Pisica miaună noaptea din senin: 9 cauze posibile

Pe scurt

• Mieunatul nocturn apărut brusc la o pisică (mai ales una de vârstă înaintată) poate semnala o problemă. Multe pisici senior devin mai vocale noaptea din cauze medicale (durere, hipertiroidism, hipertensiune, demență felină etc.) sau din factori de mediu și comportament.
• Nu ignora o schimbare bruscă: Pisicile ascund adesea semnele de boală, așa că vocea lor poate fi primul indiciu că ceva nu este în regulă. Aproape jumătate dintre pisicile trecute de 11 ani prezintă episoade de agitație nocturnă cu mieunat pe măsură ce îmbătrânesc, deci nu ești singurul proprietar trezit noaptea.
• Cauze medicale frecvente: Durerea (ex. artrită), hipertiroidismul (tiroida hiperactivă ce dă foame și neliniște), hipertensiunea arterială (poate cauza dureri de cap, orbire bruscă), declinul cognitiv (senilitate) sau scăderea simțurilor (surditate, vedere slabă), toate pot face o pisică să miorlăie din senin noaptea. Aceste probleme necesită diagnostic și tratament veterinar, deci e bine să le excluzi mai întâi.
• Cauze nemedicale: Nu de puține ori, comportamentul stă la bază. Pisica poate mieuna dacă s-a obișnuit să primească atenție sau mâncare când face asta (așa că va repeta “trucul”). Sau poate se plictisește, pisicile inactive ziua pot deveni năzdrăvane noaptea. Stresul și schimbările (casă nouă, un alt animal, pierderea unui companion) pot, de asemenea, să o facă anxioasă și vocală noaptea.
• Verifică înainte să concluzionezi că face „mofturi”: Observă timp de 24 de ore apetitul, eventuale scăderi în greutate, cât apă bea, cum folosește litiera, dacă e dezorientată, dacă își aude numele sau vede jucăria preferată, dacă prezintă durere la atingere. Orice schimbare în aceste aspecte indică o posibilă cauză medicală ce trebuie abordată.
• Consultă medicul veterinar dacă mieunatul nocturn persistă sau dacă ai observat semne fizice anormale. Multe afecțiuni (de exemplu hipertiroidismul, hipertensiunea, durerea cronică) pot fi gestionate cu tratament, iar odată rezolvate, pisica se poate liniști noaptea.
• Dacă medical e OK, abordează comportamentul: Joacă-te cu pisica seara ca să-și consume energia, oferă-i o gustare înainte de culcare ca să nu se trezească flămândă, nu reacționa la mieunatul de atenție (nu o certa, dar nici nu-i da recompensa dorită în miez de noapte) și creează-i un mediu confortabil pentru somn.
• Empatie și răbdare: Amintește-ți că pisica nu „face mofturi” ca să te supere, mieunatul este modul ei de a comunica. Abordează problema cu calm și consecvență, fără pedepse. Cu răbdare și ajustările potrivite (și ajutor veterinar la nevoie), vă veți recăpăta amândoi somnul odihnitor.

Dacă o pisică liniștită începe dintr-odată să miaune mult noaptea, verificați întâi o cauză medicală, nu presupuneți imediat că e doar un moft sau un comportament rău.

9 cauze posibile pentru mieunatul nocturn

Motivele pentru care o pisică poate vocaliza excesiv noaptea se împart în trei categorii: cauze medicale, de comportament/rutină și factori de mediu. Iată 9 dintre cele mai frecvente cauze posibile:

Cauze medicale

• Durere sau disconfort fizic: O pisică ce suferă de o durere cronică poate deveni activă și vocală pe timp de noapte. De exemplu, artrita (foarte comună la pisicile senior) provoacă dureri articulare care se pot intensifica în timpul nopții, când pisica se mișcă după ce a stat liniștită. Alte surse de durere pot fi o leziune nediagnosticată, pancreatită sau chiar un abces dentar, toate pot face pisica să plângă sau să se tânguie neașteptat. Observă dacă pisica evită să sară, are postura cocoșată, șchiopătează sau miorlăie când o atingi într-un anumit loc. Infecțiile urinare sau constipația pot, de asemenea, provoca durere; pisica va mieuna insistent mai ales în litieră în astfel de cazuri (dacă suspectezi asta, mergi la veterinar, problemele urinare pot deveni grave rapid). Pe scurt, orice sursă de durere (oricât de subtilă ziua) poate declanșa un mieunat trist noaptea, când e liniște și pisica resimte mai acut disconfortul.
• Hipertiroidismul (tiroidă hiperactivă): Această boală endocrină apare frecvent la pisicile peste ~8-10 ani și poate explica un comportament agitat nocturn. Glanda tiroidă produce exces de hormoni, accelerând metabolismul pisicii. Un semn clasic este că pisica mănâncă vorace dar slăbește; totodată, are un nivel de energie crescut și agitație, de parcă nu-și găsește locul, ceea ce se manifestă adesea prin mieunat excesiv, inclusiv noaptea. Pisica poate părea flămândă mereu, poate bea apă mai mult și are pulsul accelerat. Hipertiroidismul se diagnostichează prin analize de sânge (nivelul de T4) și se tratează (medicamente, dietă specială sau alte opțiuni), discută cu medicul dacă observi aceste semne. (Nu detaliem aici tratamentul, dar găsești un ghid complet separat despre hipertiroidism la pisici, vezi articolul dedicat pentru detalii.) Important de știut: odată controlat hipertiroidismul, multe pisici revin la comportamentul calm, iar mieunatul nocturn se reduce considerabil.
• Hipertensiunea arterială (tensiune mare): Pisicile pot suferi de hipertensiune, adesea secundară altor boli (renală cronică sau hipertiroidism). Tensiunea foarte ridicată poate provoca pisicii simptome echivalente cu o durere de cap sau stare de disconfort, care îi pot tulbura somnul. Un semn grav al hipertensiunii necontrolate este orbirea bruscă (din cauza dezlipirii retinei); o pisică ce nu mai vede bine peste noapte poate deveni dezorientată și va mieuna puternic de teamă. Chiar și fără orbire, hipertensiunea poate da stare de neliniște și dilatarea pupilelor. Dacă observați că pisica se lovește de obiecte sau pare că nu vă vede, sau dacă are crize de dezorientare cu mieunat, mergeți de urgență la veterinar, tensiunea mare este o urgență relativă la pisici. Din fericire, dacă este depistată, hipertensiunea se tratează relativ ușor (medicație zilnică). Odată controlată tensiunea, pisica se poate liniști (iar dacă orbirea nu s-a instalat, îi puteți salva vederea).
• Declin cognitiv sau simțuri slăbite (probleme asociate vârstei): Similar cu Alzheimer la oameni, pisicile vârstnice pot suferi de sindrom de disfuncție cognitivă felină (uneori numit senilitate sau demență felină). Dacă pisica are peste ~14-15 ani și se plimbă noaptea mieunând fără scop aparent, pare confuză, uită traseul spre litieră sau stă privind în colțuri ale camerei, este posibil să experimenteze acest declin cognitiv. Mieunatul în aceste cazuri este adesea un “yowl” prelung, gutural, care exprimă dezorientare sau anxietate, pisica “s-a rătăcit” în propria casă și cheamă după ajutor. De obicei, astfel de pisici pot prezenta și un ritm somn-veghe inversat (dorm mai mult ziua și sunt active noaptea). Tot la vârste înaintate, multe pisici își pierd parțial auzul sau vederea. O pisică surdă nu se mai aude pe sine când miaună, așa că va scoate sunete mult mai puternice (îi lipsește feedback-ul auditiv). Ea poate mieuna după proprietar fără să-și dea seama că proprietarul deja vorbește cu ea. La fel, o pisică cu vederea slăbită (de ex. din cauza cataractei sau a hipertensiunii) poate deveni agitată când lumina e scăzută, pentru că pur și simplu nu percepe bine mediul și se sperie. Toate aceste probleme legate de vârstă duc la vocalizare nocturnă. Nu există un “leac” pentru îmbătrânire, însă medicul veterinar poate prescrie uneori suplimente (ex. acizi grași, antioxidanți) sau chiar medicație anti-anxietate pentru a ajuta o pisică cu disfuncție cognitivă. De asemenea, adaptarea mediului (menținerea unei rutine stabile, lăsarea unui bec de veghe pentru orientare, blocarea accesului la zone periculoase pe timpul nopții) poate face pisica senilă să se simtă mai în siguranță și să mieune mai puțin. Important: nu presupune că pisica “e doar bătrână și atât”, multe schimbări pe fond de vârstă pot fi atenuate sau măcar înțelese, astfel încât animalul să aibă o calitate a vieții bună. Discută cu veterinarul despre aceste simptome; chiar dacă nu pot fi vindecate complet, unele măsuri îi pot aduce liniște pe timpul nopții.

