tipului de lătrat este primul pas în a găsi soluții. Iată câteva dintre cele mai comune motive pentru lătrat:

• Salut și entuziasm: Mulți câini latră atunci când își revăd stăpânul, când întâlnesc o persoană cunoscută sau când se joacă. Este un lătrat de bucurie și energie, prin care practic spun „ce bine îmi pare să te văd!”.
• Atenționare (alarmă) sau protejarea teritoriului: Câinele poate lătra pentru a te alerta că cineva străin se apropie de casă ori pentru a alunga un potențial „intrus”. De exemplu, va lătra la auzul soneriei, la bătaia în ușă sau când vede oameni ori animale trecând pe lângă curte. Este un comportament instinctiv, adesea bazat pe frică sau dorința de a-și apăra teritoriul.
• Frică sau anxietate: Lătratul ascuțit, repetitiv, poate semnala cățelul se simte speriat sau amenințat de ceva (o persoană necunoscută, un alt câine, un zgomot puternic). Prin lătrat încearcă să îndepărteze factorul înfricoșător și să se simtă în siguranță.
• Plictiseală și surplus de energie: Un câine care nu are activitate suficientă poate lătra doar pentru că nu are altceva de făcut. Lătratul devine o modalitate de a se auto-stimula sau de a consuma energia neconsumată. Acest lucru apare mai ales la rasele cu energie foarte mare sau la câinii lăsați mult timp singuri, fără exercițiu și joacă.
• Cerșit de atenție (comportament de solicitare): Dacă patrupedul a învățat că prin lătrat primește atenție, mângâieri, mâncare sau jucăria preferată, va folosi această „strategie” ori de câte ori dorește ceva. Practic, el dresează stăpânul să reacționeze la lătrat.
• Frustrare: Câinele poate lătra când nu poate ajunge la ceva ce își dorește. De exemplu, dacă vede un alt câine și vrea să meargă la el dar este ținut în lesă, poate începe să latre de frustrare. Similar, un câine legat sau închis temporar poate lătra pentru că se simte blocat și dorește libertate de mișcare.
• Singurătate / Anxietate de separare: Unii câini latră și scheaună atunci când rămân singuri acasă, deoarece devin stresați și neliniștiți fără prezența familiei. Lătratul de dor are adesea intonații triste, prelungi, și poate fi însoțit de comportamente precum distrugeri, încercări de evadare, mers agitat prin casă sau accidente de toaletă, indicând anxietate de separare.
• Lătrat compulsiv (sau învățat greșit): Se referă la situațiile în care câinele a dezvoltat o obișnuință de a lătra excesiv, adesea fără un stimul evident, ca un fel de tic. Poate fi o consecință a stresului cronic, a unui surplus de energie sau chiar a unei predispoziții genetice. Câinii care latră compulsiv adesea manifestă comportamente repetitive (de exemplu, aleargă încoace și încolo de-a lungul gardului în timp ce latră sau se plimbă în cerc).
• Durere sau probleme medicale: Un câine poate lătra brusc și insistent dacă îl doare ceva sau dacă are o problemă de sănătate care îl face iritabil. De exemplu, un câine cu o otită (durere de ureche) ori cu probleme de vedere poate lătra din cauza disconfortului sau confuziei. Dacă lătratul excesiv a apărut dintr-odată și nu îi poți găsi o explicație, este esențial să mergi la veterinar pentru un consult, uneori, durerea sau bolile (inclusiv tulburările cognitive la câinii seniori) pot sta la baza schimbării de comportament.

Notă: Personalitatea și rasa câinelui pot influența mult tendința de a lătra. Unii câini sunt în mod natural mai vocali decât alții, iar anumite rase sunt renumite că “latră mult” (de exemplu, terrierii, beagle-ii sau Chihuahua). Acest lucru nu înseamnă că nu pot fi educați, ci doar că va trebui să ai așteptări realiste și să depui mai mult efort și consecvență în antrenament. În continuare, vom discuta cum poți reduce lătratul nedorit, ținând cont de motivele posibile.

