Crampe abdominale la câini

Durerile de burtă (crampele abdominale) la câini pot fi foarte neplăcute atât pentru cățelul tău, cât și pentru tine, ca stăpân grijuliu. Mai jos sunt pe scurt câteva aspecte esențiale despre cauzele, simptomele și îngrijirea acestei probleme comune:

• Cauze variate, de la ușoare la grave: Crampele abdominale la câini pot fi provocate de probleme digestive minore (indigestie, gaze, paraziți intestinali) sau de afecțiuni serioase precum torsiunea gastrică (balonare) ori pancreatita. Identificarea cauzei este importantă, deoarece unele situații pot deveni urgențe medicale.
• Semne că pe câine îl doare burtica: Un câine cu dureri abdominale poate fi agitat sau, dimpotrivă, apatic. Poate adopta „poziția de rugăciune” (pieptul și lăbuțele din față întinse pe pământ, posteriorul ridicat) pentru a-și calma durerea. Alte indicii includ scheunat sau mârâit la atingerea abdomenului, respirație rapidă/gâfâit, abdomen tare sau umflat, vărsături, diaree, lipsa poftei de mâncare, salivație excesivă și letargie.
• Îngrijire acasă pentru cazurile ușoare: Dacă simptomele sunt mild (ușoare) și câinele este încă vioi, poți încerca un scurt repaus alimentar (12-24 de ore pentru un adult sănătos, însă nu și pentru pui sau câini în vârstă), apoi oferă-i o dietă blândă, de exemplu, orez fiert cu piept de pui fără piele, în porții mici și dese. Asigură-te că are mereu apă proaspătă la discreție pentru a preveni deshidratarea. Poți adăuga în hrană o cantitate mică de dovleac simplu (fiert sau conservă 100% dovleac) pentru extra fibre, ori probiotice (iaurt simplu sau suplimente special formulate pentru câini) ca să ajuți digestia. Odihna este importantă: limitează-i efortul și lasă-l să se odihnească până își revine.
• Când e cazul de veterinar: Nu administra niciodată medicamente umane (precum ibuprofen, paracetamol, aspirină) în încercarea de a calma durerea câinelui, multe sunt toxice pentru el. Dacă simptomele persistă peste 24-48 de ore ori se agravează (de exemplu, apar sânge în vărsături sau scaun, slăbiciune pronunțată, câinele refuză apa sau pare dezhidratat), sau dacă observi semne severe precum abdomen mărit, dificultăți la respirație, colaps, tremurături, mergi de urgență la medicul veterinar. Intervenția promptă poate salva viața câinelui în caz de afecțiuni grave.
• Prevenție și grijă pe termen lung: Poți preveni multe probleme abdominale oferind câinelui o hrănă de calitate, potrivită nevoilor lui, și evitând hrana contraindicată (resturi bogate în grăsimi, alimente stricate sau toxice, oase care se pot splinta). Nu lăsa câinele nesupravegheat în preajma gunoiului, a obiectelor mici pe care le-ar putea înghiți sau a substanțelor otrăvitoare din casă. Dacă trebuie să îi schimbi dieta, fă-o treptat, pe parcursul a 7-10 zile, ca să eviți deranjamentele la stomac. Ține-l la zi cu vaccinurile (în special vaccinarea puilor împotriva parvovirozei) și cu deparazitările regulate, pentru a preveni infecțiile digestive. Pentru rasele predispuse la balonare și torsiune gastrică (de exemplu, rase mari cu piept adânc precum Dog German, Saint Bernard ș.a.), împarte hrana zilnică în mese mai mici și mai dese, evită exercițiile intense imediat după masă și discută cu veterinarul despre măsuri suplimentare (precum o operație preventivă de fixare a stomacului, dacă este cazul). Menținând câinele la o greutate optimă și oferindu-i îngrijire preventivă, reduci considerabil riscul apariției crampelor abdominale.

Ce sunt crampele abdominale la câini?

Crampele abdominale reprezintă, practic, dureri resimțite în zona stomacului și a abdomenului de către câine. Aceste „dureri de burtă” pot varia ca intensitate și durată, de la disconfort ușor, trecător (cum ar fi cel provocat de o indigestie minoră), până la dureri acute, severe, care semnalează o problemă gravă. Important de înțeles este că “crampele abdominale” nu sunt o boală în sine, ci un symptom al unei cauze subiacente. Cu alte cuvinte, câinele simte durere abdominală din cauza a ceva, fie că a mâncat ceva ce nu trebuia, fie că are un organ inflamat sau o altă afecțiune internă.

Câinii nu pot comunica în cuvinte că îi doare burta, însă ne transmit asta prin comportamentul și postura lor. Vom detalia imediat semnele la care trebuie să fim atenți, precum și cauzele posibile ale acestor crampe, pentru a ști când e vorba de o situație trecătoare și când trebuie să ne alarmăm.

Cauzele posibile ale crampelor abdominale la câini

Există o multitudine de cauze care pot provoca dureri abdominale la câini, de la cele mai benigne până la cele care pun viața în pericol. Iată cele mai frecvente categorii de cauze și exemple pentru fiecare:

• Indigestie și erori alimentare: cel mai adesea, crampele apar din cauza a ceea ce numim „indiscreție alimentară”, adică atunci când câinele mănâncă ceva nepotrivit. Poate fi vorba de mâncare alterată găsită la gunoi, resturi de la masă bogate în grăsimi sau condimente, schimbarea bruscă a hranei sale obișnuite, supraalimentare (prea multă mâncare deodată) sau intoleranțe/alergii alimentare la un ingredient nou. Toate acestea pot provoca iritații gastro-intestinale (gastrită, enterită) manifestate prin dureri de burtă, gaze, vărsături și diaree.
• Infecții și paraziți: infecțiile gastro-intestinale, cum ar fi gastroenterita virală sau bacteriană, pot cauza crampe abdominale puternice. Un exemplu sever este parvoviroza la căței, care produce dureri abdominale, vărsături și diaree hemoragică. De asemenea, paraziții intestinali (viermi precum limbricii, teniile, Giardia etc.) irită mucoasa digestivă și duc la dureri și disconfort. Infecțiile bacteriene (salmonella, campylobacter) sau cele cu protozoare pot și ele provoca dureri de burtă alături de scaune diareice.
• Obstrucții digestive (blocaje): o cauză gravă de durere abdominală este ingerarea unui corp străin. Câinii pot înghiți jucării, bucăți de os, șosete, pietre sau alte obiecte care apoi rămân blocate în stomac sau în intestine. Un blocaj intestinal provoacă crampe, vărsături severe și reprezintă o urgență chirurgicală, fără intervenție, poate surveni perforarea intestinului sau necroza. Similar, o constipație severă (obstipație) sau acumulare masivă de păr/obiecte nedigerabile în tractul digestiv poate duce la distensie abdominală dureroasă.
• Balonare acută și torsiune gastrică: cunoscută și ca sindromul dilatație-volvulus gastric (GDV), apare atunci când stomacul câinelui se umple brusc cu gaze (balonare) și se poate răsuci în sine, blocând ieșirile. Aceasta este una dintre cele mai periculoase cauze de durere abdominală, stomacul dilatat provoacă dureri intense, iar câinele are abdomenul umflat, salivează, încearcă să vomite fără succes, devine agitat și apoi slăbit. Torsiunea gastrică necesită intervenție veterinară de urgență (decompresie și chirurgie), altfel poate fi fatală în câteva ore. Rasele mari, cu piept adânc (Dog German, Labrador, etc.) sunt mai predispuse la GDV.
• Pancreatită: reprezintă inflamația pancreasului, organ ce ajută la digestie. Este adesea declanșată de o masă foarte grasă (de exemplu, câinele a furat o tavă de friptură sau i s-au dat multe alimente prăjite). Pancreatita provoacă dureri abdominale violente (mulți câini stau în poziție de rugăciune din această cauză), vărsături repetate, lipsa apetitului și letargie. Poate fi acută (bruscă și severă) sau cronică (episoade recurente). Pancreatita necesită tratament medical prompt; netratată, poate duce la complicații grave.
• Afecțiuni ale altor organe interne: nu doar stomacul sau intestinele cauzează dureri în abdomen. Problemele altor organe abdominale pot provoca crampe și disconfort. De exemplu, o infecție urinară severă sau pietre la vezica urinară pot face câinele să se încordeze și să aibă dureri în abdomenul inferior. Afecțiunile renale (insuficiență renală acută, colici renale) pot provoca dureri difuze și vărsături. Bolile ficatului sau ale vezicii biliare (hepatită, colecistită) pot și ele să se manifeste cu dureri abdominale. La femelele nesterilizate, o posibilă cauză este piometru, o infecție gravă a uterului, care determină mărirea uterului cu puroi și dureri abdominale, adesea însoțite de letargie și sete excesivă. De asemenea, tumorile abdominale (cancere ale organelor interne) pot cauza disconfort și crampe, mai ales în stadii avansate.
• Traumatisme și alte cauze diverse: o lovitură sau un accident (de ex. lovit de mașină, cădere de la înălțime) poate produce hemoragii interne sau leziuni la nivelul organelor abdominale, cauzând durere intensă (uneori câinele va avea abdomenul rigid, mușchii încordați de apărare). Chiar și o entorsă sau hernie abdominală (ruptură musculară) poate semăna cu o “crampă” în zona respectivă. Uneori, durerile de coloană vertebrală (cum ar fi o hernie de disc) pot determina câinele să stea cocoșat sau în poziție de rugăciune, părând că are dureri de burtă, acesta este așa-numitul “pain referral” (durere referită). În cazuri rare, probleme neurologice sau metabolice (ex. toxine în sânge din cauza insuficienței hepatice sau renale) pot declanșa crampe musculare sau abdominale.

