Pisicii îi curge nasul? - Joyvet – Cabinet Veterinar Sector 3

Un nas umed este normal, dar scurgerile nu întotdeauna

Ca proprietar de pisică, sunteți obișnuit cu un nas mic, umed și rece. Un strănut ocazional este, de asemenea, un comportament felin perfect normal. Dar ce se întâmplă când observați că pisicii dumneavoastră îi curge nasul în mod constant? Această scurgere nazală, cunoscută medical sub numele de „rinoree”, este un semnal de alarmă care vă atrage atenția.

Vestea bună este că multe dintre cauzele scurgerilor nazale la pisici sunt frecvente și tratabile. Detectarea timpurie și îngrijirea adecvată pot face o diferență semnificativă.

Este esențial să demontăm un mit comun: un nas care curge nu este întotdeauna o simplă „răceală” și, spre deosebire de o răceală umană, nu trece întotdeauna de la sine. Neglijarea acestui simptom poate duce la tratamente inadecvate sau la agravarea unor afecțiuni, transformând o problemă acută într-una cronică sau provocând complicații serioase.

Acest ghid complet este conceput pentru a vă ajuta să înțelegeți ce se întâmplă cu companionul dumneavoastră. Vom acționa ca niște detectivi: mai întâi, vom analiza „proba” (tipul de scurgere), vom investiga „suspecții” (cauzele posibile, de la infecții la alergii), vom vedea cum stabilește medicul veterinar un diagnostic corect și, în final, vom explora care sunt cele mai eficiente tratamente și metode de îngrijire la domiciliu.

Decodificarea scurgerilor nazale: Ce încearcă să ne spună culoarea și consistența?

Primul indiciu pe care îl aveți la dispoziție este natura scurgerii nazale. Aspectul, culoarea și consistența acesteia pot oferi medicului veterinar indicii vitale despre gravitatea și cauza problemei.

Scurgeri seroase (clare și apoase)

Descriere: Un lichid subțire, transparent, asemănător apei.
Semnificație: Acesta este, de obicei, un semn de iritație sau inflamație timpurie a mucoasei nazale.
Cauze probabile: Este adesea observată în fazele incipiente ale infecțiilor virale, cum ar fi Herpesvirusul Felin (FHV-1) sau Calicivirusul Felin (FCV). De asemenea, este simptomul clasic al alergiilor (rinita alergică) la factori de mediu precum polenul, praful, acarienii sau mucegaiul. O altă cauză frecventă o reprezintă iritanții din mediu, cum ar fi fumul de țigară, parfumurile puternice, spray-urile aerosol sau soluțiile de curățenie.

Scurgeri purulente (galbene, verzui, opace, groase)

Descriere: Secreții vâscoase, lipicioase, opace, de culoare galbenă sau verzuie.
Semnificație: Această culoare este un semn distinctiv al unei infecții bacteriene. Culoarea provine de la acumularea de celule albe din sânge (neutrofile) trimise de organism pentru a lupta împotriva bacteriilor.
Relație cauzală: Este foarte important de înțeles că, în majoritatea cazurilor, infecția bacteriană este secundară. Aceasta înseamnă că o altă problemă, cum ar fi o infecție virală (Herpesvirus, de exemplu), a slăbit sistemul imunitar local și a deteriorat mucoasa nazală. Această deteriorare a creat un mediu propice pentru ca bacteriile, care în mod normal nu ar provoca probleme, să se multiplice necontrolat.

Scurgeri cu sânge (epistaxis) (roz, roșiatice sau sânge proaspăt)

Descriere: Orice urmă de sânge în secrețiile nazale, de la o nuanță rozalie până la sânge roșu, proaspăt. Termenul medical pentru sângerarea nazală este epistaxis.
Semnificație: Indică o leziune a vaselor de sânge delicate din cavitatea nazală.
Cauze probabile: Cauzele pot varia de la minore la foarte grave. O sângerare ușoară poate fi cauzată de o iritație severă, strănuturi violente, o traumă (lovitură) sau un corp străin (cum ar fi un fir de iarbă) care a zgâriat mucoasa. Totuși, scurgerile nazale cu sânge, în special la pisicile mai în vârstă, pot fi un semnal de alarmă pentru afecțiuni grave, cum ar fi polipii nazali, infecțiile fungice sau tumorile nazale. Poate indica, de asemenea, probleme de coagulare a sângelui.

