Ciroza hepatică la câini și pisici

Ce este ciroza?

O boală cronică gravă a ficatului, în care țesutul normal hepatic este înlocuit de țesut cicatricial (fibroză). Ficatul are o capacitate mare de regenerare, însă în ciroză leziunile devin ireversibile, iar funcția ficatului scade drastic. Un animal are nevoie de cel puțin ~20% din funcția normală a ficatului pentru a supraviețui; sub acest prag, apar semne de insuficiență hepatică terminală. Ciroza poate apărea la orice vârstă, deși este mai frecventă la animalele de vârstă mijlocie sau înaintată. Anumite rase de câini (ex: Cocker Spaniel, Doberman, Labrador) au predispoziție mai mare pentru boli hepatice cronice care pot evolua spre ciroză.

Cauze principale

Ciroza este stadiul final al multor afecțiuni hepatice netratate la timp. Cauzele includ hepatite cronice (inflamații de lungă durată ale ficatului, uneori de cauză imună sau infecțioasă), infecții virale, bacteriene sau fungice ale ficatului, intoxicații sau expuneri la toxine (inclusiv mucegaiuri din hrană, aflatoxine, substanțe chimice, plante toxice), precum și administrarea îndelungată a unor medicamente care afectează ficatul (de exemplu anumite anticonvulsivante, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizi).

La câini, o cauză comună este hepatita cronică (uneori cu acumulare anormală de cupru în ficat).

La pisici, o cauză frecventă este colangiohepatita cronică, inflamația căilor biliare și a ficatului, care pe termen lung poate duce la ciroză.

De asemenea, obstrucțiile bilei (de ex. calculi biliari sau tumori care blochează canalul biliar) pot provoca leziuni hepatice severe și fibroză.

Orice boală sau cancer hepatic netratat, precum și boli metabolice (ex. stocare anormală de cupru, afecțiuni endocrine) pot, în timp, să deterioreze ficatul și să se soldeze cu ciroză.

Simptome și evoluție

Semnele apar adesea treptat și pot fi inițial subtile. Pentru că ficatul nu are terminații nervoase de durere, inflamația cronică poate trece neobservată luni sau ani. Pe măsură ce funcția ficatului scade, apar simptome precum: lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, apatie și oboseală accentuată, greață și vărsături (uneori și diaree sau constipație alternantă), sete crescută și urinare excesivă, și icter (colorație galbenă a gingiilor, ochilor și pielii, datorită acumulării de bilirubină).

Un semn comun în ciroza avansată este ascita, acumulare de lichid în abdomen, care duce la mărirea abdomenului (aspect de “burtă plină de lichid”). Poți observa că abdomenul animalului e umflat și flasc la palpare, ceea ce indică prezența fluidului. (Ascita apare mai frecvent la câini; la pisici poate fi mai rară, în funcție de cauză.)

Urina poate căpăta o nuanță portocalie închisă (din cauza excesului de bilirubină eliminat prin rinichi).

În stadii avansate apar probleme de coagulare a sângelui, tendințe de sângerare (animalul poate face hemoragii nazale, voma cu sânge sau vânătăi spontan) și afecțiuni neurologice din cauza acumulării toxinelor nefiltrate de ficat (așa-numita encefalopatie hepatică). Animalul poate prezenta tulburări de comportament (confuzie, dezorientare, apatie extremă), tremurături, convulsii sau crize epileptiforme, mers dezechilibrat sau în cerc, hipersalivație (mai ales la pisici, care pot saliva abundent când le este rău) și episoade de pierdere a cunoștinței în cazuri grave.

De asemenea, pot apărea dureri abdominale (animalul manifestă disconfort la palparea ficatului) și ulcer gastric (posibil manifestat prin fecale de culoare neagră, lucioasă, indicând sânge digerat).