Cum să reduci lătratul excesiv al câinelui

Așa cum am menționat, nu putem elimina complet lătratul, este un comportament normal. Totuși, putem lua măsuri pentru a minimiza lătratul problematic și a avea un cățel mai liniștit. Cheia este să acționezi din timp, înainte ca obiceiul de a lătra să se consolideze, și să fii consecvent în aplicarea metodelor. Mai jos sunt prezentate cele mai eficiente strategii și sfaturi, explicate pas cu pas:

1. Identifică cauza și elimină pe cât posibil factorii declanșatori. Fii detectivul propriului tău câine: observă când și la ce latră (doar când sună soneria? când aude zgomote afară? când vede alți câini?). Odată ce ai identificat declanșatorul, încearcă să reduci expunerea la acesta. De exemplu, dacă latră la oamenii sau mașinile de afară, limitează accesul la fereastra respectivă, poți trage draperiile sau aplica un filtru opac pe geam pentru a bloca vederea spre stradă. Dacă latră când este lăsat singur afară în curte, adu-l în casă atunci când nu îl poți supraveghea (astfel eviți să practice lătratul necontrolat). Prevenția este foarte importantă: cu cât câinele are mai puține ocazii să repete comportamentul de lătrat exagerat, cu atât îi va fi mai ușor să uite acest obicei. În plus, dacă știi că urmează o situație ce îl face de obicei să latre (de exemplu, vine curierul sau trece zilnic vecinul la ora 14:00), distrage-i atenția înainte să apuce să latre, cheamă-l la tine, pune-l să execute o comandă sau oferă-i o jucărie interactivă ori o gustare de durată (o jucărie Kong umplută, un os masticabil etc.). Anticipând situațiile problematice și gestionând mediul, vei reduce foarte mult lătratul.
2. Nu certa câinele și nu țipa la el când latră. Reacția noastră instinctivă, de înțeles, este să strigăm la câine sau să îl certăm când devine gălăgios. Din păcate, acest lucru nu funcționează, de fapt, poate înrăutăți lucrurile. Câinele nu va înțelege mesajul și poate percepe că tu „latri” alături de el sau că primește atenție (chiar dacă e una negativă). Organizația Dogs Trust subliniază că certând un câine care latră, riști să îl faci anxios sau confuz, ceea ce îi poate intensifica nevoia de a lătra din nesiguranță. Așadar, oricât de frustrant ar fi, păstrează-ți calmul. Vorbește-i pe un ton scăzut, calm, sau mai bine nu îi acorda nicio atenție în momentul crizelor de lătrat (dacă situația permite). Respiră adânc și amintește-ți că ai de-a face cu un comportament care se va corecta treptat, nu instantaneu. Înlocuiește pedeapsa cu distragerea atenției și cu recompensa pentru atunci când tace (vezi punctele următoare). Câinele tău va înțelege mai ușor ce vrei de la el dacă îl îndrumi către un comportament alternativ (de exemplu, să vină la tine sau să stea jos) în loc să îl cerți pentru cel nedorit.
3. Ignoră lătratul care urmărește atenție și răsplătește liniștea. Dacă ai un câine care latră ca să îți “ceară” ceva, atenție, joacă, mângâieri sau treats, secretul este să nu îi dai ceea ce dorește atunci când latră. Orice reacție din partea ta (inclusiv să te uiți la el sau să-l cerți) îi confirmă că lătratul funcționează. Experții Blue Cross recomandă să încerci pur și simplu să te întorci cu spatele sau să pleci din încăpere când începe concertul, ca și cum nu l-ai auzi. Da, la început câinele poate lătra și mai tare (”Hei, nu mă auzi?!”), dar dacă ești consecvent, va realiza în cele din urmă că această tactică nu dă rezultate. Imediat ce tace, chiar și pentru câteva secunde, recompensează-l: vorbește-i pe ton blând, oferă-i atenție sau o mică gustare. Astfel, mesajul devine clar: liniștea îi aduce ceea ce vrea. Poți chiar să anticipezi: dacă știi că de obicei latră la ora mesei sau când vrea la plimbare, încearcă să îi distragi atenția înainte să apuce să latre (de exemplu, pune-l să stea sau să dea lăbuța) și recompensează-l rapid. Treptat, va învăța că există alte comportamente (mai “cuminti”) de semnalizare a nevoilor, de pildă, să stea lângă tine în liniște, să se uite insistent sau chiar să se așeze lângă ușă când vrea afară. Important este să nu cedezi în fața lătratului insistat: dacă, de exemplu, uneori îl ignori 10 minute dar la un moment dat, exasperat, îi dai atenție, el tocmai a învățat că trebuie doar să latre mai mult și mai tare ca să obțină ce vrea. Așadar, coerență 100% din partea întregii familii, nimeni nu răspunde la lătrat, oricât ar dura, este esențială ca metoda să dea roade.