Scurgere Unilaterală (o singură nară) vs. Bilaterală (ambele nări)

Aceasta este una dintre cele mai importante observații pe care le puteți face:

Scurgere bilaterală (ambele nări): De obicei, sugerează o problemă sistemică sau generalizată, care afectează întregul sistem respirator. Aceasta este tipică pentru infecțiile respiratorii (precum „gripa pisicii” cauzată de Herpesvirus sau Calicivirus) și pentru alergiile de mediu.
Scurgere unilaterală (o singură nară): Acesta este un indiciu extrem de valoros. Aproape întotdeauna indică o problemă localizată strict pe partea afectată. Când îi raportați acest lucru medicului veterinar, lista suspecților se restrânge dramatic la patru cauze principale:

1. Corp străin: Ceva este blocat fizic în acea nară (de exemplu, un fir de iarbă, o sămânță).
2. Problemă dentară: O infecție (abces) la rădăcina unui dinte superior de pe partea respectivă.
3. Polip nazal: O creștere benignă (necanceroasă) în interiorul cavității nazale.
4. Tumoră nazală: O creștere malignă (canceroasă), mai frecventă la pisicile în vârstă.

Ghid rapid de interpretare a scurgerilor nazale

Aspectul Scurgerii	Culoare / consistență	Cauze posibile frecvente	Nivel de îngrijorare
Seroasă	Clară, apoasă	Alergii, iritanți de mediu, faza incipientă a infecțiilor virale	Scăzut spre Mediu
Purulentă	Galbenă, verzuie, groasă	Infecție bacteriană (de obicei secundară unei infecții virale sau altei probleme)	Mediu spre Ridicat
Sanguinolentă (Epistaxis)	Roz, roșiatică, sânge proaspăt	Traumă, corp străin, infecție severă, polipi, tumori (mai ales la pisici în vârstă)	Ridicat
Unilaterală	Oricare (adesea purulentă sau cu sânge)	Corp străin, abces dentar, polip, tumoră	Ridicat (necesită investigație)

Cauzele principale ale scurgerilor nazale la pisici (de la „gripă” la probleme dentare)

Acum că am analizat indiciile, să investigăm în detaliu principalii „suspecți” care ar putea fi responsabili pentru simptomele pisicii dumneavoastră.

Cea mai comună cauză: „Gripa pisicii” (complexul respirator superior felin)

Termenul „gripă felină” este o denumire generală folosită de proprietari pentru ceea ce medicii veterinari numesc Complexul Bolilor Respiratorii Superioare Feline. Aceasta nu este o singură boală, ci un grup de infecții virale și bacteriene extrem de contagioase. Este de departe cea mai frecventă cauză a scurgerilor nazale, în special la pisoii tineri, pisicile nevaccinate sau pisicile care trăiesc în medii cu densitate mare (adăposturi, case cu mai multe pisici).

Principalii vinovați din acest complex sunt:

Agentul Patogen #1: Herpesvirusul Felin (FHV-1 sau Rinotraheita Virală)

Ce este: O infecție virală extrem de comună și contagioasă, cunoscută și sub numele de rinotraheită virală felină.
Simptome: Este cauza clasică a simptomelor de „răceală”. Provoacă strănuturi puternice, scurgeri nazale (inițial clare, apoi purulente) și scurgeri oculare severe (conjunctivită). La pisoi, poate fi deosebit de gravă.
Implicație pe termen lung: Acesta este un aspect crucial. Odată ce o pisică este infectată cu Herpesvirus, ea va rămâne purtătoare pe viață. Virusul nu este eliminat complet, ci intră într-o stare latentă (adoarme) în nervii pisicii. În perioade de stres (o mutare, un nou animal de companie, o vizită la veterinar), virusul se poate reactiva, provocând o recidivă a simptomelor. Această natură recurentă este o cauză majoră a rinitei cronice (inflamație nazală persistentă) la pisicile adulte.

Agentul Patogen #2: Calicivirusul Felin (FCV)

Ce este: Un alt virus foarte contagios, care face parte din același complex respirator.
Simptome: Pe lângă simptomele respiratorii clasice, precum scurgerile nazale și strănutul, Calicivirusul este renumit pentru provocarea unor ulcere dureroase (răni) în cavitatea bucală – pe limbă, gingii, cerul gurii sau chiar pe nas. Pisicile cu aceste ulcere vor saliva adesea excesiv (vor băli) și vor refuza să mănânce din cauza durerii.