După cum se vede, lista de posibile cauze este lungă. De aceea, nu există un singur “tratament” valabil pentru toate cazurile de crampe abdominale la câini, îngrijirea va depinde întotdeauna de identificarea cauzei de bază. În continuare, vom discuta ce simptome trebuie să urmărim la un câine cu suspiciune de crampe abdominale și cum putem diferenția o indigestie ușoară de o problemă gravă ce necesită veterinar.

Semne și simptome ale durerilor abdominale la câini

Un proprietar atent își cunoaște de obicei bine câinele și îi observă comportamentul zilnic. Când un câine are crampe abdominale sau dureri de burtă, comportamentul și postura lui se pot schimba vizibil. Iată care sunt cele mai comune semne ce indică o durere abdominală la câine:

• Poziția de rugăciune: acesta este un indiciu clasic al durerii abdominale la câini. În această postură, câinele stă cu labele din față întinse pe sol, pieptul lipit de pământ, iar trenul posterior ridicat în sus (ca și cum s-ar întinde sau s-ar ruga). De multe ori, câinele adoptă această poziție instinctiv pentru a ameliora presiunea sau durerea din burtă. Atenție, însă: câinii se întind uneori similar și la joacă sau dimineața, diferența este că un câine cu dureri va rămâne încordat în această poziție, cu capul în jos și expresie de disconfort, în loc să sară jucăuș imediat.
• Agitație sau letargie: unii câini cu dureri abdominale devin neliniștiți, se foiește și nu își găsesc locul, se ridică, se culcă și iar se ridică, încercând parcă să scape de durere. Pot merge cu pași mărunți și precauți, evitând mișcările bruște. Alți câini, în schimb, devin apatici: se retrag într-un colț, refuză să se ridice, nu mai vor să se joace. Orice schimbare bruscă de comportament (prea agitat sau prea liniștit comparativ cu normalul) pe fondul suspiciunii de crampe trebuie luată în seamă.
• Vocalizare de durere: fiți atenți la sunetele pe care le scoate câinele. Un câine care are dureri în burtă poate scheuna, plânge, mârâi sau chiar urla din senin, mai ales dacă cineva îi atinge sau ridică abdomenul. Poate să devină iritabil sau să se ascundă. Dacă în mod normal este prietenos, dar acum mârâie când încerci să-l atingi pe burtă, e un semn clar că îl doare și protejează zona.
• Abdomen sensibil la atingere: la palpare, poți observa că abdomenul este tare, încordat (mușchii abdominali contractați reflex) sau câinele se ferește și tresare de durere când îl atingi pe burtă. În unele cazuri, burtica poate fi vizibil mărită sau umflată (de exemplu, în balonare sau în ascită, acumulare de lichid). Un abdomen umflat, dureros, este un simptom alarmant ce necesită evaluare veterinară imediată.
• Vărsături și/sau diaree: deoarece multe cauze ale durerilor abdominale sunt de natură gastrointestinală, nu e surprinzător că apar și voma sau scaunele diareice. Câinele poate vomita mâncarea nedigerată sau un lichid galben spumos (bila). Diareea poate fi ușoară sau severă, uneori cu mucus sau sânge. Atunci când vărsăturile și diareea apar împreună cu semnele de durere de burtă, este foarte probabil ca problema să fie una digestivă (indigestie, gastroenterită, pancreatită etc.). Atenție la cantitate și frecvență: episoadele repetate și imposibilitatea câinelui de a reține apă sau mâncare sunt semne de gravitate.
• Refuzul hranei, scăderea apetitului: un câine care nu mai mănâncă este întotdeauna motiv de îngrijorare pentru stăpân. Durerile abdominale sunt un motiv comun pentru pierderea apetitului, câinele asociază mâncarea cu disconfortul sau pur și simplu nu se simte suficient de bine ca să mănânce. Chiar și cei mai mâncăcioși câini pot refuza bunătăți când îi doare burta. Totodată, unii câini beau mai puțină apă decât de obicei, pe când alții (de exemplu, cu febră sau deshidratare incipientă) pot părea că beau mai multă apă. Monitorizează aportul de apă și mâncare; absența completă a setei este un semn rău, la fel și setea excesivă combinată cu vomă (poate indica deshidratare avansată).
• Salivație excesivă, gâfâit: greața și durerea pot face câinele să saliveze mai mult decât de obicei, lăsând bale. De asemenea, din cauza durerii sau stresului, câinele poate avea o respirație accelerată sau chiar să gâfâie (panting) deși nu e cald și nu a făcut efort. Unii câini tremură sau se bâțâie cu coada între picioare, manifestând clar disconfort.
• Alte posibile simptome: în funcție de cauza subiacentă, pot apărea și alte semne. De pildă, în infecții, câinele poate avea febră (temperatura rectală normală e ~38-39°C, orice peste 39.5°C e febră). În pierderi mari de fluide, apar semne de deshidratare: gingii uscate, ochi ușor înfundați, elasticitatea pielii redusă (dacă prinzi ușor pielea de la ceafă și îi dai drumul, revine lent la poziția normală). La rândul lor, mucoasele palide ale gingiilor sau limbii pot indica șoc sau anemie (de exemplu, dacă există hemoragie internă), iar mucoasele gălbui pot semnala probleme hepatice. Dacă observi că patrupedul tău nu poate urina sau se chinuie să defecheze fără rezultat, acestea pot fi semne de blocaj urinar sau obstructie intestinală, ambele situații urgente. Strănutul invers (episod brusc în care câinele pare că aspiră aer zgomotos repetat) poate însoți greața la unii câini. Nu în ultimul rând, câinele cu dureri poate avea o privire tristă, tensionată, poate sta cu spatele cocoșat și coada lăsată între picioare.