4. Antrenează un comportament de “liniște” la comandă. Dresajul te poate ajuta să controlezi lătratul și să îi dai câinelui o alternativă. Un exercițiu util este să înveți câinele comanda ”Liniște!” (sau “Tăcut!”, alege un cuvânt scurt, ușor de spus). Contrar intuiției, mulți dresori recomandă să începi mai întâi prin a-i da comanda ”Vorbește!”, încurajându-l să latre la cerere, apoi să introduci comanda opusă ”Liniște!”. Totuși, poți aborda și direct exercițiul de ”Liniște”: așteaptă un moment în care câinele tocmai a lătrat de câteva ori (de exemplu, când bate cineva la ușă). Apropie-te de el, spune clar (fără să țipi) ”Liniște!” și imediat ce tace pentru o secundă, recompensează-l cu o gustare gustoasă sau o laudă entuziastă. Repetă acest procedeu consecvent: îl lași să latre de 2-3 ori la stimul (este important să nu îi suprimi complet instinctul de a alerta), apoi îi spui “Liniște!” și îl recompensezi când răspunde. Câinele va asocia treptat cuvântul cu faptul că dacă tace primește ceva plăcut. Crește gradual timpul în care trebuie să fie liniștit înainte de a primi recompensa, de la 1 secundă, la 3 secunde, la 5, și tot așa. Aveți răbdare, poate dura zile sau săptămâni de antrenament scurt (câte 5-10 minute pe zi) până când câinele prinde ideea. Merită efortul: odată ce a învățat, vei putea să îl oprești din lătrat cu o simplă comandă verbală. Un alt truc de dresaj este să îl înveți să meargă pe covorașul sau în locul lui special (”Du-te la loc!”) atunci când cineva vine la ușă. Astfel, în loc să se repeadă spre ușă lătrând, va ști că trebuie să meargă pe covoraș și să stea acolo calm, urmând să fie recompensat. Această tehnică îi oferă câinelui o sarcină alternativă și reduce considerabil lătratul de întâmpinare.
5. Asigură-i zilnic exercițiu fizic și stimulare mentală. Un câine obosit (atât fizic, cât și mental) va avea mult mai puține motive să latre fără rost. Gândește-te: dacă prietenul tău canin își consumă energia în mod constructiv, va prefera să doarmă sau să se relaxeze în loc să stea la pândă după orice sunet. Așadar, planifică suficientă mișcare pentru el: plimbări lungi sau alergare, sesiuni de joacă energică (aport, trasee cu obstacole improvizate, tras de jucărie etc.), în funcție de nivelul de energie al rasei sale și vârstei. Pe lângă exercițiul fizic, ocupă-i mintea: 10-15 minute de dresaj (învățarea unor comenzi sau trucuri noi) echivalează cu o plimbare bună în termeni de oboseală mentală. Folosește jucării de tip puzzle (unde trebuie să scoată hrana dintr-un dispozitiv) sau ascunde recompense prin casă/curte pentru a-i da de lucru nasului. Un câine cu un program bogat, care primește atenție și stimuli pozitivi pe parcursul zilei, va fi mult mai liniștit. Dacă plictiseala este cauza lătratului, vei observa îmbunătățiri majore odată ce îi structurezi rutina: de exemplu, o plimbare și puțină joacă dimineața, apoi îi lași o jucărie interactivă când pleci la serviciu, o plimbare scurtă la prânz (dacă e posibil) și încă o tură de exerciții seara. Astfel, când este singur, va prefera să doarmă în loc să latre la orice mișcare.
6. Ajută-ți câinele să se obișnuiască treptat cu ceea ce îi provoacă lătrat. Uneori, expunerea controlată și desensibilizarea sunt soluții eficiente, mai ales dacă lătratul vine din frică sau suprasolicitare la anumiți stimuli. Să zicem că al tău câine latră mereu la sunetul soneriei sau la zgomotul aspiratorului. Poți încerca desensibilizarea: înregistrează sunetul care îi provoacă reacția și redă-i-l foarte încet, la un volum abia auzibil, în timp ce îl ții ocupat cu ceva plăcut (recompense, joacă). Dacă nu latră la acel nivel, laudă-l și oferă-i ceva bun. Treptat, crește volumul în zilele următoare, având grijă să nu îl sperii, scopul este ca sunetul respectiv să devină fundal și să nu mai declanșeze lătrat. Aceeași metodă se poate aplica și cu stimuli vizuali: de exemplu, roagă un prieten să treacă cu bicicleta