Diabetul – simptome, diagnostic și tratament

Diabetul la animale – simptome, diagnostic și tratament

Diabetul zaharat, o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin niveluri ridicate de glucoză în sânge, continuă să fie un subiect de mare interes și preocupare în domeniul sănătății. În articolul nostru anterior, am explorat în profunzime mecanismele complexe ale diabetului, arătând cum deficitul de insulină sau rezistența la aceasta interferează cu capacitatea organismului de a regla nivelurile de zahăr din sânge.

Acest articol își îndreaptă atenția către aspectele clinice ale acestei boli, precum simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament.

Simptome


Diabetul la animalele de companie, la fel ca la oameni, este o afecțiune serioasă care necesită atenție și îngrijire adecvată. Cele mai comune simptome ale diabetului la animalele de companie sunt:

  1. Poliurie (urinare frecventă):

Din cauza nivelurilor ridicate de glucoză în sânge, care trece în urină, rinichii sunt forțați să filtreze și să excrete mai multă glucoză, și odată cu aceasta și o cantitate mai mare de apă, rezultând în urinare mai frecventă.

  1. Polidipsie (sete excesivă):

Urinarea frecventă duce la pierderea excesivă de lichide, ceea ce determină animalul să bea mai multă apă pentru a compensa deshidratarea.

  1. Polifagie (apetit crescut):

Animalele cu diabet pot experimenta o creștere a apetitului, deoarece celulele lor nu primesc suficientă energie din glucoză.

  1. Pierdere în greutate:

Chiar dacă animalul mănâncă normal sau chiar mai mult decât de obicei, nu poate utiliza eficient glucoza ca sursă de energie din cauza deficitului de insulină, ceea ce duce la pierderea în greutate.

Notă: în cazul animalelor care suferă de diabet de tip 2, se poate observa adesea fix opusul – obezitatea, care în această situație este, de fapt, factorul cauzator al diabetului.

  1. Letargie sau oboseală:

Din cauza lipsei de glucoză disponibilă pentru celule, animalul poate deveni apatic sau mai puțin activ decât de obicei.

  1. Blană mată, neîngrijită:

Animalele cu diabet pot avea o blană care pare neîngrijită sau uscată, care poate fi un semn al unei stări generale proaste de sănătate.

  1. Infecții Recurente:

Diabetul poate slăbi sistemul imunitar al animalului, făcându-l mai susceptibil la infecții, cum ar fi infecțiile tractului urinar.

Este important ca proprietarii de animale care observă aceste simptome să consulte un medic veterinar pentru un diagnostic și un plan de tratament adecvat.

Predispoziții

Animalele de companie, la fel ca oamenii, pot avea anumite predispoziții care cresc riscul dezvoltării diabetului. Factorii precum vârsta, stilul de viață, predispozițiile rasiale, genetice și de specie sunt importanți în determinarea susceptibilității la această afecțiune. Iată cum fiecare dintre acești factori poate influența riscul:

  1. Vârsta: riscul de diabet crește odată cu înaintarea în vârstă la animalele de companie. Câinii și pisicile de vârstă mijlocie sau seniori sunt mai susceptibili de a dezvolta diabet.
  2. Stilul de Viață:
    • Obezitatea: Animalele de companie supraponderale sau obeze au un risc crescut de a dezvolta diabet, în special diabet de tip 2 la pisici.
    • Sedentaritatea: Un stil de viață sedentar contribuie la obezitate și la rezistența la insulină.
  3. Predispoziții de rasă: anumite rase de câini, cum ar fi Terrierii, Cocker Spaniel, Dachshund și Huskies Siberieni, sunt mai predispuse la diabet. La pisici, nu există o predispoziție rasială clară, dar Burmesele pare să fie mai susceptibile.
  4. Predispoziții genetice: la fel ca în cazul oamenilor, factorii genetici pot juca un rol în susceptibilitatea la diabet. Istoricul familial al diabetului în rândul rudelor apropiate ale unui animal poate sugera un risc crescut.
  5. Predispoziții de specie:
    • Câinii: Tind să fie mai susceptibili la diabet de tip 1, care necesită insulinoterapie. Diabetul de tip 1 la câini este adesea cauzat de un proces autoimun, unde sistemul imunitar al animalului atacă și distruge celulele beta din pancreas care produc insulină. Această susceptibilitate la autoimunitate este mai pronunțată la câini decât la pisici.
    • Pisicile: Sunt mai predispuse la dezvoltarea diabetului de tip 2, adesea în asociere cu obezitatea. La pisici, diabetul de tip 2 este adesea asociat cu rezistența la insulină. Aceasta poate fi cauzată de obezitate, un factor de risc major pentru diabetul de tip 2, care este destul de comună la pisici, mai ales cele care trăiesc în interior, cele castrate/sterilizate și care au un stil de viață sedentar.

Pe lângă acești factori, și alte condiții de sănătate sau tratamente medicamentoase pot influența riscul de diabet. De exemplu, utilizarea pe termen lung a unor medicamente precum corticosteroizii poate crește riscul de diabet la animale, întrucât anumite substanțe active au efect hiperglicemiant.

Recunoașterea acestor factori de risc și adoptarea unor măsuri proactive, cum ar fi menținerea unei greutăți sănătoase prin dietă și exerciții fizice, pot ajuta la reducerea riscului de diabet la animalele de companie. De asemenea, este importantă monitorizarea regulată a sănătății animalelor de companie, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc sau dacă prezintă alți factori de risc, pentru detectarea timpurie și tratamentul diabetului.

Diagnostic

Diagnosticarea diabetului la câini și pisici este un proces atent și metodic care necesită o înțelegere aprofundată a semnelor clinice și confirmarea prin teste de laborator. Diabetul zaharat poate prezenta simptome similare cu alte afecțiuni, prin urmare este esențial să se efectueze o examinare amănunțită pentru a exclude alte cauze înainte de a începe gestionarea cu insulină.

Examenul clinic

Semnele clinice precum poliuria (urinarea excesivă), polidipsia (setea excesivă), polifagia (creșterea apetitului), pierderea în greutate și susceptibilitatea crescută la infecții, cum ar fi infecțiile tractului urinar, pot orienta către un diagnostic preliminar de diabet zaharat. Aceste semne, împreună cu confirmarea printr-un set de teste de laborator – cum ar fi analizele de sânge și urină – sunt necesare pentru a stabili diagnosticul.

Cu toate acestea, în cazul fiecăruia dintre aceste simptome, trebuie excluse și alte potențiale cauze, precum:

  • scăderea în greutate – pentru a corela scăderea în greutate cu diabetul trebuie excluse alte cauze cum ar fi indigestiile, vomitările repetate și orice alte mecanisme care împiedică absorbția efectivă a nutrienților sau stocarea acestora.
  • polidipsia și poliuria – trebuie excluse dezechilibre electrolitice sau probleme renale.
  • Susceptibilitatea crescută al infecții – care poate fi cauzată în aceeași măsură de stări de imunosupresie, de stres, de medicație cu corticosteroizi etc.

Valorile glicemiei

Valorile de referință pentru glucoza din sânge la câini variază între 4.4 și 6.7 mmol/l, iar la pisici între 4.4 și 6.6 mmol/l . Dacă concentrația glucozei din sânge depășește pragul renal de aproximativ 11-12 mmol/l, aceasta este excretată și în urină, un indiciu clar al diabetului.

Glicemia trebuie corelată și cu perioada de timp trecută de la ultima masă, efortul fizic și cu potențialul stres cauzat animalului – ambele situații ducând la o hiperglicemie fiziologică. Prin urmare, interpretarea acestor teste trebuie întotdeauna să fie făcută în contextul semnelor clinice și al rezultatelor testelor suplimentare.

În cazurile de diabet necomplicat – adică fără prezența cetoacidozei diabetice sau sindromului de hiperosmolaritate – animalele pot fi aduse la veterinar după observarea semnelor clinice fără o deteriorare generală.

Diabetul la caini si pisici

Examene suplimentare

Pe lângă aceste metode, evaluarea proteinelor glicozilate, precum hemoglobina glicozilată (GHb) și fructozamina, oferă o perspectivă asupra stabilității diabetului pe termen lung. Nivelul acestor proteine reflectă hiperglicemia cronică caracteristică diabetului zaharat și nu este afectat de stres, medicație sau alimentația recentă. Fructozamina este cel mai frecvent utilizată și reflectă reglarea nivelurilor medii de glucoză din sânge pentru 1-3 săptămâni înainte de recoltarea probei de sânge.

Explicația constă în faptul că anumiți factori precum cei precizați mai sus (stres, alimentație, efort fizic, medicație hiperglicemiantă) cauzează hiperglicemie trecătoare, însă în cazul unei hiperglicemii cronice (diabetice), în sânge apar compuși intermediari precum hemoglobina glicozilată care rămâne prezentă pe toată perioada de viață a hematiilor implicate – în jur de 2-3 luni. Astfel, prezența în cantitate mare a hemoglobinei glicozilate sau fructozaminei atestă o hiperglicemie de lungă durată.