Observație: Simptomele de mai sus nu apar toate împreună neapărat, depinde de cauză. Unii câini pot avea doar câteva semne evidente. Spre exemplu, un câine cu o simplă gastrită poate prezenta doar vomă și lipsa poftei de mâncare, fără alte simptome severe. În schimb, un câine cu balonare acută poate avea abdomen umflat, salivare, neliniște extremă și tentativă de vomă fără să elimine nimic. Ca stăpân, contează orice comportament ieșit din comun combinat cu semne fizice, acestea te vor ghida dacă e cazul să mergi la veterinar imediat.

În fața unui câine care pare că are crampe abdominale, următorul pas este să evaluezi gravitatea situației: este ceva ce poți supraveghea acasă pentru moment sau sunt semnale de alarmă care impun o vizită urgentă la medicul veterinar? Vom detalia în secțiunea următoare aceste aspecte.

Când ar trebui să mergi la veterinar?

Multe cazuri ușoare de deranjament stomacal la câini se pot rezolva de la sine în 24 de ore, cu un minim de îngrijiri la domiciliu (pe care le vom descrie mai jos). Cu toate acestea, pentru siguranța câinelui tău, este important să știi când situația depășește „acasă” și necesită asistență de specialitate. În general, orice durere abdominală semnificativă la câine merită o discuție cu medicul veterinar, însă iată câteva situații concrete când trebuie neapărat să ajungi cu câinele la o clinică veterinară:

• Simptome persistente sau în agravare: dacă câinele are vărsături și/sau diaree care durează de peste 24 de ore sau care se înrăutățesc (mai frecvente, cu sânge, cantitate mare), nu mai amâna vizita la veterinar. La fel, dacă durerea abdominală pare la fel de intensă sau mai gravă după o zi de observație, e timpul pentru un consult.
• Refuzul total al hranei și apei: un câine care nu mănâncă și nu bea nimic de aproape o zi sau pare că nu poate reține nimic (vomită tot ce înghite, inclusiv apă) are un risc mare de deshidratare și dezechilibre, acesta este un motiv urgent de prezentare la medic. Deshidratarea severă poate deveni periculoasă rapid, mai ales la câinii mici sau pui.
• Apatie, slăbiciune, semne de suferință: dacă patrupedul tău este deprimat, abătut, stă doar întins, tremură sau abia mai răspunde când îl strigi, ceva nu este în regulă. Lipsa de energie asociată cu durerea de burtă sugerează că durerea este mare sau că există o problemă sistemică. Un câine care abia se ridică sau cade când încearcă să meargă are nevoie de ajutor medical imediat.
• Abdomen foarte dureros sau umflat: orice sensibilitate extremă a abdomenului (câinele țipă când îl atingi ușor pe burtă) sau un abdomen mărit vizibil constituie semnale de alarmă majore. De exemplu, un abdomen ca un tambur întins, asociat cu salivare și încercări de vomă fără eliminare, indică posibil balonare/torsiune gastrică, o urgență letală. Chiar dacă umflarea ar fi din alt motiv (hemoragie internă, ascită), consecințele pot fi grave.
• Vomă sau scaun cu sânge: prezența de sânge roșu aprins sau de materii negre (aspect de zaț de cafea, care indică sânge digerat) în vărsături, respectiv diaree hemoragică (scaun cu sânge) sunt semne că există leziuni serioase intern. Aceste situații cer investigații și tratament rapid, câinele poate pierde mult lichid și poate intra în șoc.
• Semne de chin intens (colică): câinele este extrem de agitat, se vaită continuu, se rostogolește, mușcă sau linge insistent abdomenul, adoptă repetat poziția de rugăciune, poate respira sacadat sau superficial, toate acestea indică o durere acută ce nu cedează. Nu lăsa câinele să sufere, du-l la un veterinar pentru calmarea durerii și diagnostic.
• Suspicionezi ingestia unei otrăvi sau a unui obiect străin: dacă ai motive să crezi că a mâncat ceva toxic (medicamente umane, antigel, o plantă otrăvitoare, momeală de șoareci etc.) sau că a înghițit un obiect care îi poate bloca stomacul (jucărie, șosetă, os mare etc.), nu aștepta apariția tuturor semnelor de durere, mergi preventiv la veterinar. Uneori, intervenția rapidă (inducerea vomei de către medic sau administrarea de antidot) poate preveni o tragedie.
• Probleme de urinare/defecare: dacă observi că patrupedul se tot chinuie să urineze fără succes ori doar picură urina, sau se tot chinuie să defecheze și nu elimină nimic (sau doar cantități foarte mici de fecale lichide, cu efort mare), acesta poate fi un semn de blocaj (calculi urinari blocând uretra, constipație severă sau corp străin blocând intestinul). Astfel de situații sunt foarte dureroase și pot duce la complicații grave (ex: vezica se poate rupe sau intestinul poate necroza). Câinele trebuie văzut de urgență.
• Câinele este pui sau are alte probleme de sănătate: puii de câine (mai ales nevaccinați complet) se pot deshidrata mult mai repede și pot avea infecții virale grave, nu risca așteptând, du-i la veterinar dacă au vărsături/diaree sau dureri. Similar, un câine adult care are deja boli preexistente (diabet, boli de inimă etc.) poate tolera mai greu episoadele de vomă/diarée, deci are nevoie de suport medical mai repede.

În plus față de cele de mai sus, în orice situație în care pur și simplu simți că “nu e în regulă” cu câinele tău și bănuiești că suferă, nu ezita să contactezi medicul veterinar. E mai bine să fie o alarmă falsă sau o problemă minoră, decât să ratezi o urgență reală. Intuiția stăpânului, combinată cu cunoașterea semnelor de alarmă, poate face diferența în a acționa la timp.

Notă: Dacă trebuie să transporți un câine care are dureri abdominale până la clinică, fă-o cu grijă. Sprijină-i corpul pe o pătură sau ține-l fără să-i comprimi abdomenul (de exemplu, ridicându-l cu un braț sub piept și unul sub pelvis, lăsând burta liberă). Un câine în durere poate încerca să muște defensiv, așa că procedează cu blândețe și, la nevoie, poți folosi o botniță moale temporar ca să eviți mușcăturile reflexe pe fond de durere.