Agenți Patogeni #3: Infecțiile Bacteriene (Chlamydia felis, Bordetella bronchiseptica)

Ce sunt: Bacterii care pot infecta tractul respirator superior.
Semnificație: Deși pot acționa uneori ca agenți patogeni primari, cel mai adesea ele sunt invadatori oportuniști. Aceste bacterii acționează ca infecții secundare, profitând de daunele mucoasei nazale cauzate de virușii menționați anterior. Ele sunt, în principal, responsabile pentru transformarea scurgerilor clare în secreții purulente, galben-verzui.

Alergiile (rinita alergică)

La fel ca oamenii, și pisicile pot dezvolta alergii la substanțe din mediul lor. Când un alergen este inhalat, sistemul imunitar reacționează exagerat, provocând inflamație și producție de mucus.

Alergeni comuni: Polenul de la copaci sau iarbă (alergii sezoniere), praful de casă, acarienii, sporii de mucegai sau chiar substanțe chimice precum nisipul parfumat pentru litieră.
Simptome: De obicei, scurgerile sunt clare și apoase (seroase). Strănutul este frecvent, iar pisica poate prezenta și mâncărimi ale feței, scărpinat excesiv sau simptome cutanate.

Iritanți din mediu

Spre deosebire de alergii (care implică un răspuns imunitar), iritanții provoacă o inflamație directă și imediată a mucoasei nazale delicate a pisicii.

Vinovați frecvenți: Fumul de țigară este un iritant major. Alți vinovați includ produsele de curățenie puternice (în special cele cu clor sau amoniac), spray-urile de cameră (aerosoli), parfumurile, uleiurile esențiale și tămâia.

Probleme structurale și blocaje mecanice

Uneori, problema nu este o infecție sau o alergie, ci un blocaj fizic în interiorul nasului. Aceste cazuri necesită adesea o atenție veterinară imediată.

Corpuri străine

Ce sunt: Pisicile, în special cele care ies afară, pot inhala accidental obiecte mici. Cel mai adesea, este vorba de fire de iarbă, ariste sau semințe.
Simptome: Debutul este de obicei brusc și violent. Pisica începe să strănute exploziv și persistent, scutură din cap și are o scurgere nazală, aproape întotdeauna unilaterală (doar pe o nară).

Polipii nazofaringieni

Ce sunt: Acestea sunt creșteri benigne (necanceroase) de țesut inflamator, care arată ca niște „ciorchini de strugure”.
Semnificație: Sunt o cauză surprinzător de frecventă a problemelor respiratorii cronice, în special la pisicile tinere (sub 2 ani).
Simptome: Pe lângă scurgerile nazale cronice, simptomul distinctiv este respirația zgomotoasă (sforăitul). Deoarece polipul blochează fluxul de aer în partea din spate a gâtului (nazofaringe), pisica se va chinui să respire și poate recurge la respirația pe gură.

Tumorile nazale

Ce sunt: Creșteri maligne (canceroase) în interiorul cavității nazale sau al sinusurilor.
Semnificație: Aceasta este o cauză mai frecventă la pisicile în vârstă.
Simptome: Simptomele se dezvoltă lent, dar sunt progresive. Includ scurgeri nazale cronice care nu răspund la tratamentele cu antibiotice, adesea unilaterale și, foarte frecvent, cu sânge (epistaxis). În stadii avansate, poate apărea deformarea vizibilă a feței sau a nasului.

O cauză ascunsă: Problemele dentare

Aceasta este una dintre cele mai frecvent trecute cu vederea cauze ale scurgerilor nazale, pe care aproape niciun proprietar nu o bănuiește.

