Histerectomia la cățele (Ovary Sparing Spay – OSS)

Pe scurt: rezumatul ghidului despre histerectomie la cățele (OSS)

• Ce este OSS: Histerectomia la cățele (numită și ovary-sparing spay sau sterilizare cu păstrarea ovarelor) este o procedură chirurgicală de sterilizare în care se îndepărtează uterul (și de obicei colul uterin), dar se lasă ovarele intacte. Cățelușa nu mai poate avea pui și nu mai face infecție uterină (piometru), însă continuă să aibă cicluri de călduri deoarece hormonii sexuali sunt încă produși de ovare.
• Avantajul principal: Menținerea ovarelor păstrează hormonii naturali (estrogen, progesteron), ceea ce poate aduce beneficii pentru sănătate: risc mai mic de probleme articulare la anumite rase, metabolism și greutate mai ușor de controlat, risc redus de incontinență urinară la vârste înaintate și posibile efecte pozitive asupra comportamentului și dezvoltării. Totodată, procedura previne complet piometrul (infecția uterului), o problemă gravă la cățelele intacte.
• Dezavantaje și aspecte de gestionat: Cățelușa va intra în continuare în călduri de ~1-2 ori pe an. Va manifesta comportamentul specific perioadei de călduri (agitație, atragerea masculilor) și poate prezenta pseudogestații (sarcini false) după cicluri. Nu va sângera abundent ca în căldurile obișnuite (neavând uter), însă pot exista mici scurgeri. Pentru stăpâni, asta înseamnă că va trebui supravegheată atent în acele perioade și ținută departe de masculi intacti. De asemenea, riscul de tumori mamare rămâne similar cu al unei cățele nesterilizate, deoarece hormonii ovarieni sunt prezenți, va trebui monitorizată regulat pentru noduli mamari.
• Comparativ cu sterilizarea clasică: Spre deosebire de ovariohisterectomia clasică (îndepărtarea ovarelor + uterului), histerectomia (OSS) păstrează beneficiile hormonale, dar nu elimină toate riscurile asociate femelelor intacte. Sterilizarea clasică elimină căldurile, scade mult riscul de tumori mamare (dacă e făcută devreme) și crește speranța de viață cu ~1 an în medie, însă poate predispune la obezitate, probleme articulare (în special dacă e făcută prea devreme la rase mari) și incontinență urinară. OSS, în schimb, evită unele dintre dezavantajele sterilizării tradiționale (păstrând hormonii), dar păstrează unele riscuri ale intactității (tumori mamare, necesitatea gestionării căldurilor).
• Decizia personalizată: Alegerea între sterilizarea clasică și OSS trebuie făcută în funcție de fiecare cățea și de situația stăpânului. Organizațiile veterinare moderne recomandă o abordare individualizată: la unele cățele poate fi mai bine să rămână intacte sau cu ovarele păstrate (OSS) dacă stăpânii pot gestiona căldurile și riscurile, în timp ce la altele sterilizarea completă sau la o vârstă adecvată este mai benefică. Discutați cu medicul veterinar despre rasă, vârstă, stil de viață și riscuri de sănătate înainte de a decide. Histerectomia (OSS) este o procedură acceptată de comunitatea veterinară internațională și practicată de un număr tot mai mare de clinici, însă nu este încă foarte răspândită, va trebui probabil să căutați un veterinar cu experiență în această tehnică.

Introducere

Sterilizarea cățelelor este o parte importantă a îngrijirii responsabile a animalelor de companie. Procedura standard, ovariohisterectomia (cunoscută popular ca “castrare” sau “sterilizare”), implică îndepărtarea atât a ovarelor, cât și a uterului la femele. Prin eliminarea ovarelor, femela nu mai intră în călduri, nu mai poate rămâne gestantă și se reduce riscul unor boli grave precum piometrul (infecția uterină) și tumorile mamare (dacă intervenția e făcută la tinerețe). Totuși, în ultimii ani, studiile au arătat că îndepărtarea timpurie a gonadelor (organele reproducătoare) poate avea și efecte negative: dezechilibre hormonale ce pot duce la probleme articulare (displazie de șold, rupturi de ligamente), anumite tipuri de cancer (osteosarcom, hemangiosarcom) sau modificări de comportament și metabolism.

Mulți proprietari de câini au început să se întrebe dacă există alternative mai “blânde” care să prevină puii nedoriți și bolile uterine, dar să păstreze hormonii naturali ai cățelei. Una dintre aceste alternative este histerectomia la cățea, cunoscută în engleză ca ovary sparing spay (OSS) sau sterilizare cu păstrarea ovarelor. În acest articol vom explora ce presupune această procedură, care sunt avantajele și dezavantajele ei, cum diferă față de sterilizarea clasică, ce spun studiile de specialitate și la ce ar trebui să se aștepte un proprietar care ia în considerare această opțiune. Scopul este de a oferi un ghid complet, în termeni cât mai simpli, care să vă ajute să luați o decizie informată și potrivită pentru prietena voastră patrupedă.

Context modern: În 2024, Asociația Mondială Veterinară pentru Animale Mici (WSAVA) a emis noi ghiduri privind sterilizarea, recomandând evitarea “sterilizării de rutină” a tuturor cățeilor fără discernământ. În schimb, se încurajează luarea în considerare a alternativelor care păstrează hormonii, acolo unde este posibil, și adaptarea deciziei la fiecare animal. Aceasta arată tendința actuală în medicina veterinară: nu mai există o soluție unică valabilă pentru toate cazurile, ci trebuie cântărite atât beneficiile, cât și riscurile.**

Ce este histerectomia la cățele (Ovary Sparing Spay – OSS)?

Histerectomia la cățea înseamnă, practic, îndepărtarea chirurgicală a uterului femelei, lăsând însă ovarele în corpul ei. Cu alte cuvinte, este inversul sterilizării tradiționale: la sterilizarea clasică scoatem ovarele și lăsăm un ciot de uter (sau scoatem și uterul), pe când la OSS scoatem uterul și păstrăm ovarele. Procedura mai este numită și “sterilizare parțială” sau “histerectomie cu păstrarea ovarelor”, iar în engleză veți întâlni termenii ovary-sparing spay (OSS) sau partial spay.

În timpul unei histerectomii la cățea, medicul veterinar va exciza complet uterul, până la nivelul colului uterin, și uneori chiar o parte din col, pentru a nu lăsa țesut uterin rezidual. Ovarele, însă, nu sunt scoase, în funcție de protocolul veterinar, se poate lăsa ambele ovare sau uneori se îndepărtează un ovar și se lasă celălalt. Important este că rămâne cel puțin un ovar funcțional, care va continua să producă hormonii sexuali feminini (estrogeni și progesteron) la fel ca înainte.

După OSS, ce se schimbă și ce rămâne la fel?

• Cățelușa nu va mai putea rămâne gestantă (pentru că nu mai are uter în care să se dezvolte puii și, de regulă, și colul uterin este închis sau înlăturat, deci spermatozoizii nu pot ajunge la ovule). Practic, esterilă din punct de vedere al reproducerii, la fel ca după o sterilizare obișnuită.
  
• Cățelușa nu mai poate face piometru (infecție de uter), deoarece nu mai există uter care să se infecteze. Piometrul este o afecțiune foarte gravă care apare la ~25% din femelele nesterilizate până la vârste înaintate. Prin histerectomie, acest risc dispare complet, atâta vreme cât toată țesutul uterin și cervical a fost îndepărtat. (Notă: dacă rămâne accidental o mică porțiune de uter, aceasta, sub influența hormonilor, ar putea dezvolta un “piometru de bont”. De aceea, chirurgul trebuie să fie foarte atent să scoată tot uterul.)
  
• Vor continua ciclurile de călduri în mod normal, deoarece ovarele rămân active. Practic, din punct de vedere hormonal, cățelușa va trece prin estru ca și cum ar fi intactă: ovarele vor elibera ovule (care vor fi reabsorbite ulterior) și vor secreta hormoni care provoacă simptomele de călduri. Veți observa așadar semnele tipice de călduri: vulva ei se va umfla, își poate schimba ușor comportamentul (devine mai agitată sau mai afectuoasă, poate marca teritoriul), va atrage masculii și va avea instinctul de împerechere. Diferența majoră este că nu va mai exista sângerarea abundentă asociată cu perioada de călduri, deoarece sângerarea la cățele provine în principal din mucoasa uterină (care acum a fost eliminată). Unele cățele pot totuși prezenta o ușoară scurgere vaginală (mucoasă cu urme minime de sânge) în zilele de proestru, deoarece țesutul vaginal este influențat de hormoni, însă comparativ cu menstruația unei femele intacte, cantitatea de sânge este mult redusă sau absentă.
  