Cum diagnostichează medicul veterinar cauza durerilor abdominale

La sosirea la cabinet sau spital veterinar, medicul va încerca să identifice cauza exactă a crampelor abdominale ale câinelui, pentru a aplica tratamentul corespunzător. Diagnosticul începe, de obicei, cu o discuție detaliată (anamneză) și o consultație fizică amănunțită:

• Anamneza: Pregătește-te să îi oferi medicului informații despre istoricul recent al câinelui tău. Ți se va cere să descrii simptomele observate: când au început, cât de frecvent vomită sau are diaree, cum i s-a schimbat comportamentul. Medicul va întreba ce a mâncat recent câinele, nu uita să menționezi dacă a primit resturi de la masă, o altă mâncare nouă, sau dacă bănuiești că a avut acces la gunoi/obiecte străine. De asemenea, va conta dacă câinele are tratamente medicamentoase în curs sau alte boli cronice. Spune veterinarului dacă au existat călătorii recente (ex. ați fost la iarbă verde, unde ar fi putut mânca ceva nepotrivit?), posibile expuneri la toxine (a ros vreo plantă de apartament, a spart un flacon de medicamente etc.) ori accidente/traumatisme recente. Fii sincer și oferă cât mai multe detalii, orice indiciu îl poate ajuta pe medic.
• Examenul fizic: Medicul veterinar va face apoi o evaluare completă a câinelui. Va verifica starea generală (temperatura rectală, pulsul, ritmul respirator), va uita la mucoasele gingivale pentru a vedea dacă sunt umede (hidratare) și rozalii (circulație bună). Va palpa abdomenul cu atenție, în multe cazuri, palparea poate dezvălui dacă există zone foarte dureroase, mase/tumori, gaze în exces sau lichid liber în burtă, ori un obiect blocat palpabil. Veterinarul va ausculta cu stetoscopul sunetele intestinale (sunt ele prezente sau absente?), va verifica dacă există durere în regiunea coloanei (ca să excludă o cauză spinală), poate examina rectal pentru a evalua dacă există fecale în colon sau durere la acel nivel. Va nota și alte aspecte, cum ar fi prezența distensiei abdominale, eventuale semne externe de traumatism (vânătăi, rană penetrantă) sau orice altceva anormal. Câinii cu dureri abdominale mari pot fi dificili de examinat complet (din cauza disconfortului pot sta încordați sau pot încerca să muște), dar medicul va face cât poate fără să îi provoace suferință inutil.
• Teste și investigații: După examenul clinic, în funcție de suspiciunile conturate, medicul veterinar poate recomanda diverse teste pentru a confirma cauza. Adesea se începe cu analize de sânge: o hemoleucogramă poate arăta dacă există infecție (creșterea leucocitelor) sau anemie, iar un profil biochimic poate evidenția probleme ale organelor (ex. enzime pancreatice crescute în pancreatită, uree și creatinină crescute în insuficiență renală, valori anormale ale ficatului etc.). Analiza urinei ajută la detectarea infecțiilor urinare sau a problemelor renale. Examenul coproparazitologic (analiza scaunului) este util pentru a identifica ouă de paraziți sau infecții bacteriene (uneori se face și coprocultură pentru a vedea ce bacterie cauzează diareea).

Metodele de imagistică sunt de mare ajutor în durerea abdominală: radiografia abdominală poate arăta prezența unui corp străin opac (de ex. un os, o jucărie metalică) în stomac/intestine, poate evidenția gaze anormale (un intestin blocat dilatat cu aer, sau stomac dilatat în GDV) și uneori lichid liber. Ecografia abdominală este și mai utilă pentru a vizualiza organele moi: medicul poate vedea pe ecograf dacă există intususcepție intestinală (intestine telescopate), tumori, lichid în abdomen, grosimea peretelui intestinal (de ex. în enterite sau IBD), mărirea pancreasului, mărirea uterului (piometru) etc. Ecografia ajută și la ghidarea eventualei paracenteze (punctia abdomenului) dacă se suspectează ascită sau sângerare internă, se poate extrage puțin lichid cu un ac fin pentru analiză.

În cazuri mai complicate, se poate recurge la teste și mai specifice: de pildă, un test SNAP pentru parvovirus (din fecale) la un cățel cu suspiciune de parvo, sau teste de pancreatită (spec cPL), teste pentru PIF (la pisici) etc. Dacă toate acestea nu aduc un răspuns clar și câinele tot suferă, uneori se ia decizia unei explorări chirurgicale (laparotomie exploratorie), practic medicul deschide abdomenul pentru a se uita direct în interior și a corecta ce găsește (de exemplu, extragerea unui corp străin intestinal, drenarea unui abces, detorsionarea stomacului etc.). Înainte de o astfel de decizie extremă, însă, se epuizează de obicei metodele neinvazive. De asemenea, în anumite situații se poate apela la endoscopie (introducerea unei camere pe gură în stomac sau pe rect în colon) pentru a vizualiza și eventual extrage obiecte din tractul digestiv fără chirurgie deschisă.

• Diagnostic diferențial: Uneori, diagnosticul final necesită eliminarea altor posibile cauze. De exemplu, dacă un câine are dureri abdominale și slăbiciune, medicul va trebui să diferențieze între o problemă digestivă și una neurologică. Testele menționate ajută la acest diagnostic diferențial.

În mâinile unui veterinar experimentat, majoritatea cauzelor durerii abdominale pot fi identificate relativ rapid. Totuși, există și situații complexe în care pot fi necesare trimiteri către un specialist (de exemplu, un consult la un specialist gastroenterolog veterinar sau chirurg veterinar) ori repetarea unor teste, dacă starea câinelui se deteriorează sau nu răspunde la tratament.

Pe scurt: Diagnosticul crampelor abdominale la câini este uneori ca un puzzle, se adună simptomele, se fac teste, se vizualizează organele și se pune cap la cap imaginea completă. Scopul final este găsirea cauzei, pentru a putea oferi tratamentul adecvat și a alina suferința blănosului cât mai repede.

Tratament: cum ameliorăm crampele abdominale la câini

Tratamentul crampelor abdominale depinde în totalitate de cauza de bază. În linii mari, vorbim despre două direcții: îngrijirea simptomatică (adică ameliorarea durerii și a simptomelor neplăcute) și tratamentul specific al problemei (de exemplu, eliminarea paraziților, intervenție chirurgicală pentru un corp străin, antibiotice pentru o infecție etc.). Ca stăpân, primele măsuri le poți lua și acasă, dacă situația e ușoară, însă în cazuri moderate-severe sau dacă nu ești sigur de gravitate, medicul veterinar trebuie să stabilească terapia. Să discutăm separat ce poți face acasă și ce va face veterinarul pentru a-ți însănătoși câinele.

Primul ajutor și îngrijire la domiciliu (cazuri ușoare)

Dacă ai de-a face cu un episod minor de dureri de burtă la câine, de exemplu, câinele a mâncat ceva care nu i-a priit și are o vomă sau un scaun moale dar în rest este vioi, poți încerca următoarele remedii acasă pentru a-l ajuta să se refacă:

1. Oprirea hrănirii pe termen scurt (post alimentar): Dă un repaus stomacului câinelui pentru câteva ore. Pentru un câine adult, sănătos, se recomandă adesea un post de ~12 ore (de exemplu, peste noapte) în care să nu primească mâncare deloc, mai ales dacă vomită. Acest lucru permite tractului digestiv să se liniștească. Atenție: puii de câine, câinii foarte în vârstă sau cei subponderali nu ar trebui ținuți mult timp nemâncați fără aviz veterinar, deoarece pot face hipoglicemie. La aceștia, sari peste doar o masă sau două, nu mai mult. Apa trebuie să fie însă disponibilă în permanență chiar și pe perioada postului, hidratarea e esențială. Dacă și apa declanșează vomă, ofer-o în cantități foarte mici, dar dese (o lingură de apă la 10-15 minute, de pildă).
2. Dietă blândă (regim alimentar ușor): După perioada de repaus, treci câinele pe o dietă menajantă pentru sistemul digestiv. Clasic, veterinarii recomandă orez alb fiert amestecat cu carne slabă fiartă (piept de pui dezosat și fără piele, sau curcan, ori carne tocată slabă de vită fiartă și scursă de grăsime). Un raport de ~1 parte carne la 2 părți orez funcționează bine. Această dietă este săracă în grăsimi și ușor de digerat. Poți adăuga și morcov fiert pasat sau o linguriță de dovleac fiert/conservă (fără zahăr sau condimente), ambele conțin fibre solubile care ajută atât în diaree, cât și în constipație, reglând tranzitul. Hrănește câinele cu porții mici (cam un sfert din porția normală) oferite mai des (4-5 mese mici pe zi). Scopul e să nu supraîncarci stomacul. După 1-2 zile, dacă totul merge bine (nu mai vomită, scaunul se îmbunătățește), poți crește treptat cantitatea și apoi reintroduce hrana obișnuită a câinelui pe parcursul a câteva zile, amestecând-o cu dieta blandă. Nu adăuga condimente, ulei sau alte ingrediente greu de digerat în această perioadă.
3. Hidratare adecvată: Asigură-te că blănosul bea apă. Câinii deshidratați se pot simți și mai rău. Dacă nu bea de bunăvoie, încurajează-l oferindu-i apă proaspătă la temperatura camerei. Un truc este să dai cubulețe mici de gheață de lins, uneori câinii tolerează mai bine asta decât să bea apă când le e greață. Poți încerca și să adaugi în apă o linguriță de suc de morcov sau de pui fiert (zeamă clară, fără condimente) ca să o facă mai atrăgătoare. Există și soluții de electroliți pentru animale (oral rehydration solutions), întreabă veterinarul, deoarece unele conțin arome care îi fac pe câini să bea mai mult. Dacă patrupedul refuză complet apa sau o vomită imediat, este nevoie de intervenție veterinară pentru a-l rehidrata (printr-o perfuzie). Un alt semn rău este consumul excesiv de apă urmat de vomă, câinele bea mult fiindcă îi e sete, dar stomacul iritat nu reține nimic. În acest caz, tot la medic se impune ajutor (pentru anti-vomitive și fluide injectabile).
4. Odihnă și căldură: Un câine cu dureri are nevoie de odihnă. Limitează-i activitatea, fără alergat, fără joacă intensă. Lasă-l să stea unde îi e confortabil, ideal într-un loc liniștit și călduț. Poți să-i pui o păturică și eventual o sticlă cu apă călduță învelită, lângă el, pentru a-i oferi confort (căldura moderată pe abdomen poate ajuta la crampe, dar atenție să nu fie prea fierbinte și să aibă posibilitatea să se îndepărteze dacă vrea). Mângâie-l ușor și vorbește-i liniștitor, sprijinul emoțional contează, câinele simte că ești acolo pentru el. Totodată, fii atent să aibă acces ușor la afară pentru nevoie, dacă are diaree, s-ar putea să nu-și poată controla foarte bine programul, așa că scoate-l mai des afară pentru a evita “accidentele” în casă.
5. Remedii naturiste suplimentare (cu aprobarea veterinarului): Unii proprietari folosesc și ceaiuri din plante sau suplimente naturale pentru probleme digestive la câini. De exemplu, ceaiul de mușețel răcit, dat cu lingurița, poate avea efect calmant în caz de balonare ușoară sau inflamație gastrointestinală (mușețelul este un antiinflamator și antispasmodic ușor). Ghimbirul (în cantitate foarte mică, sub formă de pulbere sau ceai slab) este cunoscut pentru efectul anti-greață. Uleiul de mentă nu se dă direct (poate fi toxic în doze mari), dar un probiotic veterinar ce conține și extract de mentă poate ajuta la reglarea gazelor. Totuși, orice astfel de remediu trebuie întrebat în prealabil la medicul veterinar sau folosit produse destinate animalelor, nu toți câinii tolerează plantele la fel ca oamenii, iar dozele trebuie adaptate.
6. Monitorizare atentă: Pe durata convalescenței acasă, stai cu ochii pe evoluția câinelui. Ține un mic jurnal dacă poți: ora la care a vomitat ultima oară, cum arată scaunul, dacă urinează normal, dacă pare mai bine sau apar simptome noi (de exemplu, poate începe să aibă febră). Această monitorizare te ajută să decizi dacă starea se îmbunătățește (caz în care continui îngrijirea la domiciliu până la recuperare completă) sau dacă se înrăutățește, necesitând o reevaluare la veterinar.

Dacă aplicând măsurile de mai sus vezi că în 1-2 zile câinele revine la normal (și-a recăpătat pofta de mâncare, nu mai are dureri, scaunul s-a normalizat), atunci cel mai probabil a fost vorba de o supărare digestivă minoră, rezolvată. Însă dacă nu observi nicio ameliorare sau, mai rău, simptomele se intensifică, oprește regimul de acasă și mergi cu el la cabinet, nu are sens să prelungești suferința câinelui.

Important: Chiar dacă situația pare să se rezolve acasă, este util să anunți medicul veterinar despre episod la următoarea vizită sau telefonic, mai ales dacă n-ai aflat cauza exactă. Veterinarul poate recomanda eventuale analize preventive (de exemplu, un examen de scaun pentru paraziți) sau dietă specială temporar ca să previi recurența problemelor.

Tratamentul administrat de medicul veterinar (cazuri moderate-severe)

Pentru cazurile mai serioase de crampe abdominale, unde cauza este semnificativă sau simptomele sunt pronunțate, tratamentul va fi decis și supravegheat de medicul veterinar. Scopul este atât stabilizarea câinelui (ameliorarea durerii, prevenirea deshidratării, controlul vărsăturilor/diaréei), cât și rezolvarea cauzei (prin medicamente sau intervenții specifice). Iată cum abordează de obicei medicii veterinari tratamentul, în funcție de situație:

• Fluidoterapie (perfuzie intravenoasă): Unul dintre primele lucruri pe care veterinarul le va face pentru un câine deshidratat sau slăbit este să îi administreze fluide intravenos. Prin perfuzie (serum, pus de obicei într-o venă de la labă), câinele va primi lichide sterile cu electroliți, glucoză și alte adăugiri necesare. Aceasta rehidratează rapid organismul și ajută la corectarea dezechilibrelor provocate de vărsături/diaree (restabilind nivelul de sodiu, potasiu etc.). În plus, prin perfuzie se pot adăuga vitamine sau medicamente inițiale. Fluidele iv ajută și la detoxifierea organelor, stimulând diureza în cazul în care sunt toxine de eliminat. Un câine cu “burtă acută” (acute abdomen) va primi aproape sigur fluidoterapie, mai ales dacă e în stare de șoc sau are febră mare.
• Medicație anti-vomă și anti-acid: Pentru a opri vărsăturile și greața, medicul poate administra un antiemetic (medicament împotriva vomei). Unul foarte folosit este maropitant (Cerenia), care se injectează și blochează eficient senzația de greață. Alte antiemetice includ metoclopramidul sau ondansetronul, în funcție de caz. Dacă se suspectează gastrită sau ulcer, se vor adăuga și antiacide/protectoare gastrice: de exemplu, famotidină sau omeprazol (care reduc aciditatea stomacului) și/sau sucralfat (care tapetează mucoasa gastrică și o protejează). Acestea ajută la calmarea durerilor de stomac și previn agravarea leziunilor.
• Analgezice și antispastice (calmante pentru durere): Pentru a ușura suferința câinelui, se vor administra medicamente analgezice sigure pentru câini. Adesea se folosesc opioide ușoare (cum ar fi butorfanolul) sau antiinflamatoare speciale veterinare (precum meloxicam sau carprofen dacă durerea e datorată inflamației; însă acestea se folosesc cu prudență dacă e afectat stomacul). În caz de colici abdominale severe (spasme intestinale), se poate administra un antispastic precum butilscopolamina (Buscopan), care relaxează musculatura netedă intestinală și reduce crampele. Scopul este ca animalul să fie ținut cât mai confortabil posibil, fără dureri chinuitoare. Desigur, tipul de calmant se alege ținând cont de diagnostic, de exemplu, în insuficiența renală unele medicamente nu se folosesc, în șoc septic se preferă altele etc. Medicul va ști ce e mai indicat.
• Medicamente antidiareice și adsorbanți: Dacă diareea este severă, pe lângă rehidratare se pot da și medicamente pentru a o reduce. Unii veterinari prescriu pastă de caolin și pectină (un adsorbant intestinal care absoarbe toxinele și face scaunul mai consistent) sau suplimente cu montmorillonit (un tip de argilă medicinală). În cazuri specifice, se poate folosi loperamid (Imodium), însă acesta nu se administrează decât în situații particulare, deoarece încetinirea prea mare a tranzitului poate fi contraindicată dacă e infecție. Probioticele pot fi și ele considerate parte din tratament, restabilirea florei intestinale normale (cu produse veterinare ce conțin Enterococcus faecium, Lactobacillus spp., etc.) ajută la recuperare, mai ales după diaree.
• Antibiotice sau antiparazitare (tratament etiologic): Dacă investigațiile arată sau suspicionează o infecție bacteriană (spre exemplu, o enterită bacteriană severă, sau peritonită, sau pancreatită cu suspiciune de infecție secundară), medicul va începe un tratament antibiotic potrivit. Se alege un antibiotic cu spectru larg, de obicei injectabil la început (ex: metronidazol pentru infecții/diaree bacteriană și efect antiprotozoar, combinat uneori cu cefalosporine sau fluorochinolone în infecții grave). Durata tratamentului depinde de răspunsul clinic și de recomandările ghidurilor veterinare. În cazul descoperirii de paraziți intestinali, se va administra un deparazitant eficient pe respectivii paraziți (de exemplu, praziquantel pentru tenii, fenbendazol sau pirantel pentru nematode, sulfamide/Albendazol pentru protozoare precum Giardia, etc.). Dacă problema a fost de natură parazitară, adesea câinele își revine rapid după eliminarea “intrusului”.
• Tratament specific pentru afecțiuni organice: În situația în care crampele abdominale sunt cauzate de o boală a unui organ intern, tratamentul se va axa pe acea boală. De exemplu: pentru pancreatită, protocolul implică fluide iv, analgezice puternice, eventual antiemetice și diete speciale (inițial niciun fel de hrană pe gură, apoi o dietă ultra-săracă în grăsimi), uneori și antibiotice dacă se suspectează infecție pancreatică. Pentru o insuficiență renală acută, tratamentul include fluidoterapie agresivă, medicamente care susțin diureza, legarea toxinelor (de ex. clisme evacuatorii dacă ureea e foarte mare) și așa mai departe. Într-o piometra (infecție uterină), tratamentul de elecție este chirurgical (ovariohisterectomie de urgență, adică sterilizarea cățelei și drenajul puroiului). Pentru un blocaj urinar (de exemplu, la mascul cu piatră în uretră), medicul va seda câinele și va încerca cateterizarea vezicii pentru a elibera urina, apoi va dizolva/îndepărta calculii. Pe scurt, fiecare diagnostic specific are tratamentul lui, ceea ce este important e că, odată ce cauza e cunoscută, șansele de vindecare cresc considerabil, deoarece se acționează țintit.
• Chirurgie de urgență (dacă este necesară): Unele cauze de “abdomen acut” la câine necesită direct intervenție chirurgicală. Am menționat câteva: blocajele intestinale adesea trebuie operate (medicul va deschide stomacul sau intestinul și va extrage obiectul străin, apoi va sutura organul, procedură numită enterotomie/gastrotomie). Torsiunea de stomac (GDV), presupune decompresia stomacului (uneori se face imediat la cabinet prin trecerea unei sonde sau printr-o puncție cu ac gros) și apoi operație pentru a debloca și fixa stomacul la peretele abdominal (gastropexie) astfel încât să prevină recurența. Ruptura de organ intern (splină ruptă, vezică ruptă) impune de asemenea chirurgie imediată pentru reparare. Hernia diafragmatică traumatică (când organele abdominale ajung în piept după un accident), iarăși, necesită corecție chirurgicală. Aceste intervenții se fac sub anestezie generală și pot fi riscante dacă animalul e instabil, dar de multe ori reprezintă singura șansă de supraviețuire și ameliorare a durerii. După operație, câinele va primi terapie intensivă, cu monitorizare, fluide, analgezice, antibiotice etc.
• Internare pentru monitorizare: În funcție de severitatea cazului, medicul îți va recomanda internarea câinelui pentru o perioadă (de la câteva ore la câteva zile). În spital, câinele poate fi supravegheat non-stop, i se pot ajusta fluidele, i se administrează medicamente la timp și se evaluează evoluția. De exemplu, un câine cu gastroenterită hemoragică poate sta internat 2-3 zile până se stabilizează complet. Unul operat de obstrucție intestinală stă post-operator până reîncepe să mănânce și să elimine scaun (poate 3-5 zile). Scopul este ca blănosul să fie în siguranță și sub observație până își revine suficient încât să poată continua recuperarea acasă.

În tot acest timp, medicul veterinar îți va oferi și informații despre prognostic (șanse de recuperare, posibile complicații) și instrucțiuni pentru îngrijirea acasă odată ce câinele este externat. De exemplu, poate va trebui să îi urmezi un regim alimentar special pentru o perioadă (diete gastrointestinale veterinare, sărace în grăsimi sau hipoalergenice, în funcție de diagnostic), să îi administrezi medicamente acasă (antibiotice, protectoare gastrice, probiotice etc.), să limitezi activitatea fizică dacă a fost operat, și să revii la control pentru monitorizare (de exemplu, la scosul firelor de sutură sau repetarea unor analize).

Important de reținut: Nu există un panaceu universal pentru crampele abdominale la câini, tratamentul este personalizat. De aceea, cea mai bună abordare este să consulți medicul veterinar de îndată ce observi că situația depășește un simplu deranjament stomacal. Cu cât cauzele grave sunt tratate mai din pripă, cu atât cresc șansele ca prietenul tău canin să se facă bine repede și fără urmări pe termen lung.