Relația cauzală: Rădăcinile dinților premolari și molari superiori ai pisicii sunt extrem de lungi. Aceste rădăcini sunt separate de sinusurile nazale doar de un perete foarte subțire de os.
Mecanismul: O infecție dentară severă, cum ar fi boala parodontală avansată sau o fractură dentară, poate duce la formarea unui abces (o pungă de puroi) la vârful rădăcinii dintelui. Presiunea și infecția din acest abces pot eroda și „mânca” acel perete subțire de os, creând o fistulă oronazală. Aceasta este o conexiune directă, anormală, între cavitatea bucală (plină de bacterii și resturi alimentare) și cavitatea nazală (sterilă).
Simptome: Rezultatul este o infecție nazală cronică, care produce scurgeri nazale (de obicei unilaterale și purulente). Alte semne care ar trebui să vă ridice suspiciuni includ respirația urât mirositoare (halitoză), refuzul de a mânca hrana uscată (preferând-o pe cea umedă), salivarea excesivă sau durere evidentă la atingerea feței.

Tabloul clinic complet: Simptomele asociate care însoțesc scurgerile nazale

Scurgerile nazale sunt rareori un simptom izolat. Pentru a ajuta medicul veterinar să pună un diagnostic corect, este important să observați întregul tablou clinic. Iată la ce alte semne să fiți atenți:

Strănutul și tusea: Acestea sunt reflexe naturale pentru a curăța iritația și mucusul din nas și gât. Un strănut persistent este un semn clar de iritație nazală.
Scurgeri oculare (Conjunctivita): Ochi roșii, umflați (pleoape inflamate), care curg abundent. Adesea, secrețiile sunt atât de groase încât pleoapele se lipesc, în special după somn. Deoarece canalul nazolacrimal (care drenează lacrimile) leagă ochii de nas, o infecție sau o inflamație se răspândește foarte ușor între cele două. Acesta este un simptom extrem de frecvent în infecțiile cu Herpesvirus Felin și Chlamydia felis.
Letargie și apatie: Pisica pare obosită, lipsită de energie, doarme mult mai mult decât de obicei și își pierde interesul pentru joacă sau interacțiune.
Febră: Este un semn comun că organismul luptă împotriva unei infecții sistemice, virale sau bacteriene.
Pierderea apetitului (anorexie) și pierderea în greutate: Aceasta este una dintre cele mai periculoase complicații. Este vital să înțelegeți de ce se întâmplă:

1. Simțul mirosului este esențial pentru pisici; este principalul stimulent care le determină să mănânce.
2. Atunci când nasul este blocat de mucus și inflamație (congestie nazală), pisica își pierde complet simțul mirosului.
3. Dacă pisica nu poate mirosi mâncarea, de foarte multe ori va refuza să mănânce (anorexie), chiar dacă îi este foame.
4. În plus, ulcerele bucale dureroase (în cazul Calicivirusului) pot face masticația dureroasă.
5. O pisică ce nu mănâncă se poate deshidrata rapid și, mai grav, poate dezvolta o afecțiune hepatică potențial fatală numită lipidoză hepatică (sindromul ficatului gras).

Respirație zgomotoasă (sforăit) sau dificultăți de respirație (dispnee): Orice respirație zgomotoasă care nu exista înainte (cum ar fi sforăitul) indică un blocaj serios al fluxului de aer. Acest lucru poate fi cauzat de congestie severă, dar este un semn clasic al polipilor nazofaringieni. În cazurile cele mai grave, infecția se poate deplasa în piept, provocând pneumonie (infecție pulmonară), care duce la dificultăți de respirație.
Semn de Urgență: O pisică ce respiră pe gură (gâfâie) nu este ca un câine care face acest lucru. La pisici, respirația pe gură este întotdeauna un semn de detresă respiratorie severă și reprezintă o urgență medicală.

Vizita la veterinar: Cum stabilim diagnosticul corect

Deoarece scurgerile nazale pot avea atât de multe cauze diferite, de la alergii minore la tumori grave, stabilirea unui diagnostic corect este esențială pentru un tratament eficient. Nu este recomandat să vă bazați pe presupuneri.

Iată la ce să vă așteptați în timpul unei vizite la clinica veterinară:

Pasul 1: Anamneza și examenul clinic

Investigația începe cu o discuție detaliată (anamneză). Medicul veterinar vă va adresa o serie de întrebări țintite:

Care este vârsta pisicii?
Este vaccinată la zi? (Vaccinurile de bază protejează împotriva Herpesvirusului și Calicivirusului).
Are acces afară? (Risc mai mare de corpi străini, traume, infecții).
Trăiește împreună cu alte pisici? (Risc crescut de boli contagioase).
Când au apărut simptomele? (Debut brusc vs. problemă cronică).
Scurgerea este unilaterală sau bilaterală?
Ați observat și alte simptome (strănut, tuse, apetit scăzut, scurgeri oculare)?
Ați observat răni (ulcere) în gura ei?