Cauze de comportament și rutină

• Cerere de atenție (comportament învățat): Unele pisici învață rapid că un miau la 3 dimineața face omul să se dea jos din pat, fie pentru a verifica ce e cu pisica, fie ca să îi dea o gustare sau să o lase afară din cameră. Dacă fără să vrei i-ai oferit atenție pisicii când a mieunat noaptea (chiar și doar vorbind cu ea sau certând-o), din perspectiva ei a primit o recompensă. Așadar, va repeta comportamentul ori de câte ori își dorește interacțiune. În mod similar, o pisică ce primește mâncare când miaună va continua să te trezească ca pe un alarm clock viu. Un alt exemplu: pisica sare pe clanța ușii sau zgârie la ușa dormitorului, tu te trezești și o lași să intre, tocmai ai învățat-o că mieunatul/deranjatul ușii = intrare asigurată. Aceste obiceiuri pot începe inocent, dar se pot transforma în rutine nocturne enervante. Soluția va fi să inversezi asocierea: să oferi atenție pisicii doar când este liniștită, nu când face gălăgie. (Vezi secțiunea Plan practic de somn pentru strategii de modificare a comportamentului.) Important este să te asiguri întâi că pisica nu are o suferință reală, oferind atenție după ce ai exclus problemele medicale și în momente potrivite, vei putea dezvăța pisica de acest tipar.
• Plictiseală și energie neconsumată: Pisicile, în special cele de apartament, pot avea un exces de energie acumulat dacă nu au parte de destulă stimulare fizică și mentală în timpul zilei. În mod natural, pisica este un prădător crepuscular (activ la răsărit și apus), dacă ziua doarme mult (pentru că nu are cu ce să se joace sau stă singură), e posibil ca la miezul nopții sau dis-de-dimineață să fie în plin chef de “vânătoare”. O astfel de pisică poate să alerge prin casă, să se joace singură zgomotos sau să miaune insistent ca să își “cheme” partenerii de joacă (adică pe tine). Un semn clar este dacă pisica doarme ziua exagerat de mult, apoi fix când te bagi tu la somn, ea devine activă și vocală. Soluția aici ține de îmbogățirea mediului și rutina de joacă: asigură-te că pisica are în fiecare zi sesiuni de joacă interactivă (15 minute cu jucăria-undiță, de exemplu, înainte de culcare) și acces la jucării stimulative când e singură. Totodată, crearea unor “ritualuri” de vânătoare false (jocul urmat de o masă) ajută la reglarea ceasului pisicii, va fi mai obosită și cu burtica plină, deci mai înclinată să doarmă noaptea. O pisică obosita placut este mult mai puțin probabil să te trezească mieunând de plictiseală.
• Stres sau anxietate (schimbări în rutină): Pisicile sunt sensibile la schimbări ale mediului și devin stresate când rutina lor e perturbată. Un mutat într-o casă nouă, redecorarea locuinței, venirea pe lume a unui bebeluș sau aducerea unui nou animal de companie pot declanșa anxietate. O pisică anxioasă poate umbla mieunând noaptea pentru că nu se simte în siguranță, practic “verifică” unde ești sau se plânge de noua situație. Chiar și schimbări mai subtile, cum ar fi programul tău de lucru (dacă brusc ești mai puțin acasă ziua) sau absența unei persoane (de exemplu, un membru al familiei plecat în vacanță) pot cauza mieunat de “chemare”. Un caz special de stres este doliu, pisica ce a pierdut recent un companion (fie alt animal din casă, fie un om din familie) poate mieuna mergând din cameră în cameră mai ales noaptea, căutându-l și exprimându-și confuzia față de această absență. Pentru a ajuta o pisică anxioasă, încearcă să îi oferi predictibilitate (hrană, joacă la ore fixe), mult confort și atenție extra pe timpul zilei, precum și un loc liniștit de refugiu (un colțișor doar al ei, unde nimeni și nimic n-o deranjează). Dacă stresul vine din prezența altui animal nou, supraveghează interacțiunile și oferă resurse (litieră, boluri) separate, astfel încât pisica să nu simtă competiție. De multe ori, mieunatul nocturn de stres se diminuează după câteva săptămâni, când pisica se adaptează la noua situație. În această perioadă de tranziție, ai răbdare cu ea, nu o alunga și nu o certa pentru că mieună. În schimb, recompensează-i comportamentele calme și oferă-i un mediu cât mai securizat (ex: dacă e speriată într-o casă nouă mare, las-o să doarmă într-o singură cameră la început, unde are tot ce-i trebuie, ca să nu se piardă în spațiul nou).