• Se mențin hormonii sexuali feminini în organism. Aceasta înseamnă că metabolismul, dezvoltarea fizică și comportamentul cățelei vor fi influențate de prezența estrogenului și progesteronului, la fel ca înainte de operație. Spre deosebire de o cățea sterilizată convențional (care nu mai produce estrogen și intră într-o stare similară menopauzei), cățelușa cu OSS va avea un profil hormonal aproape identic cu al unei cățele intacte.

Pe scurt, OSS transformă cățelușa într-o femelă “intactă” din punct de vedere hormonal, dar sterilă din punct de vedere reproductiv. Ea nu mai poate face pui și este protejată de boli uterine, însă corpul ei se comportă ca al unei femele nesterilizate în rest.

Este important de știut că histerectomia (OSS) nu este o procedură nouă sau experimentală, primele mențiuni în literatura de specialitate apar încă din anii 1970. Totuși, nu a fost foarte popularizată în medicina veterinară de-a lungul timpului, așa că mulți medici veterinari mai în vârstă nu au practicat-o curent. Astăzi, datorită interesului crescut al proprietarilor și noilor cercetări privind efectele pe termen lung ale sterilizării, din ce în ce mai mulți veterinari învață și oferă această procedură. Ea este recunoscută oficial de Asociația Americană a Medicilor Veterinari (AVMA) ca o metodă validă de sterilizare. Totuși, nu toate clinicile veterinare o au în ofertă, dacă sunteți interesat, va trebui probabil să căutați un medic veterinar cu experiență în OSS sau dispus să o efectueze.

Cum diferă OSS de sterilizarea clasică? (Sterilizare tradițională vs. histerectomie vs. alte metode)

Pentru a înțelege mai clar în ce constă ovary-sparing spay, să comparăm pe scurt diferitele metode de sterilizare la femele:

• Sterilizare chirurgicală convențională (ovariohisterectomie, OVH): Procedura standard în care se îndepărtează atât ovarele, cât și uterul (de obicei până la nivelul colului uterin). Este cea mai practicată metodă în lume, inclusiv în România. Prin eliminarea ovarelor, cățelușa nu mai are sursa de hormoni sexuali. Consecințe: nu mai intră deloc în călduri, nu mai poate avea pui, riscul de piometru este eliminat, iar riscul de tumori mamare scade dramatic dacă operația e făcută înainte de primele cicluri de călduri. Pe de altă parte, dispariția hormonilor poate duce la efecte secundare (tendință spre îngrășare, metabolism mai lent, risc de incontinență urinară la vârste medii/înaintate, risc ușor crescut de probleme osteo-articulare și unele tipuri de cancer, vom detalia în secțiunea de avantaje/dezavantaje).
• Histerectomie cu păstrarea ovarelor (OSS): Procedura în discuție, în care se îndepărtează uterul (și colul uterin), dar ovarele rămân. Consecințe: cățeaua nu poate rămâne gestantă și nu face piometru (uterul e scos), însă va continua să aibă călduri și hormoni, cu toate efectele lor (atât pozitive, cât și negative). Practic, se obține sterilizarea (contracepția) și prevenirea piometrului fără a priva femela de hormonii reproductivi.
• Ovariectomie: O metodă practicată în unele țări (ex: unele regiuni din Europa) ca alternativă la OVH. Constă în îndepărtarea doar a ovarelor, lăsând uterul în loc. Fără ovare, cățeaua nu va mai intra în călduri și nu poate rămâne gestantă. Uterul rămas nu va dezvolta piometru în mod obișnuit, deoarece lipsa hormonilor ovarieni face ca uterul să involueze (să rămână inactiv). Avantajul ovariectomiei față de OVH este o operație ceva mai simplă, cu incizii mai mici și recuperare rapidă, deoarece nu se mai scoate și uterul (mai puțin țesut traumatizat). De altfel, ghidurile veterinare recente (WSAVA 2023) chiar recomandă ovariectomia ca metodă de electie la femelele care se sterilizează, considerând că nu e necesară scoaterea uterului dacă acesta este sănătos. Consecințe: similare cu sterilizarea clasică, lipsa căldurilor, lipsa hormonilor, prevenirea sarcinilor, prevenirea piometrului și reducerea riscului de tumori mamare (dacă e făcută devreme).
• Ligatura trompelor uterine (tubal ligation): O metodă de sterilizare folosită frecvent la oameni, dar foarte rar la câini. Constă în legarea/secționarea trompelor uterine (canalele care duc ovulele de la ovare spre uter), pentru a preveni întâlnirea ovulului cu spermatozoidul. Consecințe: ovarele și uterul rămân intacte, așa că femela va avea în continuare călduri normale (cu sângerare, comportament, hormoni etc). Teoretic nu poate rămâne gestantă (ovulul nu ajunge în uter), însă nu previne piometrul, deoarece uterul rămâne și sub influența hormonilor poate face infecție. Practic, o cățea cu ligatură de trompe este la fel ca o cățea intactă din punctul de vedere al riscurilor de sănătate (are aceleași șanse de piometru, tumori mamare etc), singurul beneficiu fiind contracepția. Din acest motiv, majoritatea medicilor veterinari nu recomandă ligatura tubară la câini, riscurile rămase nu justifică beneficiul, mai ales când există variante ca OSS care elimină uterul.
• Cățea intactă (nesterilizată): Evident, aceasta nu este o “procedură”, dar o includem ca termen de comparație. O femelă intactă are ovare și uter funcționale, deci va intra în călduri ciclic, poate face pui, iar pe parcursul vieții are un risc semnificativ de a dezvolta piometru (una din patru cățele nesterilizate face piometru până la bătrânețe) și un risc mai ridicat de tumori mamare (în special dacă naște pui sau are multe cicluri hormonale fără a fi sterilizată). Pe de altă parte, ea beneficiază permanent de hormonii săi naturali, cu avantajele și dezavantajele aferente.

Pentru a sintetiza diferențele cheie între aceste opțiuni, priviți tabelul de mai jos:

Metoda	Ce se îndepărtează?	Stare după intervenție
Sterilizare tradițională (ovariohisterectomie, OVH)	Ovarele și uterul (uterul scos până la col)	Fără călduri, fără hormoni sexuali; Femela este definitiv sterilă (nu poate rămâne gestantă); Risc practic zero de piometru (nu mai există uter); Risc mult redus de tumori mamare dacă sterilizarea e realizată înainte de primele călduri (sau oricum, la tinerețe); Tendință la metabolism mai încetinit: predispoziție la îngrășare (care trebuie gestionată prin dietă/mișcare); Mic risc de incontinență urinară la femelele sterilizate (în lipsa estrogenului, ~5-20% pot prezenta scurgeri urinare la vârste medii/înaintate, dar se poate trata medicamentos).
Histerectomie (Ovary-Sparing Spay, OSS)	Uterul (întreg) și de obicei colul uterin; Ovarele rămân intacte	Are în continuare călduri periodice (1-2 pe an), deoarece hormonii se produc normal; totuși, nu va sângera abundent (lipsind uterul, care era sursa sângerării); Femela este sterilă (nu poate avea pui, nu are uter unde să se dezvolte sarcina); Fără risc de piometru (uterul fiind eliminat complet); Hormonii sexuali prezenți: metabolismul rămâne activ, riscul de obezitate este mai mic (depinde însă și de dietă), practic niciun impact hormonal negativ al sterilizării; Risc de tumori mamare similar cu al cățelelor intacte, deoarece ovarele continuă să producă estrogen (va necesita monitorizare regulată a glandelor mamare pentru noduli); Risc de pseudogestații (sarcini false) după călduri, ca la femelele intacte; Necesitatea supravegherii: în perioadele de călduri trebuie ferită de monta cu masculi.
Ovariectomie (doar ovarele scoase)	Ovarele; Uterul rămâne pe loc, dar inactiv	Fără călduri, fără hormoni (similar cu OVH); Femela este sterilă (fără ovare nu poate rămâne gestantă); Risc minim de piometru: uterul rămas nu mai primește stimuli hormonali, deci nu dezvoltă piometru (teoretic există un risc infim de infecție a “ciotului” uterin, dar foarte rar dacă ovarele sunt eliminate complet); Risc redus de tumori mamare (dacă e făcută la vârstă mică, asemeni sterilizării clasice); Beneficiu: operație mai puțin invazivă față de OVH (incizie mai mică, recuperare rapidă).
Ligatura trompelor (ligatură tubară)	Nu se îndepărtează organe; Se blochează trompele uterine	Călduri normale, hormoni prezenți (ovarele și uterul sunt intacte); Femela ar trebui să fie sterilă din punct de vedere al concepției (monta poate avea loc, dar ovulele nu ajung să fie fertilizate sau implantate); Risc de piometru neschimbat, uterul rămas și hormonii prezenți înseamnă că riscul de infecție uterină este la fel ca la o cățea intactă; Risc de tumori mamare neschimbat (ca la cățeaua intactă); Metodă rar folosită la câini din cauza dezavantajelor de mai sus (practic nu aduce beneficii de sănătate, ci doar previne sarcina, menținând toate riscurile).
Cățea intactă (nesterilizată)	Nicio intervenție; Ovare + uter rămân intacte	Are călduri regulate (estru ~ la fiecare 6-8 luni) cu sângerare, comportament de călduri, atragerea masculilor; Poate rămâne gestantă în urma montei (atenție la gestații nedorite); Risc de piometru semnificativ: aproximativ 1 din 4 cățele vor face piometru până la vârsta de 10 ani, necesită sterilizare de urgență atunci; Risc crescut de tumori mamare odată cu înaintarea în vârstă (în special dacă nu este sterilizată înainte de 2 ani; riscul de cancer mamar crește cu fiecare ciclu de călduri); Hormonii prezenți aduc și beneficii: dezvoltare naturală completă, metabolism alert, risc mai mic de obezitate și probleme articulare comparativ cu o femelă sterilizată foarte devreme.