pe trotuar de mai multe ori; ține-ți câinele la distanță suficientă cât să îl observe dar să nu înceapă să latre, și răsplătește-l pentru calm. Apoi reduce distanța treptat pe parcursul mai multor ședințe. Atenție: acest proces necesită timp și răbdare, și nu trebuie forțat. Dacă la un moment dat câinele totuși latră, întoarce-te la o expunere mai ușoară (sunet mai încet, distanță mai mare) și progresează mai lent. Prin repetiții pozitive, câinele va învăța că ceea ce înainte părea amenințător sau incitant (soneria, bicicleta, aspiratorul etc.) nu reprezintă un pericol real și poate fi ignorat fără probleme. Desensibilizarea este de mare ajutor și pentru lătratul la alți câini, plimbări la distanță de zone cu mulți căței, recompensându-l când vede un alt câine și nu latră, pot reduce reactivitatea în timp. Dacă te simți copleșit de acest proces, nu ezita să ceri sfatul unui dresor profesionist, mai ales în cazuri de frică intensă sau reactivitate agresivă.
7. Nu folosi dispozitive aversive (zgărzi anti-lătrat, spray-uri, etc.). În comerț există diverse „soluții minune”, zgărzi care dau șoc electric sau pulverizează citronelă/apă când câinele latră, aparate cu ultrasunete, etc. Deși promisiunea este tentantă (câinele se oprește instantaneu din lătrat), impactul pe termen lung este negativ. Aceste dispozitive acționează prin pedepse și disconfort: provoacă durere, sperietură sau stres câinelui ori de câte ori latră, pentru a-l forța să tacă. Problema este că ele nu abordează cauza lătratului, câinele încă rămâne anxios, frustrat sau hiper-energic, doar că acum se teme să mai latre. E ca și cum am pune un plasture peste un bec care clipește la tabloul de bord al mașinii: ascundem simptomul, dar nu rezolvăm nimic în esență. În plus, astfel de metode pot genera probleme noi: un câine speriat de zgarda electrică poate deveni și mai anxios sau agresiv, asociind senzația neplăcută fie cu prezența stăpânului (dacă tu i-ai pus zgarda), fie cu stimuli din jur (devine confuz, “de fiecare dată când văd alți câini simt o șoc, deci alți câini sunt periculoși!”). Organizațiile de protecție a animalelor descurajează ferm utilizarea acestor “scurtături” punitive, subliniind că pot face mai mult rău decât bine. Așadar, evită metodele bazate pe frică sau durere. Rămâi la tehnicile de dresaj pozitiv descrise mai sus, poate durează mai mult și necesită implicarea ta activă, dar rezultatul va fi un câine care înțelege ce dorești de la el și care se comportă mai bine din încredere și respect, nu de frică. Iar relația dintre voi va rămâne neștirbită. 
8. Apelează la ajutorul veterinarului sau al unui comportamentist canin, dacă e nevoie. Dacă ai încercat diverse strategii și tot nu vezi îmbunătățiri, sau dacă problema lătratului este foarte gravă (câinele latră compulsiv ore în șir, are și alte manifestări de anxietate severă, sau lătratul său creează probleme majore), nu ezita să ceri ajutor profesional. Începe cu un consult la medicul veterinar, mai ales dacă lătratul excesiv a debutat brusc sau s-a agravat în timp. Veterinarul va verifica dacă există o cauză medicală subiacentă (durere, probleme neurologice, deficit senzorial etc.) și, odată ce sănătatea e asigurată, te poate îndruma către un specialist în comportament canin. Un dresor atestat sau un medic veterinar comportamentist te poate ajuta să elaborezi un plan personalizat de modificare a comportamentului. De exemplu, pentru cazuri de anxietate de separare, e nevoie de un protocol gradat de obișnuire a câinelui să stea singur, eventual combinat cu feromoni de calmare sau medicație ușoară pe termen scurt, sub supraveghere veterinară. Pentru lătrat din frici profunde (furtuni, focuri de artificii, străini), un comportamentist poate lucra direct cu tine și câinele, folosind tehnici de contracondiționare și desensibilizare avansată. Cu cât ceri ajutor mai repede, cu atât problema are șanse mai mari să fie rezolvată. Ignorarea unui lătrat problematic pentru mult timp îl consolidează și face schimbarea mult mai dificilă. Așadar, ai grijă de comportamentul câinelui la fel ca de sănătatea sa fizică, ambele sunt importante pentru un companion fericit și echilibrat.