Factori de mediu

• Instinct reproductiv sau teritoriu (pisici nesterilizate, rivali în zonă): Un motan necastrat sau o pisică nesterilizată pot oferi concerte nocturne greu de ignorat. Femelele în călduri scot un miorlăit specific, lung și tânguitor (“cântă” pentru a chema masculii), acest comportament poate dura toată noaptea, repetitiv, pe parcursul perioadei de estru, și se va repeta ciclic la fiecare câteva săptămâni. Masculii, la rândul lor, sunt foarte activi dacă simt o femelă în călduri în apropiere: pot mieuna și urla toată noaptea și chiar marca teritoriul. Singura rezolvare reală este sterilizarea pisicilor, atât pentru a elimina “caterpillar (miorlăitul de împerechere), cât și pentru beneficiile de sănătate și comportament. Chiar și pisicile sterilizate pot avea motive teritoriale de a face gălăgie: dacă pe teritorul de afară (sau chiar pe holul blocului) se plimbă o altă pisică, pisica ta o poate auzi sau mirosi și va mârâi, șuiera sau miorlăi agitat în casă. Mulți proprietari auzeau pisica lor “urlând la geam” noaptea, de fapt, reacționa la pisici vagaboande, la pisici ale vecinilor ori chiar la alte animale nocturne (ex: o pisică de apartament poate deveni foarte vocală dacă simte un liliac sau vede o pisică a străzii trecând pe sub fereastră). În astfel de situații, închide jaluzelele/perdelele noaptea pentru a limita vizual stimulii externi și eventual închide geamul dacă auzi pisici pe afară (astfel încât pisica ta să nu simtă mirosul lor). Poți amenaja și un spațiu sigur unde pisica ta să se retragă, de exemplu o cameră unde zgomotele de afară pătrund mai puțin și unde îi poți difuza muzică liniștitoare, mascând eventualele sunete de “intrusi”. Instinctele teritoriale sunt puternice, dar odată ce pisica nu mai vede/miroase confruntarea, se va calma și e posibil să se culce la loc.
• Alți stimuli nocturni (lumină, zgomote, lipsa stimulilor): Mediul în care doarme pisica poate influența mult calitatea somnului ei (și al tău!). Lumina și întunericul sunt stimuli naturali: unele pisici se trezesc foarte devreme la primul semn de zori, mai ales dacă asociază ora aceea cu micul dejun. De exemplu, dacă vara la ora 5 începe să se lumineze și pisica vede lumina strecurându-se pe geam, s-ar putea să te trezească pentru că e “dimineață după ceasul ei”. Soluția: încearcă să tragi draperiile/gardinele astfel încât dormitorul să rămână întunecat până la ora la care vrei tu să te trezești. Invers, unii blănoși se simt inconfortabil în beznă totală, mai ales dacă au vedere mai slăbită. O lumină de veghe difuză pe hol sau într-o cameră apropiată poate ajuta o pisică dezorientată să vadă unde sunt bolul cu apă sau litiera, reducându-i anxietatea nocturnă. Zgomotele neașteptate pot și ele s-o alerteze: caloriferele care trosnesc, un ceas care ticăie, zgomote de la vecini sau de afară (mașini, câini, trecători), toate pot declanșa un miau de alarmă. Dacă locuiești într-o zonă gălăgioasă noaptea, ia în considerare să folosești un sunet de fundal (un ventilator silențios, un radio pe muzică relaxantă sau sunete “white noise”) pentru a acoperi bruiajele care altfel îi atrag atenția pisicii. Nu în ultimul rând, ai grijă ca mediul să nu fie inconfortabil: dacă pisicii îi este foame sau sete noaptea, se va plimba și va vocaliza până obține ce are nevoie. Asigură-te că are apă proaspătă la dispoziție permanent. În privința foamei, ajustează-i programul de hrănire (de exemplu, dă-i o mică gustare înainte de culcare). Uneori, simpla decalzare a mesei de seară mai târziu elimină “apelul de trezire” de la ora 4 dimineața al pisicii flămânde. Un hrănitor automat programabil poate face minuni în cazurile în care pisica te trezește cerând mâncare, aparatului nu-i pasă de mieunat, îi va da de mâncare la oră fixă, iar tu poți dormi neîntors.

Checklist 24h, ce să observi la pisică

Înainte să pui mieunatul nocturn pe seama “mofturilor”, petrece o zi urmărind pisica și notează dacă apar schimbări la capitolele de mai jos. Acest checklist îți va fi util și ție (pentru a înțelege posibila cauză) și medicului veterinar, dacă ajungeți la consult.

• Apetit: Pisica mănâncă normal sau și-a pierdut pofta de mâncare? Ori din contră, cere mâncare nonstop și pare mereu flămândă? Orice modificare marcată a apetitului (în sus sau în jos) poate explica mieunatul: foamea excesivă poate indica hipertiroidism, diabet sau pur și simplu un program de hrănire nepotrivit, iar lipsa poftei de mâncare poate semnala boală (durere dentară, probleme digestive etc.).
• Greutatea corporală: Simți că pisica a slăbit sau s-a îngrășat recent? Cântărirea regulată ajută mult, dacă nu ai un cântar special pentru animale, te poți urca pe cântar cu pisica în brațe și apoi singur, diferența fiind greutatea pisicii. Scăderea în greutate la o pisică cu mieunat nocturn ridică suspiciuni de hipertiroidism, diabet, boală renală sau cancer, în timp ce îngrășarea bruscă poate indica edeme, hipotiroidism (mai rar la pisici) sau supra-hrănire.
• Setea și consumul de apă: Observi că pisica bea apă mai mult decât înainte? Trebuie să umpli bolul de apă de două ori mai des? Sau, din contră, pare deshidratată (urină concentrată, piele less turgescentă)? Setea excesivă (poliuria/polidipsia) este un semn de alarmă pentru boli precum insuficiența renală cronică, diabetul zaharat sau hipertiroidismul. O pisică ce se trezește noaptea să bea apă foarte mult ar putea suferi de una din aceste afecțiuni, menționează acest aspect medicului.
• Litiera (urinări și defecații): Monitorizează activitatea la litieră timp de o zi. Pisica urinează mai des sau în cantitate mai mare? A avut vreun accident în afara litierei (urină sau fecale)? Se aude mieunând sau scheunând când folosește litiera? O creștere a volumului de urină poate confirma setea excesivă (probleme renale, diabet), iar urinările dese dar în cantități mici, eventual cu efort și mieunat de durere, indică o posibilă cistită sau blocaj urinar (mai ales la motani, o situație gravă). Dacă observi că stă mult în litieră fără rezultat sau urinează cu picătura, mergi de urgență la veterinar. De asemenea, constipația poate face pisica să miaune de durere în litieră, deci notează dacă nu are scaun sau dacă scaunul este foarte tare/rărit.
• Orientare și comportament general: Pare confuză sau dezorientată pisica ta? De exemplu, intră într-o cameră și pare că uită de ce a venit, sau se oprește în mijlocul camerei și privește în gol? A uitat trasee pe care le făcea (stă în fața peretelui de lângă ușa deschisă, de exemplu, de parcă nu nimerește ușa)? Rătăcește prin casă fără scop? Aceste comportamente pot sugera disfuncție cognitivă sau probleme neurologice. Observă și ciclul somn-veghe: doarme mult ziua și noaptea e agitată? Un astfel de ritm inversat poate fi parte din sindromul de demență felină sau pur și simplu lipsă de stimulare ziua. Notează când doarme și când e activă.
• Auz și vedere: Testează auzul pisicii făcând zgomote ușoare când nu te vede (foșnește o pungă de mâncare, lovește ușor două obiecte, pocnește din degete). Reacționează cumva? Dacă nu, s-ar putea să fi surzit parțial (atenție, pisicile compensează bine, uneori reacționează la vibrații, nu neapărat la sunet). Un indiciu de pierdere a auzului este și mieunatul foarte tare (practic se aud pe ele însele doar dacă țipă). Verifică vederea: aruncă-i o jucărie preferată sau flutură un laser pe perete, pisica urmărește prompt, sau pare că nu observă? Se lovește de mobilier sau ezită să sară pe locuri unde înainte se urca fără probleme? Pupilele îi sunt dilatate neobișnuit de mult în lumină normală? Problemele de vedere pot trece neobservate ziua (pisicile memorează mediul), dar devin evidente noaptea, o pisică ce nu vede bine în întuneric se poate speria și să miaune cerând ajutor.
• Semne de durere la atingere: Mângâie și palpează-ți ușor pisica pe tot corpul, ca un “examen fizic” la domiciliu. Fii atent la reacțiile ei: mieunat scurt, întoarcerea capului brusc, încercarea de a te mușca sau de a fugi atunci când îi atingi o anumită zonă, acestea indică durere sau disconfort acolo. Zonele pe care pisicile cu dureri reacționează des: spatele (posibil artrită la șolduri/coloană), abdomenul (durere internă), zona renală (durere de rinichi), gingiile/dinții (durere dentară). De asemenea, observă mersul și săriturile: dacă ezită să sară sau coboară scările mai încet, ar putea avea dureri articulare. Orice durere identificată trebuie investigată de veterinar, odată ameliorată, și mieunatul nocturn de suferință va dispărea.