Diagnostic

Dacă observi oricare dintre aceste semne la câinele sau pisica ta, este esențial să consulți medicul veterinar cât mai curând. Veterinarul va începe cu un examen clinic complet și va lua un istoric detaliat al simptomelor și al posibilelor expuneri la toxine sau medicamente. Apoi, va recomanda o serie de teste diagnostice pentru a confirma ciroza și a identifica cauza subiacentă:

• Analize de sânge: profil biochimic pentru a verifica enzimele hepatice (ALT, AST, fosfataza alcalină), nivelul de bilirubină, albumină, uree, glicemie etc., care arată funcția ficatului; hemoleucogramă completă (CBC) pentru a evalua celulele sângelui (anemia sau alte anomalii); profil electrolitic pentru a depista eventuale dezechilibre și deshidratare; teste serologice pentru a detecta infecții virale/bacteriene (de exemplu leptospiroză sau alte boli care pot afecta ficatul). De asemenea, se poate recomanda un test al acizilor biliari care evaluează în mod specific funcția hepatică.
• Analiza urinei: utile pentru a verifica funcția renală (care poate fi afectată secundar) și prezența produselor de metabolism anormale; de asemenea, pentru a identifica eventuală infecție urinară sau alte probleme sistemice.
• Examene imagistice: Ecografia abdominală este foarte utilă, permite vizualizarea structurii ficatului (ficatul cirotic poate apărea cu noduli și margini neregulate, ecogenitate neomogenă), evidențierea ascitei și evaluarea vaselor portale și a vezicii biliare. Ecografia poate ajuta și la identificarea cauzei (tumori hepatice, obstrucții biliare, malformații vasculare). Radiografiile abdominale pot arăta mărimea ficatului (hepatomegalie sau micșorarea ficatului în ciroză avansată) însă, în prezența ascitei, detaliile pe radiografie devin neclare. Se pot face și radiografii toracice pentru a exclude alte cauze de ascită, cum ar fi insuficiența cardiacă, și pentru a verifica dacă nu există metastaze pulmonare în caz de cancer hepatic.
• Teste de coagulare: ciroza afectează producția factorilor de coagulare, deci se vor face teste precum timp de protrombină (PT) și timp parțial de tromboplastină (PTT) pentru a evalua riscul de sângerare.
• Biopsie hepatică: este testul de certitudine pentru diagnosticul cirozei și identificarea cauzei. Prelevarea unei probe de țesut hepatic (prin biopsie chirurgicală sau laparoscopică, ori prin aspirat cu ac sub ghidaj ecografic) permite examinarea microscopică a ficatului pentru a confirma prezența cirozei și a determina leziuni specifice (de exemplu depozite de cupru, inflamație activă, infecții, cancer etc.). Atenție: Biopsia implică anestezie generală și poate fi riscantă în ciroză din cauza problemelor de coagulare. Veterinarul va lua măsuri de siguranță, precum administrarea de vitamina K și plasmă proaspătă înainte de procedură, pentru a reduce riscul hemoragic. În unele cazuri avansate, dacă riscurile depășesc beneficiile, medicul poate decide tratarea empirică a cauzei probabile fără biopsie.

Tratament

Tratamentul cirozei are două obiective majore:

1. tratarea sau eliminarea cauzei de bază (dacă este posibil) și
2. gestionarea complicațiilor și susținerea ficatului, deoarece țesutul cicatricial nu poate fi reparat, dar se poate încetini progresia bolii.

Vestea bună este că, dacă cauza subiacentă este identificată și tratată prompt, în multe cazuri se poate opri sau încetini avansarea cirozei. Totuși, ficatul cicatrizat nu mai revine la normal, așa că tratamentul va fi în principal de susținere pe termen lung. Iată componentele tipice ale îngrijirii unui animal cu ciroză:

