Gestionarea diabetului zaharat la animalele de companie este o provocare complexă, dar care, odată înțeleasă și abordată cu rigurozitate, poate asigura o viață lungă și de calitate pacienților. Succesul depinde de un parteneriat solid între proprietar și echipa medicală veterinară, bazat pe cunoașterea profundă a mecanismelor bolii și a particularităților metabolice ale fiecărei specii.
Ce este diabetul la animale (câini și pisici)
Diabetul zaharat (Diabetes Mellitus – DM) este o afecțiune metabolică cronică definită de o creștere persistentă a glucozei (zahărului) în sânge, cunoscută sub numele de hiperglicemie. Această stare apare atunci când organismul nu poate utiliza corect glucoza, principala sa sursă de energie, fie din cauza lipsei de insulină (hormonul care transportă glucoza în celule), fie din cauza incapacității celulelor de a răspunde la insulină. Glucoza se acumulează în fluxul sanguin, dar celulele corpului sunt, în mod paradoxal, „înfometate” de nutrienții de care au nevoie.
Diabetul zaharat tip 1 și tip 2
Clasificarea diabetului este esențială deoarece dictează protocolul de tratament și prognosticul pe termen lung.
Diabetul zaharat Tip 1 (Insulino-Dependent)
Această formă este caracterizată printr-o deficiență absolută în producția de insulină. Celulele beta din pancreas, responsabile cu secreția de insulină, sunt distruse, adesea printr-un proces autoimun. Din cauza acestei distrugeri, organismul nu mai produce aproape deloc insulină. Aproape toți câinii diagnosticați cu diabet suferă de forma Tip 1 și, prin urmare, necesită tratament cu insulină pe toată durata vieții.
Diabetul zaharat Tip 2 (Non-Insulino-Dependent)
Tipul 2 se caracterizează printr-o combinație de rezistență periferică la insulină, unde celulele din corp nu răspund corespunzător la hormon, și o secreție inadecvată a insulinei de către pancreas. Această formă este cea mai frecventă la pisici. Este o boală eterogenă, implicând atât defecte ale celulelor beta pancreatice, cât și rezistență tisulară la insulină.
Un aspect critic în diabetul felin este fenomenul de toxicitate a glucozei. Hiperglicemia prelungită exercită un efect toxic asupra celulelor beta pancreatice, diminuând și mai mult capacitatea lor de a secreta insulină. Deși majoritatea pisicilor au un DM Tip 2, această toxicitate poate transforma o deficiență relativă (rezistență) într-una funcțională absolută, necesitând tratament cu insulină exogenă. Partea pozitivă este că, spre deosebire de câini, la pisici, prin tratament adecvat, inclusiv terapie cu insulină și manipulare dietetică, funcția pancreatică se poate restabili, iar remisia (reintrare în normoglicemie fără necesitatea de insulină) poate fi atinsă.
Diferențele între specii
Prognosticul și abordarea terapeutică diferă substanțial între câini și pisici, în principal din cauza tipului predominant de diabet și a fiziologiei metabolice specifice.
La câini, diabetul este aproape întotdeauna de Tip 1 și este considerat o condiție permanentă. Tratamentul cu insulină este o cerință pe tot parcursul vieții animalului.
La pisici, fiind dominant Tipul 2, există potențialul unic de remisie (vindecare). Un tratament intensiv început rapid, care include insulină și o dietă strictă, poate inversa toxicitatea glucozei și poate permite pancreasului să funcționeze din nou adecvat.
Factorii de risc pentru diabet
Identificarea factorilor de risc este crucială pentru proprietari, atât pentru prevenție, cât și pentru a înțelege contextul bolii. Diabetul nu apare izolat, ci este adesea rezultatul unei combinații de factori genetici, dietetici și de sănătate concomitentă.
