Parvoviroza la caini: Cauze, simptome, tratament

Pe scurt:

• Parvoviroza câinilor este o boală virală foarte contagioasă produsă de parvovirusul canin (CPV) care afectează mai ales celulele din intestin.
• Afectează în special puii și câinii nevaccinați, de regulă sub 6 luni, dar poate apărea la orice vârstă dacă nu există protecție vaccinală.
• Se transmite prin contact cu fecale infectate și prin obiecte/suprafețe contaminate (boluri, lesa, încălțăminte). Virusul poate rezista mult timp în mediu
  
• Semne tipice: vărsături repetate, diaree apoasă sau cu sânge (miros foarte neplăcut), lipsa poftei de mâncare, apatie, slăbiciune, deshidratare rapidă.
• Diagnosticul se confirmă prin test rapid din fecale și, la nevoie, analize de sânge.
• Tratamentul este de suport, simptomatic, de obicei cu internare: perfuzii, antivomitive, protecție gastrică, antibiotice, controlul durerii, nutriție
  
• Izolarea câinelui bolnav și dezinfectarea corectă a mediului sunt esențiale pentru a limita răspândirea, mai ales în case cu pui nevaccinați.
• Prevenția principală este vaccinarea: începând de la 6 săptămâni, cu rapeluri la 2-4 săptămâni (până la finalizarea schemei), apoi rapel anual conform protocolului medicului veterinar.

Articol redactat și revizuit în decembrie 2025 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar

Parvoviroza canină (sau gastroenterita hemoragica)

Parvoviroza canină, cunoscută și sub numele de enterită virală canină, este o boală virală contagioasă care afectează câinii, în special puii și tinerii cu vârsta sub 6 luni. Este cauzată de virusul parvovirus canin (CPV), care afectează celulele care se divid rapid în organism.

Parvovirus felin vs. canin

Parvovirusul este un virus care poate afecta atât pisicile (parvovirus felin) cât și câinii (parvovirus canin). Deși aparțin aceleiași familii de virusuri, există diferențe între cele două tipuri în ceea ce privește speciile afectate și simptomele asociate.

Parvovirusul felin afectează în principal pisicile și este responsabil de boala cunoscută sub numele de panleucopenie felină, despre care există, de asemenea, un articol publicat pe blogul Joyvet. Acesta poate fi transmis prin contactul direct cu pisici infectate sau prin expunerea la materiale contaminate, cum ar fi bolurile de hrană, litiera sau mediul înconjurător. Pisicile afectate prezintă adesea scăderea numărului de globule albe din sânge (leucopenie), ceea ce le predispune la infecții secundare.

Pe de altă parte, parvovirusul canin afectează câinii și este responsabil de boala cunoscută sub numele de parvoviroză canină. Și acesta poate fi transmis prin contactul direct cu câini infectați sau prin expunerea la materiale contaminate, precum fecalele.

Ambele tipuri de parvovirus sunt periculoase și necesită intervenție medicală urgentă. De asemenea, vaccinarea regulată este esențială pentru a preveni infecția cu parvovirus atât la pisici, cât și la câini.

Cum se transmite parvoviroza la câini

Parvovirusul canin se elimină în cantități mari prin fecalele câinilor infectați și se transmite atât direct (contact cu un câine bolnav), cât și indirect (contact cu obiecte și suprafețe contaminate).

Cele mai frecvente căi de transmitere:

• contact cu fecale (inclusiv urme invizibile în parc, pe trotuar, în curte)
• boluri, jucării, lese, cuști, pături
• încălțăminte, haine și mâini (după ce ai fost în zone contaminate)
• spații cu mulți câini (adăposturi, crescătorii, pensiuni)

De reținut

• Virusul este foarte rezistent în mediul extern și poate rămâne infecțios mult timp.
• Un fapt util de înțeles gravitatea: chiar și o cantitate mică de fecale poate conține extrem de multe “doze” infecțioase, deci igiena contează enorm.

Incubație și contagiozitate (când apar semnele și cât timp e risc pentru alți câini)

După expunere, simptomele pot apărea în câteva zile, cel mai des în prima săptămână. În această perioadă, câinele poate începe să elimine virus și să infecteze alți câini. În plus, un câine poate continua să elimine virus o perioadă și după ce se simte mai bine, motiv pentru care izolarea și dezinfectarea sunt esențiale. 