Acest checklist te va ajuta să decizi dacă e cazul de mers la veterinar. Chiar dacă unele lucruri ți se par neclare, notarea lor și comunicarea către medic pot face diferența în stabilirea unui diagnostic corect.

Când să programezi o consultație la veterinar

E indicat să soliciți un consult veterinar (fără a fi neapărat urgență imediată) în următoarele situații:

• Mieunatul nocturn a devenit persistent deși ai încercat ajustări de rutină, sau au apărut și alte schimbări de comportament. Dacă de câteva nopți la rând pisica continuă să te trezească fără un motiv evident și pare din ce în ce mai agitată, e timpul să o vadă un medic.
• Bifezi una sau mai multe “red flags” din checklist: Orice constatare precum scădere în greutate, sete excesivă, urinări anormale, semne de dezorientare sau posibilă durere ar trebui verificată medical. Aceste simptome pot semnala afecțiuni ce necesită tratament (de exemplu, scăderea în greutate cu apetit crescut = posibil hipertiroidism; dezorientare și vocalizare = posibil sindrom cognitiv; sete și urinare excesivă = posibil diabet sau boală renală etc.).
• Pisica are peste ~10 ani și nu a mai fost la un control de ceva vreme. Chiar dacă puneai mieunatul nocturn pe seama bătrâneții, e bine ca medicul să evalueze starea generală a unei pisici senior. Multe boli geriatrice (insuficiență renală, hipertiroidism, hipertensiune, artrită) apar insidios, iar proprietarii le pot confunda cu “semne normale de îmbătrânire”. Un consult de rutină cu analize de sânge și tensiune poate depista probleme tratabile care explică insomniile pisicii.
• Comportamentul “din senin” te îngrijorează instinctiv: Uneori, cel mai bun barometru e cunoașterea pisicii tale. Dacă simți că “nu e ea însăși”, de exemplu, înainte era tăcută și acum e foarte vocală, pare neliniștită, poate și ziua cere atenție excesiv, nu ezita să programezi o vizită la veterinar. Mai bine o verificare preventivă și să fie totul în regulă, decât să treci cu vederea debutul unei boli.
• Episoadele de vocalizare nocturnă încep să fie însoțite de alte simptome ușoare: Poate ai observat că a vomitat o dată, sau că are blănița mai puțin îngrijită, sau doarme în poziții neobișnuite. Luate separat, pot părea minore, dar împreună cu mieunatul apărut brusc pot sugera un disconfort fizic. Mai ales la pisicile senior, un ansamblu de modificări subtile justifică o consultație.

De ce e important consultul? Pentru că dacă există o cauză medicală, tratamentul potrivit poate îmbunătăți rapid viața pisicii și a ta. Multe probleme precum hipertiroidismul, hipertensiunea sau durerea artrozică se pot ameliora cu medicamente, și odată ce pisica nu se mai simte rău, va dormi mai bine. În plus, vei elimina orice sentiment de incertitudine: știind că pisica e sănătoasă, te poți concentra apoi pe modificări de comportament fără grija că îi ignori vreo suferință.

Cum pregătești vizita la veterinar: Încearcă să aduni informații despre episoadele de mieunat (cât de des, la ce ore, cum sună, miau scurt, yowling lung, țipăt?), și adu notițele din checklist. Notează-ți și ce ai încercat deja (de exemplu, “am mutat ora de cină mai târziu, dar tot se trezește la 5am”). Toate aceste detalii îl vor ajuta pe medic să restrângă cauzele posibile.

Când devine o urgență medicală

Anumite manifestări asociate cu mieunatul sau care apar brusc noaptea indică o situație critică ce necesită intervenție veterinară de urgență (imediat, indiferent de oră):

• Respirație cu dificultate: Dacă pisica nu doar mieună, ci și respiră greu, gâfâie, stă cu gura deschisă sau pare că nu își ia aerul suficient, este un semn grav. Respirația cu gura deschisă la pisică (mai ales în repaus) poate indica probleme cardio-respiratorii (edem pulmonar, criză de astm) sau o stare de panică severă. În orice caz, necesita evaluare de urgență.
• Nu poate urina (blocaj urinar): Un motan care stă în litieră și miaună, face efort dar nu iese urină poate avea un blocaj uretral, o urgență majoră, letală în <24-48h dacă nu e rezolvată. Și femelele pot suferi obstrucții (mai rar). Dacă observi tentative repetate de a urina fără succes, plâns în litieră, eventual lingerea insistentă a zonei genitale și niciun pipi produs, mergi imediat la un spital veterinar de urgență. (Ideal, sună înainte să anunți că vii cu o suspiciune de obstrucție urinară la pisică.)
• Semne neurologice acute: O pisică ce se lovește de mobilă de parcă ar fi orbit peste noapte, sau prezintă pierdere de echilibru, căderi, colaps, tremori necontrolați sau convulsii, ori manifestă un comportament ciudat precum pressing (apăsarea capului de perete), toate acestea sunt simptome grave. Pot fi cauzate de o criză hipertensivă (ex: AVC hemoragic, encefalopatie hipertensivă), de o toxină, de un episod epileptic, de hipoglicemie severă (la pisicile diabetice) sau alte probleme acute. Aceste situații merg mână în mână cu vocalizarea, multe pisici țipă în momentul instalării unei probleme neurologice acute (ex: un țipăt ascuțit urmat de paralizie subită a picioarelor din spate sugerează un tromboembolism arterial, întâlnit la cardiaci). Orice simptom neurologic brusc apărut este urgent: pisica trebuie dusă imediat la camera de gardă veterinară pentru evaluare și stabilizare.
• Durere intensă și prelungită: Dacă pisica scoate țipete de durere (nu simple miorlăituri), se rostogolește agitată, nu poate sta într-o poziție de confort, sau adopta o postură de dureră abdominală (cocoșată, cu abdomenul tensionat) și aceste manifestări nu cedează în câteva minute, este o urgență. Pisicile au toleranță mare la durere; un țipăt puternic poate indica de exemplu o fractură, o blocare a unui calcul în uretră (la masculi) sau alt episod acut. În astfel de cazuri, nu aștepta până dimineață, pisica are nevoie de calmare durerii și tratament de urgență.
• Alte semne grave concomitente: Mieunatul asociat cu vărsături repetate (fără pauză), cu diarie profuză, cu sângerări (vomă cu sânge, scaun cu sânge, sângerare nazală etc.) sau cu umflarea vizibilă a abdomenului sunt indicatori că pisica se află într-o situație critică (hemoragie internă, blocaj gastrointestinal, dilatație gastrică, etc.). Orice combinație de simptom sever + agitație vocală = intervenție imediată.