Vârsta și sexul
Diabetul este în primul rând o boală a vârstei mijlocii și înaintate. Majoritatea câinilor sunt diagnosticați între 7 și 10 ani, iar pisicile cel mai frecvent după vârsta de 6 ani.
În ceea ce privește sexul, la câini, femelele nesterilizate sunt de două ori mai predispuse la diabet decât masculii. Acest risc crescut se datorează influenței hormonilor (cum ar fi progesteronul) eliberați în timpul ciclului estral, care pot induce rezistență la insulină. Din acest motiv, se recomandă ca femelele care dezvoltă diabet să fie sterilizate pentru a facilita gestionarea bolii.
Obezitatea
Obezitatea este, de departe, cel mai important factor de risc modificabil, deși mecanismele sale diferă între specii.
La pisici, obezitatea este un factor major de risc pentru DM Tip 2, având o corelație directă. Obezitatea (un scor corporal de peste 6/9) este asociată cu rezistența la insulină și cu niveluri crescute ale polipeptidei amiloide a insulei. Rezistența la insulină dezvoltată în timpul creșterii în greutate este, de asemenea, reversibilă după pierderea în greutate.
La câini, deși obezitatea poate induce rezistență la insulină, mecanismul cel mai frecvent prin care predispune la diabet este indirect, prin asocierea sa cu pancreatita. Câinii obezi sunt mai susceptibili la pancreatită, care, în forma sa cronică sau recurentă, distruge celulele beta, ducând la diabet Tip 1.
Predispoziția genetică
Anumite rase canine, inclusiv Samoyeds, Cairn Terriers, Tibetan Terriers, Border Terriers, West Highland White Terriers și Cocker Spaniels, sunt considerate rase cu risc crescut pentru dezvoltarea diabetului. La pisici, rasa Burmese este cel mai frecvent citată ca având o predispoziție genetică.
Bolile pancreatice
Pancreatita cronică sau recurentă este o cauză majoră a diabetului la câini. Inflamația repetată a pancreasului duce la distrugerea semnificativă a țesutului, inclusiv a celulelor beta, ceea ce duce la un diabet permanent și insulino-dependent.
Alți factori patologici includ utilizarea pe termen lung a medicației cu steroizi, cum ar fi Prednisonul, care poate induce rezistență la insulină și, implicit, diabet. De asemenea, alte afecțiuni endocrine, precum sindromul Cushing (hiperadrenocorticism) la câini și hipertiroidismul la pisici, pot crește riscul de apariție a bolii.
Simptomele diabetului
Simptomele diabetului sunt manifestările clinice ale incapacității organismului de a gestiona glucoza. Aceste semne, dacă sunt recunoscute devreme, permit diagnosticul și tratamentul prompt, îmbunătățind semnificativ prognosticul.
Simptome timpurii (Cele 4 P-uri)
Proprietarii observă cel mai frecvent cele patru semne cardinale, care sunt rezultatul direct al glicemiei necontrolate.
Setea excesivă (polidipsia)
Acest semn este adesea primul observat. Nivelurile ridicate de glucoză din sânge depășesc capacitatea de reabsorbție a rinichilor (pragul renal, care este de 160-220 mg/dl la câini și mai mare la pisici). Ca urmare, glucoza este excretată în urină (glucozurie). Glucoza acționează ca un solut osmotic, atrăgând apa cu ea, fenomen numit diureză osmotică. Pierderea excesivă de lichide din organism duce la deshidratare, declanșând setea excesivă. Proprietarii raportează că animalele de companie beau mult mai multă apă decât de obicei.
Urinarea frecventă (poliuria)
Poliuria este consecința directă a diurezei osmotice. Rinichii excretă volume mari de urină diluată din cauza glucozei care „trage” apa. Proprietarii pot observa că animalul urinează mai des, iar pisicile pot produce bulgări de așternut mult mai mari sau pot începe să urineze în locuri nepotrivite.