În concluzie, reducrea lătratului excesiv cere timp, răbdare și consecvență. Pune-te în locul câinelui și încearcă să înțelegi mesajul din spatele lătratului, vei aborda problema cu mai multă empatie și eficiență. Cu metode blânde, exercițiu și poate puțin ajutor de specialitate, orice cățel poate progresa spre un comportament mai liniștit. Nu uita să îl feliciți și să îl răsplătești ori de câte ori face progrese, oricât de mici. În felul acesta, îți vei ajuta prietenul patruped să fie fericit și liniștit, iar tu te vei bucura de mai multă pace și armonie alături de el.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pot să îmi învăț câinele să nu mai latre deloc?

Nu, nu este realist, orice câine va lătra din când în când. Lătratul este un comportament canin normal de comunicare, deci scopul este să reduci frecvența și situațiile în care latră excesiv, nu să îl faci să tacă pentru totdeauna. A încerca să suprimi complet lătratul poate fi chiar dăunător, deoarece câinele și-ar pierde un mod esențial de exprimare (gândește-te că ar însemna să nu “vorbească” deloc). În schimb, concentrează-te pe controlul lătratului, antrenează-l să fie liniștit la comandă și să reacționeze moderat. De asemenea, fii conștient că unele rase și indivizi sunt mai vocali decât alții, deci stabilește-ți așteptări în funcție de nevoile și personalitatea câinelui tău.

Câinele meu latră și urlă când rămâne singur acasă. Ce pot face?