(Notă: Tabelul de mai sus se concentrează pe aspectele esențiale. Fiecare metodă are și nuanțe suplimentare, iar efectele pot varia în funcție de vârsta la care se face intervenția, rasa câinelui și alți factori individuali.)

După cum se vede, histerectomia (OSS) se situează undeva la mijloc între situația unei femele intacte și cea sterilizată complet. Practic, combină beneficiile hormonale ale intactității (evitând unele probleme de sănătate legate de lipsa hormonilor) cu beneficiile sterilizării (fără pui nedoriți, fără infecții de uter). Însă, în același timp, moștenește și unele dezavantaje de la fiecare tabără: cățeaua are în continuare nevoie de supraveghere în călduri și poate dezvolta afecțiuni stimulate hormonal (tumori mamare, chisturi ovariene etc), iar intervenția chirurgicală în sine este puțin mai complexă decât o sterilizare standard.

În secțiunile următoare vom detalia avantajele și dezavantajele concrete ale ovary-sparing spay, pentru a înțelege mai bine în ce constă compromisurile acestei opțiuni.

Avantajele histerectomiei la cățele (OSS)

Numeroși proprietari iau în calcul OSS datorită potențialelor beneficii pe termen lung pentru sănătatea și bunăstarea cățelușei. Iată cele mai importante avantaje ale histerectomiei cu păstrarea ovarelor:

• Păstrează hormonii naturali, asigurând o dezvoltare și sănătate optimă: Ovarele produc estrogen și progesteron, hormoni esențiali care nu se ocupă doar de reproducere, ci au efecte în întregul organism. Estrogenul contribuie la dezvoltarea oaselor și articulațiilor, la metabolismul normal, la funcția cardiovasculară și chiar la echilibrul emoțional al câinelui. Prin păstrarea ovarelor, cățelușa se dezvoltă natural, fără întreruperea bruscă a sistemului endocrin. Studiile au arătat că sterilizarea înainte de maturitatea fizică (în special la rasele mari) este asociată cu un risc mai mare de probleme ortopedice precum displazia de șold sau ruptura de ligament încrucișat. Cu OSS, puteți steriliza (face cățeaua infertilă) încă de tânără, fără să-i opriți hormonii, permițându-i astfel să ajungă la maturitate osoasă normal. În plus, hormonii sexuali joacă un rol în funcția sistemului imunitar și pot proteja împotriva unor probleme de piele sau ale sistemului nervos. Pe scurt, o femelă cu ovarele intacte își păstrează toate efectele benefice ale hormonilor, lucru care se poate traduce prin o viață mai sănătoasă sub anumite aspecte.
• Elimină riscul de piometru (infecție uterină): Acesta este un beneficiu major comun cu sterilizarea clasică. Piometrul este o infecție gravă a uterului, stimulată de hormonii progesteron după ovulație, care determină acumulare de puroi în uter. Este o afecțiune ce pune viața în pericol și necesită de obicei operație de urgență. Prin histerectomie, uterul este eliminat în totalitate, deci nu mai există posibilitatea apariției piometrului. Acest avantaj peste ligatura de trompe sau lăsarea cățelei intacte este esențial, practic înlăturați una din cele mai comune cauze de mortalitate la femelele de vârstă mijlocie/în vârstă.
• Previne gestațiile nedorite, fără a recurge la soluții temporare: OSS face cățelușa incapabilă să procreeze, la fel ca o sterilizare obișnuită. Astfel, scapă stăpânul de grija unor eventuale monta nedorite și de responsabilitatea puilor. Unii proprietari care nu doresc sterilizarea clasică optează pentru soluții temporare (precum injecții hormonale contraceptive pentru câini sau supraveghere strictă în călduri). Injecțiile contraceptive au, însă, efecte secundare periculoase (tocmai cresc riscul de infecții uterine și tumori mamare), iar paza continuă a unei cățele în călduri nu este întotdeauna 100% eficientă. OSS oferă o rezolvare definitivă: cățelușa nu poate avea pui, punct. În același timp, nu îi afectează comportamentul și starea de spirit așa cum ar putea-o face injecțiile hormonale.
• Riscuri scăzute de obezitate și probleme de metabolism: După sterilizarea convențională, mulți câini au tendința de a lua în greutate. Asta se întâmplă parțial din cauza lipsei hormonilor sexuali, care poate încetini metabolismul și crește pofta de mâncare. Desigur, obezitatea nu este inevitabilă, cu dietă și exerciții adecvate poate fi prevenită, dar statisticile arată că animalele sterilizate au o incidență mai mare a supraponderalității. În cazul OSS, cățelușa continuă să aibă hormonii, deci metabolismul ei rămâne similar cu al unei femele intacte. Practic, riscul de creștere în greutate din motive hormonale este mai mic. Evident, dacă va consuma prea multe calorii și va face puțină mișcare, se poate îngrășa și cu ovarele la loc, dar diferența este că organismul ei nu va fi “programat” biologic să stocheze mai multă grăsime în lipsa estrogenului, așa cum se întâmplă la femelele sterilizate complet. Acest lucru ajută la menținerea mai ușoară a greutății optime.
• Risc redus de incontinență urinară post-sterilizare: Unele femele sterilizate (OVH) dezvoltă la câțiva ani după operație o problemă numită incontinență urinară estrogen-dependentă. Practic, din cauza nivelului foarte scăzut de estrogen, sfincterul care ține urina în vezică poate slăbi, ducând la “scăpări” involuntare de urină, mai ales în timpul somnului. Această afecțiune apare mai frecvent la femelele sterilizate înainte de maturitate și la rasele de talie mare, estimându-se că între 5% și 20% dintre femelele sterilizate pot avea acest inconvenient. Vestea bună e că se tratează de obicei cu medicamente (suplinind hormonal). Cățelele cu OSS păstrează ovarele, deci au nivel normal de estrogen, prin urmare, riscul de incontinență urinară legată de sterilizare este practic nul. Ele nu vor suferi acea scădere bruscă hormonală care cauzează problema. Sistemul urinar rămâne tonic datorită hormonilor prezenți.
• Posibile beneficii în sănătatea articulațiilor și a oaselor: Tot mai multe cercetări indică faptul că sterilizarea în primii ani de viață (înainte de pubertate sau imediat după) la rasele mari și gigant crește incidența unor probleme ortopedice: rupturi de ligamente la genunchi, displazie de șold sau de cot, artrită la vârste mai mici. Motivul este că hormonii sexuali contribuie la închiderea cartilajelor de creștere în oase, dacă ei lipsesc devreme, oasele pot continua să crească mai mult timp și apar aliniamente anormale. De asemenea, estrogenul joacă un rol în menținerea sănătății ligamentelor și tendoanelor. Cu OSS, cățelușa beneficiază de hormonii săi în perioada de creștere și pe tot parcursul vieții, ceea ce poate proteja împotriva unor astfel de probleme articulare. Practic, este similar cu a lăsa femela intactă până la o vârstă mai matură (sau toată viața) din punct de vedere hormonal. Desigur, asta nu înseamnă că sigur nu va face displazie sau altceva, aceste afecțiuni depind și de genetică și de mediu. Însă statistic, șansele sunt mai apropiate de ale unei femele intacte (care, în medie, are mai puține astfel de probleme față de suratele sterilizate foarte devreme).
• Posibilă reducere a riscului unor tipuri de cancer: Sterilizarea clasică reduce drastic riscul de cancer mamar, însă studii recente au arătat că femelele sterilizate pot avea risc mai mare la alte tipuri de cancer decât femelele intacte (în special la rasele predispuse). De exemplu, hemangiosarcomul (cancer agresiv la splină/inimă) și osteosarcomul (cancer osos) au fost raportate mai frecvent la câinii sterilizați decât la cei întregi, în unele studii. De asemenea, cancerul de vezică urinară (carcinom tranzitional) are o incidență mai mare la animalele castrate. Motivul nu e pe deplin înțeles, dar se bănuiește că hormonii ar avea un rol protector împotriva acestor cancere sau că lipsa gonadelor creează un dezechilibru hormonal (de exemplu, crește hormonul luteinizant LH constant, ceea ce poate stimula țesuturi în mod anormal). Păstrând ovarele, teoretic cățelușa ar trebui să aibă un risc mai aproape de cel al unei femele intacte pentru aceste tipuri de cancer, adică posibil mai mic decât dacă ar fi fost sterilizată complet. Bineînțeles, cancerul are mulți factori de risc, nu doar hormonali. Dar proprietarii care cunosc predispoziții de rasă (ex: Golden Retriever, Ciobănesc German, predispuși la hemangiosarcom, sau rasele uriașe, predispuși la osteosarcom) ar putea lua în calcul OSS tocmai ca să nu crească și mai mult riscul prin eliminarea hormonilor. Este însă important să reținem că datele sunt încă studiate, nu e o garanție că OSS previne aceste cancere, dar este un raționament bazat pe statistici actuale.
• Menținerea comportamentului și energiei naturale: Multe femele sterilizate trec prin schimbări subtile de comportament, devin poate mai liniștite, mai “cuminți”, ceea ce unii ar considera un lucru bun. Însă altele pot deveni mai apatice sau predispuse la anxietate. Lipsa hormonilor poate duce la modificări în chimia creierului; de exemplu, unele studii sugerează legături între sterilizare și creșterea reactivității, a fricilor sau a agresivității la anumiți câini (în special dacă sunt sterilizați foarte tineri). Prin contrast, o femelă cu ovarele intacte își păstrează personalitatea neschimbată de factori hormonali artificiali. Dacă a fost energică și jucăușă, va rămâne la fel; dacă a fost calmă, la fel va fi. Desigur, va avea fluctuații legate de ciclul de călduri (de exemplu, poate fi mai agitată în estru și mai liniștită în diestru), exact ca o femelă intactă. Unii proprietari consideră că e mai natural pentru câine să nu-i fie suprimate instinctele reproductive, ei bine, OSS permite asta, fără grija puilor. În plus, femelele cu hormonii păstrați nu suferă de “sindromul post-sterilizare” (așa cum îl descriu unii proprietari) care include uneori blana modificată (părul căpătă textură de puf la unele femele sterilizate), atribuții de masculinizare ușoare (femelele sterilizate pot ridica piciorul la urinare sau marcă teritoriul mai mult, comportamente mai masculine din lipsa estrogenului) sau creșterea apetitului. Practic, caracterul și aspectul cățelei rămân neatinse de schimbări endocrine bruște.