În esență: dacă pisica ta are un comportament neobișnuit intens și pare în suferință mare, nu aștepta dimineața. Pisicile pot intra rapid în șoc sau pot suferi daune ireversibile (ex: un blocaj urinar de câteva ore poate duce la stop cardiac). E preferabil să plătești o consultație de urgență “falsă alarmă”, decât să regreți că nu ai acționat.

Ce investigații poate recomanda medicul veterinar

În timpul consultației, medicul veterinar va încerca să identifice cauza mieunatului nocturn, excluzând pe rând posibilele probleme medicale. Iată ce investigații și teste s-ar putea face:

• Anamneză detaliată și examen clinic general: Mai întâi, medicul îți va pune întrebări despre istoricul pisicii, când a început mieunatul nocturn, cât de des are loc, cum sună (dacă poți imita sau dacă ai înregistrat-o), ce schimbări ai observat (apetit, băut apă, comportament, litieră). De asemenea, te poate întreba despre programul de zi al pisicii și dacă au survenit modificări recente în casă. Apoi, va face un consult fizic complet: va asculta inima și plămânii, îi va lua temperatura, va palpa tiroida (la nivelul gâtului, o tiroidă mărită poate indica hipertiroidism), va examina ochii (căutând semne de hipertensiune, vase de sânge modificate, hemoragii retiniene), va verifica greutatea corporală și condiția generală. Va palpa atent abdomenul pentru organe mărite sau dureroase, va verifica dacă pisica reacționează la palparea coloanei și a articulațiilor (screening pentru dureri de artrită) și va examina cavitatea bucală (probleme dentare). De asemenea, va evalua și comportamentul/alerta pisicii în cabinet, testându-i reactivitatea (un veterinar experimentat își poate da seama dacă pisica aude sau vede normal în funcție de cum reacționează la stimuli în cabinet).
• Măsurarea tensiunii arteriale: Fiindcă hipertensiunea este o cauză importantă de mieunat la seniori, aproape orice consult de pisică în vârstă ar trebui să includă tensiunea arterială. Procedura nu doare (se pune un manșon mic pe lăbuță sau pe coadă și aparatul citește tensiunea, similar ca la oameni). O valoare ridicată (normal <150 mmHg sistolic) va orienta medicul spre investigații ale rinichilor și tiroidei, știind că hipertensiunea e deseori secundară. Dacă tensiunea este foarte mare (peste 180-200), medicul îți va recomanda începerea imediată a tratamentului antihipertensiv, chiar înainte de rezultatele altor analize, pentru a preveni complicațiile (cum ar fi orbirea sau AVC-ul).
• Analize de sânge (profil biochimie și hemogramă): Se va recolta sânge de la pisică pentru un set de analize uzuale. Acestea includ de regulă: hemograma completă (arată dacă există infecții, anemie etc.), biochimia sanguină (evaluarea organelor, ficat, rinichi, pancreas; de exemplu o uree/creatinină crescute indică boală renală, o glicemie ridicată poate indica diabet, enzime hepatice crescute pot sugera hipertiroidism sau alte probleme). Un test esențial la pisicile de peste 7-8 ani este determinarea T4 (tiroxina), hormonul tiroidian. Un nivel mare de T4 confirmă hipertiroidismul. Se poate verifica și fT4 (tiroxină liberă) pentru confirmare în cazuri borderline. Alte teste ce pot fi incluse: fructozamina (pentru diabet suspiciune), panels virale (dacă e o pisică mai tânără cu comportament schimbat, se pot testa FeLV/FIV), și eventual hormonul de stres (cortizol) dacă se suspectează altceva rar. Important: analizele de sânge pot scoate la iveală cauze “ascunse” ale vocalizării nocturne, de exemplu, o pisică cu rinichi in sufiecienți poate avea astenie și hipertensiune, deci va fi tratată dietetic și cu fluidoterapie; o pisică cu diabet va primi insulină etc. Adesea, după ce se stabilizează parametrii biochimici, comportamentul revine la normal.
• Analiza urinei: Complementar cu sângele, un examen de urină oferă indicii valoroase. Densitatea urinară scăzută (<1.035) confirmă adesea o boală renală sau diabet (urina e diluată din cauza polidipsiei). Prezența glucozei în urină confirmă diabetul zaharat. Orice urmă de sânge, proteine, leucocite poate indica o inflamație sau infecție urinară (ce ar explica mieunatul la litieră). În funcție de rezultat, medicul poate decide culturi urinare sau chiar o ecografie de aparat urinar (dacă suspectează pietre la vezică, de exemplu). Dacă pisica ta a avut episoade de urinare dificilă, analiza de urină este obligatorie.
• Investigații imagistice (radiografie, ecografie): Dacă din discuție sau examenul fizic reiese o potențială durere sau problemă internă, veterinarul poate recomanda imagistică. De exemplu: pentru o pisică cu posibilă durere articulară, radiografiile la șolduri/coloană pot confirma spondiloza sau artrita severă, în acel caz, se începe tratament pentru durere cronică și antiinflamatoare, ceea ce adesea oprește mieunatul de disconfort noaptea. O ecografie abdominală poate fi sugerată dacă pisica prezintă vărsături, apetit capricios sau palpare dureroasă abdominal, se pot descoperi pancreatită, tumori abdominale sau alte anomalii. La pisicile cu posibilă cognitive dysfunction, imagistica nu e neapărat utilă (RMN-ul ar fi singura care arată leziunile neurologice specifice, dar de obicei diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice și excluderii altor cauze). Însă, dacă o pisică în vârstă are semne neurologice atipice, medicul poate recomanda un consult la un specialist neurolog și eventual RMN cerebral pentru a exclude o tumoare pe creier, accident vascular etc. Aceste cazuri sunt rare, dar ține cont că sunt pe lista de posibilități.
• Consult și teste comportamentale (dacă totul e normal medical): În situația în care toate testele ies în limite normale și pisica ta e sănătoasă tun conform investigațiilor, iar mieunatul nocturn persistă, medicul veterinar te poate îndruma către un specialist în comportament felin sau vă poate oferi sfaturi avansate de modificare comportamentală. Uneori, se pot prescrie chiar medicamente anxiolitice sau suplimente calmante pentru o perioadă, dacă se consideră că pisica are anxietate severă care nu cedează la managementul obișnuit. Exemple: selegilina este un medicament folosit “off-label” la pisici pentru disfuncție cognitivă (aprobat la căței), existând rapoarte că îmbunătățește calitatea somnului la unii pacienți. Alte opțiuni includ gabapentina sau trazodona în doză mică pentru pisici foarte agitate noaptea (acestea le pot seda ușor, ajutându-le să doarmă). Atenție: medicamentele psihotrope la pisici se folosesc doar sub stricta supraveghere a medicului veterinar, și doar după ce toate celelalte cauze au fost excluse. Scopul este să se ajungă ca pisica să doarmă natural, fără medicamente, deci medicația (dacă e necesară) va fi probabil temporară, ca punte până implementați schimbările de mediu/obiceiuri.

În rezumat, medicul veterinar va folosi un proces de eliminare: va trata ce poate fi tratat (dacă găsește o problemă fizică) și dacă pisica iese “cu bine de la analize”, se va concentra pe partea comportamentală. Tu, ca proprietar, vei primi recomandări pentru acasă, este un parteneriat în care ambele părți (medic + stăpân) contribuie la rezolvarea problemei.

Plan practic de somn liniștit (pentru tine și pisică)

Dacă problemele medicale majore au fost excluse sau tratate, următorul pas este să reechilibrezi rutina pisicii și mediul în care doarme. Scopul: să ajuți pisica să doarmă noaptea (și deci și tu să dormi), consumându-i energia la momentul potrivit și eliminând factorii perturbatori nocturni. Iată un plan de acțiune practic, pas cu pas:

• Joacă intensivă înainte de culcare: Include sesiuni de joacă activă seara târziu, cu 30-60 de minute înainte de ora de somn dorită. Folosește jucării interactive care să-i trezească instinctul de vânătoare, de exemplu, o undiță cu pene pe care s-o fugărească sau un pointer laser (ai grijă să nu îi dai laserul direct în ochi). Ideea este ca pisica să alerge, să sară, să “țintească prada”, consumându-și energia. O ședință de 10-15 minute de joacă viguroasă, de două ori în cursul serii (una la apus și una înainte de culcare), poate obosi chiar și o pisică tânără hiperactivă. Astfel, când tu te bagi în pat, și pisica va simți nevoia să se odihnească după vânătoare. Joaca are și rolul de a-i oferi atenția pe care altfel ar putea să o ceară ea noaptea, practic îi umpli rezervorul de afecțiune și interacțiune în timpul potrivit.
• “Cina târzie” sau hrănire automată: Multe pisici își trezesc stăpânii dimineața devreme de foame. Ca să eviți asta, poți să îi ajustezi programul de hrănire astfel încât ultima masă să fie aproape de ora ta de culcare. De exemplu, dacă obișnuiai să-i dai cina la ora 18:00, încearcă să împarți porția: o parte la 18:00 și o parte la 22:30. O pisică sătulă va dormi mai bine și nu va simți nevoia să te trezească la prima oră cerșind mâncare. Dacă te îngrijorează că va lua în greutate, împarte rația zilnică existentă în mese mai dese, nu dubla mâncarea. În plus, ia în considerare un dispenser de hrană automat programabil: acesta poate fi setat să distribuie o porție mică foarte devreme dimineața (de ex. la 5:00). Astfel, dacă pisica se trezește la ora aceea, va merge la aparat, nu la ușa ta, și își va potoli foamea fără să te deranjeze. Unele pisici învață rapid să aștepte lângă aparat în zori, în loc să miorlăie la urechea stăpânului. De asemenea, asigură-te că are mereu apă proaspătă peste noapte, setează o rutină să îi schimbi apa înainte de culcare, ca să nu miaune cerându-ți apă (se întâmplă dacă bolul e gol sau apa e murdară).
• Mediu de somn confortabil și sigur: Creează-i pisicii un spațiu propice pentru somn. În dormitorul tău sau într-o altă cameră liniștită, așază un culcuș comod: poate fi un pătuț moale pentru pisici, o pernă sau o păturică pufoasă așezată într-o cutie, orice loc unde ea obișnuiește să se cuibărească. Dacă ai o pisică în vârstă cu artrită, oferă-i un așternut ortopedic sau încălzit (există pernuțe termice speciale pentru animale, cu încălzire ușoară, foarte apreciate de seniori, căldura calmează durerile articulare și invită la somn). Temperatura camerei contează: asigură-te că nu e prea frig (pisicile resimt frigul mai mult noaptea când metabolismul încetinește). Dacă observi că pisica preferă un anumit loc (ex. pe un scaun din sufragerie), poți muta patul acolo. În plus, redu la minim stimulii din camera de somn: trage draperiile (să nu vadă păsări la geam la 5 dimineața), închide ușa (dacă îi place să doarmă cu tine, las-o, dar dacă tu te miști noaptea și o deranjezi, poate vrea ușa deschisă, depinde de preferințele ei). Un truc pentru pisicile anxioase în întuneric sau cu vedere slabă: lasă o lumină de veghe foarte difuză (un bec mic de 15W sau lumina de pe hol pâlpâind sub ușă), suficient cât să distingă contururile camerei și să nu se simtă pierdută. Dacă sunetele imprevizibile o alarmează, ține un fond sonor constant: un radio dat încet pe muzică clasică sau un aparat de white noise. Acesta va acoperi micile zgomote care altfel i-ar capta atenția (trosnituri ale mobilei, mașini trecând). Un soundtrack liniștitor combinat cu un culcuș călduț poate face minuni în a ține pisica adormită.
• Nu răsplăti mieunatul nocturn (ignora controlată): Aceasta este probabil cea mai dificilă parte pentru proprietari, dar și cea mai importantă. Dacă pisica miaună pentru atenție sau din obișnuință, trebuie să nu îi mai întărești comportamentul. Asta înseamnă: nu te da jos din pat special ca să vezi ce vrea, nu îi oferi gustărele ca s-o faci să tacă și ideal nu iniția contact (vorbit, mângâiat) în toiul nopții când ea vocalizează. Practic, vrei să îi transmiți că ”noaptea oamenii dorm, nu interacționează cu pisicuțele”. Atenție: ignorarea trebuie făcută inteligent. În primele nopți, s-ar putea ca pisica să miaune mai insistent (fenomenul de “explozie a comportamentului”, cândva îi dădea rezultat mieunatul, acum nu, deci crede că dacă miaună mai tare sigur obține ceva). Rezistă! Dacă cedezi fix când ea intensifică mieunatul, îi întărești ideea că trebuie să facă și mai mult zgomot ca să obțină ce vrea. Prin urmare, oricât de greu, nu ceda. Poți folosi dopuri de urechi pentru tine o perioadă. Totodată, nu interpreta greșit ignorarea: nu înseamnă să lași pisica să sufere dacă chiar are o nevoie. Asigură-te înainte de culcare că toate nevoile îi sunt îndeplinite (litiera curată, apa schimbată, hrana