• Înlăturarea cauzei declanșatoare: Dacă ciroza a fost cauzată de un medicament toxic (de exemplu, administrarea îndelungată de corticosteroizi sau alt medicament), acesta va fi întrerupt imediat sau înlocuit. Dacă există o infecție (bacteriană, virală sau parazitară), se vor administra antimicrobiene specifice (de exemplu antibiotice în leptospiroză, antivirale/ imunostimulatoare în unele infecții virale, antiparazitare în caz de toxoplasmoză etc.). În cazul unui exces de cupru în ficat (cum apare la unele rase de câini), se vor folosi medicamente chelatoare de cupru (ex. penicilamină, trientină) care ajută la eliminarea cuprului din organism, alături de o dietă săracă în cupru. Dacă este prezentă o inflamație imun-mediate a ficatului (hepatită cronică autoimună), se pot prescrie corticosteroizi (precum prednisonul) sau alte imunosupresoare pentru a reduce reacția inflamatorie și a preveni distrugerea continuă a celulelor hepatice. În situația în care o obstrucție biliară cronică (calcul biliar, strictură sau tumoare) a cauzat ciroza biliară, poate fi indicată o intervenție chirurgicală de bypass sau de îndepărtare a obstrucției, însă succesul este limitat în stadii avansate și există riscul complicațiilor infecțioase. Tratamentul cauzal este esențial ori de câte ori factorul declanșator poate fi identificat, întrucât poate împiedica agravarea leziunilor hepatice.
• Terapie de susținere și gestionarea simptomelor: Multe animale cu ciroză necesită spitalizare inițială pentru stabilizare. Se administrează fluide intravenoase pentru rehidratare și pentru a corecta eventualele dezechilibre electrolitice și niveluri scăzute de glucoză. Dacă animalul nu mănâncă (anorexie) din cauza bolii, se va încerca stimularea apetitului și alimentația asistată, în cazurile severe, poate fi necesară alimentație prin sondă esofagiană sau gastrică, pentru a asigura aportul caloric și de nutrienți. Pentru animalele cu anemie severă (din sângerări cronice sau din boala hepatică), se pot administra transfuzii de sânge sau produse din sânge (ex. masă eritrocitară, plasmă).
• Dieta hepatică: Regimul alimentar joacă un rol vital în managementul cirozei. Veterinarul îți va recomanda cel mai probabil o dietă veterinară specială pentru ficat (există diete comerciale de tip hepatic, ex. Royal Canin Hepatic, Hill’s l/d etc.). Aceste diete sunt formulate special:
  • Proteine de înaltă calitate, într-o cantitate moderat redusă, suficientă pentru nevoile organismului, dar fără exces care ar putea produce toxine (amoniac) pe care ficatul să nu le poată elimina. (Restricția severă de proteine nu este recomandată decât dacă animalul are semne de encefalopatie hepatică; altfel, trebuie evitată malnutriția proteică, deoarece ficatul are nevoie de proteine pentru regenerare și pentru producerea de albumină.) În caz de encefalopatie, se preferă proteinele de origine vegetală sau lactată (brânză proaspătă, ouă) în locul cărnii roșii, deoarece produc mai puține reziduuri toxice.
  • Săracă în cupru și bogată în zinc, pentru a preveni acumularea cuprului în ficat (cuprul în exces dăunează celulelor hepatice).
  • Săracă în sodiu, acest lucru ajută la reducerea retenției de lichide și la gestionarea ascitei.
  • Conține niveluri crescute de antioxidanți (vitamina E, vitamina C) și acizi grași esențiali, care protejează celulele hepatice de daune suplimentare.
  • Aport energetic ridicat, pentru a preveni pierderea în greutate, de obicei sub formă de carbohidrați și grăsimi ușor digerabile, pentru a cruța metabolizarea excesivă a proteinelor.
    Notă: Dacă animalul refuză hrana hepatică formulată, veterinarul sau un nutriționist veterinar te poate ajuta cu o rețetă de dietă gătită acasă, echilibrată special pentru boala hepatică a animalului tău. Nu schimba dieta pe cont propriu și nu oferi delicatese bogate în grăsimi sau proteine (cum ar fi organe, carne grasă, alimente sărate) fără avizul medicului, deoarece pot agrava simptomele.