Foamea crescută (polifagia)
Deși există un exces de zahăr în fluxul sanguin, fără insulină, glucoza nu poate pătrunde în celulele corpului pentru a le oferi energie. Organismul, inclusiv creierul, percepe această lipsă de energie ca pe o stare de „foame” constantă. Prin urmare, animalul manifestă un apetit crescut, fiind mai cerșetor sau consumând porții mai mari.
Pierderea în greutate
Pierderea în greutate este un semn clasic al diabetului necontrolat, care apare adesea în ciuda apetitului crescut. Deoarece glucoza nu poate fi folosită ca sursă de combustibil, organismul începe să descompună grăsimile și proteinele musculare (catabolism) pentru a obține energie. Acest lucru duce la slăbire vizibilă și, în timp, la atrofiere musculară.
Simptome avansate
Aceste semne indică de obicei o boală care progresează sau o complicație acută care necesită atenție medicală imediată.
Letargia și slăbiciunea
Pe măsură ce insuficiența energetică celulară se agravează, animalul devine letargic, apatic și obosește ușor. Proprietarii pot observa că animalul doarme mai mult sau își pierde interesul pentru activitățile obișnuite.
Voma și diareea
Aceste simptome, mai ales dacă sunt severe și însoțite de letargie profundă, pot semnala apariția Cetoacidozei Diabetice (DKA), o complicație metabolică severă care necesită spitalizare urgentă.
Coma diabetică
Coma sau colapsul sunt urgențe critice. Deși pot fi cauzate de hiperglicemie extremă, cel mai frecvent, alterarea stării mentale este un semn de hipoglicemie severă (zahăr prea mic), adesea rezultatul unei doze prea mari de insulină sau a administrării insulinei fără masă.
Alte semne specifice bolii avansate:
- Câini: Cataracta diabetică, manifestată prin ochi tulburi, este o complicație extrem de frecventă.
- Pisici: Neuropatia diabetică (afectarea nervilor) poate duce la un mers anormal, în care pisica merge pe jaretele sale (regiunea gleznei), cu mersul aplecat spre sol.
Diagnosticul diabetului
Diagnosticul de diabet necesită mai mult decât o singură măsurare a glucozei; el trebuie să demonstreze hiperglicemia persistentă și glucozuria, în contextul semnelor clinice.
Analizele de sânge
Diagnosticul inițial se bazează pe măsurarea glucozei din sânge (glicemia). Nivelurile normale de referință sunt între 4,4 și 6,7 mmol/l pentru câini și 4,4 și 6,6 mmol/l pentru pisici. Un nivel persistent ridicat, corelat cu simptomele clinice, sugerează DM.
Totuși, la pisici, interpretarea unei singure citiri a glicemiei este dificilă din cauza hiperglicemiei de stres. O simplă vizită la veterinar poate provoca o reacție fiziologică de frică, ducând la creșteri acute și severe ale glucozei (peste 300-500 mg/dl), chiar și la pacienții non-diabetici. Prin urmare, o glicemie ridicată la pisici trebuie confirmată prin teste suplimentare.
Analiza urinei
Prezența glucozei în urină (glucozuria) este un indicator cheie al diabetului. Glucozuria apare numai atunci când nivelul zahărului din sânge depășește pragul renal, care este de obicei între 160 și 220 mg/dl la câini.
Un alt element vital în analiza urinei este căutarea corpilor cetonici (cetonuria). Prezența cetonelor în urină indică faptul că organismul a început să descompună grăsimile pentru energie, sugerând un control metabolic slab și un risc crescut de Cetoacidoză Diabetică (DKA).
Testul fructozaminei
Testul fructozaminei este un instrument de diagnostic esențial în medicina veterinară, în special pentru gestionarea DM felin.
Ce măsoară: Fructozamina este o proteină glicozilată formată atunci când glucoza se leagă de proteinele serice. Nivelul său reflectă media glicemiei pe o perioadă mai lungă, de aproximativ 2 până la 4 săptămâni înainte de recoltare.