Prevenirea crampelor abdominale la câini

Este mai ușor să previi problemele de sănătate decât să le tratezi, și acest principiu se aplică și în cazul durerilor abdominale la câini. Evident, nu poți elimina complet orice posibilitate ca vreodată câinele să aibă o durere de burtă, la fel ca oamenii, și ei pot face uneori indigestii sau pot avea boli imprevizibile. Totuși, urmând câteva sfaturi simple, poți reduce semnificativ riscurile:

• Alimentație corespunzătoare și porționare corectă: Hrănește-ți câinele cu o hrană de bună calitate, potrivită vârstei, taliei și eventualelor sale necesități speciale. Evită să îi dai alimente interzise sau greu de digerat: ciocolată, cafea, alcool, ceapă, usturoi, struguri/stafide, alimente foarte grase sau condimentate etc. Învață membrii familiei (și pe oricine intră în contact cu câinele) să nu îl hrănească cu resturi și să nu exagereze cu gustările. Chiar și alimente altfel sigure pot cauza supărare la burtică dacă sunt date în exces sau dacă câinele nu e obișnuit cu ele. Respectă porțiile recomandate de hrană și nu ceda ochișorilor cerșetori, supraalimentarea duce la obezitate și pancreatită. Mai bine împarte rația zilnică în 2 mese (dimineața și seara) sau chiar 3 mese mai mici, decât una singură mare (mai ales la rasele predispuse la balonare).
• Evită schimbările bruște în dietă: Dacă vrei să treci câinele pe o altă mâncare (alt brand sau alt tip), fă-o gradual. Amestecă o mică parte din noua hrană cu cea veche, crescând procentul noii hrane pe parcursul a 7-10 zile. Schimbările subite de alimentație sunt o cauză frecventă de diaree și crampe, deoarece flora intestinală a câinelui are nevoie de timp să se adapteze la noii nutrienți. De asemenea, când introduci alimente noi (de exemplu fructe sau legume permisive, ori un nou tip de snack), oferă cantitate foarte mică la început și observă reacția.
• Păstrează mediul sigur, prevenirea ingerării de obiecte străine și toxine: Câinii, mai ales cei tineri și jucăuși, explorează lumea cu botul și uneori înghit ce nu trebuie. Creează un mediu sigur: nu lăsa la îndemână șosete, jucării prea mici, obiecte ascuțite, pungi de plastic, sau orice ar putea fi înghițit. Când câinele roade jucării, supraveghează-l și aruncă jucăriile deteriorate (bucățile de plastic sau cauciuc pot fi înghițite ușor). Ține gunoiul acoperit sau într-un dulap, ca să nu aibă acces la el, multe intoxicații și blocaje vin din “scormonitul” în coșul de gunoi. Depozitează medicamentele, detergenții, antigelul, produsele de curățenie, otrăvurile de rozătoare, etc., în locuri închise inaccesibile animalelor. Ai grijă și în plimbări: învață-ți câinele comanda “Lasă!” sau “Nu e voie!” pentru a-l opri să mănânce de pe jos lucruri dubioase. Eventual, poți folosi o botniță tip coș la câinii care au obiceiul să “ghiftuiască” tot ce găsesc pe stradă, mai bine prevenim decât să ajungă să înghită ceva periculos.
• Deparazitare și vaccinare la zi: Protejează-ți patrupedul de principalii “inamici” biologici. Deparazitează-l intern regulat (veterinarul îți va indica schema, de obicei la 3-4 luni pentru adulți, mai frecvent la pui). Astfel ții la distanță viermii intestinali care pot provoca probleme digestive. Ține-l la curent și cu deparazitarea externă (purici, căpușe), căci unele boli transmise de paraziți pot afecta organele interne (de ex. hematozoarele pot cauza vărsături). Vaccinează-ți câinele conform programului: în special, vaccinul contra parvovirozei este crucial la căței, deoarece parvo provoacă gastroenterită hemoragică severă și dureroasă. Dar și celelalte vaccinuri (care previn jigodia, hepatita canină, leptospiroza) sunt importante, leptospiroza, de exemplu, poate afecta ficatul și rinichii, ducând și la simptome abdominale. Un câine vaccinat și deparazitat are mult mai puține șanse să sufere crampe abdominale din cauze infecțioase.
• Grijă la oase și jucării masticabile: Mulți stăpâni le oferă câinilor oase de ros, acestea pot fi o sursă de constipație (dacă sunt oase fierte care se fărâmițează) sau chiar de obstrucție/perforație (așchii de os ascuțite). Cel mai sigur este să eviți oasele fierte complet. Dacă vrei să-i dai să roadă ceva, alege jucării masticabile rezistente și de mărime potrivită (prea mici pot fi înghițite). Supraveghează-l și limitează timpul de ros pentru a nu înghiți bucăți mari. O alternativă sunt orecile de porc/bou uscate, tendoane uscate sau alte recompense masticabile digestibile, dar și cu acestea, moderație, pentru că fiind bogate în proteină pot declanșa pancreatită la câinii sensibili dacă sunt consumate în exces.
• Evitați stresul și efortul în exces: Stresul puternic sau anxietatea pot provoca la unii câini tulburări digestive (colită de stres, de exemplu, cu diaree). Încearcă să menții o rutină previzibilă pentru câine și să-l ferești de situații foarte stresante pe cât posibil. De asemenea, nu lăsa câinele să facă exerciții intense imediat după ce a mâncat, acest lucru este asociat cu riscul de torsiune gastrică mai ales la rasele mari. După masă, lasă-l să se odihnească măcar 1 oră înainte de alergat sau joacă intensă.
• Măsuri speciale pentru rasele predispuse la balonare: Dacă ai o rasă cunoscută pentru predispoziția la dilatație/torsiune gastrică (precum Dog german, Marele Danez, Setter, Ciobănesc etc., câini înalți cu piept adânc), discută cu veterinarul despre profilaxia torsiunii. Aceasta poate include: hrănirea exclusiv din bol la nivelul solului (există unele teorii că bolurile ridicate ar favoriza înghițirea de aer, mai bine pune-i castronul jos), porții mai mici și mai frecvente în loc de o singură masă copioasă, evitarea apei în cantitate mare deodată (mai bine porții moderate de apă la intervale, mai ales după ce mănâncă sau face mișcare intensă), folosirea unui bol anti-ghiftuire (cu obstacole, care obligă câinele să mănânce mai încet și să înghită mai puțin aer), evitarea exercițiilor înainte și după masă (cu ~1 oră). În unele cazuri, se poate opta preventiv pentru o operație de gastropexie (fixarea stomacului de peretele lateral al abdomenului), de regulă se face la sterilizare la femele sau la masculi tineri cu risc, ca să prevină rotirea stomacului în caz de balonare. Discută toate acestea cu veterinarul vostru dacă ai un cățel dintr-o rasă cu risc.
• Menținerea unei greutăți sănătoase: Obezitatea la câini crește riscul unor boli precum pancreatita, diabetul, problemele articulare etc., care indirect pot cauza episoade digestive neplăcute. Un câine la greutatea ideală (se văd o ușoară taliere la mijloc privit de sus, coastele se simt la palpare ușoară dar nu se văd proeminent) va face față mai bine eventualelor indispoziții și are o sănătate generală mai robustă. Monitorizează-i greutatea și ajustează-i porțiile de mâncare sau nivelul de exercițiu pentru a evita îngrășarea.
• Controale veterinare de rutină: Mergi cu câinele la un consult veterinar măcar o dată pe an (sau de două ori, dacă e senior). Medicul poate detecta semne incipiente ale unor probleme interne (de exemplu, durere la palparea abdomenului, modificări la analizele de sânge) și se pot lua măsuri din pripă. În plus, vizitele anuale includ de obicei și testele de scaun, urină, care pot depista paraziți sau infecții ascunse.

Chiar și cu toate aceste precauții, tot se poate întâmpla ca, la un moment dat, cățelul tău să aibă o problemă abdominală, poate va prinde o gastroenterită virală de la alți câini, sau cine știe. Însă gravitatea și frecvența unor astfel de episoade vor fi mult reduse. Un câine îngrijit, hrănit corect și ferit de pericole va fi în general un câine fericit și cu burtica fericită! 😊

Întrebări frecvente despre crampele abdominale la câini

Cum îmi dau seama dacă câinele meu are crampe abdominale?