• Medicamente de protecție hepatică și suplimente: În funcție de caz, medicul poate recomanda hepatoprotectoare, substanțe care ajută funcția hepatică. Un exemplu frecvent este SAMe (S-adenozilmetionină), un supliment ce sprijină detoxifierea ficatului și are efect antioxidant, sau silimarina (extract de Armurariu / “Milk Thistle”), cu rol antioxidant și de stimulare a regenerării celulelor hepatice. Aceste suplimente pot fi benefice, deși eficacitatea lor exactă încă se studiază; ele se administrează doar la recomandarea veterinarului, în dozele adecvate pentru câini/pisici. De asemenea, se pot adăuga vitamine: vitamina B complex (animalele cu boală hepatică au adesea deficit de vitamine B), vitamina K1 (dacă sunt probleme de coagulare, pentru a ajuta la sintetizarea factorilor de coagulare) și vitamina E (antioxidant). Se evită vitamina A și vitamina C în doze mari fără recomandare, deoarece pot fi hepatotoxice în exces.
• Gestionarea ascitei (lichidului abdominal): Dacă abdomenul este foarte plin de lichid, acest lucru poate cauza disconfort respirator și presiune pe organe. Veterinarul poate realiza o paracenteză (puncție abdominală) pentru a drena lichidul acumulat, aducând ușurare temporară. Se vor administra diuretice (cum ar fi spironolactonă sau furosemid) pentru a ajuta la eliminarea lichidului prin urină, având grijă să monitorizeze electroliții. Dieta săracă în sare menționată mai sus ajută și ea la prevenirea re-formării ascitei.
• Tratamentul encefalopatiei hepatice: În prezența semnelor neurologice cauzate de acumularea de toxine (amoníac și alți compuși), se vor lua măsuri imediate pentru reducerea toxinelor: lactuloza este un laxativ și agent care leagă amoniacul în intestin, se administrează oral (sau ca clismă) pentru a grăbi eliminarea amoniacului și a reduce absorbția lui din colon, ameliorând astfel semnele neurologice. Uneori se folosesc și antibiotice neabsorbabile (ex. neomicină, metronidazol) în doze specifice, pentru a reduce flora bacteriană producătoare de toxine în intestin. Pe perioada crizelor de encefalopatie, proteinele din dietă pot fi reduse temporar (sau înlocuite cu proteine vegetale/lactate) până ce starea se ameliorează. Dacă apar convulsii, acestea vor fi controlate cu medicamente antiepileptice (diferite de cele metabolizate de ficat, medicul va alege opțiuni sigure hepatic). Animalele cu encefalopatie trebuie monitorizate atent; uneori sunt necesare sedative ușoare pentru a le calma în timpul episoadelor neurologice severe.
• Alte terapii de susținere: Se pot administra antiemetice pentru a controla vărsăturile (ex. maropitant, metoclopramid), protectoare gastrice (sucralfat, omeprazol) dacă există suspiciune de ulcer gastric, și suplimentare de aminoacizi cu catenă ramificată (BCAA) în cazuri speciale, deși dovezile de eficiență sunt încă în studiu. Dacă glicemia scade (hipoglicemie din cauza funcției hepatice proaste), se administrează glucoză intravenos. Fiecare pacient cu ciroză poate avea nevoie de un protocol personalizat, în funcție de simptomele și complicațiile care apar.
• Monitorizare constantă: Un câine sau o pisică cu ciroză va necesita controale veterinare periodice pe termen lung. Medicul veterinar va stabili un program de monitorizare, de obicei analize de sânge repetate la intervale regulate (pentru a verifica enzimele hepatice, bilirubina, proteinele, coagularea, electroliții etc.), evaluarea clinică a greutății, a gradului de ascită și a stării neurologice. În funcție de rezultate, tratamentul se va ajusta (de ex. dozele de medicamente, tipul dietei). Este important să urmezi cu strictețe indicațiile medicului privind administrarea medicamentelor la domiciliu, dieta și restricțiile (cum ar fi evitarea gustărilor nesigure).

Prognostic

Poate animalul meu să se facă bine? 

Ciroza hepatică este, din păcate, o afecțiune gravă și irreversibilă. Țesutul cicatricial care s-a format în ficat nu mai poate redeveni țesut funcțional normal. Prognosticul pe termen lung este rezervat, adică evoluția variază de la caz la caz și adesea este nefavorabilă în absența unui management atent. Cu cât ciroza este mai avansată (de exemplu, dacă deja există simptome neurologice severe sau tulburări de coagulare și ascită masivă), cu atât șansele de recuperare sunt mai mici.

Severitatea cirozei (procentul de ficat afectat) și posibilitatea de a controla cauza subiacentă sunt factorii cheie de care depinde supraviețuirea. În stadiile incipiente sau moderate, dacă tratăm cauza (de exemplu infecția sau eliminăm toxina) și oferim suport hepatic, unele animale pot avea o calitate a vieții rezonabilă în continuare și pot trăi luni sau chiar câțiva ani cu monitorizare și îngrijire adecvată. Însă în stadiile avansate, ficatul nu mai poate susține viața pe termen lung, în aceste situații, tratamentul poate doar ameliora temporar simptomele și prelungi puțin supraviețuirea (câteva săptămâni sau luni), accentul fiind pus pe confortul animalului. Medicul veterinar te va ajuta să evaluezi calitatea vieții animalului pe măsură ce boala progresează. Decizii dificile privind eutanasia pot apărea dacă suferința nu mai poate fi controlată, însă fiecare caz este diferit și se va judeca individual, în funcție de starea companionului tău. Empatia și discuțiile deschise cu veterinarul sunt foarte importante în această etapă.

Prevenție și recomandări

Cum poți preveni ciroza?

Cea mai eficientă prevenție este detectarea și tratarea timpurie a oricărei boli hepatice. Mergi regulat la controale veterinare anuale (sau semestriale pentru animalele în vârstă) care să includă analize de sânge, astfel, dacă enzimele hepatice ies modificate, veterinarul poate investiga prompt cauza și institui tratament înainte să apară leziuni ireversibile. Dacă ai un câine dintr-o rasă predispusă la hepatită cronică (ex. Bedlington, Doberman, Cocker, Westie etc.), discută cu medicul despre screening (de exemplu, testarea nivelului de cupru hepatic sau analize de sânge periodice).

Evită expunerea la toxine: ține animalele departe de substanțe precum antigelul (care provoacă insuficiență renală și hepatică), medicamente umane (paracetamolul este extrem de toxic pentru pisici, ibuprofenul pentru câini etc.), plante toxice, mucegaiuri (nu le da alimente alterate) și chimicale din mediul casnic.

Administrează medicamentele prescrise exact cum spune medicul, unele tratamente necesită monitorizare hepatică (de exemplu, fenobarbitalul folosit în epilepsie poate afecta ficatul în timp, deci se verifică periodic). Asigură-te că vaccinurile câinelui includ și cele contra leptospirozei (o bacterie care poate cauza hepatită) și adenovirusului canin (virusul hepatitei infecțioase canine), aceste boli pot fi prevenite prin imunizare. O dietă de bună calitate și menținerea unei greutăți optime la animalul tău de companie pot reduce riscul de boli metabolice hepatice (la pisici, evitarea obezității previne lipidoza hepatică, o altă boală gravă a ficatului).

Pe scurt, grija proactivă și controalele regulate sunt cheia: este mult mai ușor să tratezi o hepatită sau o problemă hepatică minoră decât ciroza în stadiu terminal. Dacă animalul tău a avut în trecut orice problemă la ficat, urmează sfatul veterinarului privind regimurile periodice hepatoprotectoare sau suplimentele recomandate. Previi astfel progresia spre ciroză.

Întrebări frecvente despre ciroza la câini și pisici

Poate fi vindecată ciroza ficatului la câini sau pisici?

Ciroza, odată instalată, nu poate fi vindecată complet, țesutul cicatricial din ficat rămâne permanent. Scopul tratamentului este însă oprirea progresiei bolii și menținerea funcției hepatice restante cât mai mult timp posibil. Dacă descoperim din timp cauza (de exemplu, o infecție sau un medicament toxic) și o eliminăm, putem preveni agravarea leziunilor. În unele situații, ficatul are încă o rezervă funcțională și se poate compensa parțial: celulele sănătoase rămase preiau din sarcini și, cu o îngrijire adecvată, animalul poate duce o viață relativ normală. Dar fibrozarea deja existentă nu dispare. Pe scurt, ciroza se poate ține sub control și gestiona, însă nu se poate “regenera” ficatul complet. Monitorizarea pe termen lung și colaborarea strânsă cu veterinarul sunt necesare pentru a ajusta tratamentul și a asigura cea mai bună calitate a vieții.