În rezumat, prin histerectomie (OSS) oferiți cățelușei voastre beneficiile unei vieți întregi cu hormonii săi, în timp ce o protejați de pericole majore precum piometrul și gestațiile nedorite. Mulți consideră asta “cel mai bun din ambele lumi”, un compromis echilibrat între sănătate și siguranță reproductivă. Totuși, înainte de a decide, trebuie luate în calcul și ce dezavantaje sau provocări implică această procedură, despre care vom discuta în continuare.

Dezavantajele și riscurile histerectomiei (OSS)

Ca orice decizie medicală, și OSS vine la pachet cu compromisuri și riscuri ce trebuie cântărite. Este esențial ca proprietarii să le cunoască, pentru a nu avea așteptări nerealiste și pentru a ști cum să își îngrijească cățelușa ulterior. Să trecem în revistă principalele dezavantaje și potențiale probleme ale ovary-sparing spay:

• Ciclurile de călduri continuă, gestionarea cățelei în călduri: Acesta este probabil cel mai evident dezavantaj. După OSS, cățelușa va intra în călduri ca și înainte, aproximativ o dată la 6 luni (variază în funcție de individ, rasele mici pot avea 3-4 cicluri pe an, cele mari 1 pe an). Asta înseamnă că, pe durata estrului (~2-3 săptămâni de obișnuit), va trebui să o țineți departe de masculii nesterilizați. Chiar dacă nu poate rămâne gestantă, masculii nu știu asta 😉 și vor fi foarte insistenți dacă simt femela în călduri. Trebuie evitate plimbările în zone frecventate de mulți câini liberi sau lăsați liberi, și în general e nevoie de supraveghere sporită. Pentru unii stăpâni, acest efort de a supraveghea femela de 1-2 ori pe an nu e o problemă; pentru alții, poate fi un inconvenient serios, de exemplu, dacă locuiești la curte și în zona sunt mulți câini vagabonzi sau ai mai mulți câini (inclusiv masculi) acasă. De asemenea, cățelușa poate fi frustrată în perioadele de călduri deoarece instinctul de reproducere există, însă ea nu se poate împerechea (și oricum nu are uter). Unele femele pot plânge, pot încerca să evadeze din curte sau pot deveni neliniștite. Va trebui să fiți pregătit să îi oferiți atenție suplimentară și un mediu sigur în acele zile.
• Semne de călduri: scurgeri vaginale și comportament modificat: Deși am menționat că nu va mai exista sângerarea abundentă ca la o femelă intactă, totuși nu e exclus ca în zilele de proestru/estru să observați scurgeri ușoare la nivelul vulvei cățelei. Acestea pot fi seroase sau ușor sangvinolente. Unele cățele pot continua să se curețe (toaletarea zonei genitale) și să lase urme mici pe podea sau pe mobilier. Comparativ cu menstruația normală e mult mai redus, dar tot trebuie pregătire minimă (de ex., un covoraș sau cearșaf pe canapea dacă obișnuiește să se urce acolo în acea perioadă, sau chiar chiloței speciali dacă se observă scurgeri). În plus, comportamentul în călduri poate crea neplăceri: femela poate scheuna sau căuta insistent compania stăpânului sau a altor câini, poate marca mai des cu urină prin curte sau chiar în casă (marcaj hormonal). Toate aceste manifestări nu apar deloc la o femelă sterilizată convențional, deci trebuie asumate în cazul OSS. Practic, va trebui să te comporți cu cățelușa exact ca și cu una intactă pe durata căldurilor, minus grija puilor.
• Riscul de pseudogestație (sarcină falsă): Multe femele intacte trec, la ~2 luni după călduri, printr-o stare numită sarcină falsă sau lactație nervoasă. Din cauza progesteronului post-estru și a apoi scăderii acestuia, organismul “crede” uneori că a fătat pui. Cățelușa își poate face un cuib, poate adopta jucării ca “pui”, începe să producă lapte în glandele mamare și poate deveni protectoare sau, dimpotrivă, deprimată. E o situație temporară (de obicei trece de la sine în 1-3 săptămâni), dar care necesită uneori tratament dacă lactația e abundentă (pentru a preveni mastita) sau dacă comportamentul o stresează. Cu ovarele intacte, cățelușa după OSS poate avea pseudogestații exact ca orice femelă întreagă. Acest lucru nu se întâmplă la femelele sterilizate clasic (ele neavând cicluri hormonale). Așadar, trebuie să fiți conștient că rămâne posibilitatea acestor “mămicii imaginare”, care pot apărea regulat după fiecare ciclu sau doar ocazional, depinde de individ. Nu este periculos în sine, dar necesită monitorizare și, dacă se repetă frecvent, poate predispune la probleme mamare (chisturi, infecții) din cauza lactației repetate. În cazuri persistente, unii proprietari optează în final să sterilizeze complet cățeaua (să scoată ovarele) pentru a scăpa de pseudogestații, e bine să știți că exista și această posibilitate la orizont dacă devine o problemă.
• Risc continuu de tumori mamare: Unul dintre motivele pentru care veterinarii recomandă sterilizarea înainte de primele călduri este reducerea drastică a riscului de cancer mamar la femele. Statisticile clasice arată că dacă sterilizezi cățea înainte de primul ciclu de călduri, riscul ei de a face tumori mamare maligne scade la sub 1%. După primul ciclu, riscul urcă la ~8%, după al doilea ciclu la ~25%, iar după 2 ani nu prea mai scade deloc chiar dacă sterilizezi. Deși aceste cifre provin din studii mai vechi (care azi sunt contestate de unii experți, considerându-se că au fost exagerate), realitatea clinică este că tumorile de glandă mamară sunt mult mai frecvente la femelele intacte decât la cele sterilizate tinere. Prin păstrarea ovarelor, practic cățelușa are același profil de risc pentru tumori mamare ca orice femelă nesterilizată. Cu alte cuvinte, șansele de a dezvolta noduli mamari de-a lungul vieții rămân semnificative. Tumorile mamare la cățele apar de regulă după vârsta de 6-7 ani, uneori mai devreme la rase predispuse (pudel, cocker, teckel etc). Jumătate din aceste tumori sunt maligne (canceroase) și pot metastaza dacă nu sunt tratate. Vestea bună este că, fiind la suprafață, pot fi depistate ușor de către stăpân prin simpla palpare a burticii și pieptului cățelei (recomandarea este ca orice femelă intactă peste 5 ani să fie verificată lunar de noduli), iar dacă sunt îndepărtați chirurgical la timp, multe au prognostic bun. Totuși, acesta este un angajament important: dacă alegeți OSS, trebuie să fiți vigilent cu privire la sănătatea glandelor mamare ale cățelei dvs., să faceți controale periodice, să mergeți la veterinar dacă simțiți vreun nodul și, eventual, să acceptați idea că ar putea avea nevoie de operații de mastectomie la bătrânețe. Practic, schimbați riscul de a face piometru cu riscul de a face tumori mamare, în termeni foarte simpli. La sterilizarea clasică timpurie, e invers: eliminați aproape complet riscul de tumori mamare, dar piometrul oricum îl eliminați și acolo.
