Pe scurt, ideile principale:
- Acarienii auriculari (paraziți microscopic de tip Otodectes cynotis) sunt o cauză foarte frecventă a otitei la pisici (aproximativ 85% din cazurile de otită externă la pisici sunt provocate de acești acarieni). Provoacă mâncărimi intense, pisica își scutură capul și își scarpină urechile, iar în canalul auditiv apare un cerumen închis la culoare (negricios), cu aspect de zaț de cafea. Sunt întâlniți mai ales la pisicuțele tinere sau în medii cu mai multe animale, fiind foarte contagioși.
- Otita externă (infecția canalului auditiv extern) provoacă durere și disconfort; urechea devine roșie, inflamată și emană un miros neplăcut, iar pisica va scutura capul și se va scărpina în încercarea de a elimina secrețiile din canal. Poți observa adesea o scurgere de cerumen sau puroi de culoare neagră, maronie sau gălbuie în canalul urechii. Otitele la pisici pot fi cauzate de bacterii sau ciuperci, adesea apărând secundar (după) o infestare cu acarieni sau din alte cauze precum alergii.
- Otita medie/internă (infecția urechii medii sau interne, numită și otită profundă) apare când infecția pătrunde dincolo de timpan, de exemplu, dacă otita externă este netratată sau timpanul este perforat. În aceste cazuri, pe lângă simptomele de mai sus, pot apărea semne neurologice precum înclinarea persistentă a capului într-o parte, pierderea echilibrului, mers în cerc sau șovăielnic, nistagmus (mişcarea involuntară a globilor oculari) și chiar slăbiciune sau paralizie facială pe partea afectată. De asemenea, infecțiile profunde pot provoca pierderea auzului pe partea urechii bolnave.
- Polipii inflamatori (polipi nazofaringieni sau aurali) sunt mase de țesut benigne care pot crește în urechea medie sau în zona dintre gât și cavitatea nazală (nazofaringe), fiind întâlniți mai ales la pisici tinere (de la câteva luni până la ~5 ani). Prezența unui polip în urechea medie duce la otite recurente (infecții care reapar frecvent după tratament) și poate provoca și semne similare cu otita profundă (scuturarea capului, secreții cronice, eventual probleme de echilibru). Dacă polipii se extind spre nazofaringe, apar semne respiratorii, respirație zgomotoasă ca un sforăit, strănut cronic, secreții nazale sau dificultăți la înghițire. Aceste simptome combinate (otită care recidivează + probleme respiratorii) ridică suspiciunea existenței unui polip.
- Examinarea veterinară este esențială. Un medic veterinar va folosi otoscopul pentru a vizualiza canalul urechii, inclusiv timpanul, și pentru a detecta prezența acarienilor, a unui corp străin, a unei mase/polip sau a altor probleme. De asemenea, va face o citologie (examene la microscop ale secrețiilor) pentru a identifica paraziții sau tipul infecției. În cazurile complicate, pot fi necesare investigații imagistice (radiografie, CT sau RMN) pentru a verifica afectarea urechii medii sau prezența unor polipi ascunși. Toate aceste metode ajută la stabilirea cu exactitate a diagnosticului și la alegerea tratamentului corect.
Semne care sugerează acarieni vs. otită profundă
Semnele infestării cu acarieni (Otodectes cynotis): Acarienii de ureche sunt paraziți microscopici care trăiesc în canalul auditiv al pisicii. Ei se hrănesc cu cerumen și detritus celular și provoacă o iritare intensă a urechii. Pisica infestată va scutura energic din cap și se va scărpina la urechi frecvent, uneori până la apariția de răni sau zone fără blană în jurul urechilor din cauza scărpinatului excesiv. Un indiciu tipic al acarienilor este apariția în canalul auditiv a unei scurgeri uscate, de culoare maro-închis sau negricioasă, cu aspectul și consistența zațului de cafea. Această substanță este, de fapt, un amestec de cerumen, sânge uscat și resturi lăsate de acarieni. Urechile pot avea și cruste sau exfolieri. Acarienii sunt foarte contagioși: apar de obicei la pisoi (transmiteți de la mamă) sau la pisici adulte care intră în contact cu animale infestate (de exemplu, un nou pisoi adoptat în casă poate aduce acarienii). Nu toate infestațiile arată la fel, unele pisici pot avea foarte mulți acarieni cu puține simptome, iar altele pot avea doar câțiva acarieni dar o inflamație severă. Important: dacă infestarea cu acarieni nu este tratată, inflamația cronică poate duce la infecții bacteriene secundare și chiar la afectarea timpanului. În cazuri grave, acarienii netratați pot produce lezarea urechii medii, afectând permanent auzul și simțul echilibrului pisicii.