Apoi, medicul va efectua un examen clinic amănunțit. Acesta va include luarea temperaturii, ascultarea plămânilor și a inimii, examinarea atentă a ochilor și a nasului. Un pas crucial este examinarea cavității bucale pentru a căuta ulcere (semn de Calicivirus) sau semne de boală dentară severă (tartru, gingii inflamate, respirație urât mirositoare), care ar putea indica un abces.

Pasul 2: Teste de laborator

Dacă se suspectează o cauză infecțioasă, medicul poate recomanda teste specifice:

Recoltarea de probe: Medicul veterinar va folosi un tampon steril pentru a colecta mostre de secreții din ochi, nas sau din spatele gâtului (faringe).
Teste PCR: Aceste probe sunt trimise la un laborator specializat. Testul PCR este extrem de sensibil și poate identifica ADN-ul sau ARN-ul specific al agenților patogeni. Este cea mai precisă metodă pentru a confirma diagnosticul de Herpesvirus, Calicivirus, Chlamydia felis sau alți agenți infecțioși.
Analize de sânge: Un panou biochimic și o hemoleucogramă completă pot oferi informații despre starea generală de sănătate a pisicii, pot confirma prezența unei infecții sau inflamații sistemice și pot evalua funcția organelor interne (ficat, rinichi) înainte de a începe orice tratament medicamentos.

Pasul 3: Imagistică avansată (când căutăm probleme structurale)

Dacă scurgerea este cronică, unilaterală sau dacă există suspiciunea unui blocaj, medicul va recomanda investigații imagistice:

Radiografii (Raze X): Radiografiile craniului pot dezvălui modificări la nivelul sinusurilor nazale (acumulare de fluid) sau pot arăta distrugeri osoase cauzate de tumori sau infecții fungice. Radiografiile dentare sunt esențiale pentru a evalua rădăcinile dinților și a confirma prezența unui abces dentar. De asemenea, se pot efectua radiografii toracice pentru a exclude pneumonia.
Endoscopie (Rinoscopie): Aceasta este o procedură minim invazivă, efectuată sub anestezie generală, în care o cameră video subțire și flexibilă este introdusă în cavitatea nazală. Este metoda de elecție pentru a vizualiza direct interiorul nasului, a identifica și extrage corpi străini, a vizualiza polipi sau tumori și a preleva mostre de țesut (biopsii) pentru analiză.
Tomografie Computerizată (CT): Oferă o imagine 3D extrem de detaliată a craniului și a structurilor nazale. Este superioară radiografiilor pentru diagnosticarea tumorilor nazale, evaluarea extinderii acestora și planificarea unei intervenții chirurgicale.

Opțiuni de tratament: Cum o facem pe pisică să se simtă mai bine

Este fundamental de reținut că tratamentul depinde 100% de cauza identificată prin diagnostic. Nu există o „pastilă magică” unică pentru toate tipurile de scurgeri nazale.

Tratamentul infecțiilor („Gripa pisicii”)

Aceasta este cea mai frecventă situație. Deoarece principalii vinovați (Herpesvirus, Calicivirus) sunt viruși, tratamentul se concentrează în mare parte pe terapia de suport, ajutând organismul pisicii să lupte împotriva infecției.

Terapie de suport: Aceasta este baza tratamentului. Include menținerea hidratării (prin încurajarea consumului de apă sau, în cazuri severe, prin administrarea de fluide intravenoase – perfuzii) și suport nutrițional (încurajarea alimentației).
Antibiotice: Este crucial de înțeles că antibioticele NU omoară virușii. Medicul veterinar le va prescrie doar pentru a trata sau a preveni infecțiile bacteriene secundare – cele care provoacă secrețiile galbene sau verzi. Acestea pot fi sub formă de tablete orale sau picături pentru ochi/nas.
Medicamente antivirale: Pentru cazurile severe și confirmate de Herpesvirus, medicul veterinar poate prescrie medicamente antivirale specifice (cum ar fi Famciclovir) pentru a reduce replicarea virală.
Suplimente: L-lizina este un aminoacid care a fost frecvent recomandat pentru a ajuta la gestionarea infecțiilor cu Herpesvirus, prin inhibarea replicării acestuia, deși eficacitatea sa este încă subiect de dezbatere în comunitatea științifică.
Medicamente antiinflamatoare (AINS): Acestea pot fi folosite pentru a reduce febra, a diminua durerea (în special cea asociată cu ulcerele bucale) și a reduce inflamația nazală, ajutând pisica să se simtă mai confortabil.
Decongestionante și expectorante: În unele cazuri, se pot folosi medicamente pentru a fluidiza mucusul gros și a facilita eliminarea acestuia (expectorante) sau pentru a reduce congestia.

