Respirație zgomotoasă la câini (BOAS): ghid pentru stăpâni

Sindromul Obstructiv al Căilor Aeriene Brahicefalice (BOAS) este o afecțiune cronică, progresivă, care afectează rasele de câini cu conformație craniană scurtă (brahicefală), precum Bulldogul Francez, Pug-ul, Bulldogul Englez, sau Boston Terrierul. BOAS nu este o singură boală, ci un complex de anomalii anatomice congenitale și secundare care converg pentru a obstrucționa fluxul de aer în căile aeriene superioare.

Deși aceste rase sunt extrem de populare, variațiile anatomice ale oaselor craniene duc la anomalii respiratorii de gravitate variabilă. O concepție eronată frecventă în rândul proprietarilor este aceea că simptomele tipice, sforăitul constant, pufnitul sau gâfâitul excesiv sunt caracteristici normale și inevitabile ale rasei. Medicina veterinară, bazată pe studii clinice, infirmă categoric această perspectivă. Acceptarea acestor semne ca fiind benigne întârzie diagnosticul și intervenția, permițând bolii să progreseze spre stadii mai severe, care cresc dramatic riscul de complicații fatale, cum ar fi colapsul laringian sau șocul hipertermic.

Ce faci ACUM: Urgență BOAS

Dacă observați oricare dintre semnele de mai jos, sunați imediat la o clinică de urgență veterinară:

• Respirație cu efort: Gâfâit extrem, zgomote respiratorii foarte puternice (ca un bocet) și panică vizibilă.
• Cianoză: Gingii, limbă sau mucoase de culoare albastră sau palidă.
• Prăbușire/Colaps: Pierderea subită a cunoștinței sau incapacitatea de a se ridica după un efort minim sau expunere la căldură.
• Hipertermie: O creștere rapidă a temperaturii corpului.

Sună imediat la urgențe veterinare: 0731.803.803

Ce este BOAS și de ce apare

BOAS este definit ca o combinație de defecte anatomice congenitale care obstrucționează căile aeriene. Severitatea condiției depinde de numărul și gradul acestor defecte. Deși anomaliile sunt prezente de la naștere, dificultățile respiratorii pot crește în severitate pe măsură ce câinele înaintează în vârstă. Deși majoritatea câinilor sunt diagnosticați clinic între vârsta de unu și patru ani, identificarea timpurie a anomaliilor este esențială pentru a stabili un plan de monitorizare adecvat.

Anatomia căilor aeriene superioare la brahicefalici

Obstrucția fluxului de aer în BOAS este rezultatul cumulativ al mai multor variații anatomice:

1. Stenoza nariană (nări înguste): Orificiile nazale sunt congenital mici. Această anomalie este agravată de tendința aripilor nazale de a se colapsa la inspirație, restricționând mecanic fluxul de aer la punctul de intrare. Aceasta este adesea cea mai vizibilă componentă.
2. Palatul moale elongat și/sau îngroșat: Excesul de țesut moale la nivelul palatului se extinde caudal, fluturând în căile aeriene și blocând parțial intrarea în laringe. Acest defect este o cauză majoră a zgomotului respirator intens și poate duce la apnee (perioade de oprire a respirației) în timpul somnului.
3. Blocarea laringelui: Presiunea negativă excesivă, creată de efortul susținut de a inspira aer prin căile obstrucționate, trage țesutul adiacent corzilor vocale spre interiorul laringelui. Aceasta este o leziune secundară care, odată dezvoltată, contribuie semnificativ la obstrucția laringiană.
4. Traheea hipoplazică: Reprezintă un diametru al traheei (pe unde intră aer) care este proporțional insuficient dezvoltat în raport cu dimensiunea corporală a câinelui. Această condiție congenitală structurală contribuie permanent la obstrucție și nu este, de regulă, corectabilă chirurgical.
5. Corneți nazali anormali: Aceste structuri osoase interne mărite sau poziționate anormal pot bloca sever cavitatea nazală. Această obstrucție internă este comună, în special la Pug și Bulldogul Francez, și necesită evaluare imagistică avansată, deoarece poate persista chiar și după corecția nărilor externe.