Importanța clinică: Avantajul major al testului fructozaminei este că nivelul său nu este influențat de fluctuațiile rapide ale glucozei, cum ar fi hiperglicemia acută indusă de stresul clinic. Prin urmare, la o pisică cu simptome de DM, un nivel ridicat de fructozamină confirmă că animalul a suferit de hiperglicemie cronică, stabilind cu certitudine diagnosticul de diabet.
Fructozamina este, de asemenea, valoroasă pentru monitorizarea controlului metabolic pe termen lung. Nivelurile apropiate de intervalul de referință indică un control glicemic excelent, în timp ce nivelurile ridicate (peste 500 μmol/L) sugerează un control slab.
Tratamentul diabetului
Tratamentul diabetului se bazează pe trei piloni interconectați: insulinoterapia, managementul dietetic și un program de exerciții fizice consistent.
Insulinoterapia
Insulina exogenă (injectabilă) este pilonul principal al tratamentului, fiind necesară pe viață la aproape toți câinii și inițial la majoritatea pisicilor.
Tipuri de insulină
Alegerea insulinei este adaptată speciei, având în vedere diferențele metabolice și durata de acțiune. Insulinele trebuie, de obicei, administrate de două ori pe zi.
- Insuline veterinare aprobate:
- Vetsulin/Caninsulin (Suspensie de zinc-insulină porcină, U-40): O insulină cu acțiune intermediară, aprobată FDA pentru câini și pisici. Este frecvent utilizată la câini. Durata sa de acțiune variază, dar la câini poate fi de 10-24 de ore, iar la pisici de 8-14 ore.
- ProZinc (Insulină protamin zinc recombinantă umană, U-40): O insulină cu acțiune lungă, preferată în special pentru pisici (durată 8-24 ore) datorită profilului său de acțiune stabil, care poate favoriza remisia. Este, de asemenea, aprobată pentru câini.
- Insuline umane utilizate (Off-Label):
- Glargine (Lantus): O insulină analogă cu acțiune lungă (bazală), adesea preferată pentru pisici. Oferă o eliberare stabilă pe parcursul a 12-24 de ore, potrivită metabolismului felin și asociată cu rate mai mari de remisie.
- NPH (Humulin N / Novolin N): O insulină intermediară umană, folosită istoric la câini.
Administrarea insulinei
Administrarea insulinei se face prin injecție subcutanată (sub piele). Este vital ca proprietarii să fie instruiți corect pentru a asigura eficacitatea și siguranța tratamentului.
- Pregătirea: Se utilizează o seringă nouă sau un dispozitiv tip stilou (VetPen) pentru fiecare injecție. Se pregătește doza exactă prescrisă de medicul veterinar.
- Locația: Inserția se face în țesutul subcutanat lax, cel mai adesea în zona „cefei” (între omoplați) sau pe flanc.
- Tehnica: Se prinde o faldă de piele, formând un „cort”. Acul steril se introduce rapid în centrul acestui cort, la un unghi de 30-45 de grade.
- Verificarea: După inserția acului, se recomandă tragerea ușoară înapoi a pistonului. Dacă apare sânge în seringă, înseamnă că s-a nimerit un vas de sânge și acul trebuie retras și injecția repetată într-un alt loc.
- Finalizarea: Dacă nu apare sânge, se apasă pistonul pentru a administra doza completă.
- Alternarea Locațiilor: Pentru a preveni iritațiile și absorbția slabă a insulinei, locul injecției trebuie alternat de fiecare dată.
- Sincronizarea: Insulina se administrează de obicei imediat după ce s-a asigurat că animalul a mâncat. Un principiu de bază este: nu se administrează insulină unui animal care nu a mâncat, din cauza riscului critic de hipoglicemie.
