Diagnosticarea dermatitei, alopeciei, pruritului și căderii părului la câini și pisici

               Dermatita, alopecia (căderea părului), pruritul (mâncărime) și alte afecțiuni ale pielii sunt motive frecvente pentru care proprietarii își duc câinii sau pisicile la veterinar. Aceste simptome indică adesea probleme de sănătate mai profunde, cum ar fi alergii, paraziți, infecții, tulburări endocrine sau deficiențe nutriționale. Diagnosticarea corectă a cauzei de bază a acestor simptome este esențială pentru administrarea unui tratament eficient și pentru asigurarea stării de bine a animalului.

Acest ghid acoperă cele mai importante teste de diagnostic pe care veterinarii le folosesc pentru a identifica cauzele problemelor de piele la animalele de companie.

Metode cheie de diagnostic pentru alopecie și prurit

Confirmarea alopeciei auto-induse

Alopecia poate fi spontană sau auto-indusă de către animal din cauza îngrijirii excesive, care este adesea un răspuns la prurit. Determinarea dacă pierderea părului este auto-indusă este esențială pentru diagnostic.

Tricograma – O tricogramă presupune examinarea la microscop a firelor de păr smulse pentru a determina dacă vârfurile firelor sunt rupte sau intacte. Dacă vârfurile sunt rupte, acest lucru sugerează că animalul se îngrijește excesiv, un comportament adesea legat de prurit. Alopecia psihogenă, o afecțiune psihologică în care animalele se îngrijesc excesiv din cauza stresului, este frecventă în anumite rase, precum pisicile Abyssinian.

Identificarea cauzelor parazitare ale dermatitei și alopeciei

Paraziții sunt o cauză comună a problemelor cutanate la animalele de companie. Există diverse teste de diagnostic pentru a identifica paraziții specifici responsabili de dermatită sau pierderea părului:

1. Raclat de piele: veterinarii folosesc o lamă de bisturiu pentru a răzui suprafața pielii, colectând celule și resturi. Acest eșantion este examinat la microscop pentru a detecta acarieni precum Demodex, Sarcoptes și Cheyletiella. Acarienii mai profunzi, cum ar fi Demodex, necesită răzuiri mai adânci pentru o detectare corectă.
2. Smulgerea părului: Smulgerea firelor de păr din zona afectată ajută la identificarea acarienilor sau dermatofiților și poate dezvălui anomalii ale firului de păr.
3. Prepararea cu bandă adezivă (Scotch test): Benzi adezive aplicate pe piele pot colecta acarieni de suprafață precum Cheyletiella sau Otodectes (acarienii urechilor), care sunt apoi vizualizați la microscop.
4. Pieptănare pentru purici: Un pieptăn fin este folosit pentru a detecta purici și excrementele acestora, semn al unei infestări cu purici, o cauză majoră a pruritului la câini și pisici.
5. Examinare clinică: În unele cazuri, paraziți precum purici, păduchi sau acarieni (Otodectes și Trombicula) pot fi văzuți cu ochiul liber în timpul unui examen fizic de rutină.

• • Pentru mai multe info – click: Bolile de piele la pisici

Diagnosticarea infecțiilor fungice (dermatofitoză)

Dermatofitoza, cunoscută și sub numele de pecingine, este o infecție fungică ce poate cauza alopecie și necesită metode specifice de diagnostic:

1. Examinarea cu lampa Wood: o lampă Wood emite lumină ultravioletă, care face ca anumite specii de dermatofiți, precum Microsporum canis, să fluorescențeze verde. Totuși, un rezultat negativ nu exclude infecția fungică.
2. Cultură fungică: Aceasta este metoda de aur pentru diagnosticarea dermatofiților. Un eșantion de păr sau piele este plasat pe un mediu specializat pentru a detecta prezența fungilor.
3. Examinare microscopică directă: Scvamele sau firele de păr din zona infectată pot fi examinate direct la microscop pentru a detecta elementele fungice.

Infecții bacteriene (și cu levuri)

Infecțiile cutanate cauzate de bacterii sau levuri (Malassezia) sunt frecvente la câini și pisici, iar următoarele teste ajută la diagnosticarea acestor infecții:

Citologia pielii – citologia implică colectarea de mostre prin tampoane, benzi adezive sau smulgere, care sunt apoi examinate la microscop după colorare. Acest test poate dezvălui bacterii, levuri sau celule inflamatorii. De exemplu, în cazurile de plăci eozinofilice, o reacție de hipersensibilitate, citologia poate ajuta la evaluarea prezenței infecțiilor bacteriene secundare.

Investigarea afecțiunilor mai profunde ale pielii

Unele afecțiuni cutanate, cum ar fi bolile autoimune, cancerele sau tulburările foliculare, necesită teste mai invazive pentru diagnostic:

1. Biopsia pielii: Acest test presupune prelevarea unei mici secțiuni din pielea afectată și examinarea acesteia histologic. Este utilă în diagnosticarea unor afecțiuni precum adenita sebacee sau pentru a diferenția între alopecia inflamatorie și cea neinflamatorie.
2. Radiografie dentară: Deși rară, radiografiile dentare pot ajuta la identificarea problemelor dentare care se manifestă uneori sub forma problemelor de piele, mai ales în jurul feței.