Mecanismul de progresie și importanța intervenției precoce

Rezistența crescută la inspirație forțează câinele să creeze o presiune negativă exagerată în căile aeriene superioare. Această forță de vid trage constant țesuturile moi și, în timp, exercită o tensiune mecanică asupra cartilajelor laringelui. Deteriorarea cronică, inflamația și slăbirea structurală rezultă în colapsul laringian. Colapsul laringian reprezintă un stadiu avansat al bolii, asociat cu un prognostic nefavorabil, chiar și cu tratament. Prevenirea acestui stadiu este rațiunea fundamentală pentru care intervenția chirurgicală timpurie, înainte de vârsta de doi ani, este asociată cu rezultate clinice superioare.

Problemele gastrointestinale ca efecte secundare

Complexul BOAS include adesea patologie gastrointestinală secundară. Efortul respirator intens, necesar pentru a depăși rezistența căilor aeriene, creează o presiune toracică negativă care forțează stomacul să fie împins în diafragmă. Acest lucru predispune câinele la reflux gastroesofagian cronic și faringită.

Semnele clinice gastrointestinale pot fi subtile, incluzând lip smacking (clămpănit din buze) sau tuse ușoară, dar pot progresa până la vărsături sau regurgitări de lichid și flegmă, adesea observate după exerciții intense. Este fundamental să se facă distincția între regurgitare și vărsătură. Vărsătura este un proces activ, cu efort abdominal vizibil; regurgitarea este pasivă, materialul ieșind fără efort abdominal evident. Proprietarii sunt încurajați să filmeze aceste episoade pentru a ajuta diagnosticul veterinar.

Riscul cel mai grav al acestei patologii gastrointestinale secundare este pneumonia de aspirație. Regurgitarea și refluarea acidului cresc probabilitatea ca materialul gastric sau secrețiile inflamatorii să fie aspirate în plămâni, declanșând o inflamație pulmonară severă.

BOAS și eșecul termoreglării: O urgență medicală

Obstrucția căilor aeriene compromite drastic capacitatea câinelui de a se răcori prin gâfâit. Această insuficiență de termoreglare transformă expunerea la căldură sau efortul excesiv dintr-un disconfort minor într-o amenințare letală. Incapacitatea de a schimba suficient aer duce la creșterea rapidă a temperaturii corpului (hipertermie). La rândul său, hipertermia provoacă edem și inflamarea suplimentară a țesuturilor moi ale căilor aeriene, agravând obstrucția într-un ciclu vicios care se poate solda cu colaps și cianoză. Proprietarii care confundă intoleranța la căldură cu lenea nu recunosc faptul că BOAS a progresat.

Semnele de alarmă (când e urgență)

Respirație cu efort, cianoză, prăbușire, hipertermie

Simptomele BOAS variază, dar includ zgomot respirator cronic, dificultate în a face exerciții, sau intoleranță la activitate. Câinii pot obosi rapid, gâfâi excesiv de repede, sau pot refuza să se miște în condiții de căldură, un comportament adesea confundat de proprietari cu lenea.

În plus față de dificultățile respiratorii, se observă frecvent gagging (râgâit) sau senzație de sufocare, în special când câinele bea sau mănâncă. Semnele severe de obstrucție includ respirația grea sau laborioasă și respirația constantă pe gură, chiar și în repaus.

„Sună imediat”

Semn critic	Descriere și implicație	Acțiune imediată proprietar
Cianoză	Gingii, limbă sau mucoase de culoare albastră sau palidă, indicând lipsă severă de oxigen.	Transport imediat la clinică! Mențineți câinele calm și răcoros.
Colaps / leșin	Leșin sau pierderea conștienței, adesea după o perioadă de efort sau stres termic.	Începeți proceduri de răcire de bază (prosoape umede) și transportați urgent.
Stres respirator acut	Efort vizibil, constant, necontrolat de a respira; respirație rapidă și superficială pe gură, neîmbunătățită prin repaus.	Reduceți stresul din mediu și solicitați asistență veterinară de urgență.
Acțiuni clinice de urgență: La clinică, tratamentele critice includ oxigenoterapia, sedarea rapidă (pentru a reduce efortul respirator și a preveni auto-lezarea), administrarea de antiinflamatoare pentru a reduce edemul și, dacă obstrucția este totală, traheostomia temporară.

 

Cum confirmăm în cabinet (investigații)

Examen ORL + puls-oximetrie

Diagnosticul BOAS este stabilit printr-o combinație de factori: istoricul simptomatic detaliat al pacientului, rasa și examenul fizic. Stenoza nariană poate fi vizualizată ușor.

Evaluarea obiectivă a severității implică adesea un test de efort standardizat. Acest test permite clinicianului să clasifice severitatea semnelor clinice înainte și după efort, oferind o metrică cuantificabilă a limitării funcționale.

Radiografie toracică și evaluarea cardiologică

O evaluare completă a palatului moale și a structurii laringelui necesită anestezie ușoară, deoarece aceste structuri sunt dinamice și nu pot fi evaluate corect la un pacient conștient.

Pentru o planificare chirurgicală și un diagnostic de precizie, se utilizează tehnici de imagistică avansată:

1. Radiografia: Utilă pentru a evalua proporționalitatea traheei și pentru a confirma sau exclude traheea hipoplazică.
2. Tomografia Computerizată (CT) și RMN: Acestea sunt esențiale pentru vizualizarea obstrucțiilor complexe, în special a turbinaților nazali hipertrofiați și aberanți, care cauzează obstrucție intranazală. CT-ul oferă o hartă detaliată necesară pentru planificarea intervențiilor avansate.

Investigații ale inimii în cadrul serviciului de cardiologie veterinară sunt foarte importante la pacienții cu BOAS, deoarece o afecțiune preexistentă poate complica mult anestezia.

Endoscopie / laringoscopie sub anestezie ușoară

Endoscopia este vitală pentru gradarea laringiană. Colapsul laringian este clasificat pe grade de severitate. Identificarea colapsului laringian de gradul II sau III indică faptul că boala a progresat la un stadiu avansat, compromițând semnificativ prognosticul post-operator, indiferent de alte corecții.

Anestezia reprezintă un risc sporit pentru pacienții brahicefali din cauza predispoziției lor la obstrucția căilor aeriene și a riscului crescut de aspirație.

Un management anestezic eficient necesită o pregătire meticuloasă. Gestionarea stresului este crucială, deoarece stresul poate exacerba dispneea și crește probabilitatea de complicații gastrointestinale (regurgitare). Personalul medical trebuie să fie pregătit complet pentru a gestiona o obstrucție acută a căilor aeriene, având la îndemână oxigen și instrumente de intubație de diferite dimensiuni, de la momentul internării pacientului până la recuperarea completă.

Opțiuni de tratament și management

Stabilizare în urgență (oxigen, răcire, fluide)

Tratamentele critice de urgență includ oxigenoterapia, sedarea rapidă (pentru a reduce efortul respirator și a preveni auto-lezarea), administrarea de antiinflamatoare pentru a reduce edemul și, dacă obstrucția este totală, traheostomia temporară.

Management conservator (control greutate, evitare căldură/ham vs. zgardă)

Managementul conservator este prima linie de apărare pentru câinii cu BOAS ușor și o cerință permanentă pentru toți pacienții, inclusiv cei operați.

Strategii de control al greutății: Menținerea unei condiții corporale slabe (greutatea optimă) este recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente măsuri pentru reducerea efortului respirator. Obezitatea crește depozitele de grăsime în jurul gâtului și în cavitatea toracică, agravând obstrucția căilor aeriene și sporind tensiunea generală asupra sistemului respirator.

Măsuri de siguranță: Proprietarii trebuie să folosească întotdeauna un ham în locul zgărzii pentru a elimina orice presiune directă asupra laringelui și traheei, care ar putea agrava obstrucția.

Intervenții chirurgicale (stafiloplastie, rinoplastie) – beneficiile și riscurile

Chirurgia oferă cea mai eficientă metodă de restabilire a fluxului de aer și este indicată de îndată ce simptomele interferează cu calitatea vieții sau progresează dincolo de controlul conservator. Intervenția chirurgicală este considerată de necesitate atunci când managementul conservator eșuează. Se recomandă efectuarea corecției cât mai devreme posibil, ideal înainte ca vârsta de 2 ani să fie atinsă, pentru a preveni dezvoltarea leziunilor secundare grave, precum colapsul laringian.

Procedurile Convenționale:

1. Rinoplastia: Lărgirea chirurgicală a nărilor stenotice. Tehnicile utilizate (rezecție verticală sau orizontală – wedge procedures, sau tehnica Trader) sunt concepute pentru a realiza o corecție tridimensională, excizând o porțiune semnificativă a pliului alar pentru a maximiza efectul și a reduce colapsul la inspirație.
2. Stafiloplastia: Scurtarea și subțierea palatului moale elongat. Palatul moale trebuie repoziționat chirurgical pentru a ajunge la nivelul vârfului epiglotei.
3. Excizia saculelor laringiene eversate: Îndepărtarea țesutului eversat din laringe pentru a elimina obstrucția secundară.

Recuperarea și îngrijirea postoperatorie

Perioada critică post-operatorie: Primele 48 de ore sunt cele mai critice. Inflamația și edemul post-operatoriu al țesuturilor moi pot provoca obstrucție temporară, făcând respirația zgomotoasă inițial.

Complicații posibile: Complicațiile majore includ edemul laringian sau traheal, hemoragia, tusea, vărsăturile și pneumonia de aspirație.

Măsuri de susținere: Pentru a preveni aspirația indusă de reflux, se administrează de rutină gastro-protectante. În cazul apariției unui edem sever care provoacă obstrucție respiratorie, poate fi necesară plasarea unui tub de traheostomie temporară.

Îngrijirea la domiciliu (primele 2 săptămâni): Se impune o dietă strictă cu alimente moi, oferite în porții mici. Alimentele dure, jucăriile de mestecat și oasele trebuie evitate, deoarece pot irita zona operată și pot declanșa vărsături/regurgitări. Repausul și menținerea unui mediu calm sunt esențiale.

Prevenție & stil de viață

Controlul greutății

Menținerea unei condiții corporale slabe (greutatea optimă) este recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente măsuri pentru reducerea efortului respirator.

Pentru a reduce riscul de regurgitare și reflux, se recomandă hrănirea cu mese mici și frecvente. Bolurile de hrană și apă ridicate (elevate) pot ajuta la îmbunătățirea fluxului de aer în timpul consumului.

Plan pentru zilele caniculare, cum recunoști hipertermia

Prevenția supraîncălzirii este vitală, deoarece un eveniment hipertermic poate fi fatal.

• Evitarea căldurii și umidității: Căldura și umiditatea excesivă trebuie evitate, iar accesul la aer condiționat în timpul verii este o necesitate, nu un lux.
• Controlul activității: Exercițiul trebuie să fie moderat. Sunt recomandate plimbările scurte și calme, cu pauze frecvente de apă. Activitatea intensă sau competițională trebuie limitată pentru a evita epuizarea respiratorie.
• Controlul stresului: Un mediu calm ajută la reducerea gâfâitului excesiv indus de stres, minimizând astfel efortul respirator suplimentar.

Întrebări frecvente (FAQ)

Când este BOAS o urgență reală?

Când câinele prezintă cianoză (gingii albastre/palide), colaps sau detresă respiratorie acută (efort constant, vizibil de a respira). Aceste semne necesită transport imediat la clinică pentru oxigenoterapie și stabilizare.

 

Se poate „vindeca” doar cu dietă și controlul greutății?

Nu. BOAS este o condiție asociată cu structura craniană congenitală, care nu poate fi modificată. Chirurgia oferă corecții pentru defectele anatomice care provoacă obstrucția. Managementul conservator (dietă, controlul greutății) este obligatoriu pentru orice pacient, dar este insuficient pentru cazurile moderate spre severe.

 

Cât de riscante sunt investigațiile cu sedare?

Anestezia, chiar și cea ușoară pentru evaluarea căilor aeriene, implică un risc crescut la rasele brahicefalice din cauza riscului de obstrucție acută și de aspirație. Riscul este însă gestionabil printr-un protocol anestezic strict și monitorizare intensivă, iar informațiile obținute (ex: Gradul de colaps laringian) sunt esențiale pentru planul de tratament.

 

Cât durează recuperarea după intervenție?

Perioada critică de monitorizare intensivă este de 48 de ore. Îmbunătățirile vizibile apar în prima săptămână, iar vindecarea completă a țesuturilor moi necesită, în general, 4 până la 6 săptămâni de dietă moale și restricție de efort.

 

Poate reveni respirația zgomotoasă după operație?

Chirurgia aduce o ameliorare drastică, iar studiile obiective arată că îmbunătățirile funcției respiratorii sunt durabile. Cu toate acestea, câinii rămân predispuși la obstrucție din cauza anatomiei lor de bază (trahee hipoplazică). Monitorizarea greutății și ajustările de stil de viață rămân obligatorii pe tot parcursul vieții. În cazuri severe, poate fi necesară o chirurgie de revizie.

 

Bănuiți BOAS? Programează un consult ORL acum: ONLINE sau telefonic: 0731803803