Monitorizarea glicemiei
Obiectivul terapiei cu insulină nu este de a atinge o glicemie perfect normală (euglicemie), așa cum se urmărește la oameni. La animalele de companie, scopul este de a menține o glicemie stabilă, blândă până la moderată (aproximativ 60–130 mg/dl), pentru a ameliora simptomele clinice (poliuria, polidipsia) și, cel mai important, pentru a preveni episoadele de hipoglicemie, care pot fi fatale.
Curba glicemică (Glucose Curve): Aceasta este standardul de aur pentru ajustarea dozei. Proprietarii pot efectua curba acasă, ceea ce oferă o reprezentare mult mai fidelă a controlului glicemic, deoarece elimină stresul din clinică. Curba implică măsurarea glicemiei la fiecare 2 ore, pe parcursul a 10-12 ore, începând chiar înainte de administrarea insulinei.
Procedura de bază la domiciliu: Se folosește un glucometru (de preferat, calibrat veterinar) prelevând probe de sânge din locuri bine vascularizate, cum ar fi marginea urechii (pisici și câini) sau din pernuța labei. Un pas vital de siguranță este verificarea glicemiei de bază (înainte de insulină); dacă valoarea este sub pragul critic (de exemplu, sub 200 mg/dl), NU se administrează insulină și se contactează imediat medicul veterinar.
Dieta pentru animale diabetice
Managementul nutrițional diferă drastic între câini și pisici.
Dieta pentru câini diabetici:
Obiectivul este controlul greutății și încetinirea absorbției glucozei. Dieta recomandată trebuie să fie bogată în fibre (atât solubile, cât și insolubile), de obicei între 5% și 20% pe bază uscată, în funcție de greutatea câinelui. Fibrele, precum cele din fasolea verde, morcovi, dovleac sau cartofi dulci, încetinesc digestia și absorbția glucozei, prevenind astfel vârfurile bruște de zahăr din sânge după masă, facilitând un control glicemic mai lin.
Dieta pentru pisici diabetice:
Pisicile sunt carnivore obligate și metabolismul lor este optimizat pentru diete bogate în proteine și grăsimi, cu carbohidrați minimi. Dieta ideală pentru pisica diabetică trebuie să fie înaltă în proteine (≥ 40% energie metabolizabilă) și foarte scăzută în carbohidrați (ideal ≤ 12% energie metabolizabilă).
Restricționarea carbohidraților este un element de tratament activ, nu doar de suport. O dietă low-carb îmbunătățește sensibilitatea la insulină, stabilizează glicemia și ajută la recuperarea funcției pancreatice, crescând șansele de remisie. Din acest motiv, hrana umedă, care natural are un conținut mai mic de carbohidrați decât hrana uscată, este adesea recomandată.
Programul de exerciții
Exercițiile fizice regulate și moderate sunt un component vital al managementului diabetului, deoarece cresc sensibilitatea celulelor la insulină și ajută la menținerea unei greutăți corporale optime.
Consistența este cheia: Este esențial ca programul de exerciții (plimbări rapide la câini, sesiuni de joacă blândă la pisici) să fie consistent și predictibil, integrat în rutina zilnică, alături de mese și injecțiile de insulină.
Avertisment de hipoglicemie: Proprietarii trebuie să fie conștienți că exercițiile fizice intense sau neobișnuite pot consuma rapid glucoza din sânge, putând provoca hipoglicemie. Dacă este planificată o activitate fizică solicitantă (de exemplu, o drumeție lungă), medicul veterinar ar putea recomanda reducerea dozei de insulină în acea zi pentru a preveni o scădere periculoasă a zahărului.
Complicațiile diabetului
Proprietarii trebuie să fie pregătiți să recunoască și să acționeze rapid în fața complicațiilor, deoarece unele dintre acestea pot fi acute și amenințătoare de viață.
Hipoglicemia
Hipoglicemia (scăderea nivelului de zahăr din sânge) este cea mai periculoasă complicație imediată, adesea cauzată de o doză excesivă de insulină sau de refuzul animalului de a mânca după injecție. Netratată, hipoglicemia severă duce la afectare cerebrală ireversibilă și deces.