oferită, o sesiune de joacă făcută). Apoi, dacă miaună, poți fi destul de sigur că nu e urgență și te poți abține să reacționezi. Nu pedepsi pisica pentru mieunat! Țipatul la ea, stropitul cu apă sau trântitul ușii sunt forme de atenție negative (ea tot atenție consideră că primește) și în plus creează anxietate, fix ce nu vrei. Cea mai bună strategie este ignora complet comportamentul nedorit și oferi atenție dimineața, când e liniște: îi vorbești frumos, o mângâi, eventual îi dai o recompensă. Astfel pisica va face asocierea: “dacă stau cuminte noaptea, primesc ce vreau dimineața; dacă fac gălăgie, nu câștig nimic”. În timp, majoritatea pisicilor își ajustează comportamentul. Important: fii consistent; dacă o singură dată la 10 încercări îi vei da atenție când miaună noaptea, va continua să încerce (pentru că știe că uneori ține figura).
• Respectă o rutină zilnică strictă: Pisicile adoră rutina și notorietatea, le conferă siguranță. Încearcă să hrănești, să te joci și să culci pisica la aceleași ore în fiecare zi. Chiar și în weekend, menține orele de trezire/culcare similare (dacă sâmbătă dormi până târziu, s-ar putea ca pisica obișnuită cu ora 7 să te trezească oricum). Prin repetarea consecventă a tiparului “joacă-seara, mâncărică-noaptea târziu, liniște peste noapte, activități dimineața”, pisica își resetează ceasul intern. Mai ales în cazul pisicilor senioare cu ușoare deficite cognitive, predictibilitatea este cheia, dacă fiecare zi are aceeași structură, pisica nu va mai simți nevoia să verifice noaptea “ce se întâmplă, unde ești” etc.
• Mediu îmbogățit pe parcursul zilei: Asigură-te că pisica nu doarme toată ziua din plictiseală. Încurajează activitatea diurnă: trage jaluzelele să intre lumină naturală, vorbește cu ea, oferă-i jucării noi ocazional (rotația jucăriilor, ascunde unele și rotește-le săptămânal ca să pară mereu ceva nou), folosește jucării de tip puzzle alimentar (mingi sau dispozitive din care trebuie să scoată bobițele, îi ocupă mintea și o ține trează). Un pervaz sau un hamac la geam îi permite să stea la soare și să urmărească păsărelele afară, stimulare vizuală bună care o ține trează și mulțumită. Dacă ai program lung de lucru, ia în considerare să rogi un prieten sau un pet-sitter să treacă pe la mijlocul zilei să se joace puțin cu pisica. Toate acestea fac ca la lăsarea serii pisica să fie natural obosită. O pisică ce a avut o zi plină de evenimente este mult mai puțin probabil să devină un “party animal” la ora 2 noaptea.
• Folosește remedii de calmare (dacă e necesar): În paralel cu schimbările de mai sus, unii proprietari au succes utilizând feromoni felini (ex. diffuzorul Feliway Optimum) sau suplimente cu efect liniștitor (ex. suplimente pe bază de L-triptofan, alpha-casozepină, există produse pentru pisici). Feromonii sunt substanțe inodore pentru noi, dar pe pisici le relaxează (imită “hormonii fericirii” pe care îi eliberează pisica atunci când se freacă de mobilă). Un difuzor plasat în cameră poate, după 1-2 săptămâni de utilizare, să reducă anxietatea generală a pisicii, unii proprietari raportează scăderea mieunatului nocturn la pisicile care altfel erau stresate. Desigur, fiecare individ e diferit: nu te aștepta la miracole universale. Aceste soluții sunt complementare, nu de bază. Ele funcționează cel mai bine în combinație cu celelalte tehnici (joacă, rutină etc.). Discută cu medicul veterinar înainte de a introduce suplimente sau remedii, mai ales dacă pisica urmează și tratament medicamentos, chiar dacă par “naturale”, pot avea efecte neașteptate la anumite animale.
• Ia în considerare separarea pe timpul nopții (temporar): Dacă ești la capătul puterilor din cauza nesomnului și nimic nu pare să funcționeze imediat, nu-i nimic rău în a dormi în camere separate de pisică pentru o perioadă scurtă. Ideea nu este să o abandonezi, ci să îți permiți ție să te odihnești, ca să poți fi apoi consecvent în dresajul ei. Poți amenaja o cameră sigură pentru pisică: cu litiera curată, bol de apă, poate un bol mic cu ceva crocante, jucării și pat confortabil. Petrece timp cu ea acolo seara, ca să o obișnuiești, apoi las-o acolo peste noapte cu ușa închisă. Dacă s-a jucat și a mâncat, probabil va dormi. Avertisment: e posibil să se audă mieunând după ușă primele nopți, dacă cedezi și o lași afară, va învăța că “trebuie să plâng ca să scap”. Ideal este să pornești această metodă într-un moment în care știi că poți ignora mieunatul (poate în weekend când nu ai nevoie de trezire devreme). Majoritatea pisicilor se calmează după câteva nopți de acest fel și învață să doarmă toată noaptea. Poți apoi treptat să o lași liber din nou, odată ce noua rutină s-a instaurat. Asigură-te însă că dimineața, imediat ce te trezești, mergi la ea, o lauzi și o mângâi, ca să știe că nu e pedepsită, ci a fost un context normal de somn.
• Multă răbdare și consecvență: Schimbarea obiceiurilor unei pisici nu se întâmplă peste noapte (no pun intended!). Fii pregătit să urmezi acest plan cel puțin câteva săptămâni. Pot apărea mici regrese: de exemplu, pisica are o noapte ok, apoi a doua iar face gălăgie, este normal. Tu trebuie să rămâi consecvent. Orice pas înapoi din partea ta (de ex., cedezi și îi dai ceva când miaună) o trimite pe pisică înapoi la comportamentul vechi. În schimb, dacă ții direcția, chiar și cu suișuri și coborâșuri, vei vedea îmbunătățiri. Când în sfârșit prinzi o noapte completă fără “serenadă”, recompensează generos pisica dimineața: laud-o, joacă-te cu ea, oferă-i o gustărică preferată. Astfel va asocia noaptea liniștită cu rezultate pozitive.

Întrebări frecvente (FAQ)

Mieunatul excesiv al pisicii înseamnă întotdeauna că e bolnavă?

Nu întotdeauna, pisicile pot mieuna mult și din motive comportamentale (de pildă, dacă au învățat că astfel primesc atenție). Însă întotdeauna primul pas este să excluzi o cauză medicală. Foarte des, în spatele unei schimbări bruște de comportament stă o problemă de sănătate. Deci, chiar dacă pisica pare “sănătoasă tun”, merită făcut un control. Dacă totul iese bine și medicul confirmă că e sănătoasă, atunci te poți concentra pe latura de dresaj/mediu. Dar ar fi riscant să presupui direct că “face figură” și să ignori posibilitatea unei boli, mai ales la pisicile trecute de tinerețe. Ca principiu: medical întâi, comportament după. Odată ce știi că nu o doare nimic, vei avea și tu liniștea sufletească necesară să aplici metodele de schimbare a obiceiurilor, fără teama că îi faci vreo nedreptate pisicii.

Pisica mea mă trezește în fiecare dimineață pe la 5, cerând mâncare. Ar trebui să o hrănesc mai târziu noaptea sau este semn de vreo boală (că îi e mereu foame)?

Dacă pisica doar te trezește devreme ca să mănânce și altfel e normală, probabil e o combinație de instinct și rutină. Pisicile au ceas intern și multe cer micul dejun la crăpatul zorilor. Soluții: întârzie cina (cum am menționat, dă-i ultima parte a mesei chiar înainte de culcare) și/sau folosește un dispenser automat dimineața. Astfel, nu te va mai asocia pe tine cu servitul mesei la ora 5. Totuși, fii atent la context: pare pisica mai înfometată decât înainte? Dacă da (ex: a început de curând să te trezească mai devreme și e mult mai pofticioasă), atunci merită un control, hipertiroidismul sau diabetul pot da apetit crescut brusc. În aceste cazuri, pisica pare că moare de foame mereu, chiar dacă tu îi dai porția obișnuită. Deci, dacă ai dubii, verifică medical. Dacă iese ok, atunci da, ajustează tu programul de hrănire. Important este să nu cedezi plânsetelor la 5am, dacă începi să-i dai mâncare atunci, va veni și la 4:45 data viitoare! Mai bine programează automatul la 5 și ignor-o, sau antreneaz-o treptat să “reziste” până la 6, apoi 6:30 etc. Pisicile pot fi reeducate, dar necesită consecvență.

Mă gândeam să iau încă o pisică, ca să aibă companie și să nu se mai simtă singură noaptea. E o idee bună?

Depinde foarte mult de personalitatea pisicii tale și de cauza vocalizării. Uneori, da, o a doua pisică (de vârstă apropiată și temperament compatibil) poate oferi joacă și companie, descrescând plictiseala și anxietatea de separare. Însă există și riscul opus: dacă pisica ta e teritorială sau nu acceptă ușor alți semeni, aducând o a doua pisică poți provoca și mai mult stres și miorlăit (se pot chiar certa noaptea). De asemenea, dacă mieunatul nocturn al primei pisici are cauze medicale sau cognitive, o a doua pisică nu va rezolva problema de bază. Recomandarea ar fi să discutați cu medicul veterinar sau un specialist în comportament înainte de a lua decizia. Ei te pot ajuta să evaluezi dacă pisica ta ar beneficia de un companion sau nu. Dacă decizi să încerci, fă introducerea gradual și supravegheat, și fii pregătit că primele săptămâni pot fi zgomotoase până se acomodează una cu alta. A doua pisică nu trebuie văzută ca un “leac” garantat; asumă-ți doar dacă ți-o dorești oricum și ești dispus să gestionezi potențiale conflicte la început.

Pisica mea e în vârstă și a început să pară “senilă”. Cum îmi dau seama dacă are într-adevăr demență felină?

Disfuncția cognitivă felină (demența) se manifestă printr-un cumul de schimbări de comportament, de obicei la pisicile peste 14-15 ani (deși poate apărea și mai devreme). Semne comune: dezorientare (uită rute familiare prin casă, se rătăcește prin camere), alterarea ciclului somn-veghe (doarme ziua, e activă și vocală noaptea), accidente la litieră (uită unde e litiera sau nu ajunge la timp), interacțiune schimbată (poate cere mult mai multă atenție decât înainte sau, opus, devine retrasă), și da, vocalizare excesivă fără motiv aparent, adesea noaptea (miorlăiturile tipice de confuzie/anxietate). Dacă pisica ta prezintă mai multe din aceste semne, e foarte posibil să fie vorba de sindromul disfuncției cognitive. Important: în primul rând, du-o la un consult veterinar pentru a elimina alte cauze: multe boli (hipertiroidism, artrită, probleme urinare, chiar și pierderea auzului/vederii) pot mima demența sau o pot însoți. Veterinarul va face analize și examene; dacă totul e ok și rămân doar simptomele cognitive, atunci se confirmă practic diagnosticul de demență felină. Veștile bune: deși nu există tratament curativ, sunt lucruri pe care le poți face. Menține o rutină strictă, nu muta mobila prin casă (mediul să rămână cât mai constant), pune litiere ușor accesibile (pe fiecare etaj dacă stai la casă, sau în zone cheie, eventual litiere cu pereți mai joși dacă are artrită). Joacă-te blând cu ea în timpul zilei ca să o ții activă mental (ex. jocuri de miros, ascunde recompense prin casă să le caute). Pentru noapte, cum ziceam: o lumină de veghe și muzică relaxantă pot ajuta mult. Există și diete speciale pentru suport cerebral la pisici senior (bogate în antioxidanți, acizi grași Omega-3, vitamine din complexul B), întreabă veterinarul. În unele cazuri, medicul poate prescrie suplimente (ex: SAMe, un precursor de neurotransmițători, sau chiar selegilină off-label) care la unii pacienți par să încetinească declinul cognitiv. În orice caz, fii pregătit să dai dovadă de multă răbdare și să oferi extra îngrijire, pisicuța ta practic intră într-o etapă senilă unde are nevoie de sprijin, la fel ca un bunic. Cu dragoste și ajustări adecvate, multe pisici cu demență pot avea încă ani buni de viață confortabilă, chiar dacă uneori te vor mai trezi noaptea confuze.

E bine să ignor pisica atunci când miaună noaptea? Nu înțelege greșit și nu devine asta o cruzime față de ea?

Ignorarea mieunatului de atenție este recomandată de majoritatea veterinarilor și comportamentiștilor, dar trebuie aplicată corect. Nu e vorba de a ignora pisica în ansamblu sau de a o neglija, ci de a nu recompensa comportamentul nedorit. Pisica nu gândește “mă ignoră deci nu mă iubește”, ci mai degrabă “miaunatul nu produce nimic, deci poate n-are rost să-l mai fac”. Desigur, ca să fii împăcat moral, trebuie să te asiguri că mieunatul nu e de suferință reală (vezi secțiunile medicale). Odată exclusă suferința, ignoratul nu e cruzime, ci o metodă de disciplinare blândă. În plus, ignorarea trebuie cuplată cu oferirea a ceea ce are nevoie pisica într-un context pozitiv: adică ziua și seara, asigură-i porția de joacă, afecțiune, vorbit, alintat. Astfel, când tu nu reacționezi la 3am, pisica va primi totuși atenție la 7am, nu e ca și cum nu mai primește deloc. În mintea ei se va contura: “OK, miau noaptea = nimic, stau cuminte noaptea = primesc alint dimineața”. Ignorarea e dificilă pentru stăpân, trebuie să suporți poate câteva nopți de plânsete, dar dă rezultate în multe cazuri. Și chiar nu-i face rău pisicii, dimpotrivă: pe termen lung, o ajuți să se calmeze și să reducă comportamentul care o agita (pentru că și pentru ea mieunatul excesiv e un semn de anxietate sau frustrare). Evident, nu folosi niciodată violența sau pedeapsa fizică, aceea ar fi cu adevărat cruzime și ar strica relația cu pisica. Dar să stai în pat și să nu reacționezi la o pisică sănătoasă care face pe cocoșul la 5 dimineața, asta este perfect acceptabil și chiar recomandat. În timp vei vedea că pisica se va adapta și nu va mai face așa, ceea ce înseamnă că și ea e mai liniștită (nu mai simte nevoia să miaune). Deci ignoranța strategică duce la un cămin mai fericit pentru amândoi. Cheia este: fii consecvent și compensează cu atenție în alte momente potrivite ale zilei.

Articol realizat de echipa Joyvet și revizuit de dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar – decembrie 2025.