Semnele otitei profunde (otită medie/internă): Otita înseamnă infecția/inflamația urechii, iar otita profundă indică faptul că sunt implicate structurile din spatele timpanului (urechea medie și/sau internă). De obicei, otita medie apare când o otită externă avansată sau netratată permite infecției să treacă de timpan (de exemplu, timpan perforat din cauza infecției ori a unui traumatism). Când urechea medie este afectată, pisica poate prezenta, pe lângă scărpinat și scuturatul capului, simptome mult mai vizibile: durere la atingerea bazei urechii, ține capul înclinat mereu într-o parte (către urechea bolnavă), are dificultăți de echilibru, poate merge nesigur, se clatină sau cade, și poate merge în cerc în direcția urechii afectate. Un semn caracteristic este nistagmusul, adică mișcarea rapidă, involuntară a globilor oculari (privirea pisicii „fuge” spre lateral și revine repetat). În otitele interne severe, pot apărea și semne de afectare a nervilor cranieni: de exemplu, sindromul Horner (pleoapa superioară căzută, pupila micșorată și al treilea pleoapă proeminentă la ochiul de pe partea urechii bolnave) sau chiar paralizie facială (pisica nu poate clipi cu ochiul de pe partea afectată și colțul gurii atârnă). De asemenea, o infecție a urechii medii poate provoca scurgeri groase, cu puroi sau chiar sânge din ureche, mai ales dacă timpanul este rupt. Pisica poate prezenta și pierdere bruscă a auzului la urechea respectivă. Apariția oricărora dintre aceste semne cere un consult veterinar de urgență, infecțiile profunde necesită tratament prompt, deoarece pot lăsa sechele permanente.
Când să suspectezi polipi (otite care recidivează, semne respiratorii asociate)
Ce sunt polipii inflamatori la pisică? Polipii sunt formațiuni de țesut inflamator benign (nu sunt canceroși) care apar de obicei în urechea medie a pisicilor. De acolo, ei pot crește fie spre exterior, străpungând timpanul și ajungând în canalul urechii externe, fie spre interior, prin trompa lui Eustachio, ajungând în zona nazofaringelui (în spatele vălului palatin, deasupra gâtului). Cauza exactă a apariției polipilor nu este pe deplin înțeleasă, se suspectează o reacție inflamatorie cronică, posibil în urma unor infecții virale respiratorii în tinerețe. Polipii afectează în principal pisicile tinere (adesea sub 1-2 ani) și pot apărea la mai mulți pui din aceeași litieră.
Semnele clinice ale polipilor: Depind de localizarea polipului. Dacă polipul iese prin timpan în urechea externă, pisica va avea simptome de otită cronică: secreții persistente, ureche inflamată care nu răspunde complet la tratamentele obișnuite, episoade repetate de otită externă (care se ameliorează cu picături, dar revin curând după încetarea tratamentului). De asemenea, pot fi prezente semne de otită medie, de exemplu, o pisică cu polip aural poate prezenta scărpinat și scuturat al capului, secreții purulente din ureche, și chiar simptome neurologice precum nistagmus, înclinarea capului sau Sindrom Horner, similare cu cele descrise mai sus la otita profundă. Dacă, în schimb, polipul crește spre nazofaringe, semnele vor fi mai ales respiratorii: pisica poate avea strănut cronic, respirație zgomotoasă sau îngreunată (mulți proprietari o confundă cu sforăitul), poate elimina secreții nazale și poate prezenta dificultăți la înghițire sau la respirația pe nas. Uneori, proprietarul sau medicul pot auzi un sunet de “hârâit” sau un „sforăit invers” (un horcăit/brăncăit puternic cauzat de încercarea pisicii de a-și elibera gâtul), acest lucru apare când polipul stă ca un corp străin în spatele vălului palatin. Toate aceste semne combinate (otită care recidivează + probleme de respirație pe nas/gât) sugerează puternic prezența unui polip nazofaringian. Un alt indiciu este vârsta, dacă o pisică tânără (sub ~5 ani) are otite recurente și semne respiratorii asociate, veterinarul va suspecta un polip inflamator ca posibilă cauză.