Semne de hipoglicemie: Slăbiciune, tremurături, dezorientare, letargie extremă, mers nesigur, convulsii sau colaps.
Tratament de urgență acasă: Proprietarii de animale diabetice ar trebui să aibă întotdeauna la îndemână o sursă de glucoză (sirop de porumb, miere sau pastă de glucoză).
- Dacă animalul este conștient: Oferiți-i o masă completă sau frecați o cantitate mică de sirop de porumb pe gingii.
- Dacă animalul este colapsat sau inconștient: NU forțați lichide în gură (risc de pneumonie prin aspirație). Frecați imediat siropul de porumb sau pasta de glucoză pe gingii și sub limbă.
Indiferent de starea inițială, trebuie contactat imediat medicul veterinar de urgență. După ce semnele se ameliorează (dacă animalul este conștient), se pot oferi porții mici de hrană la intervale de 1-2 ore până când efectul supradozei de insulină este contracarat.
Tabel de urgență: Gestionarea hipoglicemiei acasă
| Semne de hipoglicemie (glicemie scăzută) | Acțiune imediată (animal conștient) | Acțiune imediată (animal în colaps/ comatos) | Urmare obligatorie |
| Slăbiciune, letargie, tremurături, dezorientare | Oferiți o masă mică sau o sursă de zahăr (sirop de porumb/miere) | Frecați imediat sirop de porumb/glucoză pe gingii și sub limbă | Contactați imediat veterinarul sau clinica de urgență |
| Convulsii sau pierderea cunoștinței | NU administrați nimic pe gură (risc de aspirație) | Frecați imediat sirop de porumb/glucoză pe gingii | Transport de urgență la clinică |
Cetoacidoza diabetică (DKA)
Cetoacidoza diabetică este o complicație metabolică majoră, care apare atunci când deficiența de insulină este severă, forțând organismul să descompună grăsimile într-un ritm rapid, generând cantități mari de corpi cetonici (acizi). DKA este adesea primul semn de diabet la pacienții nediagnosticați anterior. Simptomele includ vărsături, diaree, letargie severă și, uneori, un miros de fructe (acetonă) al respirației. DKA necesită spitalizare imediată pentru terapie intensivă, reechilibrare electrolitică și administrarea de insulină cu acțiune rapidă.
Cataracta diabetică
Cataracta este o opacizare a cristalinului ochiului și este extrem de frecventă la câinii diabetici. Peste 80% dintre câini dezvoltă cataractă în decurs de un an de la diagnostic. Aceasta apare deoarece excesul de glucoză din cristalin este transformat în sorbitol, care absoarbe apa și provoacă umflarea și deteriorarea cristalinului. Deși poate duce rapid la orbire, vederea poate fi restabilită prin intervenție chirurgicală. Cataracta este mult mai rară la pisici.
Monitorizarea diabetului acasă
Monitorizarea la domiciliu este cea mai eficientă metodă de a evalua controlul glicemic, deoarece elimină efectul de stres al mediului clinic, care ar putea denatura rezultatele analizelor de sânge.
Monitorizarea semnelor clinice: Proprietarii ar trebui să înregistreze zilnic consumul de apă și frecvența urinării. Ameliorarea acestor simptome este un indicator primar al unui control metabolic bun.
Curba glicemică acasă (home monitoring): Curba glicemică efectuată acasă este cea mai fidelă metodă de a vedea cum acționează insulina. Aceasta se efectuează prin:
- Linia de bază: Măsurarea glicemiei cu câteva minute înainte de masă și de administrarea insulinei.
- Masa și insulina: Hrănirea animalului și administrarea dozei obișnuite de insulină.
- Eșantionare: Recoltarea de probe de sânge la fiecare 2 ore timp de 10-12 ore.