• Posibile probleme ovariene: Chiar dacă ovarele rar cauzează probleme la câini, nu este imposibil. Lăsând ovarele, există un (mic) risc de tumori ovariene sau de chisturi ovariene pe parcursul vieții. Tumorile de ovar la cățele sunt destul de rare (spre deosebire de cele mamare), dar apar ocazional, de obicei la vârste mai înaintate. Unele pot fi tumori secretoare de hormoni (ex: tumorile cu celule granuloase) și pot cauza semne clinice (scurgeri vaginale persistente, atragerea continuă a masculilor, cicluri neregulate). Dacă un ovar dezvoltă o problemă serioasă, soluția va fi oricum ovariohisterectomia (scoaterea ovarelor și orice țesut rămas). Practic, trebuie acceptat că s-ar putea ca la bătrânețe să ajungeți oricum să sterilizați complet cățelușa dacă survine vreo patologie ovariană. De asemenea, chisturile ovariene pot cauza cicluri de călduri foarte prelungite sau neregulate, ceea ce necesită tratament hormonal sau chirurgical. Din nou, probleme rare, dar de menționat.
• Intervenție chirurgicală mai dificilă și potențial mai scumpă: Din punctul de vedere al chirurgiei veterinare, OSS este puțin mai complexă decât o sterilizare normală. Într-o ovariohisterectomie standard, chirurgul de obicei leagă și taie uterul la un nivel destul de aproape de ovare sau la jumătatea corpului uterin, nu trebuie neapărat să extragă complet tot uterul dacă este dificil de scos colul, deoarece oricum fără ovare, restul uterului nu mai face probleme. În schimb, la OSS este obligatoriu să se extragă fiecare bucățică de uter, până la colul uterin și chiar colul. Asta necesită o incizie mai mare în abdomenul cățelei, pentru a putea scoate uterul întreg (mai ales la femele mature, uterul este bine fixat în ligamente și poziționat adânc în pelvis). Chirurgul trebuie să lucreze mai minuțios în apropierea vezicii urinare și a uretrei, unde se află colul uterin, pentru a-l rezeca fără a leza alte structuri. De asemenea, e nevoie de mare atenție la hemostază (oprirea sângerărilor), pentru că se vor secționa vase de sânge și la nivel cervical. Toate acestea fac operația să dureze mai mult decât o sterilizare clasică și să necesite un grad de experiență ridicat. Nu toți medicii veterinari se simt confortabili să facă OSS sau au pregătire în acest sens. Cei care fac, pot percepe un cost mai mare, reflectând dificultatea intervenției și timpul operator mai lung. De asemenea, în caz de OSS, este mai puțin probabil să fie disponibilă varianta laparoscopică minim invazivă (în unele clinici se fac sterilizări clasice laparoscopic cu două-trei orificii mici; pentru OSS, fiind necesar să scoți întreg uterul, aproape întotdeauna se recurge la chirurgie deschisă cu incizie mai lungă). Asta înseamnă și o cicatrice puțin mai mare post-operatoriu și poate un timp de recuperare cu câteva zile mai lung (de exemplu, s-ar putea ca femela să aibă nevoie de 12-14 zile până la vindecare completă, vs. 7-10 zile la o sterilizare simplă). Per ansamblu, pentru cățea diferența nu este dramatică, ambele sunt intervenții majore în burtă totuși, dar e un factor de reținut. Iar pentru dumneavoastră, bugetul necesar ar putea fi mai ridicat. Merită să discutați aceste aspecte cu medicul: cât costă, cât durează recuperarea, ce implică îngrijirea post-operatorie etc.
• Lipsa “bonusului” de longevitate statistică: Studii epidemiologice mari au arătat că, la nivel de populație, câinii sterilizați (femele și masculi) trăiesc în medie cu circa 1 an mai mult decât cei nesterilizați. Motivele nu țin neapărat de fiziologie, ci de faptul că animalele intacte sunt mai predispuse la accidente (fug după parteneri și pot fi lovite de mașini), la boli grave nediagnosticate (precum infecțiile uterine sau cancerul mamar, care dacă nu sunt tratate la timp scad supraviețuirea) etc. Practic, sterilizarea protejează de anumite cauze de mortalitate care afectează statistic viețile. În cazul OSS, nu este clar dacă se obține același beneficiu de longevitate. Pe de-o parte, cățeaua este ferită de piometru și de pericolele nașterilor, deci bifează două riscuri eliminate. Pe de altă parte, rămâne expusă la riscurile tumorilor mamare, care pot scurta viața dacă nu sunt tratate la timp, și tot are hormonii care îi dau eventual curaj să evadeze în călduri (chiar dacă nu se poate reproduce, va fi interesată de masculi). Deci, nu se știe dacă speranța de viață va fi mai mare, mai mică sau egală cu a uneia sterilizate complet. Unii experți bănuiesc că probabil nu va fi la fel de mare ca la cele sterilizate complet, însă nici nu va fi mai scurtă decât la cele intacte, undeva la mijloc. Oricum, acesta e un dezavantaj abstract, fiecare cățel trăiește după propriul destin, statisticile nu dictează soarta individuală 😊. Însă este de menționat că beneficiul de +1 an asociat sterilizării poate să nu se aplice pentru OSS.
• Riscuri dacă nu se realizează corect procedura: Am subliniat deja, dar repetăm: cheia OSS este îndepărtarea întregului uter și a colului uterin. Dacă medicul lasă din greșeală o porțiune mică de țesut uterin, acel țesut, stimulat de hormoni, poate dezvolta în timp un abces/infectie numită “piometru de bont”. Aceasta este o complicație gravă ce va necesita o a doua operație (de data asta, chiar ovariohisterectomie completă pentru a înlătura și acel rest plus ovarele). Pentru a preveni așa ceva, e necesar ca veterinarul să aibă experiență și răbdare la operatia de OSS. De aceea, dacă apelați la cineva care face prima dată procedura, asigurați-vă că măcar s-a documentat temeinic sau a participat la traininguri (există ghiduri și video-uri pentru veterinari interesați de OSS). Un alt risc este legat de accidentarea involuntară a vreunui organ vecin, deoarece se operează mai aproape de vezică și uretere decât la sterilizarea obișnuită, însă aceste incidente sunt foarte rare în mâini pricepute.
• Risc rar de “spermă peritonită” dacă femela se împerechează: Acesta este un risc neobișnuit, dar care a fost raportat anecdotic de medici. Dacă o cățea cu OSS se împerechează cu un mascul, penisul acestuia se va fixa în vaginul femelei și va ejacula. În mod normal, sperma ar trebui să străbată colul uterin și să ajungă în uter. Dacă uterul a fost îndepărtat și colul suturat/închis, lichidul seminal nu are unde să meargă. În general, va ieși înapoi în vagin și pe lângă vulvă după ce masculul se retrage. Însă există posibilitatea ca o parte din lichid să pătrundă prin bontul de col uterin rămas în cavitatea abdominală, ceea ce ar putea declanșa o reacție inflamatorie severă (peritonită) în zilele următoare. Este un eveniment rar, dar potențial letal dacă se întâmplă. Așadar, deși cățeaua nu poate rămâne gestantă, nu este recomandat să o lăsați să se monteze deloc. Nu e “inofensiv” complet actul montării. Prin urmare, tot trebuie supravegheată și ferită de contact sexual cu masculii.
• Disponibilitate redusă a procedurii (nu toți medicii o fac): Un aspect practic, poate fi o provocare să găsiți un medic veterinar în zona dumneavoastră care să efectueze OSS. În marile orașe sunt șanse mai mari, dar în zonele rurale sau orașe mici s-ar putea să nu existe această opțiune. Asta poate implica eventual o deplasare mai lungă la o clinică unde se face, ceea ce trebuie luat în calcul. De asemenea, pentru eventuale controale și complicații, e ideal să aveți acces la același medic sau unul familiar cu procedura. Situația se îmbunătățește pe măsură ce tot mai mulți veterinari aud de cererea pentru OSS și se informează cum s-o facă, însă deocamdată e relativ nouă pe “piața” veterinară din România.

După cum se vede, dezavantajele principale țin de faptul că femela rămâne din multe puncte de vedere ca una întreagă, ceea ce implică eforturi continue din partea stăpânului (gestionarea căldurilor) și acceptarea unor riscuri (tumori mamare, pseudogestații). În plus, ca procedură, are cerințe mai speciale și nu e la fel de simplă ca sterilizarea obișnuită. Este foarte important ca un proprietar care ia în calcul OSS să fie dispus “să joace rolul” stăpânului de cățea intactă: să fie atent în perioadele fertile ale acesteia, să îi ofere îngrijiri adecvate, să meargă la controale periodice pe parcursul vieții pentru depistarea oricăror probleme la glandele mamare sau ovare etc.

Dacă știți că nu puteți gestiona sau nu doriți aceste aspecte, atunci OSS s-ar putea să nu fie potrivită pentru dvs și cățelușa dvs. În schimb, dacă beneficiile menținerii hormonilor vi se par esențiale și sunteți gata să vă asumați responsabilitatea gestionării unei femele “cu ciclu”, atunci OSS devine o opțiune foarte atractivă.

Când este recomandată (sau nu) histerectomia la cățele?

Decizia între sterilizarea convențională și ovary-sparing spay trebuie personalizată. Iată câteva situații și considerente în care OSS ar putea fi recomandată, respectiv când nu ar fi cea mai bună alegere:

Recomandată / avantajoasă OSS dacă:

• Aveți o cățea de talie mare sau gigant, sau o rasă cunoscută cu incidență mare de probleme articulare (ex: labrador, golden retriever, ciobănesc german etc.), iar dvs doriți să minimizați orice factor care i-ar putea afecta dezvoltarea ortopedică. OSS îi permite să crească cu hormonii naturali, reducând riscul ca sterilizarea să contribuie la probleme osoase.
  
• Cățelușa dvs aparține unei rase predispuse la anumite tipuri de cancer despre care unele studii sugerează că apar mai frecvent la animalele sterilizate (ex: hemangiosarcom la retrieveri, osteosarcom la rase uriașe, cancer de vezică la Scottish Terrier etc.). Prin OSS, sperați să reduceți predispoziția la aceste boli menținând hormonii, dar totodată să preveniți pui nedoriți și piometrul.
  
• Doriți ca femela să își păstreze comportamentul și nivelul de energie intacte. Dacă, de exemplu, aveți o cățea de sport/muncă (agility, pază, căutare-salvare) și sunteți mulțumit de cum se comportă intactă, dar totuși trebuie sterilizată (poate pentru că altfel ar risca monta), atunci OSS este o soluție: îi menține drive-ul dat de hormoni, spre deosebire de sterilizarea completă care uneori mai domolește câinii.
  
• Sunteți o persoană informată și pregătită să gestioneze o femelă în călduri. Asta înseamnă că locuiți într-un mediu unde o puteți ține separată de masculi pe durata estrului, sunteți dispus să curățați eventuale scurgeri și să aveți răbdare cu schimbările ei comportamentale temporare. Cu alte cuvinte, nu vă deranjează ideea de “ciclu” la cățea și tot ce implică el. Poate chiar ați mai avut femele nesterilizate în trecut și știți la ce să vă așteptați.
  
• Cățelușa este foarte tânără, dar totuși e nevoie să fie sterilizată înainte de pubertate (poate din motive legale sau pentru că așa cere contractul cu adăpostul/ crescătorul etc.). În unele regiuni, legea impune sterilizarea tuturor animalelor de companie, însă se discută tot mai mult despre sterilizarea întârziată pentru sănătate. Dacă nu aveți opțiunea de a aștepta până la 1-2 ani ca să o sterilizați, OSS este un compromis: o puteți opera la 6-7 luni (înainte de primul ciclu, de exemplu), dar pentru că îi lăsați ovarele, ea tot va trece prin pubertate normal, dezvoltându-se complet. Practic, respectați și legea/angajamentul, și nu o privați de hormoni în creștere. Ulterior, dacă la maturitate doriți, puteți oricând să îi scoateți ovarele (devenind practic o sterilizare completă întârziată).
  
• Vă doriți foarte mult evitarea oricărui dezechilibru hormonal la animalul dvs, din considerente de sănătate holistică sau principiu. Unii proprietari pur și simplu simt că intervenția clasică e “contra naturii” și preferă să mențină integritatea hormonală. Atâta timp cât sunteți responsabil să nu lăsați cățeaua să se reproducă, OSS este o variantă de a împăca instinctul natural cu necesitatea practică de a nu avea pui.

Mai puțin recomandată / contraindicată OSS dacă:

• Nu vă permiteți sau nu doriți să aveți grijă de o cățea în călduri. Dacă sunteți foarte ocupați, dacă ideea de scurgeri prin casă sau de masculi adunați la poartă vă stresează, sau dacă pur și simplu nu vreți “bătaie de cap” periodică, atunci sterilizarea clasică e probabil o opțiune mai bună. OSS necesită implicare periodică, gândiți-vă sincer dacă sunteți dispus la asta pe termen de 10-15 ani.
  
• Aveți deja mai mulți câini, inclusiv masculi, acasă. În astfel de cazuri, păstrarea unei femele intacte hormonal poate fi haotică: masculii vor deveni agitați la fiecare căldură, pot apărea lupte între ei, urlete, comportamente de marcare etc. Chiar dacă femela nu poate avea pui, instinctele băieților vor fi la fel de puternice, ceea ce poate crea un mediu stresant pentru toată lumea. Decât dacă sunteți pregătit să îi separați complet și să gestionați situația, OSS ar complica lucrurile. O femelă sterilizată complet în schimb nu mai emană feromoni și nu provoacă nebunie în haită.
  
• Cățelușa are deja peste 2-3 ani și a avut mai multe cicluri sau a fătat pui. În această situație, riscul de tumori mamare este deja însemnat indiferent dacă o mai sterilizați sau nu. OSS nu va aduce vreun beneficiu major împotriva cancerului mamar la vârsta asta, iar ovarele rămase vor continua să întrețină un posibil proces inițial în glande (dacă există). Pentru o femelă adultă sănătoasă, dacă doriți sterilizare, probabil e mai logică varianta clasică, elimină măcar sursa de hormoni care i-ar agrava eventualii noduli existenți. Cu alte cuvinte, OSS are sens mai ales la tinerețe, înainte ca estrogenul să fi stimulat mult țesutul mamar. La vârsta adultă, avantajul pe partea de tumori e discutabil, deci mai degrabă ați alege ori intactă de tot, ori sterilizată complet.
  
• Dacă scopul principal pentru care sterilizați este prevenirea tumorilor mamare. Poate aveți un caz în familie sau v-ați confruntat înainte cu o cățea care a suferit de cancer mamar și de aceea vreți neapărat să minimizați acest risc. În acest caz, OSS nu e alegerea ideală, pentru că nu reduce cu nimic influența hormonală asupra glandelor mamare. Dimpotrivă, cum spuneam, riscul rămâne ca la intacte. Dacă acesta este principalul dvs argument, atunci ovariohisterectomia timpurie (înainte de primul sau al doilea ciclu) e de fapt soluția potrivită.
  
• Locuiți într-o zonă unde nu aveți acces facil la un veterinar experimentat în OSS. Siguranța cățelei e pe primul loc, dacă singurul chirurg disponibil nu a mai făcut niciodată procedura și nici nu e foarte interesat, nu recomandăm ca femela dvs să fie prima încercare fără documentare. Mai bine optați pentru o sterilizare clasică bine făcută, decât un OSS făcut incomplet (cu riscul de complicații). Desigur, puteți și să călătoriți la o altă clinică mai dotată sau unde se face OSS, dar nu toată lumea are această posibilitate.
• Cățelușa are un istoric medical ce contraindică prezența estrogenilor. De exemplu, în situația rară în care o femelă a avut deja o tumoare mamară malignă extirpată, mulți oncologi veterinari ar recomanda eliminarea ovarelor pentru a reduce șansele recidivei (asemănător cu ce se face la femeile cu cancer de sân hormon-dependent). Sau dacă are o afecțiune uterină incipientă ce impune oricum scoaterea ovarelor (de ex. endometrită cronică). În astfel de cazuri particulare, scopul medical este să scapi de hormonii care agravează boala, deci OSS nu ar servi.