De ce provoacă polipii infecții recurente? Polipii creează un mediu propice pentru infecții în urechea medie și externă. Ei pot bloca drenajul normal al secrețiilor și ventilația urechii, permițând bacteriilor sau fungilor să prolifereze. De aceea, otitele cauzate de polipi se ameliorează doar temporar cu tratament medicamentos, infecția revine deoarece polipul (cauza de fond) rămâne prezent. Dacă pisica ta a avut deja mai multe episoade de otită într-o perioadă scurtă sau o otită cronică ce nu răspunde complet la tratament, ar trebui investigată posibilitatea unui polip sau a altei cauze subiacente.
Confirmarea diagnosticului de polip: Polipii din urechea externă pot fi uneori văzuți cu ochiul liber în canalul urechii ca o masă rozalie, netedă, dacă sunt suficient de mari. Veterinarul îi poate observa la otoscopie, mai ales dacă timpanul este deja rupt de polip. Polipii localizați în spatele vălului palatin pot fi palpați sau vizualizați de medic prin examene speciale (de exemplu, cu pisica sedată, medicul poate examina vizual zona gâtului retrăgând vălul palatin cu un instrument pentru a vedea dacă un polip iese în cavum). În multe cazuri, însă, polipii nu sunt ușor de detectat la examenul clinic obișnuit, este posibil să fie nevoie de radiografii ale craniului sau, și mai bine, de investigații precum tomografie (CT) sau rezonanță magnetică (RMN) pentru a evidenția polipul în bullă (cavitatea urechii medii) și a evalua mărimea lui. Vom detalia aceste investigații în secțiunea următoare.
Investigații posibile: otoscopie, citologie, imagistică
Otoscopia veterinară: Reprezintă examinarea canalului auditiv cu ajutorul unui instrument optic luminat, numit otoscop. Este o procedură de bază atunci când pisica are simptome de ureche. Medicul veterinar va inspecta în profunzime conductul auditiv în căutare de dopuri de cerumen, secreții anormale, corpuri străine (de exemplu, o pănușă de iarbă) sau paraziți vizibili (acarieni, uneori pot fi observați ca niște puncte albe mișcătoare, cu lupa otoscopului). De asemenea, prin otoscopie se evaluează aspectul timpanului, se verifică dacă este intact sau perforat și dacă are modificări (un timpan bombat, opac sau deformat poate sugera prezența unui polip sau a puroiului în spatele său). La o pisică ce se zbate sau are dureri, examinarea urechii poate necesita sedare sau anestezie, deoarece este esențial ca medicul să poată vedea bine, fără a răni pisica. Dacă există foarte multă secreție și inflamație, veterinarul poate decide să curețe întâi urechea sub sedare și apoi să reia otoscopia, pentru a vizualiza corect structurile interne. Otoscopia este crucială și pentru că permite identificarea unor eventuale tumori sau polipi profund în canal, care altfel nu ar fi observați la exterior.
Citologia secrețiilor otice: În majoritatea cazurilor, după examinarea vizuală, medicul veterinar va preleva o mostră de secreție din ureche cu ajutorul unui bețișor cu vată (tampon otic). Acest material este examinat la microscop (examen citologic) pentru a căuta acarieni (care pot fi observați ca mici paraziți mobili sau ouă în probă) sau semne de infecție bacteriană ori fungică, de exemplu, bacterii, levuri (ciuperci precum Malassezia), celule inflamatorii. Citologia oferă rezultate rapide, permițând veterinarului să identifice pe loc cauza probabilă (parazit sau tipul de germeni implicat). Astfel se poate alege imediat tratamentul potrivit (de exemplu, un acaricid pentru acarieni, antibiotic pentru bacterii sau antifungic pentru levuri). În infecțiile foarte grave sau cronice, medicul poate trimite o probă la laborator pentru cultură și antibiogramă, ca să afle exact ce bacterii sunt prezente și la ce antibiotice sunt sensibile. Aceasta ajută mai ales când infecția nu răspunde la tratamentul obișnuit.