Cât mai poate trăi un animal diagnosticat cu ciroză?

Supraviețuirea depinde de cât de afectat este ficatul și de cauza cirozei. Unii pacienți, aflați în stadiu incipient și la care cauza a fost tratată, pot trăi luni sau chiar câțiva ani cu îngrijire adecvată. De exemplu, un câine cu hepatită cronică controlată și dietă hepatică poate duce o viață destul de bună o perioadă îndelungată, chiar dacă are leziuni de fibroză. În schimb, animalele în stadiu avansat, cu insuficiență hepatică severă (icter marcat, ascită mare, encefalopatie), din păcate de obicei au un prognostic de câteva săptămâni până la câteva luni. Uneori, intervențiile susținute pot prelungi puțin viața și ameliora simptomele, dar ciroza terminală va avansa în cele din urmă. Cel mai important este să te concentrezi pe calitatea vieții animalului în timpul rămas, asigură-i confortul, fără durere, și bucură-te de timpul petrecut împreună. Veterinarul te va ghida în a recunoaște semnele că animalul suferă și momentul în care e posibil să fie mai uman să îl lași să plece, dacă nu mai există opțiuni de a-l face să se simtă bine.

Ce pot face acasă pentru a ajuta un câine sau o pisică cu ciroză hepatică?

În primul rând, urmează strict recomandările medicului veterinar privind tratamentul și dieta. Administrează-i medicamentele la orele stabilite, în dozele prescrise, continuitatea este esențială. Hrănește-l conform dietei indicate: de obicei porții mai mici și mai frecvente de hrană hepatică sau de casă (dacă ți s-a dat o rețetă), pentru a ușura digestia. Ai grijă să bea apă suficientă, mai ales dacă are medicație diuretică sau episoade de vărsături. Monitorizează-l zilnic: notează cât mănâncă, dacă vomită, dacă abdomenul pare mai mare, dacă are comportament diferit (letargie, dezorientare). Raportează medicului orice schimbare semnificativă. Ține-l într-un mediu liniștit și sigur: un animal cu encefalopatie ușoară poate vedea mai greu sau se poate lovi de obiecte, deci ajută-l prin amenajarea unui spațiu fără pericole (pune covorașe dacă alunecă, blochează accesul la scări dacă are probleme de coordonare). Evită stresul și efortul excesiv al animalului, lasă-l să se odihnească pe cât posibil, plimbările să fie scurte și dese dacă poate, fără activități care să îl extenueze. Nu îi da niciun supliment sau remediu “naturist” fără acordul medicului, chiar dacă ai citit pe internet despre diferite plante sau detoxifiante, unele pot fi inutile sau chiar toxice pentru ficat. În schimb, întreabă veterinarul dacă poți suplimenta cu ceva sigur (cum ar fi silimarina sau SAMe, dar numai la indicația lui). Menține o bună igienă: animalele cu ascită pot avea disconfort, așa că asigură-te că stă pe așternuturi curate și uscate (pentru a evita iritațiile pielii). Și oferă-i multă afecțiune și atenție, prezența ta liniștitoare îl poate ajuta să treacă mai ușor peste momentele dificile.

Ce dietă este indicată pentru un animal cu boală hepatică/ciroză?