În concluzie, histerectomia la cățele este cea mai potrivită pentru proprietarii care doresc să mențină hormonii animăluței lor din motive de sănătate sau filosofie personală, și care sunt dispuși să preia responsabilitatea îngrijirii unei femele în călduri pe termen lung. Pentru cei care pun mai mult preț pe confortul de a nu avea grija ciclurilor și vor să elimine complet riscul unor boli hormonale (tumori mamare, complicații de gestație etc.), sterilizarea clasică rămâne opțiunea mai indicată.

Un lucru este cert: indiferent ce alegeți, decizia trebuie luată în consultare cu medicul veterinar de încredere, evaluând starea de sănătate a cățelei, rasa, vârsta, comportamentul și circumstanțele dvs de viață. Nu există un răspuns universal “mai bun”, ambele variante au plusuri și minusuri. Cel mai bine e să vă informați (sperăm că acest articol v-a ajutat în acest sens!) și apoi, împreună cu specialistul, să decideți ce e mai bine pentru bunăstarea pe termen lung a patrupedei voastre iubite. ❤️

Întrebări frecvente (FAQ) despre histerectomia la cățele (OSS) 

Cățelușa mea va mai intra în călduri după histerectomie (OSS)?

Da. Pentru că i se păstrează ovarele, cățelușa va continua să aibă cicluri hormonale normale. Ea va prezenta semnele de călduri (vulvă mărită, comportament de împerechere, atracție pentru masculi) la intervale similare cu înainte, de obicei de două ori pe an. Diferența este că, neavând uter, nu va mai avea sângerările menstruale abundente asociate cu perioada de călduri. Pot exista doar scurgeri vaginale minore. Practic, vă puteți aștepta la “călduri uscate”, cățelușa se comportă ca și cum ar fi în călduri, însă fără mizeria de pete de sânge prin casă. Totuși, atracția pentru masculi rămâne, deci va trebui supravegheată în continuare în acele zile.

Va atrage în continuare câinii masculi dacă are ovarele intacte, chiar dacă nu mai are uter?

Da. Cățelușa în călduri emite feromoni și un miros specific care va fi în continuare sesizat de câinii masculi. Chiar dacă ea nu mai poate rămâne gestantă, masculii nu pot ști asta, pentru ei, o femelă cu ovare în călduri este o potențială parteneră. Așadar, masculii vor fi atrași în continuare de ea în perioada estrului. Este posibil ca mirosul să fie ușor redus față de o femelă intactă (unele surse sugerează că lipsa uterului ar diminua anumiți compuși odoriferi), dar în practică nu vă bazați pe asta: veți vedea că vor apărea căței prin preajmă dacă o plimbați în călduri. De aceea, recomandarea este să țineți femela departe de masculi pe durata căldurilor, ideal în casă sau în curte foarte bine îngrădită, la fel cum ați face cu o cățea întreagă.

Cățelușa mai sângerează deloc dacă nu mai are uter?

Aproape deloc. Abundența sângerării din timpul căldurilor provine din mucoasa uterină care se pregătește de sarcină și se “scutură” (similar, dar nu identic cu menstruația la femei). Fără uter, acest proces nu mai are loc. Majoritatea cățeilor cu OSS nu mai lasă pete de sânge vizibile în perioada estrului. Totuși, pot apărea mici cantități de lichid rozaliu sau maroniu în zona vulvei, provenite din congestia vaselor sanguine ale vaginului și vulvei (aceste țesuturi tot sunt influențate de estrogen). Multe femele se toaletează singure și curăță acele mici scurgeri, deci s-ar putea să nu observați nimic. În unele cazuri pot totuși păta ușor unde se așează, dar va fi mult mai puțin decât la o femelă intactă. Așadar, practic nu va mai exista menstruație propriu-zisă, doar eventual o ușoară scurgere, ceea ce e un plus pentru confortul în casă.

Poate rămâne gestantă o cățea după ovary-sparing spay?

Nu. Histerectomia oferă sterilizare completă din punct de vedere reproducător. Cățelușa nu mai are uter unde un embrion să se poată implanta și dezvolta. Chiar dacă s-ar monta cu un mascul și ouălele ar fi fertilizate, nu există “cuib” uterin pentru ele, deci sarcina este imposibilă. Ovulele fecundate ar muri și ar fi reabsorbite. De altfel, de obicei la OSS se îndepărtează și cea mai mare parte din colul uterin, iar bontul rămas este suturat închis, deci spermatozoizii nici măcar nu ajung la ovul în mod normal. Rezultatul este că femela este sterilă, nu va avea pui niciodată după această procedură. Atenție însă: asta nu înseamnă că o eventuală împerechere este total lipsită de consecințe, după cum menționam la dezavantaje, poate provoca iritații sau complicații interne. Dar pui sigur nu apar, deci scopul de contracepție este îndeplinit 100%.

Mai este necesar vreodată să sterilizez complet (să scot ovarele) dacă am făcut OSS?

De regulă nu, dar în anumite situații da. OSS este gândit să fie o procedură definitivă, ideal, cățelușa poate trăi toată viața cu ovarele sale și fără uter, fără probleme. Totuși, există cazuri în care, ulterior, medicul poate recomanda totuși îndepărtarea ovarelor: de exemplu, dacă dezvoltă tumori mamare maligne care sunt estrogen-dependente (prezența estrogenului le stimulează creșterea), atunci, ca parte a tratamentului, se va sugera castrarea completă pentru a elimina hormonii ce alimentează tumora. Sau dacă, rar, ovarele dezvoltă ele însele tumori sau chisturi problematice, soluția din nou va fi ovariectomia (scoaterea ovarelor restante). Un alt motiv poate fi gestionarea comportamentală, dacă femela are pseudogestații repetate și severe sau dacă perioadele de călduri îi cauzează stres major, un proprietar ar putea decide la un moment dat că e mai bine să o sterilizeze complet ca să nu mai aibă cicluri. Pe scurt, OSS nu închide definitiv ușa către o viitoare sterilizare completă; se poate converti oricând într-o ovariohisterectomie dacă circumstanțele o cer. Din fericire, astfel de situații nu sunt comune, iar majoritatea cățeilor cu OSS nu vor avea nevoie de altă intervenție reproductivă toată viața.

Ce se întâmplă dacă o cățea cu OSS se împerechează accidental? E periculos?

Nu poate face pui, însă actul în sine trebuie evitat. Dacă totuși se întâmplă o montă accidentală, în majoritatea cazurilor nu vor fi consecințe grave imediate, cățeii se vor separa după împerechere, sperma va rămâne în vagin și va fi eliminată în mare parte. Cățelușa nu va rămâne gestantă, deci din acest punct de vedere puteți răsufla ușurați. Totuși, urmăriți-o atent în zilele următoare: în cazuri rare, lichidul seminal poate declanșa iritație sau infecție în bontul de uter rămas. Semne de alarmă ar fi febră, abdomen dureros, scurgeri vaginale purulente sau stare de apatie după ~1 săptămână. Dacă apar, mergeți urgent la veterinar. Este o complicație puțin probabilă, dar de aceea recomandarea este să preveniți împerecherile chiar dacă femela e sterilă. Ca măsură de siguranță, după o montă accidentală, un veterinar poate prescrie un antibiotic preventiv sau un antiinflamator, însă cel mai important e să fiți vigilent. Pe termen lung, dacă știți că împerecherile accidentale sunt greu de evitat (de ex. locuiți la curte cu masculi prin preajmă), poate OSS nu e opțiunea ideală pentru voi, sau asigurați-vă că sporiți prevenția (gard înalt, supraveghere strictă în călduri, eventual chiloței speciali pentru femelă care îngreunează montarea).

Histerectomia (OSS) este recunoscută ca metodă validă? Ce părere au veterinarii despre asta?

Da, este recunoscută oficial de foruri veterinare importante. Asociația Medicilor Veterinari din America (AVMA) a inclus ovary-sparing spay și vasectomia la câini pe lista procedurilor de sterilizare acceptate. De asemenea, ghidurile WSAVA din 2023 menționează tehnicile de sterilizare cu păstrarea gonadelor ca opțiuni demne de luat în considerare. În comunitatea veterinară, părerile pot varia, unii veterinari mai conservatori preferă în continuare sterilizarea clasică pentru că are un istoric îndelungat și reduce anumite riscuri (cum ar fi cel de cancer mamar). Alți veterinari mai la curent cu studiile recente vor susține OSS în cazurile potrivite, pentru a menaja sănătatea hormonală. Important este că nu vorbim despre o “pseudo-știință”: este o procedură cu baze medicale solide, practicată de clinici de renume din SUA, Canada, Europa, Australia etc. Dacă întâlniți un medic veterinar care nu a auzit de ea, puteți să-i oferiți informații sau surse, un profesionist deschis va dori să se informeze. Dacă, în schimb, dă dovadă de reticență sau nu dorește să discute subiectul, probabil va trebui să căutați alt medic care are experiență sau interes în OSS. Cum ziceam, numărul de veterinari ce oferă astfel de servicii este în creștere, pe măsură ce cererea de la proprietari crește și ea.

Costă mai mult decât o sterilizare normală?

De obicei, da. Având în vedere că OSS necesită mai mult timp chirurgical și este o operație mai laborioasă, multe clinici o taxează mai scump comparativ cu o ovariohisterectomie de rutină. Diferența de preț poate varia, la unele cabinete poate fi cu 20-30% mai scump, la altele chiar dublu, depinde și de politica locului și de raritatea procedurii. De asemenea, dacă trebuie să mergeți la o clinică specializată mai departe de casă, factorizați și costurile de transport și eventual cazare (dacă e în alt oraș și trebuie să rămână sub observație). Merită să cereți o cotație înainte. Totuși, gândiți-vă că este o investiție unică (ideal, doar o dată în viața câinelui se face). Unii proprietari consideră că merită diferența pentru a oferi câinelui beneficiile despre care am discutat. Nu în ultimul rând, luați în calcul că menținând ovarele, există posibilitatea unor costuri viitoare (controlul eventualilor noduli mamari, poate operații dacă apar tumori mamare, tratament pentru pseudogestații etc). Pe de altă parte, și sterilizarea clasică poate veni la pachet cu costuri dacă apar probleme de obezitate sau incontinență, deci, într-un fel, se echilibrează.

Ce vârstă e optimă pentru OSS?

Similar cu sterilizarea obișnuită, depinde de rasă și talie. Pentru rasele de talie mică și medie, unii veterinari consideră că după primul ciclu de călduri (deci ~8-12 luni) ar fi un moment bun, cățeaua apucă să se maturizeze un pic hormonal, dar nu a avut prea mulți ani de expunere la estrogen încât să crească mult riscul de tumori mamare. La rasele mari/gigant, adesea se recomandă așteptarea până la 12-18 luni sau chiar mai mult (până aproape de maturitatea somatică completă) înainte de orice intervenție de sterilizare. Cu OSS aveți oarecare flexibilitate, deoarece oricum hormonii rămân. Unii chiar o fac la 6-7 luni (înainte de primul ciclu), știind că oricum cățelușa va avea primul ciclu normal după intervenție, deci practic doar au prevenit o eventuală sarcină accidentală la primul ciclu. Nu există încă un consens clar ca la sterilizarea clasică, dar orientativ: nu e nicio grabă să faceți OSS foarte devreme, puteți liniștiți să lăsați cățelușa să ajungă aproape adultă. Dimpotrivă, dacă deja are 5-6 ani și vă gândiți acum la OSS, s-ar putea să nu mai aibă rost (cum discutam mai sus). Așa că cel mai indicat e între 1 și 3 ani în majoritatea cazurilor, cu tendința spre mai devreme la cățeii de talie mică și mai târziu la cei de talie mare.

Ar trebui să iau în calcul și varianta “să nu sterilizez deloc” (să o las intactă)?

Este și aceasta o opțiune, dar cu riscurile aferente. Dacă motivul pentru care doriți OSS este să păstrați hormonii, atunci, tehnic, același obiectiv e atins și dacă nu sterilizați câinele deloc. În unele țări (precum Norvegia) sterilizarea de rutină nici măcar nu se practică, proprietarii pur și simplu au grijă de femele în călduri și nu le lasă să se monteze. Avantajul lăsării intacte este că evitați orice intervenție chirurgicală și anestezie (oricât de mici ar fi riscurile, ele există). Dezavantajele, însă, sunt: riscul de piometru rămâne foarte ridicat (și piometrul apare de obicei după 6-7 ani și impune atunci o operație de urgență mult mai riscantă decât una electivă la tinerete), plus inevitabil la un moment dat puteți scăpa o clipă supravegherea și se întâmplă o monta, ceea ce duce la pui nedoriți, iarăși situație dificilă. Așadar, a lăsa femela intactă complet necesită un grad și mai mare de responsabilitate decât OSS (pentru că la OSS măcar scapi de grija piometrului și a sarcinii). Dacă sunteți extrem de vigilent și dispus să interveniți prompt medical la primele semne de probleme uterine, se poate. Dar majoritatea proprietarilor preferă să aibă măcar uterul scos ca să nu stea cu spaima piometrului. Totodată, unele țări sau localități au reglementări ce obligă sterilizarea câinilor de companie, deci lăsatul intact poate nici să nu fie legal în anumite locuri, exceptând câinii de rasă folosiți la reproducere. Concluzie: OSS e un compromis bun dacă doriți păstrarea hormonilor fără riscurile majore ale intactității; a lăsa câinele întreg e o decizie și mai radicală ce vine cu responsabilități și riscuri sporite.

Cum găsesc un medic veterinar care face ovary-sparing spay?

Căutați recomandări și informați-vă local. În România, nu există încă un registru public al veterinarilor care oferă OSS. Puteți începe prin a întreba direct la clinicile veterinare din orașul dvs, fiți pregătit să explicați ce înseamnă (unii poate nu cunosc termenul “ovary-sparing spay”, îl puteți descrie ca “histerectomie cu păstrarea ovarelor” sau “sterilizare parțială”). Reacțiile vor varia: unii pot spune pe loc că nu fac așa ceva, alții că pot face dar nu prea au făcut, iar alții că da, au mai realizat. De asemenea, puteți căuta pe internet în grupuri de proprietari de animale sau forumuri, sunt șanse ca cineva din zona dvs să fi făcut asta și să vă poată îndruma către un medic anume. În ultimă instanță, dacă nu găsiți local, extindeți aria, poate într-un oraș mai mare din apropiere este cineva. Există și resurse internaționale (de exemplu, organizația Parsemus Foundation, din SUA, menține o listă de veterinari cunoscuți că fac OSS, însă e concentrată pe America de Nord; totuși, câțiva medici din Europa apar acolo). În final, chiar dacă trebuie să călătoriți, ar putea merita pentru liniștea sufletească că operația e făcută de un veterinar competent în procedură. Iar dacă absolut nu găsiți pe nimeni accesibil, reevaluați opțiunile, poate sterilizarea clasică e mai sigură în condițiile date.

Cum te pot ajuta medicii veterinari de la Joyvet

La Joyvet, te ajutăm să alegi informat între sterilizarea clasică și opțiuni precum OSS, în funcție de vârsta, rasa și stilul de viață al cățelei tale. Facem consult preoperator, analize și evaluare de risc pentru anestezie, apoi îți oferim un plan clar de recuperare și monitorizare pe termen lung (inclusiv ghid practic pentru gestionarea căldurilor și prevenția problemelor mamare).

Sperăm că acest ghid v-a oferit claritate asupra subiectului histerectomiei la cățele (ovary-sparing spay). Este o decizie importantă și personală, fără un răspuns universal corect. Țineți cont atât de argumentele științifice, cât și de stilul de viață pe care îl puteți oferi companionului vostru. Indiferent ce veți alege, fiți siguri că o faceți din dragoste și grijă pentru animal, iar asta este, până la urmă, cel mai important. 

(Articol redactat și revizuit în februarie 2026 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)

Surse:

1. Parsemus Foundation (SUA) – Hormone-sparing sterilization in pets (proceduri de sterilizare cu păstrarea hormonilor) – parsemus.org
2. American Kennel Club, AKC (SUA) – Spay and Neuter Alternatives: Hormone-Preserving Sterilization (Alternative la castrare: sterilizarea care păstrează hormonii) – akc.org
3. Frontiers in Veterinary Science (revistă științifică, 2020), Mini-review: Gonad-Sparing Surgical Sterilization in Dogs de Michelle Kutzler (Sterilizarea chirurgicală cu păstrarea gonadelor la câini) – frontiersin.org
4. WSAVA (World Small Animal Veterinary Association) – Guidelines for the control of reproduction in dogs and cats, 2023 (Ghid de control al reproducerii la câini și pisici) – Rezumat și comentariu în articolul Vet Help Direct 2024: WSAVA recommends against routine neutering of all dogs – vethelpdirect.com