Investigații imagistice (radiografie, CT, RMN): În situațiile complicate, dacă se suspectează că infecția s-a extins în urechea medie/internă sau dacă se bănuiește prezența unui polip ori a unei tumori, vor fi recomandate examene imagistice. Radiografiile craniene pot arăta modificări la nivelul bulei timpanice (cavitatea osoasă a urechii medii), de exemplu, opacifierea ei (umplerea cu țesut sau lichid) poate indica un polip sau infecție în urechea medie. Totuși, tomografia computerizată (CT) oferă o vizualizare mult mai clară a structurilor urechii și ale capului pisicii. CT-ul (sau uneori imagistica prin rezonanță magnetică, RMN) poate confirma prezența unui polip în urechea medie, localizarea exactă și dimensiunea acestuia, precum și afectarea structurilor învecinate. De exemplu, în cazul polipilor, CT-ul ajută la distingerea între o posibilă masă tumorală și un polip inflamator, și arată dacă polipul este doar în bullă sau s-a extins și în gât. Investigațiile imagistice sunt de obicei efectuate sub anestezie generală (pentru ca pisica să stea nemișcată). Deși pot părea costisitoare, aceste examene sunt foarte utile pentru un diagnostic de certitudine și pentru planificarea tratamentului chirurgical dacă este cazul.
Tratament și prevenție
Tratamentul acarienilor auriculari: Dacă diagnosticul confirmă prezența acarienilor, tratamentul este destul de simplu și eficient. Curățarea temeinică a urechilor este primul pas, medicul veterinar sau personalul medical va îndepărta mecanic toată secreția și mizeria din canalul auditiv, folosind soluții speciale de curățare otică, pentru a elimina cât mai mulți paraziți și pentru a permite medicamentelor să acționeze eficient. Urmează aplicarea unui medicament acaricid: de obicei picături sau o soluție topică (pe piele) cu substanțe care ucid acarienii (cum ar fi ivermectina, milbemycina, selamectina etc.). Există produse moderne, spot-on, care se aplică pe pielea cefei și care elimină acarienii fără a fi nevoie de picături în ureche, veterinarul va alege opțiunea potrivită pentru pisica ta. Multe tratamente pentru acarieni se administrează o singură dată, deoarece au efect de durată; uneori este nevoie de repetarea dozei la 2-4 săptămâni, în funcție de produs și de severitatea infestării. Este important să tratezi toate animalele de casă (pisici sau chiar și câini, dacă și aceștia sunt în contact), pentru că acarienii se transmit foarte ușor prin contact direct. Deși acarienii nu supraviețuiesc mult în mediul ambiant, este bine să cureți așternuturile, păturile și jucăriile pisicii prin spălare, pentru a elimina eventualii paraziți sau ouă. După tratament, pisica trebuie reevaluată de veterinar în ~2 săptămâni, pentru a confirma că acarienii au fost eliminați complet și nu există infecții secundare persistente. Nu folosi remedii “de casă” (uleiuri, oțet etc.) pentru acarieni, multe nu distrug ouăle parazitului, iar infestarea poate reapărea când acestea eclozează.