Acesta este un semn tipic de anxietate de separare, câinele se teme sau se supără când nu ești cu el. În acest caz, soluția ține de antrenament treptat pentru a-l obișnui să stea singur. Începe cu absențe foarte scurte (câteva minute) în care pleci din casă și revii, fără tam-tam (atât la plecare, cât și la întoarcere, fii calm și nu lungi despărțirea). Crește treptat durata plecărilor, astfel încât câinele să capete încredere că mereu te întorci. Înainte să pleci, asigură-te că este obosit și satisfăcut: o plimbare bună sau o joacă înainte, plus o masă ușoară, apoi lasă-i la dispoziție o jucărie cu recompense (ceva care să-l țină ocupat și să-i ofere o asociere pozitivă când e singur). Poți lăsa și sunet de fundal (televizorul sau radio încet, pe muzică liniștitoare) ca să maschezi zgomotele exterioare care l-ar putea alerta. Unii stăpâni lasă o piesă de îmbrăcăminte cu mirosul lor lângă culcușul câinelui, pentru a-i oferi confort. Foarte important: când te întorci acasă, așteaptă ca patrupedul să fie liniștit înainte să îl saluți (dacă îl găsești lătrând sau plângând, nu interacționa cu el până nu se potolește puțin, altfel întărești ideea că lătratul te “aduce” înapoi). Anxietatea de separare severă poate necesita și ajutor profesionist, discută cu veterinarul dacă comportamentul nu se îmbunătățește deloc; uneori, medicul poate recomanda un plan comportamental detaliat și, rar, medicamente anxiolitice pe perioadă scurtă, combinate cu dresaj. Cu răbdare și rutină previzibilă, majoritatea câinilor pot învăța să stea singuri în liniște perioade rezonabile.

Cum îmi opresc câinele să latre la fiecare zgomot de afară sau la oamenii care trec pe stradă?

Acesta este lătratul de alarmă sau teritorial, foarte comun. În primul rând, redu expunerea la stimulii care îl declanșează: dacă stă la geam și latră la trecători, mută-l din acea cameră sau blochează-i accesul la fereastră (poți folosi draperii, jaluzele sau folie opacă pentru geam). Dacă latră în curte la fiecare vecin care trece, nu îl lăsa singur afară atunci când știi că sunt mulți stimuli, scoate-l doar supravegheat și cheamă-l în casă imediat ce începe să latre, lăudându-l când vine. Antrenamentul “liniște” descris mai sus este de mare ajutor în aceste cazuri: exersează comanda în situații controlate (de exemplu, roagă un prieten să bată la ușă, lasă-l să latre de 2-3 ori, apoi comandă ”Liniște!” și recompensează-l când tace). Repetă până când începe să înțeleagă. Între timp, poți folosi și distragerea cu recompense: multe animale pot fi învățate ca, atunci când aud un zgomot suspect sau pe cineva la ușă, să vină direct la stăpân pentru a primi o gustare, în loc să stea să latre. Practic, îi schimbi reacția din “latru ca să alung intrusul” în “merg la tata/mama că primesc ceva bun”. Această redirecționare funcționează mai ales dacă anticipăm momentul: la primul semn că va lătra (a încremenit uitându-se pe fereastră, a înfoiat coada etc.), cheamă-l voios: ”Hai aici!” și oferă-i recompensa înainte să apuce să latre. Desigur, nu întotdeauna îl vei păcăli, pentru situațiile când totuși începe să latre la stimuli afară, întrerupe-l ferm și calm (cheamă-l, bate din palme ușor) și lasă-l fără acces la acel stimul (adu-l în casă din curte, îndepărtează-l de geam). Consistența e cheia: dacă de fiecare dată latră la vecini și tu de fiecare dată îl scoți din situația respectivă și îl recompensezi când stă liniștit, va ajunge să latre din ce în ce mai puțin. În plus, socializează-ți câinele: obișnuiește-l cu diverse persoane, copii, bicicliști, mașini, plimbările prin cartier și expunerea treptată la tot felul de oameni și situații îl vor face să nu mai considere “străinii” un pericol. Un câine bine socializat și încrezător va fi mult mai puțin alarmat de zgomotele și persoanele din mediu, deci va lătra mai rar.