- Stoparea: Dacă glicemia inițială este sub 200 mg/dl, este obligatoriu să se oprească curba și să nu se administreze insulină, contactând imediat medicul veterinar.
Monitorizarea fructozaminei: Deși nu este un test de zi cu zi, fructozamina este utilizată de echipa veterinară la intervale de 4-12 săptămâni pentru a verifica controlul glicemic pe termen lung, oferind o perspectivă obiectivă care nu este afectată de stresul vizitei.
Tabel esențial: Ghid de monitorizare a glicemiei acasă
| Metodă de monitorizare | Ce măsoară | Frecvență recomandată | Avantaj major |
| Semne clinice (sete/urinat/greutate) | Controlul clinic general | Zilnic | Primul indicator al dereglementării |
| Curba clicemică | Profilul glicemiei pe parcursul unei zile | Inițial săptămânal, apoi la 2-6 săptămâni | Cea mai fidelă reprezentare; evită stresul clinic |
| Fructozamină (clinică) | Glicemia medie pe 2-4 săptămâni | La fiecare 4-12 Săptămâni | Nu este afectată de stresul acut |
Prognoza și calitatea vieții
Diagnosticul de diabet zaharat este serios, dar nu reprezintă o condamnare. Cu un management adecvat și un angajament constant din partea proprietarului, câinii și pisicile diabetice pot duce o viață lungă și confortabilă.
Cheia succesului rezidă în menținerea unei rutine consecvente (aceleași ore pentru masă și insulină).
Prognostic la câini: Este, în general, bun, cu condiția ca diabetul să fie reglat și să nu existe boli concomitente severe (cum ar fi pancreatita cronică sau sindromul Cushing).
Prognostic la pisici: Este foarte bun, datorită potențialului de remisie. Remisia este mai probabilă dacă diagnosticul este pus rapid și tratamentul intensiv (dietă low-carb și insulină) este început de timpuriu.
Este important de menționat că, deși boala este gestionabilă, lipsa de educație sau temerile inițiale pot duce la decizii dificile. De aceea, consultarea cu un specialist și o comunicare excelentă cu echipa veterinară sunt vitale pentru calitatea vieții animalului.
Servicii specializate pentru diabet la Joyvet
Clinica veterinară JoyVet recunoaște complexitatea gestionării diabetului zaharat la animalele de companie. Clinica menționează că oferă servicii detaliate pe tema diabetului, incluzând simptomele, diagnosticul și tratamentul, și dispune de un „veterinar specializat pe diabet”.
Servicii de diagnostic și management:
- Diagnosticul de precizie: Pe lângă examenele clinice și analizele standard de sânge și urină, clinica utilizează Testul Fructozaminei, esențial pentru diferențierea hiperglicemiei cronice de cea indusă de stres, asigurând un diagnostic corect, mai ales la pisici.
- Inițierea terapiei: Se asigură stabilirea dozei inițiale de insulină și se realizează supravegherea inițială pentru a preveni hipoglicemia.
- Instruirea proprietarilor: Proprietarii primesc instrucțiuni complete privind tehnica corectă de injectare a insulinei și cum să recunoască și să trateze de urgență semnele de hipoglicemie.
- Monitorizare și stabilizare: Clinica oferă suport pentru monitorizarea pe termen lung, incluzând evaluări periodice și ajustarea dozei de insulină pe parcursul procesului de stabilizare, care poate dura până la 6 luni.
- Urgențe metabolice: Clinica este pregătită să gestioneze cazurile de diabet complicat, inclusiv Cetoacidoza Diabetică, care necesită intervenție medicală imediată.
Pentru detalii suplimentare despre serviciile specializate de diabet, se recomandă contactarea directă a clinicii:
Contact Joyvet:
- Telefon: 0731 803 803
- Email: joyvetbucuresti@gmail.com
- Adresa: Strada Lt. Dumitru Papazoglu 68, București
Articole cu subiect comun: