Hipersalivația la pisici

Înțelegerea hipersalivației (bălitului) la pisici

Hipersalivația, cunoscută și sub denumirile de sialoree sau ptialism, se referă la producția excesivă de salivă, manifestată prin scurgerea acesteia din cavitatea bucală a pisicii. Această condiție poate fi observată ca o umezeală persistentă în jurul gurii, bărbiei și gâtului pisicii, sau chiar sub formă de picături sau bălți de salivă. 

În mod normal, pisicile produc salivă pentru a facilita procesele esențiale de masticație și înghițire a hranei, pentru a sprijini digestia prin intermediul enzimelor salivare, și pentru a menține un anumit nivel de igienă orală. Saliva are, de asemenea, proprietăți antibacteriene, contribuind la protecția împotriva infecțiilor la nivelul cavității bucale.

În anumite situații, o cantitate mică de salivă poate fi considerată fiziologică și normală. De exemplu, este posibil ca o pisică să saliveze ușor în anticiparea hranei, ca răspuns la mirosul sau vederea mâncării, sau în timpul procesului de toaletare, când își linge blana. Acest tip de salivație este de obicei tranzitoriu și nu este acompaniat de alte semne clinice care ar putea sugera o problemă de sănătate. Cu toate acestea, atunci când hipersalivația devine persistentă, excesivă sau este însoțită de alte simptome, ea devine un semn clinic important care poate indica prezența unei afecțiuni medicale care necesită o evaluare veterinară amănunțită. Ignorarea acestui simptom poate duce la întârzierea diagnosticării și tratamentului unor probleme de sănătate potențial grave, permițând afecțiunii de bază să progreseze și să afecteze starea generală a pisicii. 

Cauzele comune ale hipersalivației la pisici

Hipersalivația la pisici poate fi declanșată de o varietate de factori, de la probleme locale la nivelul cavității bucale până la afecțiuni sistemice complexe. Identificarea cauzei precise este esențială pentru un tratament eficient.

Problemele dentare

Afecțiunile dentare reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale hipersalivației la pisici, în special pe măsură ce acestea înaintează în vârstă. Se estimează că un procent semnificativ de pisici dezvoltă probleme dentare până la vârsta de trei ani. 

Gingivita, o inflamație a gingiilor cauzată de acumularea de placă bacteriană și tartru, este o afecțiune orală comună care poate duce la iritație și, implicit, la hipersalivație. 

Boala parodontală, o formă mai avansată a bolii gingivale care afectează structurile de susținere ale dintelui, poate, de asemenea, provoca inflamație și durere, stimulând producția de salivă.
Acumularea de placă și tartru creează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, care eliberează toxine ce inflamează țesuturile gingivale și mucoasa bucală, rezultând într-o producție crescută de salivă ca mecanism de răspuns al organismului.
Infecțiile dentare, cum ar fi abcesele, sunt, de asemenea, surse de durere și disconfort semnificativ, putând stimula glandele salivare și determinând hipersalivație. 

Simptomele care pot însoți hipersalivația de origine dentară includ halitoza (respirație urât mirositoare), dificultăți la mâncare, manifestate prin ezitare la consumul de hrană uscată sau prin lăsarea hranei să cadă din gură, pierderea poftei de mâncare și frecarea frecventă a feței cu labele sau de obiecte.

Greața

Greața, indiferent de cauza sa, poate fi un alt factor declanșator al hipersalivației la pisici. Această senzație neplăcută poate fi rezultatul unei varietăți de afecțiuni, inclusiv probleme gastrointestinale, cum ar fi indigestia, gastrita sau enterita, boli sistemice, cum ar fi insuficiența renală sau hepatică, efecte secundare ale anumitor medicamente, sau chiar acumularea de ghemotoace de blană în tractul digestiv. 