Simptome în parvoviroză

Simptomele parvovirozei canine pot varia în funcție de severitatea infecției și de stadiul bolii. Iată câteva semne comune întâlnite în parvoviroza canină:

• Vărsături: Câinii infectați cu parvovirus prezintă vărsături severe, care pot fi frecvente și persistente. Vărsăturile conțin inițial resturi alimentare, ca mai apoi să devină galbene sau verzi, uneori conținând sânge.
• Diaree: Diareea este un simptom caracteristic al parvovirozei canine și poate fi sângeroasă. Excrețiile intestinale au un miros neplăcut caracteristic și pot fi apoase sau semilichide.
• Lipsa poftei de mâncare: Infecția cu parvovirus poate duce la o scădere a poftei de mâncare și la refuzul de a consuma alimente.
• Letargie și slăbiciune: Câinii infectați prezimtă o stare generală de letargie, lipsă de energie și slăbiciune. Pot fi mai puțin activi decât de obicei și au dificultăți în mișcare.
• Deshidratare: Diareea și vărsăturile severe pot duce la deshidratare rapidă. Câinii perzintă gură uscată, piele lipsită de elasticitate și urină concentrată sau absența urinării.

Simptomele parvovirozei canine pot fi similare cu alte afecțiuni digestive, așadar diagnosticul trebuie să fie confirmat de un medic veterinar prin teste specifice, cum ar fi teste de laborator pentru detectarea virusului.

Este esențial ca proprietarii să fie atenți la aceste simptome și să solicite imediat asistență veterinară în cazul în care observă modificări în starea de sănătate a câinelui lor. Tratamentul precoce poate crește șansele de supraviețuire și de recuperare a câinelui infectat cu parvovirus canin.

Parvoviroză sau altceva? Diferențe rapide

Întrebări frecvente despre parvoviroza la câini

Diagnostic: cum confirmă medicul veterinar parvoviroza

Vărsăturile și diareea pot avea multe cauze (paraziți, giardia, enterite alimentare, alte infecții), de aceea confirmarea medicală e importantă.

În clinică, diagnosticul se bazează pe:

• consult clinic și discuția despre vârstă, vaccinare, expuneri recente
  
• test rapid din fecale (detectare antigen)
  
• analize de sânge pentru evaluarea severității și a riscurilor (deshidratare, modificări ale celulelor sanguine, proteine etc.)
  
• la nevoie, teste suplimentare (în funcție de caz)
  

Diagnosticul precoce face diferența, pentru că tratamentul de susținere început rapid crește șansele de supraviețuire.

Agresivitatea bolii

Parvovirusul canin este un virus extrem de contagios între câini, care afectează în special puii și câinii nevaccinați. Acesta poate supraviețui pe suprafețe timp îndelungat și se transmite prin contact direct cu fecalele infectate sau prin intermediul obiectelor contaminate. Infecția cu parvovirus canin are consecințe grave și poate duce chiar la deces.

Agresivitatea bolii constă în capacitatea parvovirusului de a se răspândi rapid în organism și de a provoca daune grave. Infecția cu parvovirus necesită îngrijire medicală de urgență și tratament adecvat pentru a spori șansele de supraviețuire ale câinelui.

La câinii nevaccinați, rata de mortalitate poate ajunge la aproximativ 90%. Acest lucru se datorează faptului că sistemul imunitar al câinilor nevaccinați nu este pregătit să lupte eficient împotriva virusului, iar boala se agravează rapid.

În cazul câinilor vaccinați, rata de mortalitate este semnificativ redusă. Vaccinarea împotriva parvovirusului canin oferă o protecție eficientă și reduce riscul de îmbolnăvire severă sau deces. Cu toate acestea, este important de menționat că vaccinarea nu oferă o protecție absolută și că există cazuri rare în care câinii vaccinați pot contracta boala. Totuși, simptomele sunt mult mai ușoare, iar șansele de supraviețuire sunt semnificativ mai mari.

Prevenție și tratament în parvoviroză

Prevenția și tratamentul parvovirusului canin sunt esențiale pentru controlul și gestionarea bolii. Iată câteva informații despre aceste aspecte:

Prevenție:

1. Vaccinarea: Vaccinarea la timp este cea mai eficientă metodă de prevenire a parvovirozei la câini. Vaccinul pentru parvovirusul canin face parte din schema de vaccinare de bază pentru câini și este administrat în mai multe doze, începând de la vârsta de câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de protocoalele veterinare. Este important să se respecte programul de vaccinare recomandat de medicul veterinar și să se efectueze revaccinări periodice pentru menținerea imunității.
2. Evitarea expunerii la câini infectați: Parvovirusul canin poate fi transmis prin contactul direct cu fecalele sau secrețiile unui câine infectat. Evitați expunerea câinelui dumneavoastră la zone sau câini potențial infectați. De asemenea, evitați zonele unde există risc de contaminare, cum ar fi spațiile publice nesupravegheate și zonele cu concentrare mare de câini.

Tratament: de ce e urgență și ce se face, de regulă, în clinică

Parvoviroza provoacă vărsături și diaree severe, cu deshidratare rapidă și risc de complicații (șoc, infecții secundare). De aceea, în multe cazuri, tratamentul corect implică internare și terapie de susținere.

Ce NU recomand acasă dacă suspectezi parvoviroza:

• nu amâna “până mâine”
  
• nu administra medicamente umane fără indicație
  
• nu forța hidratarea sau hrănirea dacă există vărsături repetate
  
• nu lăsa câinele în contact cu alți câini
  

Tratamentul parvovirozei canine implică abordarea simptomatică și de suport pentru a controla simptomele și a îmbunătăți șansele de supraviețuire. Acesta poate include:

• Hidratare: Deshidratarea este o complicație gravă a parvovirozei, așa că administrarea de fluide intravenoase este importantă pentru a menține echilibrul hidroelectrolitic și a preveni deshidratarea.
• Terapia cu antiemetice: Câinii cu parvoviroză pot prezenta vărsături frecvente, iar administrarea de medicamente antiemetice poate ajuta la controlul acestora și la menținerea unei nutriții adecvate.
• Terapia cu antibiotice: Parvoviroza reduce imunitatea câinelui, făcându-l susceptibil la infecții secundare. Prin urmare, administrarea de antibiotice poate fi necesară pentru a preveni sau trata astfel de infecții.
• Analgezice: Câinii cu parvoviroză prezintă disconfort și dureri abdominale. Medicamentele analgezice pot fi administrate pentru a ameliora aceste simptome și a oferi confort animalului.
• Nutriție adecvată: Animalele pot refuza să mănânce sau au dificultăți în a păstra hrana în stomac. Este important să li se ofere o dietă ușor digerabilă și hrănire frecventă în cantități mici pentru a le asigura aportul nutritiv necesar pentru recuperare.
• Suplimente: Suplimentele, cum ar fi vitaminele și probioticele, pot fi administrate pentru a sprijini sistemul imunitar și a promova vindecarea.

Prognostic: care sunt șansele de supraviețuire?

Prognosticul depinde de cât de repede ajungi la medic, vârsta câinelui, gradul de deshidratare și severitatea semnelor. Primele zile sunt cele mai critice. Dacă tratamentul începe la timp, șansele de supraviețuire cresc semnificativ, mai ales la câinii adulți.

Îngrijire după externare și revenirea în colectivitate

După externare, câinele poate avea nevoie de timp pentru refacerea completă a apetitului și a tranzitului intestinal. Respectă planul recomandat (dietă ușoară, mese mici și dese, medicație, reevaluări). Urmărește atent:

• hidratarea și urinarea
• energia
• aspectul scaunului
• reapariția vărsăturilor

Discută cu medicul veterinar cât timp e necesară izolarea și când e sigur să revină în contact cu alți câini.

În cazurile grave, când animalul nu răspunde la tratament sau starea i se agravează, poate fi necesară internarea într-o clinică specializată în boli infecțioase pentru terapie intensivă și monitorizare constantă.

Dezinfectare corectă acasă și în curte (foarte important)

Parvovirusul este rezistent în mediu, deci curățenia “corectă” nu înseamnă doar spălat cu apă și detergent.