Tratamentul otitei (infecției urechii): Pentru otitele bacteriene sau micotice, protocolul standard include curățarea profesionistă a urechii și medicație locală adecvată. Veterinarul va realiza o toaletare a canalului auditiv sub sedare (dacă e necesar) pentru a îndepărta puroiul, cerumenul în exces și crustele, astfel încât picăturile medicamentoase să poată acționa direct pe pereții canalului. În funcție de citologie, se va alege un tratament local: picături otice cu antibiotic (pentru bacterii) sau cu antifungic (pentru infecții cu levuri), adesea în combinație cu o substanță antiinflamatoare (corticosteroid) care să reducă durerea și pruritul. Multe produse otice veterinare conțin combinații de antibiotic + antifungic + antiinflamator pentru a acoperi toate bazele. Dacă infecția este mixtă (bacteriană și fungică), se pot folosi și două tipuri de picături sau un produs cu spectru larg. Atenție: este esențial ca medicul să verifice înainte integritatea timpanului, anumite medicamente otice pot provoca pierdere de auz sau probleme de echilibru dacă ajung în urechea medie printr-un timpan perforat. În caz de otită medie sau infecție foarte severă, pe lângă tratamentul local, veterinarul va prescrie și antibiotice pe cale generală (oral sau injectabil) pentru 2-4 săptămâni. În unele situații, dacă inflamația este intensă, se pot administra și corticosteroizi sistemici pentru câteva zile, ca să reducă edemul și durerea din urechea medie. Foarte important este să se identifice și să se trateze cauza primară a otitei, altfel infecția poate recidiva după întreruperea tratamentului. De exemplu, dacă otita a apărut ca urmare a unor alergii, poate fi necesar un plan de control al acestora; dacă a pornit de la acarieni, trebuie eliminat complet parazitul; dacă există un polip sau corp străin, acesta trebuie scos, altminteri picăturile singure nu vor rezolva problema. Tratamentul otitei durează de obicei minim 1-2 săptămâni, dar în infecțiile cronice poate fi prelungit chiar și peste o lună, este esențial să continui tratamentul atât timp cât recomandă medicul, chiar dacă pisica pare mai bine, și să mergi la control la final, pentru a confirma vindecarea. O otită netratată complet poate redeveni activă și se poate croniciza. În cazurile cronice severe, se poate ajunge la îngustarea canalului auditiv (stenoză) din cauza inflamației de lungă durată, situație în care poate fi necesară chiar o intervenție chirurgicală pentru deschiderea sau îndepărtarea canalului.
Tratamentul polipilor inflamatori: Spre deosebire de otite sau acarieni, polipii nu pot fi eliminați cu medicamente. Fiind o masă de țesut, singura rezolvare este îndepărtarea fizică a polipului prin proceduri chirurgicale. Dacă polipul este accesibil (în urechea externă sau vizibil în gât), medicul veterinar îl poate extirpa prin tracțiune blândă: sub anestezie generală, apucă polipul cu un instrument special și îl extrage cu grijă, împreună cu codița (pediculul) acestuia. De multe ori, această procedură, numită avulsie prin tracțiune, este suficientă și pisica se simte imediat mai bine după ce polipul a fost scos. După extracție, medicul va trata urechea medie rămasă goală, se face, de obicei, un chiuretaj și lavaj al bulei timpanice pentru a îndepărta orice țesut inflamator rezidual sau puroi, urmat de aplicarea de corticosteroid topic în acea cavitate, pentru a încetini eventuala regenerare a țesutului polipoid. Se vor administra și antibiotice post-operator, deoarece aproape întotdeauna a coexistat o infecție bacteriană. În unele cazuri, mai ales dacă polipul este mare sau a recidivat după o extracție anterioară, se recomandă o intervenție chirurgicală mai amplă, o bulla osteotomy (osteotomie ventrală de bullă timpanică). Aceasta este o operație efectuată de obicei de un chirurg veterinar specialist, în care se deschide chirurgical bullă (căsuța osoasă a urechii medii) printr-o incizie sub baza craniului, pentru a scoate toată baza polipului și a curăța complet zona. Această procedură reduce drastic șansele ca polipul să reapară. Recidiva polipilor este posibilă dacă nu sunt îndepărtați în totalitate, statisticile arată că în aproximativ 15–50% din cazuri polipii pot crește din nou după simpla avulsie, mai ales la pisicile foarte tinere. Administrarea de steroizi locale timp de câteva săptămâni după operație pare să reducă acest risc de recidivă. Din fericire, majoritatea polipilor sunt benigni și, odată extrași complet, pisica își revine foarte bine: dispar atât infecțiile de ureche, cât și simptomele respiratorii. Este posibil ca, după operație, pisica să rămână temporar cu sindrom Horner (pleoapa căzută și pupila micșorată) pe partea operată, din cauza inflamației nervilor locali, dar de obicei acest efect trece de la sine în câteva săptămâni.