Ce fac dacă patrupedul meu latră insistent ca să primească atenție (mângâieri, joacă, gustări)?

Comportamentul de cerșire a atenției prin lătrat poate fi deranjant, dar vestea bună e că stăpânul are controlul în această situație. Câinele a învățat că dacă latră, tu te uiți la el, îi vorbești sau îi dai ce cere, deci trebuie să inversezi lecția: lătratul nu mai obține nimic. Soluția principală este ignorarea totală a câinelui atunci când latră pentru atenție. Evită contactul vizual, întoarce-te cu spatele sau chiar părăsește încăperea. Fii pregătit: inițial e posibil să latre mai tare (frustrat că nu îi răspunzi), dar ține-te tare. Câteva minute de “concert” pot părea lungi, însă dacă nicio persoană din familie nu reacționează, în final se va opri să vadă dacă strategia mai funcționează. În secunda în care a tăcut, recompensează-l: vorbește-i pe un ton blând și oferă-i atenție (ceea ce își dorea). Astfel, îl înveți că tăcerea este răsplătită. Poți să îi oferi tu proactiv ocazii de a câștiga atenție într-un mod cuminte: de pildă, cheamă-l periodic la tine când este liniștit și oferă-i o scurtă ședință de alint sau un biscuite canin. În felul ăsta, el nu va simți nevoia să îți “solicite” singur, pentru că primește oricum atenție în mod previzibil. Un alt truc: învață-l o comandă de autodisciplină, de exemplu “Șezi!”, și când devine insistent, spune-i să execute comanda respectivă. Dacă o face (chiar și temporar în timp ce se foiește și latră), laudă-l și acordă-i atenție. Scopul este să îi arăți ce comportament îi aduce atenția ta. Cu consecvență, majoritatea câinilor renunță la lătratul insistent dacă nu mai dă roade. Ai grijă ca toată familia (și musafirii) să respecte regula de ignore & reward: nimeni nu reacționează la lătrat, toată lumea laudă și mângâie câinele când e calm. Astfel, mesajul va fi foarte clar pentru companionul vostru.

Ar trebui să folosesc o zgardă anti-lătrat (cu șoc electric sau spray) ca să-l disciplinez?

Nu. Deși reclamele la astfel de dispozitive promit că vor opri imediat lătratul, specialiștii veterinari și organizațiile de bunăstare animală le descurajează puternic. Zgărzile anti-lătrat cu electroșoc, cele cu spray ori aparatele cu ultrasunete acționează prin provocarea de disconfort sau spaimă câinelui de fiecare dată când latră. În loc să înțeleagă de ce nu ar trebui să latre, câinele învață doar că atunci când latră “pică ceva rău din cer”, fără să asocieze corect cu acțiunea lui. Acest lucru poate duce la și mai multă anxietate, va sta într-o stare de tensiune, neștiind când îl mai “lovește” zgarda. În plus, astfel de corecții pot înrăutăți problemele existente: de exemplu, un câine care latră de frică la străini și primește un șoc când latră ar putea deveni agresiv (asociind durerea șocului cu prezența persoanei străine pe care o vede). Practic, riști să schimbi lătratul cu un comportament și mai dificil. Nu în ultimul rând, relația de încredere dintre tine și câine poate avea de suferit, el te-ar putea percepe ca pe cineva care îi provoacă durere, chiar dacă involuntar. Pe termen lung, dresajul pozitiv și managementul mediului sunt singurele strategii care funcționează cu adevărat și îmbunătățesc comportamentul fără efecte adverse. Așadar, evită soluțiile “magice” de pe internet și aplică mai bine sfaturile de mai sus. Dacă simți că nu te descurci singur, cere ajutorul unui dresor profesionist, rezultatele vor fi mult mai bune și vei avea un câine echilibrat și fericit.

(Articol redactat și revizuit în ianuarie 2026 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)