Cauze sistemice ale afecțiunilor cutanate

Când problemele pielii sunt cauzate de boli sistemice, sunt necesare teste care să evalueze sănătatea generală a animalului:

1. Analize de sânge: O hemoleucogramă completă (CBC), un profil biochimic și teste pentru funcția hormonală pot ajuta la identificarea bolilor sistemice care cauzează probleme de piele, cum ar fi hipotiroidismul, o cauză comună de alopecie la câini.
2. Testul dietetic de eliminare: Alergiile alimentare sunt o cauză frecventă a pruritului și dermatitei. Într-un test dietetic de eliminare, animalele sunt hrănite cu o dietă hipoalergenică timp de câteva săptămâni. Dacă simptomele se îmbunătățesc, acest lucru indică o alergie alimentară.
3. Testarea alergiilor: Testele intradermice sau serologice pot fi folosite pentru a identifica alergenii de mediu care contribuie la afecțiunea animalului. Cu toate acestea, aceste teste nu ar trebui să înlocuiască o abordare diagnostică detaliată.

Modele de alopecie și cauzele lor

Înțelegerea modelului pierderii părului poate ajuta la restrângerea cauzelor posibile:

1. Alopecie focală: O singură zonă de pierdere a părului poate fi cauzată de demodecie, dermatofitoză sau traume localizate (de exemplu, o cicatrice sau loc de injectare).
2. Alopecie multifocală: Pierderea părului în pete răspândite pe corp indică adesea demodecie, dermatofitoză sau foliculită bacteriană.
3. Alopecie simetrică sau difuză: Acest tip de pierdere a părului poate fi rezultatul tulburărilor endocrine, cum ar fi hipotiroidismul sau hiperadrenocorticismul, sau al infecțiilor generalizate precum demodecia sau dermatofitoza.

Zone fără păr la pisică

Căderea părului la pisici, sau alopecia, poate fi fie spontană, fie autoindusă. Examinarea microscopică a firului de păr poate ajuta la determinarea dacă alopecia este spontană sau autoindusă. În cazul alopeciei autoinduse, firele de păr vor avea vârfuri rupte, în timp ce alopecia spontană va avea vârfuri intacte, cu excepția cazurilor de dermatofitoză.

Cauzele alopeciei includ:

• Deficiență nutrițională (sau la vitamina A, sau Zinc)
• Probleme congenitale
• Hiperkeratoză
• Neoplazie
• Leishmanioză
• Defecte de keratinizare
• Adenită sebacee
• Displazie foliculară
• Dermatomiozită
• Limfom epiteliotrop
• Pemfigus foliaceu
• Alopecie areata
• Vasculită post-injecție de steroizi/vaccin
• Alopecie post-tundere
• Alopecie cicatricială
• Alopecie de tracțiune
• Displazie a foliculilor părului negru
• Melanodermă
• Lipidoză foliculară

Pentru a diagnostica cauza alopeciei, trebuie luate în considerare semnalmentele pisicii, istoricul și examinarea fizică. Semnalmentele, istoricul și examinarea fizică pot oferi informații extrem de utile pentru procesul de diagnosticare. Testele de diagnostic pentru alopecie includ tricografia, care este un test rapid, simplu și ieftin. Într-un tricogram normal, se așteaptă fire de păr cu diametru uniform, care se subțiază progresiv către vârf, și un amestec de bulbi de păr în faza anagen și telogen, cu un raport care depinde de sezon și de alți factori. De asemenea, trebuie luat în considerare dacă pisica prezintă unul dintre cele patru sindroame pruriginoase.

Tratamentul alopeciei este ghidat de diagnostic. Încercările nespecifice de a stimula creșterea părului cu hormoni sau alte tratamente în absența unui diagnostic clar nu sunt niciodată indicate.

Considerații suplimentare pentru diagnostic

• Istoricul și semnalmentele animalului

Rasa, vârsta, sexul și stilul de viață al animalului pot oferi indicii esențiale despre cauza problemelor de piele. De exemplu, anumite rase sunt predispuse la afecțiuni specifice, cum ar fi hipotiroidismul sau dermatita atopică.

• Examinarea clinică

Examinarea atentă a blănii și pielii poate dezvălui caracteristici importante pentru diagnostic. De exemplu, firele de păr

care se desprind ușor pot indica o tulburare endocrină, în timp ce firele de păr rupte pot sugera dermatofitoza. Leziunile cutanate, comedoanele, hiperpigmentarea sau modificările de textură ale pielii pot, de asemenea, rafina diagnosticul.

• Răspunsul la terapie

În unele cazuri, un diagnostic poate fi stabilit în funcție de răspunsul animalului la tratament. De exemplu, dacă alopecia multifocală se îmbunătățește cu antibiotice, foliculita stafilococică este o cauză probabilă.

De ce cade părul la câini?

Căderea părului la câini poate fi normală în timpul schimbării blănii sau poate indica probleme precum alergii, paraziți, infecții, tulburări endocrine ori deficiențe nutriționale. Diagnosticarea corectă ajută la identificarea cauzei și aplicarea unui tratament adecvat.

Concluzie

Diagnosticarea dermatitei, alopeciei, pruritului și căderii părului la câini și pisici necesită o abordare cuprinzătoare, care combină observația clinică, testele de diagnostic și, în unele cazuri, răspunsul la tratament. Folosind o metodă structurată de diagnosticare, veterinarii pot identifica eficient cauzele de bază și pot adapta tratamentul la condiția specifică a fiecărui animal. Trimiterea precoce la un dermatolog veterinar poate fi necesară în cazurile complexe sau rezistente, pentru a evita teste inutile și pentru a oferi un tratament mai specializat.