Hipersalivația însoțitoare greței este considerată a fi un reflex protector al organismului. Producția excesivă de salivă are rolul de a acoperi mucoasa esofagiană, protejând-o de acțiunea iritantă a acidului gastric în eventualitatea unui episod de vomă. De asemenea, saliva suplimentară poate ajuta la eliminarea substanțelor cu gust neplăcut din cavitatea bucală, contribuind la reducerea senzației de greață. 

Simptomele care pot însoți hipersalivația cauzată de greață includ vărsături, lipsa poftei de mâncare, letargie, dureri abdominale, manifestate uneori prin poziții anormale sau sensibilitate la palpare, și comportamente sugestive de disconfort, cum ar fi linsul sau mestecatul în gol, sau agitația.

Ingestia de substanțe iritante sau toxice

Pisicile sunt animale curioase și pot ingera accidental diverse substanțe care pot irita mucoasa bucală sau care pot fi toxice pentru organism. Ingestia acestor substanțe declanșează adesea hipersalivația ca un mecanism de protecție prin care organismul încearcă să elimine sau să dilueze agentul iritant sau toxic. 

O gamă largă de substanțe pot avea acest efect, inclusiv produse de curățenie casnice (detergenți, dezinfectanți), anumite plante (cum ar fi crinii, azaleele, narcisele), medicamente de uz uman (antidepresive, somnifere), insecticide și pesticide, precum și unele medicamente veterinare care au un gust amar. Insecticidele pe bază de piretrină, utilizate frecvent în tratamentele topice pentru purici și căpușe, pot fi toxice dacă sunt ingerate de pisică, provocând hipersalivație. 

Simptomele care însoțesc hipersalivația în caz de ingestie de substanțe iritante sau toxice pot varia în funcție de natura și cantitatea substanței ingerate și pot include vărsături, diaree, letargie, tremurături, convulsii, dificultăți de respirație, iritații sau arsuri la nivelul cavității bucale.

Stresul și anxietatea

Situațiile de stres, frică sau anxietate extremă pot declanșa hipersalivația la unele pisici. Aceasta este o reacție fiziologică la starea emoțională a animalului. Anumite evenimente sau circumstanțe pot induce stres sau anxietate la pisici, cum ar fi transportul în cușcă, vizitele la cabinetul veterinar, introducerea unor persoane sau animale noi în casă, zgomotele puternice sau alte situații nefamiliare sau percepute ca fiind amenințătoare. 

Pisicile nu sunt în general confortabile cu călătoriile cu mașina, iar această experiență poate fi suficient de stresantă pentru a provoca o salivație excesivă. 

Simptomele care pot însoți hipersalivația indusă de stres includ comportamente neobișnuite, cum ar fi ascunderea, tremuratul, toaletarea excesivă ca mecanism de coping, vocalizarea excesivă (mieunat, mârâit sau șuierat) și respirația rapidă sau gâfâitul. În cazuri de frică sau anxietate extremă, poate apărea chiar și spumă la gură.

De ce apare hipersalivația?

Înțelegerea mecanismelor prin care diferitele cauze duc la hipersalivație poate oferi o perspectivă mai profundă asupra acestei manifestări clinice.

• Probleme dentare: Iritația și inflamația locală a gingiilor și a mucoasei bucale stimulează terminațiile nervoase senzoriale din cavitatea orală. Această stimulare declanșează un reflex nervos care are ca rezultat creșterea producției de salivă de către glandele salivare. Saliva suplimentară are rolul de a calma și curăța zona iritată, ajutând la îndepărtarea resturilor alimentare și a bacteriilor care contribuie la inflamație. De asemenea, inflamația locală poate crește fluxul sanguin către țesuturile afectate, ceea ce poate stimula suplimentar activitatea glandelor salivare.
• Greața: Centrul vomei, localizat în trunchiul cerebral, este responsabil de coordonarea reflexului de vomă. Atunci când acest centru este activat de diverși stimuli, cum ar fi toxine, inflamație la nivelul tractului gastrointestinal sau dezechilibre metabolice, poate declanșa, în paralel cu senzația de greață, și hipersalivația. Se crede că acest răspuns este mediat de nervul vag, care conectează trunchiul cerebral cu glandele salivare. Salivația excesivă în timpul greței are un rol protector pentru esofag, ajutând la neutralizarea acidului gastric care ar putea fi regurgitat și lubrifiind esofagul pentru a facilita trecerea conținutului stomacului în cazul vomei.
• Ingestia de substanțe iritante sau toxice: Contactul direct al substanțelor iritante cu mucoasa bucală activează receptorii gustativi și senzitivi de la nivelul limbii și al cavității orale. Această stimulare locală duce la o creștere rapidă a fluxului salivar, un reflex menit să spele sau să neutralizeze substanța iritantă. În cazul ingestiei de toxine, hipersalivația poate fi, de asemenea, un semn al efectului sistemic al toxinei asupra organismului, inclusiv asupra sistemului nervos. Unele toxine pot stimula direct glandele salivare, în timp ce altele pot afecta funcționarea normală a sistemului nervos, ducând la o producție necontrolată de salivă.
• Stresul și anxietatea: Răspunsul la stres activează sistemul nervos autonom, care reglează funcții involuntare ale organismului, inclusiv producția de salivă. Eliberarea de hormoni de stres, cum ar fi adrenalina, poate influența fluxul salivar, rezultând uneori în hipersalivație. Mecanismul exact prin care stresul induce hipersalivația nu este complet elucidat, dar se presupune că este legat de pregătirea organismului pentru o reacție de „luptă sau fugă”. Sistemul nervos simpatic, activat în timpul stresului, poate avea efecte complexe asupra glandelor salivare, ducând uneori la o producție crescută de salivă cu o consistență mai apoasă.

Simptome care însoțesc hipersalivația la pisici

Hipersalivația poate fi însoțită de o varietate de alte simptome, a căror prezență și natură pot oferi indicii importante despre cauza de bază.

• Halitoză (respirație urât mirositoare) este adesea asociată cu probleme dentare, acumularea de bacterii în cavitatea orală sau infecții locale.
• Dificultate de a înghiți (disfagie) poate sugera o obstrucție, inflamație sau durere la nivelul cavității bucale, gâtului sau esofagului.
• Lipsa poftei de mâncare (anorexie) poate fi cauzată de durere orală, greață sau o boală sistemică.
• Letargie (lipsă de energie) este un semn nespecific care poate indica o varietate de probleme de sănătate.
• Vărsături pot însoți greața sau ingestia de substanțe toxice.
• Tremurături pot fi asociate cu stres, intoxicații sau afecțiuni neurologice.
• Sângerări orale pot indica probleme dentare, leziuni ale cavității bucale sau tumori.
• Modificări ale comportamentului (de exemplu, ascundere, iritabilitate, toaletare excesivă) pot sugera stres, durere sau disconfort.
• Răgușeală sau pierderea vocii pot fi semne de laringită sau alte afecțiuni ale căilor respiratorii superioare.
• Strănut și secreții nazale sau oculare pot indica infecții virale ale căilor respiratorii superioare.

Prezența și combinația acestor simptome pot ajuta medicul veterinar să restrângă lista posibilelor cauze ale hipersalivației și să stabilească un diagnostic precis.

Hipersalivația ca semn al altora boli feline

Hipersalivația poate fi un simptom al mai multor boli și afecțiuni feline, unele dintre ele necesitând atenție medicală urgentă.

1. Afecțiuni ale cavității bucale – stomatita, gingivita și tumori 

Stomatita, o inflamație generalizată a mucoasei bucale, și gingivita, inflamația specifică a gingiilor, sunt cauze frecvente de hipersalivație la pisici. Aceste afecțiuni pot fi declanșate de acumularea de placă și tartru pe dinți, de infecții virale, cum ar fi calicivirusul felin (FCV) și herpesvirusul felin (FHV-1), sau de boli autoimune. 

Stomatita limfoplasmocitară este o formă cronică și adesea severă de inflamație orală la pisici. Pe lângă hipersalivație, pisicile cu stomatită sau gingivită pot prezenta halitoză, dificultăți la mâncare, durere orală și sângerări gingivale. 

Tratamentul poate include curățare dentară profesională (detartraj), antibiotice, antiinflamatoare, geluri antiseptice orale, și, în cazuri severe, extracții dentare. 

Tumorile orale, benigne sau maligne, reprezintă o altă categorie de afecțiuni ale cavității bucale care pot provoca hipersalivație, mai ales dacă sunt ulcerate sau infectate. Carcinomul scuamocelular amigdalian este un exemplu de tumoră oro-faringiană care se poate manifesta prin hipersalivație.

2. Boala renală

Boala renală, în special insuficiența renală cronică, este o afecțiune frecventă la pisici, în special la cele în vârstă. Aceasta poate duce la acumularea de toxine în sânge, o condiție cunoscută sub numele de uremie, care poate irita mucoasa bucală și provoca hipersalivație. Ulcerele bucale pot apărea, de asemenea, ca urmare a acumulării acestor toxine. 

Alte simptome ale bolii renale pot include sete și urinare excesive (polidipsie și poliurie), pierdere în greutate, lipsa poftei de mâncare, letargie și respirație cu miros de amoniac. 

Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor prin dietă specială, terapie cu fluide pentru a preveni deshidratarea, și medicamente pentru a controla tensiunea arterială și alte complicații.

3. Boala hepatică

Afecțiunile hepatice, inclusiv insuficiența hepatică, pot duce la encefalopatie hepatică, o afecțiune neurologică cauzată de acumularea de toxine în sânge, care poate include hipersalivația printre simptome. Icterul, o colorare galbenă a pielii și a mucoaselor, este un semn frecvent al bolii hepatice. Alte simptome pot include vărsături, lipsa poftei de mâncare, letargie și modificări de comportament. 

Tratamentul vizează susținerea funcției hepatice prin dietă, medicamente și abordarea cauzei subiacente, cum ar fi lipidoza hepatică prin suport nutrițional, uneori prin tub de hrănire.

4. Infecții Virale: calicivirus, rabie și altele

Mai multe infecții virale pot provoca hipersalivație la pisici. 

Calicivirusul felin (FCV) este un virus respirator comun care poate provoca ulcere bucale dureroase, ducând la hipersalivație, febră și lipsă de apetit.

Rinotraheita felină, cauzată de herpesvirusul felin (FHV-1), poate, de asemenea, provoca hipersalivație, alături de strănut, secreții nazale și oculare, și conjunctivită. 

Rabia, deși extrem de rară la pisicile vaccinate, este o boală virală gravă care afectează sistemul nervos și poate provoca hipersalivație, alături de modificări de comportament și semne neurologice. 

Tratamentul pentru infecțiile virale este adesea de suport, concentrându-se pe gestionarea simptomelor secundare, cum ar fi infecțiile bacteriene, și asigurarea unei nutriții și hidratări adecvate. 

5. Alte cauze

Ingestia sau blocarea unui corp străin în cavitatea bucală, gât sau esofag poate provoca iritații și hipersalivație. 

Problemele neurologice, cum ar fi epilepsia sau leziunile nervilor cranieni, pot afecta controlul musculaturii faciale și al deglutiției, ducând la hipersalivație. Unele reacții la medicamente pot avea ca efect secundar hipersalivația. Un mucocel salivar, o acumulare de salivă sub piele cauzată de leziuni ale ductelor salivare, poate duce la scurgeri de salivă din gură.

Tratamentul hipersalivației

Tratamentul hipersalivației la pisici este direcționat către cauza de bază.

• Pentru problemele dentare, tratamentul poate include un detartraj sub anestezie, extracții dentare în cazuri severe, și o rutină de îngrijire dentară la domiciliu.
• În caz de greață, medicul veterinar poate prescrie medicamente antivomitive. Pentru problemele gastrointestinale, tratamentul va fi specific afecțiunii.
• Pentru intoxicații, tratamentul imediat este crucial și poate include inducerea vomei, administrarea de cărbune activ și terapie cu fluide intravenoase.
• Pentru stres și anxietate, se pot recomanda strategii de reducere a stresului, cum ar fi crearea unui mediu sigur și liniștit, utilizarea de feromoni felini, sau, în unele cazuri, medicamente anxiolitice (gabapentina).
• Tratamentul bolilor specifice identificate va viza afecțiunea de bază, cum ar fi antibiotice pentru infecții, medicație pentru boala renală sau hepatică, terapie antivirală pentru infecții virale, sau intervenție chirurgicală pentru mucocel salivar sau tumori.

Cum diferențiem cauzele hipersalivației?

Diferențierea cauzelor hipersalivației se bazează pe o combinație de simptome asociate, istoricul medical al pisicii și rezultatele examenului fizic și ale testelor diagnostice.

 

Cauză probabilă	Simptome asociate	Diagnostic preliminar
Probleme dentare	Halitoză, dificultate la mâncare, frecarea feței, gingivită vizibilă, tartru.	Examen oral, posibil radiografii dentare.
Greață	Vărsături, lipsa poftei de mâncare, letargie, posibil dureri abdominale.	Examen fizic, posibil analize de sânge și urină pentru a identifica cauza greței.
Ingestie de toxine	Vărsături, diaree, tremurături, convulsii, dificultăți de respirație, iritații orale.	Istoric de expunere, examen fizic, posibil teste specifice pentru anumite toxine.
Stres/anxietate	Ascundere, tremurături, toaletare excesivă, vocalizare excesivă, respirație rapidă, apare în situații stresante.	Observarea comportamentului, eliminarea altor cauze medicale.
Boală renală	Sete și urinare excesive, pierdere în greutate, lipsa poftei de mâncare, respirație cu miros de amoniac, letargie.	Analize de sânge (uree, creatinină), analize de urină.
Boală hepatică	Icter, vărsături, lipsa poftei de mâncare, letargie, modificări de comportament.	Analize de sânge (enzime hepatice, bilirubină), posibil ecografie abdominală, biopsie hepatică.
Infecții virale (Caliciviroză)	Ulcere bucale, durere orală, strănut, secreții nazale și oculare, febră.	Examen oral, teste PCR pentru calicivirus.
Infecții Virale (Herpesviroză)	Strănut, secreții nazale și oculare, conjunctivită, posibil febră.	Examen clinic, posibil teste PCR pentru herpesvirus felin.
Rabie	Modificări de comportament (agresivitate, frică), paralizie, alte semne neurologice (rar la pisicile vaccinate).	Istoric de vaccinare, examen neurologic, teste specifice (de obicei post-mortem).
Corp străin	Dificultate la înghițire, tuse, încercări de a vomita.	Examen oral și faringian, posibil radiografii.
Probleme neurologice	Convulsii, slăbiciune, incoordonare, alte semne neurologice.	Examen neurologic, posibil investigații suplimentare (RMN, CT).
Reacții la medicamente	Hipersalivație imediat după administrarea medicamentului, posibil alte reacții adverse (vărsături, letargie).	Corelarea cu administrarea medicamentului, eliminarea altor cauze.
Mucocel salivar	Umflătură sub limbă sau în zona gâtului, scurgere intermitentă de salivă.	Examen fizic, posibil aspirație cu ac fin pentru analiză.

Concluzie

Hipersalivația la pisici este un semn clinic important care nu trebuie ignorat. Deși poate avea cauze minore și trecătoare, adesea indică o problemă de sănătate care necesită atenție veterinară promptă și adecvată. Consultarea promptă a unui medic veterinar pentru orice hipersalivație neobișnuită este esențială pentru un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat, personalizat pentru nevoile specifice ale pisicii, asigurând astfel bunăstarea și sănătatea pe termen lung a pisicii tale.