Managementul alergiilor

Primul și cel mai important pas este identificarea și, dacă este posibil, eliminarea alergenului. Acest lucru poate însemna trecerea la un nisip pentru litieră fără praf și fără parfum, renunțarea la odorizantele de cameră sau utilizarea unui purificator de aer.
Medicul veterinar poate prescrie antihistaminice (similare celor pentru oameni, dar în doze specifice pentru pisici) sau, în cazuri severe de inflamație, corticosteroizi pe termen scurt pentru a calma răspunsul imun.

Rezolvarea problemelor structurale (adesea chirurgical)

Corpuri străine și polipi: Tratamentul este îndepărtarea blocajului. Acest lucru se face, de obicei, sub anestezie, prin endoscopie sau chirurgie. Prognosticul după îndepărtarea polipilor este, în general, foarte bun.
Probleme dentare: Tratamentul pentru un abces dentar care provoacă scurgeri nazale nu este doar un ciclu de antibiotice. Acestea pot calma infecția temporar, dar ea va reveni. Singura soluție permanentă este rezolvarea problemei de la sursă: extracția dintelui afectat și curățarea chirurgicală a alveolei infectate.
Tumori: Tratamentul este complex și depinde de tipul și stadiul tumorii. Opțiunile pot include intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea masei, radioterapia (care poate fi foarte eficientă pentru unele tumori nazale) sau chimioterapia.

Managementul rinitei cronice

Pentru pisicile care rămân cu leziuni permanente ale mucoasei nazale (adesea ca urmare a infecțiilor severe cu Herpesvirus) sau pentru cele cu rinită cronică idiopatică (fără o cauză clară), vindecarea completă poate fi imposibilă. În aceste cazuri, scopul tratamentului se mută de la vindecare la management pe termen lung. Obiectivul este de a menține o bună calitate a vieții prin:

Reducerea stresului din mediu pentru a preveni reactivările Herpesvirusului.
Menținerea unui mediu curat și umidificat.
Spălături nazale periodice (nebulizare sau picături saline) pentru a curăța mucusul.
Terapii de susținere a sistemului imunitar.

Îngrijirea Acasă: Cum să vă ajutați pisica să respire mai ușor (remedii și suport)

Indiferent de cauza principală, există mai multe lucruri pe care le puteți face acasă pentru a ameliora simptomele pisicii și a-i îmbunătăți confortul, în special în timp ce tratamentul veterinar își face efectul.

Curățarea nasului și a ochilor

Crustele uscate de mucus pot bloca nările și pot lipi pleoapele, provocând un disconfort major.

Metodă: Folosiți o compresă sterilă (tifon) sau o dischetă demachiantă curată (evitați vata, deoarece lasă scame) înmuiată în ser fiziologic steril (din farmacii) sau în apă călduță, fiartă și răcită.
Acțiune: Ștergeți foarte ușor și cu blândețe crustele de pe nări și din jurul ochilor. Nu frecați pielea iritată. Aplicați compresa umedă și lăsați-o să înmoaie crusta înainte de a o îndepărta.
Atenționare: Nu introduceți niciodată obiecte, cum ar fi bețișoarele de urechi, în interiorul nărilor pisicii. Acest lucru poate provoca leziuni.

Terapia cu aburi (umidificarea aerului)

Acesta este, probabil, cel mai eficient remediu la domiciliu pentru congestia nazală. Aerul uscat irită și mai mult mucoasa nazală inflamată. Aerul umed ajută la fluidizarea mucusului gros, facilitând eliminarea acestuia prin strănut.