O dietă special concepută pentru suport hepatic este ideală. Aceste diete veterinare (disponibile la recomandarea medicului) au proteine ușor digerabile și de calitate, într-o cantitate moderată, conținut scăzut de cupru și sodiu și aport suplimentar de vitamine și antioxidanți. Dacă folosești hrană gata preparată, alege una etichetată pentru “hepatic” sau “liver support” conform sfatului medicului. Dacă pregătești mâncare gătită acasă, fă-o numai conform unei rețete echilibrate oferite de medic sau de un nutriționist veterinar, deoarece animalele cu ciroză au nevoi foarte specifice (nu este suficient, de pildă, doar să fierbi orez cu carne de pui, ar putea fi prea bogat în proteine nepotrivite și deficitar în alte elemente). Evită alimentele grase (prăjeli, unt, carne grasă), alimentele foarte sărate (mezeluri, brânzeturi sărate) și oricine fel de substanțe toxice (ceapă, usturoi, alcool, chiar și cantități mici pot fi periculoase, mai ales la un ficat deja bolnav). Dacă animalul refuză hrana hepatică, comunică veterinarului, există posibilitatea să încerci altă marcă sau să îmbunătățești palatabilitatea (de ex. încălzind-o ușor sau adăugând o linguriță de conservă hepatică). Hidratarea e la fel de importantă: asigură apă proaspătă permanent. În unele cazuri, medicul poate recomanda suplimente dietetice: de exemplu, trigliceride cu lanț mediu (ulei de cocos) ca sursă de energie mai ușor de metabolizat, sau adăugarea de fibre (psyllium) dacă e nevoie să se lege amoniacul în colon. Urmează însă numai sfaturile profesionale, pentru că nevoile variază de la un pacient la altul.

Ciroza hepatică este dureroasă? Cum se simte animalul?

Ficatul în sine nu cauzează durere direct (nu are receptori de durere ca alte organe), însă ciroza produce disconfort indirect prin complicațiile sale. Ascita (lichid în burtă) poate da o senzație de presiune și jenă abdominală, unii câini și pisici se vor simți inconfortabil, vor avea dificultăți în a se așeza sau respira dacă lichidul este în cantitate mare. Encefalopatia hepatică poate fi derutantă pentru animal, practic, pet-ul poate avea episoade ca de confuzie sau amețeală, ceea ce îi produce anxietate. Ulcerele gastrointestinale care pot apărea pot fi dureroase (dureri de stomac). De asemenea, dacă există inflamare a capsulei ficatului sau a organelor adiacente, poate exista durere la palpare. Unii proprietari observă că animăluțul adoptă o postură cocosată sau este agitat din cauză că nu se simte bine. Vestea bună este că medicul veterinar poate ajuta la controlul disconfortului: prin drenajul lichidului ascitic când e necesar, administrarea de analgezice sigure pentru ficat (cu precauție, dozele și tipul de analgezic trebuie alese de medic!), medicație antiulceroasă și sedative ușoare dacă animalul este foarte agitat sau confuz. Scopul nostru este să asigurăm o viață cât mai lipsită de suferință pentru companion, așa că orice semn de durere trebuie comunicat veterinarului, pentru a adapta planul de tratament (fie că înseamnă medicație pentru durere sau poate, în cazuri extreme, decizia umană de a-l scuti de suferință pe viitor).

Este ciroza contagioasă? Pot ceilalți câini/pisici să se îmbolnăvească?

Ciroza în sine nu este o boală infecțioasă, deci nu se transmite de la un animal la altul. Ciroza este un rezultat al unor leziuni cronice interne, nu o infecție pe care s-o “ia” alt animal. Totuși, unele cauze ale cirozei pot fi infecțioase. De exemplu, dacă un câine are ciroză din cauza leptospirozei, bacteria leptospira se poate transmite la alte animale sau chiar la om prin urina contaminată. Sau dacă o pisică are ciroză ca urmare a unei peritonite infecțioase (FIP), acea boală virală poate fi transmisă la alte pisici (deși FIP în sine nu este foarte contagios, coronavirusul felin care duce la FIP se poate răspândi). În general însă, nu trebuie să îți izolezi câinele sau pisica cirotic(ă) de altele, decât dacă medicul îți spune explicit (în cazul unei infecții anume). Prietenii blănoși pot oferi confort unul altuia. Asigură-te doar că toți au vaccinurile la zi și că menții o curățenie bună a mediului (mai ales la litiera pisicii bolnave, dacă este cazul, și la locul unde urinează un câine cu leptospiroză, de exemplu, poartă mănuși la curățare și dezinfectează conform indicațiilor medicului). Dar repetăm: ciroza în sine nu “se ia”, deci celelalte animale de companie nu vor face ciroză doar pentru că unul dintre ei are.