Complicații frecvente ale diabetului netratat

Complicațiile diabetului netratat sau insuficient tratat la animalele de companie sunt numeroase și pot avea efecte grave sau chiar fatale asupra acestora. Majoritatea acestor complicații sunt rezultatul angiopatiilor, adică afecțiunilor vasculare provocate de nivelurile ridicate ale glucozei în sânge, care pot deteriora vasele de sânge din întreg organismul. Iată câteva dintre cele mai comune complicații și cauzele lor:

Complicații ale angiopatiilor

  1. Retinopatia Diabetică: angiopatia afectează vasele de sânge ale retinei, ceea ce poate duce la scăderea vederii și, în cele din urmă, la orbire.
  2. Nefropatia Diabetică: vasele de sânge ale rinichilor sunt deteriorate, ceea ce poate afecta funcția renală, ducând la insuficiență renală.
  3. Neuropatia Diabetică: angiopatia poate afecta de asemenea vasele mici care furnizează sânge nervilor, rezultând în slăbiciune, paralizie sau durere.

Alte complicații

  1. Cetoacidoza diabetică:
    • Atunci când celulele nu pot folosi glucoza pentru energie, organismul începe să ardă grăsimi, ducând la producerea de corpi cetonici în exces. Acumularea de cetone în sânge poate duce la cetoacidoza diabetică, o scădere a pH-ului mediului intern considerată urgență medicală.
  2. Infecțiile:
    • Diabetul afectează sistemul imunitar și crește susceptibilitatea la infecții, cum ar fi infecțiile tractului urinar sau ale pielii. Acest aspect are mai multe mecanisme cauzatoare, unul fiind sinteza scăzută de proteine în absența insulinei – care în mod normal stimulează producția lor.
  3. Hiperosmolaritate:
    • Nivelurile foarte ridicate de glucoză în sânge pot duce la sindromul hiperosmolar noncetotic, o condiție serioasă ce cauzează deshidratare severă și tulburări de conștiență. În cazul unui mediu hiperton (hiperosmotic) cronic, cu imposibilitatea procesării glucozei, se poate ajunge chiar la coma hiperglicemică cu consecințe deseori fatale.

Tratament

Diabetul necomplicat

Tratamentul diabetului necomplicat la animale de companie implică un angajament pe termen lung și o înțelegere clară a bolii atât din partea medicului veterinar, cât și a proprietarului. După confirmarea diagnosticului de diabet zaharat și evaluarea stării generale de sănătate a animalului, medicul veterinar va discuta cu proprietarul despre ce înseamnă acest tratament și faptul că stabilizarea bolii poate dura până la 6 luni. Este esențial ca proprietarul să înțeleagă complet terapia și să fie conștient că, cu un management constant, animalul poate duce o viață fericită și sănătoasă.

  • În primul rând, se vor trata orice infecții existente sau alte condiții medicale, deoarece diversele boli concomitente pot afecta metabolismul insulinei. Se va evalua și, dacă este cazul, se va modifica dieta animalului.
  • În clinică, doza inițială de insulină se stabilește în funcție de greutatea animalului, iar acesta este apoi ținut sub observație pentru a se verifica dacă doza de start nu cauzează hipoglicemie.

Proprietarul va fi instruit cu privire la tehnica de injectare și recunoașterea și tratamentul hipoglicemiei dacă aceasta apare, întrucât coma hipoglicemică este adesea o complicație fatală a administrării incorecte de insulină.

  • Acasă, proprietarul va monitoriza și înregistra consumul zilnic de apă și hrană al animalului, va menține doza inițială și frecvența de administrare pentru întreaga săptămână și va fi atent la semnele de hipoglicemie. Este important de considerat și monitorizarea și înregistrarea concentrațiilor de glucoză și cetone din urină la intervale regulate, care se pot face prin analize de laborator sau în cabinetul veterinar.

Diabetul complicat de cetoacidoză

Cetoacidoza diabetică este o urgență medicală în diabetul zaharat care necesită tratament imediat pentru a corecta dezechilibrele severe ale fluidelor și electroliților și pentru a reduce nivelurile ridicate de zahăr și cetone din sânge. Tratamentul inițial cu insulină rapidă este esențial, urmărind stabilizarea atentă a glicemiei. Monitorizarea atentă și reevaluările regulate sunt imperioase pentru a preveni recidivele și pentru a asigura menținerea unei stări stabile a animalului pe termen lung. Proteinele glicozilate, cum ar fi fructozamina, pot ajuta în monitorizarea succesului tratamentului, dar nu înlocuiesc observațiile clinice detaliate și monitorizarea regulată a stării animalului.

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.