Dacă patrupedul tău are crampe abdominale sau dureri de burtică, de obicei va arăta semne de disconfort. Fii atent la postura de “rugăciune” (culcat în față cu fundul în sus), este un indiciu puternic de durere abdominală. Alte semne includ agitație sau, dimpotrivă, apatie, refuzul mișcării, scheunat, mârâit sau plâns dacă îl atingi pe burtă, abdomen tare la palpare, vărsături, diaree, lipsa apetitului, salivație excesivă, stare de neliniște (merge încet, se tot culcă și ridică), eventual tremur sau gâfâit. Practic, vei observa că nu se simte bine și are dureri, comportamentul lui va fi diferit de normal. Orice combinație a acestor simptome, în special după ce a mâncat ceva nepotrivit sau în contextul altor probleme de sănătate, sugerează că are crampe abdominale și trebuie monitorizat îndeaproape (și dus la veterinar dacă semnele sunt severe sau persistă).

Ce pot face acasă când câinele are dureri de burtă?

Pentru cazurile ușoare, există câteva lucruri pe care le poți face acasă pentru a-ți ajuta câinele să treacă peste un episod de crampe abdominale: în primul rând, oprește hrănirea pentru câteva ore (6-12 ore de post) ca să-i dai stomacului pauză, dar lasă-l să bea apă. Apoi, oferă-i o dietă ușoară (orez fiert cu pui fiert, fără condimente) în cantități mici și dese. Asigură-te că se hidratează, dacă nu vrea să bea, dă-i apă cu lingura sau oferă-i cuburi de gheață de lins. Îi poți da o linguriță de piure de dovleac (100% dovleac) amestecată în mâncare, ajută la reglarea tranzitului, fiind bun atât pentru diaree, cât și pentru constipație. Probioticele pentru câini (sub formă de pulbere sau pastiluțe, de la pet-shop sau recomandate de veterinar) pot reechilibra flora intestinală dacă a avut diaree. Lasă-l să se odihnească pe patul lui, într-un loc liniștit și cald. Un masaj blând pe spate (nu direct pe burtă dacă-l doare) și vorbitul pe un ton calm pot să-l relaxeze. Monitorizează-i starea îndeaproape, dacă vezi că în 1-2 zile își revine (nu mai varsă, mănâncă, e vioi), probabil a fost doar ceva minor. Atenție: dacă în orice moment starea i se agravează sau apar semne alarmante (vomită mult, e foarte apatic, iese sânge, etc.), oprește “tratamentele” de acasă și mergi urgent la veterinar.

Când trebuie să merg cu câinele la veterinar pentru crampe abdominale?

Dacă durerea de burtă a câinelui este severă, prelungită sau însoțită de simptome grave, trebuie să mergi la veterinar cât mai repede. Concret, mergi imediat dacă: câinele nu mănâncă și nu bea de peste 24 de ore, dacă are vărsături sau diaree repetată (mai mult de două-trei episoade) mai mult de o zi, dacă în vărsături sau scaun apare sânge, dacă abdomenul este foarte umflat sau câinele țipă de durere la atingerea lui. Alte motive de prezentare urgentă: câinele e letargic, abătut, tremură, are gingiile palide (semn posibil de șoc), sau bănuiești că a înghițit un obiect sau o otravă. De asemenea, la puii de câine, orice episod de vomă/diaree însoțit de apatie trebuie tratat ca urgent, deoarece aceștia se deshidratează repede și pot avea infecții virale periculoase (precum parvoviroza). Regula de bază: dacă ai dubii, mai bine mergi la veterinar, chiar dacă se dovedește a fi o problemă minoră, măcar primești sfaturi avizate și stai liniștit. Iar dacă e ceva serios, acționând prompt îi poți salva viața câinelui.

Pot să îi dau câinelui meu vreun medicament pentru durerile de stomac?

Nu administra medicamente umane câinelui fără acordul medicului veterinar! Multe medicamente uzuale pentru oameni (Ibuprofen, Aspirină, Paracetamol, etc.) pot fi toxice pentru câini sau pot agrava situația. De exemplu, Ibuprofenul și diclofenacul sunt foarte periculoase, provocând ulcer sau insuficiență renală la câini; Paracetamolul este toxic mai ales la pisici, dar și la câini în doze nepotrivite poate face rău. Există medicamente veterinar de uz intern pentru probleme gastrointestinale (precum antiemetice, antispastice, antiacide, antidiareice), însă acestea trebuie prescrise de medic în funcție de diagnosticul câinelui. Singurele lucruri “medicamentoase” pe care le poți da în siguranță acasă, la recomandarea medicului, ar fi eventual un supliment probiotic, cărbune medicinal sau pastă cu caolin pentru diaree (dacă veterinarul ți le indică), și acestea sunt mai degrabă suplimente decât medicamente. Pentru durere propriu-zisă, nu ai ce să-i dai în mod sigur fără rețetă. Dacă vezi că îl doare tare, cel mai bun “medicament” este să-l duci la un consult; acolo medicul îi poate administra injecții cu analgezice sigure pentru el și îi poate oferi tratamentul adecvat cauzei. În rezumat: nu da câinelui pastile din trusa umană; ține la îndemână numărul veterinarului și întreabă-l înainte de a da orice substanță câinelui bolnav.

Cum pot preveni pe viitor crampele abdominale la câine?

Prevenția se rezumă la grijă constantă pentru alimentația și stilul de viață al câinelui tău. Câteva sfaturi cheie: hrănește-l cu hrană de calitate, în porții adecvate, evitând să-i dai alimente care îi pot cauza probleme (resterne grase, alimente condimentate sau dulciuri). Păstrează o routine de hrănire, orar regulat și fără să-l supra-încarci. Nu schimba brusc hrana, orice tranziție alimentară fă-o treptat. Ai grijă ca mediul lui să fie sigur: nu lăsa la îndemâna lui obiecte mici pe care le-ar putea înghiți și asigură-te că gunoiul sau produsele toxice din casă sunt inaccesibile. Ține-l la zi cu deparazitările interne (viermii intestinali pot fi preveniți astfel) și cu vaccinurile (în special ca pui, ca să eviți bolile infecțioase severe). Dacă ai un câine curios care gustă tot pe afară, dresajul pentru comanda “Lasă!” este foarte util, sau chiar poți apela la o botniță de protecție în zone riscante (parcuri unde unii pot arunca mâncare otrăvită, de exemplu). Menține-ți câinele la o greutate sănătoasă prin dietă și mișcare, deoarece obezitatea predispune la pancreatită și alte probleme. Pentru rasele mari, predispose la balonare, fractionează mesele și evită exercițiile după masă. În general, un câine bine îngrijit și supravegheat are șanse mult mai mici să treacă prin episoade dese de dureri abdominale. Iar tu, ca proprietar, vei învăța cu timpul ce anume îi priește câinelui și ce nu, respectarea acestor observații te va ajuta să eviți situațiile neplăcute. Dacă ai dubii despre alimentație sau suplimente, discută cu medicul veterinar, care îți poate recomanda diete speciale (de exemplu, hrană pentru sensibilitate gastrointestinală) atunci când e necesar.

(Articol redactat și revizuit în decembrie 2025 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)