Prevenție și îngrijire pe termen lung: Multe probleme de urechi la pisici pot fi prevenite sau măcar depistate din timp printr-o observare atentă și câteva măsuri simple:
- Verifică urechile pisicii regulat, cel puțin o dată pe săptămână, mai ales dacă știi că a avut probleme în trecut. Uită-te după orice murdărie neobișnuită, ceară în exces, roșeață, miros urât sau dacă pisica manifestă sensibilitate la atingerea urechii. Dacă observi astfel de semne, nu aștepta, programează o consultație la veterinar pentru un control otoscopic. Problemele de urechi tratate la debut se rezolvă mult mai ușor.
- Evită curățarea excesivă sau necorespunzătoare a urechilor acasă. În general, pisicile cu urechi sănătoase nu au nevoie de curățare de rutină, canalul auditiv al pisicii este în formă de L și se curăță singur în mod normal. Curățând prea des sau adânc cu bețișoare poți irita canalul și poți crește riscul de infecții. Folosește soluții de curățare doar la recomandarea veterinarului și conform instrucțiunilor acestuia. Nu introduce adânc bețișoare sau obiecte în urechea pisicii, deoarece poți răni timpanul. De asemenea, nu folosi substanțe casnice precum alcool, peroxid de hidrogen (apă oxigenată) sau oțet în ureche, acestea pot irita pielea canalului auditiv (provocând umflături și secreții excesive) și pot agrava situația.
- Controlează paraziții externi ai pisicii: utilizarea periodică (lunară sau conform indicațiilor) a unor produse antiparazitare cu spectru larg (pipete spot-on care combat purici, căpușe și acarieni ai urechii) poate preveni infestările cu Otodectes. Discută cu medicul tău veterinar despre un plan de prevenție a paraziților potrivit pentru pisica ta, mai ales dacă aceasta are acces afară sau intră în contact cu alte animale.
- Evită expunerea la alergenii cunoscuți (dacă pisica are alergii) și tratează prompt orice afecțiuni dermatologice sau sistemice care ar putea afecta sănătatea urechilor. Pisicile cu alergii alimentare sau dermatite atopice pot face otite ca parte a manifestărilor alergice, deci menținând alergiile sub control vei preveni și multe otite.
- Multiple pisici în casă: dacă ai mai multe pisici, examinează-le pe toate dacă una dezvoltă acarieni sau o infecție, întrucât unele probleme (mai ales acarienii) se pot transmite. Tratează toți contactii în caz de paraziți auriculari, conform recomandărilor medicului, pentru a evita reinfestarea în cicluri.
În concluzie, o pisică ce se scarpină la ureche și își scutură capul are nevoie de puțină atenție suplimentară din partea ta și, adesea, de un consult veterinar. Cu informațiile de mai sus, vei putea intui care ar putea fi cauza, acarieni, otită sau polip, însă diagnosticul precis îl va pune medicul, în urma examinării. Vestea bună este că toate aceste afecțiuni se pot trata cu succes: acarienii cu câteva aplicări de medicament, infecțiile de urechi cu picături potrivite, iar polipii prin îndepărtare chirurgicală. Cheia este să acționezi din timp, pentru a-i reda pisicuței tale starea de bine și confortul. O pisică cu urechi curate, sănătoase, este o pisică fericită!
Întrebări frecvente (FAQ)
Cum îmi dau seama dacă pisica are acarieni sau o infecție a urechii?
Semnele pot fi foarte asemănătoare, motiv pentru care diagnosticul veterinar este important. Totuși, există câteva indicii: dacă vezi în ureche un material uscat, închis la culoare, ca zațul de cafea, și pisica este tânără sau a intrat recent în contact cu alt animal, e foarte probabil să fie acarieni. Acarienii provoacă de obicei mâncărimi intense, astfel că pisica se scarpină frenetic și își scutură capul aproape continuu. În schimb, într-o otită bacteriană secrețiile din ureche pot fi mai degrabă gălbui sau verzui, purulente, urechea are un miros urât și pisica poate avea durere la atingere, uneori ține capul aplecat și scărpinatul poate fi mai moderat comparativ cu infestarea parazitară. De asemenea, otitele apar frecvent la pisici adulte, chiar și fără contact cu alte animale, și pot fi însoțite de febră sau apatie în cazuri grave. În orice caz, confirmarea se face la veterinar: prin otoscopie și examinarea la microscop a secrețiilor se poate spune clar dacă e vorba de acarieni sau de o infecție bacteriană/fungică.