Protocol simplu:

1. Îndepărtezi fecalele rapid (mănuși, sac bine închis).
2. Cureți suprafețele înainte de dezinfectare (resturile organice reduc eficiența).
3. Folosești un dezinfectant cu eficiență virucidă dovedită contra parvovirusului (nu toate dezinfectantele funcționează). 
4. Textilele: spălare la temperaturi cât mai ridicate permise, plus uscare completă.
5. Limitezi accesul puilor nevaccinați în zonele cu risc.
6. În multe ghiduri se menționează soluțiile pe bază de clor ca opțiune casnică eficientă, folosite corect și cu atenție la siguranță (ventilație, protecția pielii și a ochilor, compatibilitate cu suprafețele). 

Cât durează parvoviroza la câini?

La câini, boala parvovirozei are în general un curs acut de 5 – 10 zile, în funcție de gravitatea infecției. Faza critică durează circa 2 – 3 zile de la debutul simptomelor, interval în care, fără tratament prompt, boala poate fi fatală. Cu îngrijiri adecvate, cățeii care depășesc aceste prime zile critice au șanse să se recupereze treptat spre sfârșitul primei săptămâni de boală.

De la ce se face parvoviroza?

Parvoviroza la câini este cauzată de un virus foarte contagios: parvovirusul canin. Virusul se transmite prin contact direct sau indirect cu materii fecale infectate ori suprafețe contaminate (boluri, cuști, haine, încălțăminte) și poate supraviețui mult timp în mediul înconjurător. Câinii nevaccinați (în special puii între 6 săptămâni și 6 luni) prezintă cel mai mare risc de a contracta virusul.

Cât costă tratamentul de parvoviroză la câini?

Tratamentul parvovirozei la câini este adesea complex și costisitor, deoarece implică îngrijiri intensive în spitalul veterinar. În funcție de gravitatea cazului și durata îngrijirii, costul total poate varia aproximativ între 1500 – 3000 lei. Cea mai mare parte a cheltuielilor provine din spitalizare, care poate costa circa 400 lei/zi, cu o durată obișnuită de 3 – 7 zile de internare. În cazurile severe, internarea poate fi necesară până la 10 zile, ceea ce crește proporțional costurile totale ale tratamentului.

Cât rezistă parvoviroza în curte?

Virusul parvovirozei canine este foarte rezistent în mediul ambiant. În afara organismului, el poate supraviețui timp îndelungat pe suprafețe, în sol sau în curte. Studiile arată că virusul rămâne viabil cel puțin șase luni în mediul extern, iar în condiții favorabile (temperaturi moderate) poate rezista chiar până la un an sau mai mult. Din acest motiv, dezinfectarea riguroasă a spațiilor contaminate (cu soluții pe bază de clor) este esențială pentru a elimina virusul din curte.

Cât costă un test de parvoviroză?

Testele rapide pentru diagnosticarea parvovirozei sunt relativ accesibile. În cabinetele veterinare un astfel de test costă aproximativ 100 – 200 lei (în funcție de firma producătoare a kitului, cele de tip SNAP fiind mai scumpe. Acest test oferă rezultate în 10 – 15 minute, permițând inițierea rapidă a tratamentului suportiv dacă rezultatul este pozitiv.

Când se face vaccinul de parvoviroză?

Puii de câine trebuie vaccinați împotriva parvovirozei începând de la vârsta de aproximativ 6 – 8 săptămâni. Vaccinul de parvoviroză face parte din schema polivalentă pentru căței și se administrează în mai multe doze: de obicei prima doză la ~6 săptămâni, urmată de un rapel la circa 2 – 4 săptămâni după prima doză.

Dacă dorești programare la cabinetul veterinar Joyvet nu ezita să ne apelezi la telefon: 0731803803 sau îți poti face o programare direct din online dand click pe PROGRAMARE. Colegii noștri au o experiență vastă în tratarea câinilor cu parvoviroză.

Surse veterinare de încredere pentru lectură suplimentară: 

• Update on Canine Parvoviral Enteritis – PMC
• Canine Parvovirus Infection (Parvoviral Enteritis in Dogs) – MSDVET
• Canine Parvovirus Update – AAHA