Metoda 1: Umidificatorul: Plasați un umidificator (preferabil cu abur rece) în camera în care pisica își petrece cel mai mult timp.
Metoda 2: „Sauna” de baie: Luați pisica în baie, închideți ușa și porniți dușul cu apă cât mai fierbinte. Stați cu ea în baia plină de aburi timp de 10-15 minute, de 2-3 ori pe zi. Nu este nevoie să udați pisica; doar inhalarea aburului este benefică.

Stimularea apetitului (Crucial!)

După cum am discutat, o pisică care nu miroase, nu mănâncă. Este datoria dumneavoastră să o faceți să mănânce.

Treceți la hrana umedă: Hrana umedă (la conservă sau plic) este mult mai aromată decât cea uscată.
Încălziți mâncarea: Încălziți ușor mâncarea umedă (doar câteva secunde la cuptorul cu microunde sau prin adăugarea unei linguri de apă fierbinte și amestecare). Mâncarea la temperatura corpului (sau puțin peste) eliberează arome mult mai puternice, care pot penetra congestia nazală și pot stimula apetitul pisicii.
Încercați alimente puternic mirositoare: Hrană pe bază de pește (ton, somon) sau adăugarea în mâncarea obișnuită a unei cantități mici de zeamă de la conserva de ton (în apă, nu în ulei) pot face minuni.

Crearea unui mediu confortabil

Asigurați-vă că pisica are un loc de odihnă cald, liniștit și confortabil, ferit de curenți de aer.
Asigurați acces permanent la apă proaspătă și la o litieră curată, plasate convenabil, pentru a nu o forța să se deplaseze mult.

Semne de Alarmă: Când este o urgență veterinară?

Deși multe cazuri de „răceală” se ameliorează cu îngrijire de suport, anumite simptome indică o situație gravă care necesită o vizită imediată la un cabinet veterinar de urgență, chiar dacă este în miezul nopții.

Mergeți de urgență la veterinar dacă observați oricare dintre următoarele:

Dificultăți evidente de respirație (dispnee): Acesta este cel mai important semnal de alarmă. Căutați:
- Respirație pe gură (gâfâit).
- Limba sau gingiile care devin palide, gri sau albăstrui (cianoză).
- Pisica stă într-o poziție neobișnuită, cu gâtul întins și coatele depărtate de corp, încercând să primească mai mult aer.
- Mișcări vizibile ale abdomenului la fiecare respirație.
Refuzul total al hranei și apei: O pisică ce nu mănâncă absolut nimic de mai mult de 24 de ore este în pericol de deshidratare și lipidoză hepatică.
Letargie severă sau colaps: Pisica este apatică, nu mai reacționează la stimuli, nu se poate ridica sau pare extrem de slăbită.
Sângerare nazală (epistaxis) abundentă: Scurgeri care sunt predominant sânge proaspăt, care picură, nu doar urme în mucus.
Febră Mare: O febră foarte mare (peste 40°C) sau care persistă.
Semne neurologice: Dezorientare, pierderea echilibrului, mișcări neobișnuite ale ochilor (nistagmus) sau convulsii.
Traumă evidentă: Dacă scurgerile nazale au apărut după o lovitură sau un accident.

În astfel de situații, nu așteptați. Chiar dacă aveți dubii, este mai bine să fiți precauți. După cum se menționează într-o sursă veterinară: „Niciodată nu este greșit să suni! […] tu îți cunoști cel mai bine animalul! Dacă observi o schimbare în comportamentul lui, chiar și subtilă, atunci este foarte probabil să recunoști începutul unei probleme.”.

Întrebări frecvente (FAQ) despre scurgerile nazale la pisici

Întrebare: Scurgerile nazale ale pisicii mele sunt contagioase pentru mine sau pentru câinele meu?

Răspuns: Pentru oameni, răspunsul este NU. Afecțiunile care provoacă „gripa pisicii”, cum ar fi Herpesvirusul Felin și Calicivirusul Felin, sunt specifice speciei. Nu puteți lua „răceală” de la pisica dumneavoastră și nici ea nu o poate lua de la dumneavoastră. Pentru câinele dumneavoastră, riscul este de asemenea extrem de scăzut. Deși, teoretic, Bordetella bronchiseptica poate fi transmisă între specii, virușii principali (FHV-1 și FCV) nu se transmit la câini.

Întrebare: Sunt contagioase pentru celelalte pisici din casă?

Răspuns: DA, EXTREM DE CONTAGIOASE. Virușii care cauzează complexul respirator superior se răspândesc cu mare ușurință între pisici. Transmiterea se face prin:

Contact direct: Prin saliva, secrețiile nazale și oculare (când se ling reciproc, se joacă sau strănută una spre cealaltă).
Contact indirect: Virusul poate supraviețui pe obiecte. Pisicile sănătoase se pot infecta prin utilizarea în comun a bolurilor de hrană și apă, a litierelor sau chiar prin contactul cu hainele sau mâinile dumneavoastră după ce ați atins pisica bolnavă.
Sfat: Izolați imediat pisica bolnavă într-o cameră separată. Folosiți boluri și litiere separate. Spălați-vă riguros pe mâini și ideal, schimbați-vă hainele după ce interacționați cu pisica bolnavă și înainte de a o atinge pe cea sănătoasă.

Întrebare: Pot să-i dau pisicii mele Paracetamol (Acetaminofen) sau Aspirină pentru febră, ca unui om?

Răspuns: NU, NICIODATĂ! ACEASTA ESTE O URGENȚĂ TOXICOLOGICĂ.

Trebuie să subliniem acest lucru cu maximă seriozitate.

Paracetamolul (Acetaminofenul): Este extrem de toxic și adesea fatal pentru pisici. Pisicile nu au enzimele hepatice necesare pentru a-l metaboliza. O singură pastilă (sau chiar o parte dintr-o pastilă) poate provoca insuficiență hepatică acută, distrugerea globulelor roșii și moarte.
Ibuprofenul și Aspirina (AINS umane): Sunt, de asemenea, foarte toxice. Pot provoca ulcere gastrice severe, sângerări interne și insuficiență renală acută.
Regula de aur: Nu administrați niciodată pisicii dumneavoastră medicamente de uz uman fără indicația explicită și prescripția medicului veterinar, care știe ce doze sigure (dacă există) pot fi folosite.

Întrebare: Pisica mea a fost diagnosticată cu Herpesvirus. Înseamnă că îi va curge nasul mereu?

Răspuns: Nu neapărat în mod continuu, dar este posibil să se întâmple intermitent. După cum am explicat, odată infectată, pisica devine purtătoare pe viață. Virusul rămâne în stare latentă. Pisica poate fi perfect sănătoasă luni sau chiar ani de zile. Totuși, în perioade de stres (cum ar fi o mutare, aducerea unui nou animal în casă, o vizită la veterinar sau o altă boală), sistemul imunitar este suprimat, iar virusul se poate reactiva, provocând o recidivă (recurență) a simptomelor. Această natură cronică este motivul pentru care unele pisici suferă de rinită cronică (nas care curge constant sau intermitent).

Întrebare: Vaccinul protejează 100% împotriva „gripei pisicii”?

Răspuns: Vaccinul (care face parte din schema de bază și acoperă Herpesvirusul și Calicivirusul) este esențial și extrem de important. Totuși, el nu previne întotdeauna infecția în sine. Rolul său principal și extrem de valoros este acela de a reduce dramatic severitatea bolii. O pisică vaccinată care intră în contact cu virusul, cel mai probabil:

Nu va dezvolta deloc boala.
Sau va dezvolta doar simptome ușoare (poate strănută de câteva ori).
În schimb, o pisică nevaccinată este expusă riscului de a dezvolta forme severe ale bolii, care pot include pneumonie, ulcere oculare, anorexie severă și pot fi chiar fatale, în special la pisoi. Vaccinarea este cea mai bună metodă de protecție.

Concluzie

Un nas care curge la pisica dumneavoastră este un simptom, nu o boală în sine. Este un semnal de alarmă clar că sistemul imunitar al felinei luptă cu ceva. După cum am văzut, acel „ceva” poate fi relativ benign, cum ar fi o iritație de la praf sau o alergie, o infecție virală comună, sau poate fi un indiciu al unei probleme mai complexe, cum ar fi o afecțiune dentară ascunsă sau o afecțiune gravă, precum o tumoră.

Dacă pisica dumneavoastră prezintă scurgeri nazale care persistă mai mult de 24-48 de ore, dacă secrețiile sunt purulente (galbene/verzi) sau conțin sânge, sau dacă sunt însoțite de alte simptome îngrijorătoare (letargie, pierderea apetitului, respirație dificilă), nu ezitați. Programați un consult veterinar.