Pisica mea stă numai în casă. Cum ar fi putut să ia acarieni de ureche?
Chiar dacă stă exclusiv în casă, acarienii urechii tot pot ajunge la pisica ta prin contact indirect sau de la un alt animal. De exemplu, dacă ai adoptat de curând un pisoi nou (sau a intrat în casă un cățel, etc.), acesta ar fi putut fi infestat și să-i transmită acarienii. La pisoi, infestarea inițială se petrece adesea de la mama lor, încă din cuib. Acarienii sunt foarte contagioși și trec ușor de la o gazdă la alta atunci când animalele se îngrijesc reciproc sau stau împreună. Ei nu supraviețuiesc mult timp în mediu fără gazdă, dar teoretic pisica s-ar putea infesta și prin intermediul unor obiecte contaminate (perii, păturici, cuști în care a stat o altă pisică cu acarieni). Dacă o pisică adultă care nu iese afară face acarieni, de obicei asta se întâmplă când este expusă la un alt animal deja infestat (de exemplu vizite la salon de grooming, cazare la un hotel de animale, contacte cu pisici infestate aduse în casă). În concluzie, statutul de “indoor” nu garantează protecție totală, mai ales dacă mai sunt și alte animale în preajmă.
Se pot transmite acarienii urechii de la pisică la oameni sau la câini?
Acarienii Otodectes preferă în mod special urechile pisicilor, dar pot infesta și câinii, precum și dihorii sau alte mustelide de companie. Dacă ai și un cățel, acesta poate lua acarieni de la pisică (și invers), deci e important ca atunci când tratezi pisica, să examinezi și cățelul și eventual să-l tratezi profilactic, chiar dacă nu are simptome. Cât despre oameni, vestea bună este că infestarea umană este rară. Acarienii de ureche nu se adaptează bine pe om, în cazurile rare raportate, ei pot provoca doar o iritație temporară a pielii (mici papule pruriginoase), dar nu își pot completa ciclul de viață pe oameni și mor de la sine. Practic, nu ne infestează urechile așa cum o fac la pisici. Totuși, dacă ai o pisică cu acarieni, e bine să te speli pe mâini după ce îi cureți urechile și să eviți ca ea să doarmă pe pernă cu tine până ce problema se rezolvă, pentru a nu avea nici măcar acea mică iritație. Principalii “în pericol” sunt ceilalți pisoi și căței din casă, care sigur trebuie tratați concomitent.
Ar trebui să curăț preventiv urechile pisicii acasă și cu ce?
Dacă urechile pisicii sunt sănătoase, nu este nevoie să le cureți periodic, curățarea preventivă nu numai că este inutilă, dar poate fi și dăunătoare. Canalul urechii la pisici are propriul mecanism de autocurăţare, iar intervențiile prea frecvente pot dezechilibra acest proces. Veterinarii recomandă să nu cureți urechea pisicii acasă decât atunci când este necesar și doar cu produse recomandate de medic. În mod normal, e suficient să inspectezi urechile și, dacă par cerumenoase la suprafață, să ștergi ușor pavilionul (partea interioară a urechii vizibilă) cu un tifon moale umezit în ser fiziologic sau soluție specială otică. Nu folosi bețișoare cu vată în canalul urechii, fiindcă poți împinge cerumenul în profunzime sau chiar perfora timpanul. De asemenea, nu folosi oțet, spirt sau apă oxigenată, acestea irită pielea delicată a urechii și pot agrava situația. Dacă pisica are predispoziție la otite (de exemplu, din cauza alergiilor) și medicul ți-a indicat să faci curățări periodice, folosește numai soluția recomandată de el (există soluții auriculare veterinare speciale) și respectă frecvența indicată. În rest, lasă urechile în pace, don’t fix it if it’s not broken!
Ce se întâmplă dacă nu tratez otita sau polipii?
Otita netratată nu va dispărea de la sine și, din păcate, se poate agrava. O infecție pornită în urechea externă poate perfora timpanul și se poate extinde în urechea medie și internă, ducând la acele simptome neurologice grave (cap ținut strâmb, dezechilibru, cădere, privire nistagmică) și chiar la surditate permanentă pe partea afectată. În plus, otita provoacă dureri mari pisicii, a o lăsa netratată înseamnă a lăsa pisica să sufere inutil. Infecția se poate croniciza, determinând îngroșarea și fibroza canalului auditiv, ceea ce face apoi tratamentul și mai dificil și poate necesita chirurgie. Acarienii netratați creează un disconfort sever (mâncărime continuă) și, pe lângă riscul de infecții secundare, pot duce la complicații precum hematom aural (din cauza scărpinatului intensiv se sparg vase de sânge în pavilionul urechii, formând o “pungă” cu sânge ce necesită drenaj) sau leziuni ale timpanului. Polipii netratați vor continua să crească, chiar dacă uneori infecția urechii se mai ameliorează cu picături, polipul rămâne acolo și în scurt timp problemele reapar. Pe măsură ce polipul se mărește, poate obstrucționa tot mai mult urechea medie și nazofaringele: pisica va avea din ce în ce mai mari dificultăți de respirație, poate dezvolta pneumonie de aspirație (din cauza drenajului nazal obstrucționat, secrețiile pot fi inhalate în plămâni) și pierdere de auz pe partea afectată. Deși polipii sunt benigni, lăsați în pace pot cauza distrugeri ale structurilor urechii (prin presiune erodează osul bulei timpanice) și chiar pot duce la deformări faciale sau infecții generalizate. Practic, netratarea unui polip va diminua serios calitatea vieții pisicii pe termen lung. Recomandarea clară este: tratați întotdeauna problemele de urechi ale pisicii cât mai prompt, deoarece complicațiile pot fi foarte serioase și ireversibile.
Cât de repede își revine pisica după tratament?
Depinde de problemă și de gravitatea ei. În caz de acarieni, de obicei pisica se simte mult mai bine la doar câteva zile după tratament, mâncărimea dispare pe măsură ce paraziții sunt eliminați. Este posibil să mai vezi pisica scuturând din cap 1-2 zile din inerție sau dacă încă mai are ceva secreții, dar apoi ar trebui să revină la normal. În cazul unei otite bacteriene, ameliorarea durerii și a pruritului apare în câteva zile de la administrarea picăturilor și curățare, însă tratamentul trebuie continuat întregul interval prescris (de regulă 1-2 săptămâni) chiar dacă pisica pare OK după 3-4 zile, altfel, infecția poate recidiva. Pentru otita medie/internă, revenirea poate dura mai mult; semnele neurologice (cum e capul înclinat) pot persista chiar și câteva săptămâni după ce infecția a fost eradicată, până ce organismul se reface complet. În unele cazuri, un ușor cap înclinat poate rămâne ca sechelă permanentă, dar pisica se va adapta. După operația de polip, pisica se recuperează de obicei rapid, imediat după scoaterea polipului, proprietarii observă că pisica respiră mult mai bine și nu mai are durerea în ureche. Recuperarea post-chirurgicală (vindecarea inciziei, dacă a fost cazul, și tratamentul antibiotic) durează în jur de 2 săptămâni. E posibil ca după extracția polipului pisica să aibă pupila mai mică și pleoapa ușor căzută (sindrom Horner), dar acesta de regulă se remite de la sine în câteva săptămâni. Important este ca, după orice tratament, să mergi la controlul stabilit de medic, acesta va confirma vindecarea completă. În general, pisicile au o capacitate foarte bună de recuperare, iar cu îngrijirile potrivite se vor întoarce la viața normală rapid.
Cum te ajută medicii veterinari Joyvet
La Joyvet, medicii veterinari pot face consult otologic complet cu otoscopie și citologie din secreții, ca să stabilim rapid dacă e vorba de acarieni, otită bacteriană/fungică sau suspiciune de polipi. Îți recomandăm tratamentul corect și un plan de monitorizare, iar dacă e nevoie de investigații imagistice sau intervenție pentru polipi, te ghidăm pas cu pas către cea mai sigură opțiune pentru pisica ta.
(Articol redactat și revizuit în februarie 2026 de Dr. Alina Rusu, medic veterinar dermatolog)